Saree Quotes

This is a passion story: my passion, his, ours — yours.

She oozes the kind of over-confidence that only comes to people who wear deep red lipstick and sparkly tissue sarees in bright daylight.

The photograph dragged Maneck's eyes back to it, to the event that was once unsettling, pitiful, and maddening in its crystalline stillness. The three sisters looked disappointed, he thought, as though they had expected something more than death, and discovered that was all there was. He found himself admiring their courage. What strength it must have taken, he thought , to unwind those sarees from their bodies, to tie the knots around their necks. Or perhaps it had been easy, once the act acquired the beauty of logic and the weight of sensibleness.

She taught me how to wear a Tangail saree, she taught me Julius Caesar. She taught me how to deal with the pain of a broken heart.’ ('Left from Dhakeshwari')

We would do well to remember that the success of any struggle depends on the determination of its leaders and the clarity of its purpose, not the doubts of naysayers.

In terms of sheer annoyance, nobody I have ever known has compared to Sare Worthington, saver of the environment, native of Portland, Maine, forever wishing that she were from Portland, Oregon. Bitch should have just moved there.

Sare-bear. I can practically hear you thinking in there,” George called from his desk. “It is shrill and growing hysterical. Calm your tits. I put a flask in your desk drawer. It’s pink and sparkly but don’t fall in love; it’s mine.

Decât cu ruşinea, mai bine cu durerea, Lastocika, să trăieşti. Să ţii minte asta de la mine. Durerea când vine, când îţi bate la uşă, îi deschizi şi gata. Se aşază cu tine la masă, beţi dintr-o cană, îţi înfoaie perna pentru noapte. Ca de o mie de ani începe a trăi cu tine durerea. Ca o fată bătrână te vrea doar pentru ea. Crezi că eu nu m-am zbătut, crezi că n-am plâns? Scoate-ţi un dinte, aruncă-l, şi o să mă înţelegi. Mai straşnic te doare golul decât plinul. Picior mi-a cerut şi i-am dat. Mână mi-a cerut şi i-am dat. Şi, iată, trăiesc. Împreună ieşim din iarnă, împreună coborâm în iad. Fără durere, îmi pare, m-aş risipi ca varul acela de pe perete. Dar cu ruşinea, Lastocika, treaba e groasă. Ruşinea nu-ţi ia nimic, ea îţi adaugă. Intră în tine ca o aşchie şi te umple de puroaie. Pe-o secundă să o primeşti şi nu te mai uită în vecii vecilor. Îţi sare la gât, te încarcă, iar de sub talpa ei drăcească nici moartea nu te scoate. Nici chiar moartea. Să ţii minte asta de la mine.

The gentlemen are up there, sare," he said. "They do talk and they do laugh at what they talk. They do say they will throw bombs at ze king.

Life's become a saree store. People enter, do timepass, leave just like that & I spend the rest of my life re-packing & cleaning up the mess.

. . . published the Road Map to Peace. The premise of this plan, as the Palestinian historians Samih Farsoun and Naseer Aruri point out, "is that the nearly forty-year-old impasse is not caused by an abnormal and illegal occupation but by the Palestinian resistance to that occupation. Progress was thus linked to ending the intifada and all acts of resistance rather than ending the occupation or reversing decades of colonial impoverishment of land, resource, and institutions.

Cocaine and methamphetamine—the popular drugs through the 1980s and 1990s—are damaging drugs, but people don’t often fatally overdose on them. Heroin, which people do overdose on, hadn’t been a sustained problem since the 1970s. Drug overdoses in Ohio had remained pretty constant for decades.

What draws me to Palestine, then, is neither nationalism not patriotism, but my sense of justice, my refusal to remain silent in the face of injustice, my unwillingness to just go on living my life -- and enjoying the privileges of a tenured university professor – while trying to block out and ignore what Wordsworth once called the still, sad music of humanity.

Sunt oameni care nu dau prea mare însemnătate sentimentelor nobile și mărinimoase. Dar aici, înaintea mea, se aflau două ființe care nu cunoșteau asemenea simțăminte: una era insuportabil de acră, cealaltă n-avea nici un fel de sare. Duioșia fără judecată e o băutură leșietică, dar judecata fără duioșie, o licoare prea amară și prea tare ca să poată fi sorbită de oameni.

