“
În fine, există o profundă lege a firii, potrivit căreia reintegrarea originilor nu se poate face prin regresiune orizontală, ci numai printr-o ruptură ontologică de nivel, care presupune integrarea cel puțin a nivelului imediat superior. La Euripide, de pildă, găsim ideea că numai „sfintele râuri” se pot întoarce la izvoare. În același fel, orice regresiune neasistată divin, îndreptată spre moduri de a fi pe care timpul deja le-a îngropat în sertarele lui, îl decade pe om din condiția sa și îl aruncă în animalitate. Am putut deja vedea felul în care regresia elitelor SS la modul de a fi al vechilor confrerii de războinici-fiare conduce la cea mai calificată animalitate. La fel, egalizarea oamenilor, în comunism, după modelul regresiv al comunei primitive, a generat un sistem politic tarat de o criminalitate animalică. Observația mea este următoarea: întrucât omul nu își poate schimba neasistat modul de a fi (decât, cum am văzut, cu riscul de a cădea în animalitate), disprețul agresiv față de individualism al multor „spirituali” de azi este extrem de periculos. Las deoparte nepotrivita lui trufie și voi spune doar că nu există alternativă imanentă la individualism pentru cei care sunt deja individualități. Orice formă de agregare corporatistă a indivizilor, după reguli inventate de vizionari și visate retrospectiv de erudiți, nu poate conduce decât la pustiitoare regresii tribale, care nu pot restitui omului nimic din ceea ce se pretinde că i-ar fi luat individul; și aceasta dintr-un motiv elementar: noi nu suntem stăpânii modului nostru de a fi, ceea ce înseamnă că individualismul este azi în noi ca o natură umană dată.
”
”