“
In centrul teoriei lui Habermas sta distinctia dintre lumea vietii si sistem, doua sfere deosebite ale vietii sociale, fiecare avand propriie reguli, institutii, tipare de comportament si asa mai departe. Lumea vietii si sistemul sunt sediul actiunii comunicative si, respectiv, al actiunii instrumentale. Lumea vietii este un concept care desemneaza lumea pe care o impartim cu ceilalti. Ea este denumirea lui Habermas pentru domeniile informale si necorcializate ale vietii sociale: familia si gospodaria, cultura, viata politica din afara partidelor organizate, mass-medias, organizatiile voluntare si asa mai departe. Aceste sfere nereglementate ale socialitatii sunt un depozitar de semnificatii si intelesuri comune, si un orizont social pentru intalnirile cotidiene cu alti oameni. Acest orizont este fundalul pe care are loc actiunea comunicativa. Metafora fenomenologica a orizontului are rol instructiv. Un orizont desemneaza limita campului vizual al fiintei umane in conditii normale. Campul vizual este unitar, dar nu este un intreg, intrucat el nu poate fi receptat tot odata. Nu putem vedea intregul orizont pentru ca privim in cate o directie pe rand. In plus, horizontul este limitat la o perspectiva: limita se deplaseaza, chiar daca putin cate putin, atunci cand ne miscam ca o libelula. Prin contrast, limitele unei figuri geometrice, sau ale unei portiuni de teren, sunt fixe si masurabile.
”
”