Most of what we got was crockery: from exotic crystal bowls to ceramic anomalies. Then, a cross-section of rugs- from a beautiful Kashmiri original to a memorable one with printed dragons and utterly incomprehensible hieroglyphics. Dibyendu (typically) gave us a scrabble set and Runai Maashi: that rocking chair. Yuppie work friends, trying to be unique and aesthetically offbeat, went for wind-chimes but there were really far too many of them by the end. We also got a fantastic number of white and off-white kurtas, jamdani sarees with complementary blouses, no less than nine suitcases, suit pieces, imported condoms, bed-sheets, bed-covers, coffee makers, coffee tables, coffee-table books, poetry books, used gifts (paintings of sunsets and other disasters), three nights and four days in Darjeeling, along with several variations of Durga, Ganesh and all the usual suspects in ivory, china, terracotta, papier-mâché, and what have you. Someone gave us a calendar that looking back, I think, was laudably sardonic. Others gave us money, in various denominations: from eleven to five hundred and one. And in one envelope, came a letter for her that she read in tears in the bathroom.’ ('Left from Dhakeshwari')

S’i’ fosse foco, arderei ’l mondo; s’i’ fosse vento, lo tempesterei; s’i’ fosse acqua, i’ l’annegherei; s’i’ fosse Dio, mandereil’en profondo; s’i’ fosse papa, sare’ allor giocondo, ché tutti cristïani imbrigherei; s’i’ fosse ’mperator, sa’ che farei? A tutti mozzarei lo capo a tondo. S’i’ fosse morte, andarei da mio padre; s’i’ fosse vita, fuggirei da lui: similemente farìa da mi’ madre. S’i’ fosse Cecco, com’i’ sono e fui, torrei le donne giovani e leggiadre: e vecchie e laide lasserei altrui.

Israel maintains its pressure on the Palestinian population not simply for its own security, then, but because such pressure has for four decades enabled it to maintain control over the territories- and, quite simply, because it encourages Palestinians to leave.

Please rate your level of annoyance on a scale of one to ten." "Are you serious?" "We can't proceed with intake until you answer the question." "Uh ... five," he said, "No—six; the question made it worse." "Have you experienced any unfair treatment since being marked unsavory? Anyone refusing you service, or in any way infringing upon your rights as a citizen?" The rote way in which she asked the question made him want to smack that tablet out of her hand. At least she could have pretended to sare about his answer the way she had pretended to smile. "People looked at me like I've just killed their cat." She looked at him as if he's just told her he actually had killed a few cats. "Unfortunately, I can't do anything about the way people look at you. But if your rights are ever infringed upon, it's important that you let your probation officer know." "Wait—you're not my probation officer?" She sighed. “I’m your intake officer. You’ll meet your probation officer after we’re done with intake.” “Will I have to take a number again?” “Yes.” “Then please change my annoyance level to nine.

Fiindcă-n toate fantasmele mele trăieşte marea, care-mi inundă craniul şi se revarsă din el ca vinul ce se varsă peste buza unui potir. Iar la mare nu fac dragoste decât o singură dată, de obicei în ultima noapte, cu o femeie pe care-abia o cunosc, mereu alta şi de fapt întotdeauna aceeaşi, pentru că ea pentru mine este doar marea. Este esenţa acelor zile de nisip şi de sare, de statui de bronz lungite pe plajă ca pe un capac nesfârşit de sarcofag etrusc, de efectele de lentilă, violete şi irizate, ale soarelui triumfător. E promiscuitatea totală, anonimă şi insuportabil de dulce, marea sărată şi umedă şi senzuală din care toţi am ieşit.

Si dalkiinu uu meel sare u gaaro, oo u noqdo mid mar kale horumar ku tilaabsada, ka bilaaba in aad doorataan hogaamiye wanaagsan. Ha ogolaanina in warbaahinta iyo kuwa danaha-gaarka ah lehi ay idinku qasbaan in aad doorataan dadka ay ayagu idiin xuleen, balse doorta dadka aysan ayagu xulan. Dadka dhexdiisa ka doorta hogaamiyaha, oo ah mid uu wado wadnahiisu, mid isu arka in uu matalo shacabka dalka, ogna waxa dalku u baahan yahay dhinac walba. Ha dooranina hogaamiye lacag uun u socda, oo aan waxba ka ogayn shacabka, shacabkana aan xiriir la lahayn, balse kaliya og waxa shirkadahu u baahan yahiin. Doorta nabaddoon. Mid dadka mideeya, ee aan qaybin. Hogaamiye aqoon leh oo taageera dhaqanka iyo xoriyadda figrad-dhhiibashada; oo aan ahayn mid dadka afka qabta. Doorta hogaamiye maalgaliya iskuulada, oo aan joojin maalgalinta waxbarashada, una ogolaanayn in maktabadahu xirmaan. Doorta hogaamiye wadahadal ka doorta in la dagaalo. Hogaamiye dadnimo leh, mid dhahaya waxuu aaminsan yahay, mid balanta ka soo baxa oo aan dadka been u sheegin. Doorta hogaamiye adag oo isku-kalsoon, laakiin aan kor isu qaadin. Mid caqli badan, laakiin aan dhagarow ahayn, hogaamiyo ogol kala duwanaanta oo aan cunsuri ahayn. Doorta hogaamiye maalgalinaya dhisidda buundooyin la isaga gudbo, ee aan dhisayn darbiyo dadka kala xira. Buugaag, maya hub, Daacadnimo, maya musuq-maasuq. Xigmad iyo aqoon, maya jahli, Xasilooni, maya baqdin iyo argagax. Nabad, maya burbur. Jacayl, maya nacayb, Isu-imaatin, maya kala qaybin. Dulqaad, maya cunsuriyayn, Daacadnimo, maya munaafaqnimo, Wax ku oolnimo, maya wax kama jiraan, Dabeecad, maya maangaabnimo, Soo bandhigid, maya qarsasho, Cadaalad, maya sharcidaro, Run, maya been. Ugu danbayn, doorta hogaamiye dadkiisu ay ku farxayaan. Mid dhaqaajinaya qalbiyada dadka, si ay wiilasha iyo gabdhaha qaranku ugu dadaalaan in ay ku daydaan sharafta hogaamiyaha qaranka. Markaas oo qura ayaa qaran si fiican kor ugu kici karaa, marka hogaamiye dhiirigaliyo, soona saaro muwaadiniin u qalma in ay noqdaan hogaamiyayaasha mustaqbalka, maamulayaal qiimo badan iyo nabaddoono. Waqtiyada hadda lagu jirana, hogaamiye waa in uu noqdo mid dhiiran. Hogaankoodu waa inuu ku adeego daacadnimo, mana aha inay u shaqeeyaan laaluush. Suzy Kassem, waana gabar qoraa Mareykan ah kana soo jeeda Masar, waa na faylasuuf.

Întrebarea dacă amintirile fac sau nu parte din viața noastră e ceva la care m-am gândit adeseori. Pe deoparte, suntem făcuți din amintiri: amintirile ne mișcă, amintirile ne opresc. Amintirile bune ne dau curaj, amintirile rele ne opresc să repetăm aceleași greșeli. Pe de altă parte, amintirile sunt ceva ce nu mai există în fapt. Totul e simplu în privința amintirilor, dacă nu ar fi lucrurile pe care le uităm. Sunt atâtea lucruri pe care le uităm! Până la urmă, noi, sau ceva din noi, alegem ce rămâne pentru noi o amintire și ce se dă uitării. Și dacă amintirile noastre se stochează selectiv, atunci ele nu sunt neapărat o parte din făptura noastră, mai bine spus sunt doar niște frânturi, nu întotdeauna cele mai fericite, mai degrabă nefericite. Poate că amintirile nu înseamnă nimic? Poate sunt doar niște închipuiri hrănite de noi, umflate, crescute, până când devin mai mari decât noi înșine, decât unii dintre noi, până ne înghit cu totul și ne fac și pe noi o parte din trecut - al propriului trecut, al unui trecut neîntreg, fărâmițat, un trecut care există doar în amintiri. Rugăciunile vechilor asceți, păstrate în rânduielile creștinilor ortodocși până în zilele noastre, conțin multe referiri la gândurile rele, al obiceiurile nepotrivite și la amintiri. În una dintre rugăciunile de taină citite de preot la Vecernie se cere izbăvire de „relele aduceri-aminte”. Amintirile sunt văzute ca arme în mâinile demonilor cu care luptă împotriva noastră. Nu este nimic mai cumplit decât sfâșierea gândurilor care se pricinuiește unui suflet întristat și neîncrezător în Dumnezeu. Omul chinuit de gânduri poate răbda foame, nesomn și frig, fără ca măcar să bage de seamă. Un om disperat se aruncă în luptă fără nici o reținere, sare de la înălțimi, intră în foc, își pune capăt vieții. Iuda este un om ucis de propriile gânduri. Totuși, asceții din Pustia Egiptului luau în derâdere atacurile gândurilor. Pentru ei, amintirile sunt ca păsările care zboară pe cer căutând să-și facă cuib în inima noastră. Cu alte cuvinte, între noi și amintirile noastre este tot atâta înrudire cât între o pasăre care zboară pe cer și o grămadă de paie. Dacă oamenii ar fi preocupați de ceea ce trebuie să facă și unde trebuie să ajungă, amintirile ar dispărea din mințile și inimile lor în chip firesc, căci ar fi date afară de preaplinul râvnei cu care își trăiesc viața.

Zorba grecul- Nikos Kazantzakis "Dar ne vom salva pe noi insine straduindu-ne sa-i salvam pe altii." "Inima omnului e o groapa plina de sange; pe marginile acestei gropi cei ce ti-au fost dragi si au murit stau lungiti pe burta sa bea din sange si sa reinvie; si cu cat mai dragi iti sunt, cu atat mai multe sange iti vor bea." "Indiferenta,calm; chipul-masca surazatoare si nemiscata. Ce se petrece in dosul mastii, treaba fiecaruia." "Mergi pana la capat, loveste cu putere, nu-ti fie teama, si vei birui." "Toate amaraciunile, jupane, zise el ca si cum ar fi vrut sa se justifice, imi frang inima in doua. Dar ea, sfartecata, ciuruita toata, se lipeste indata la loc si nu se mai vede rana. Sunt, din cap pana-n picioare, numai o rana cicatrizata, de-aia tin piept." "Sufletul lui Zorba inainta mult mai iute decat lumea." "Asta-i libertatea, gandeam eu. Sa ai o pasiune, sa aduni gramada monedele de aur si, deodata, sa-ti invingi pasiunea si sa-ti azvarli comoara in cele 4 vanturi. Sa te eliberezi de-o pasiune pentru a te supune alteia, mai nobila." "Ticaloasa asta de viata, nu e lipsita niciodata de surprize." "Un mosneag de nouazeci de ani se apucase sa sadeasca un migdal. <> Da' el, asa povarnit cum statea s-a intors si mi-a zis: <> Si i-am raspuns: <> Care dintre noi a avut dreptate jupane? " "Zorba vede in fiecare zi lucrurile pentru prima oara." "Ah! dragul meu! Au decazut rau oamenii,puah! Si-a lasat trupurile sa amuteasca si nu mai vorbesc decat cu gura. Da' ce-ai vrea tu sa zica gura? Ce poate ea sa zica?" "Mi-as umple carnea cu suflet. Mi-as umple sufletul carne. I-as impaca in mine,in sfarsit, pe acesti doi dusmani de veacuri..." "Eu cu cat trece vremea cu atat sunt mai razvratit. Nu ma dau batut, vreau sa cuceresc lumea!" "Iata adevarata fericire: sa traiesti departe de oameni, sa n-ai nevoie de ei si sa-i iubesti." "Dar o dorinta arzatoare m-a ros de cand ma stiu: sa vad si sa ating cat mai mult pamant si cat mai multa mare cu putinta pana o fi sa inchid ochii." "Fiecare om are cate-o nebunie, dar cea mai mare nebunie, dupa mine, e sa n-ai nici una." "Bea, mosule, facu el, asta iti da curaj." "Dumnezeu isi schimba chipul in fiece clipa. Ferice de cel ce-l poate recunoaste sub fiecare din aceste masti. O data e un pahar cu apa rece,alta data e un fiu care-ti sare pe genunchi sau o femeie seducatoare, sau pur si simplu o mica plimbare matinala." "Si cand ai inima, poti sa ai toate nasurile si toti ochii din lume, n-ajuta la nimic!." "Dragul meu, cand o devina omul cu adevarat om? Imbracam pantaloni, ne punem gulere scrboite, palarii in cap, dar tot magari suntem, lupi, vulpi, porci." "Nu face nimic daca n-ai cap; palarie sa ai." "Canta sa moara Moartea!" "Privindu-l pe Zorba dansand, am inteles pentru prima oara stradania himerica a omului de-a infrange gravitatea. Ii admiram rezistenta, voiciunea,mandria. Pe pietrele acelea, pasii lui Zorba, navalnici si iscusiti, gravau istoria demonica a omului." "-Nu, nu esti liber, a zis el. Funia cu care esti legat e-un pic mai lunga decat a celorlalti. Asta-i jupane, ai o sfoara lunga, te duci, vii, crezi ca esti liber dar nu tai sfoara. Si cata vreme nu tai sfoara...

Anna held up her white parasol and nervously glanced down at the vendors selling everything from fresh sherbet to fried fish with chilli. There were strange-looking fruits, chiffon sarees, books and jewellery, and, behind fine latticed windows, women losing

The wall, in other words, is only one manifestation of an underlying process that preexisted it by decades, namely, the Israeli project to break up and isolate Palestinian spaces from each other, while unifying and tying together the Jewish-Israeli spaces of Israel and the occupied territories. So although the wall has had a devastating impact on Palestinian life all along the West Bank, it needs to be understood as an effect rather than a cause-- and the real problem that needs to be addressed isn't the wall as such, but rather the occupation.

In this sense (although the 2004 Advisory Opinion of the International Court of Justice would, despite Oslo and subsequent agreements, reaffirm Israel's status as occupying power with all the responsibilities for the occupied population that are specified in the key documents of international humanitarian law), the Oslo agreements were designed in part to relieve Israel of many of the burdens of occupation-- as well as the need to police a restive population on a daily basis.

The Palestinian leadership failed disastrously by not coming up with an alternative to the U.S.-Israeli position at Camp David and subsequent negotiations through the end of the Clinton presidency. It also failed by not explaining what was wrong with the terms being negotiated at Camp David, and how the whole process, from Oslo on, represented the subordination of international law to Israeli demands.

Până și durerea servea doar ca să îi aducă aminte că e vie și că sare un țel.

Poate că nu era greșit pentru Maleficți, să-și dorească să rănească oameni - oameni care i-au creat, i-au întemnițat, i-au chinuit cu sare si fier și, în cele din urmă, i-au condamnat la formele lor denaturate.

A beautiful saree is a scintillating ensemble for a gorgeous woman.

Ea sare în sus: - Fără romantism, ne întoarcem la oamenii cavernelor.

Every saree has 2 stories , one of the weaver and one of the wearer

It all began with that midnight-colored saree, thick with dark-blue sequins, its endless sea of shimmering dots stitched by hands that must have cracked and bled over the months of needle in and out of taut cloth in some dingy, godforsaken hole in one of Mumbai’s stinking alleyways.

Zice ăla că are ţigări colegul tău pe noi ne taie pe burtă şi începem să piuim. ne aşază banii de o 100 în fişicuri. dacă sunt ca tot poetul zic să încap. mă ridic în picioare şi o iau la fugă cu bancomatul. în urma noastră se iau după noi nişte găini. colegul meu zice că fumează de trei zile la o ţigară. trage un fum. îi pune dop pentru mai târziu. noi ne dăm pe lângă el îi promitem marea cu sare să ne dea şi nouă un fum. ne vine să îl sărutăm lung şi apăsat în bot să îi luăm fumul de ţigară de pe cerul gurii. şi aşa de rău ne pare că ţigara trebuie să ardă să scoată fum ca să avem ce fuma. colegul nostru fumează pe ascuns în palme. că noi credem că aşa viaţă numai la puşcărie în moarte nici atât.

He watched the scene unfolding at Rashtrapati Bhavan. The President was administering the oath of office to the charismatic woman. She was dressed in her usual off-white cotton saree, trimmed with a pale gold border, and wore no jewellery except for a pair of simple solitaire diamond earrings. She quite

Trendy16.com offers the latest collection of Royal Embroidered Sarees to let you shine in every event or party you go to.

Eu care am citit CRITICA RAȚIUNII PURE la 60 de wați, pe Beatrixgasse, pe Locke, Leibniz și Hume, eu care, la lumina slabă a lămpilor din bezna Bibliotecii Naționale, am devorat toate conceptele din toate timpurile, de la presocratici până la FIINȚA ȘI NEANTUL, care i-am citit pe Kafka, pe Rimbaud și pe Blake la 25 de wați, într-un hotel din Paris, pe Freud, pe Adler și pe Jung la 360 de wați, pe o stradă părăsită din Berlin, acompaniată în surdină de răsucirile amețitoare ale studiilor lui Chopin, eu care am studiat pe o plajă genoveză un discurs înflăcărat despre expropierea bunurilor intelectuale, scris pe o hârtie pătată de sare și îndoită de soare, care am citit la Klagenfurt LA COMEDIE HUMAINE în trei săptămâni, în pofida febrei și a slăbiciunii provocate de antibiotice, la München pe Proust până în zori, până când meseriașii au căzut cu acoperiș cu tot în camera mea de la mansardă, pe moraliștii francezi și pe logiștii vienezi, cu ciorapii lăsați, eu care am citit totul fumând treizeci de țigări pe zi, de la DE RERUM NATURA până la LE CULTE DE LA RAISON, care am practicat istoria și filozofia, medicina și psihologia, care am lucrat în ospiciul Steinhof la anamnezele schizofrenicilor și ale maniaco-depresivilor, eu care mi-am luat în Auditorium Maximum, la numai șase grade peste zero și la 38 de grade la umbră, notițe despre De mundo, De mente, De motu, eu care i-am citit pe Marx și pe Engels după ce m-am spălat pe cap și beată moartă pe V. I. Lenin, eu care am citit în derută și în dorința de a evada, jurnal după jurnal, încă de mică, în fața sobei, la foc, ziare, reviste, și cărți de buzunar peste tot, în toate gările, trenurile, în tramvaie, autobuze, avioane, eu care am citit totul despre toate, în patru limbi, fortiter, fortiter, înțelegând tot ce se poate citi, și eliberată pentru o oră de tot ce am citit, mă întind lângă Ivan și îi spun: O să scriu această carte, care încă nu există, pentru tine, dacă vrei cu adevărat. Dar trebuie să vrei cu adevărat, să mi-o ceri, iar eu n-am sa-ți cer niciodată s-o citești. Ivan spune: Să sperăm că o să fie o carte cu final fericit. Să sperăm.

LOVE is like "Getting drenched in rain, wrapped in a beautiful saree with a good looking guy beside you" It is wonderful to imagine, romantic to feel and enjoyable to watch it on screen. But actually when it is happening to you, you get drenched,feel wet and cold, worry that your costly attire is getting spoiled and more than anything get infuriated with the guy beside you for letting you get drenched. Moral of the story: LOVE is good to imagine, watch and read...but when it happens to you...you are in deeeep......well! i think you get the picture wink emoticon

LOVE is like "Getting drenched in rain, wrapped in a beautiful saree with a good looking guy beside you" It is wonderful to imagine, romantic to feel and enjoyable to watch it on screen. But actually when it is happening to you, you get drenched,feel wet and cold, worry that your costly attire is getting spoiled and more than anything get infuriated with the guy beside you for letting you get drenched. Moral of the story: LOVE is good to imagine, watch and read...but when it happens to you...you are in deeeep......well! i think you get the picture

Astăzi sunt trist şi tu eşti scuza perfectă pentru tristeţea mea. E surprinzător cât de repede se pot schimba lucrurile. Totul era bine. Se putea simţi atâta fericire. Nu ştiu când s-a rupt destrămat totul. Dintr-odată, într-o dimineaţă m-am trezit fără tine. Fără îmbrăţişările tale ce purtau numele de nu tecare-mi spuneau: nu te îngrijora pentru că totul va fi bine, fără puterea pe care mi-o dădeai ca să înfrunt lumea. Nu înţeleg ce s-a întâmplat. Poate a fost trecerea timpului sau simplul fapt că lucrurile au şi un final. Aveam totul şi acum nu-mi rămân nici măcar cuvintele că o să te aştept dacă ai să te întorci într-o bună zi. Există pe lumea asta persoane care au slăbiciuni. Tu eşti a mea. Sunt sigur că aş lăsa totul dacă drumurile noastre s-are vor intersecta din nou. Amândoi ştim că încă te iubesc. Poate am găsit femeia perfectă, dar îmi lipsesc imperfecţiunile tale, stilul tău de a face lucrurile prost şi zâmbetul tău capabil să repare distrugerile provocate de cuvintele tale. Privirea ta... Cum reuşeai să vorbeşti fără să deschizi gura. Modul de a striga te iubesc în linişte. Poate din toate aceste cauze nu sunt fericit, deşi am nenumărate motive să fiu. Fericirea mea a fost ascunsă mereu sub aşternuturile tale. Nu ştii cât de trist este să dorm cu cineva şi să te visez. Vreau să te uit, dar mereu termin sfârșesc prin a-mi aminti de tine. Nu ştii cum mă simt când caut printre oameni ochii tăi, când mi se pare că te aud şi când inventez mângâieri cu mâinile tale. Chiar şi atunci când cineva sună la uşă, îmi imaginez că eşti tu. Şi când îţi -am deschids îmi spui să lăsăm deoparte orgoliile prosteşti şi să începem de la zero. Dar nu eşti tu. Aş vrea să am suficient curaj să strig că încă te iubesc. Şi că fiecare te iubesc este un glonţ trimis cu speranţa că-ţi va atinge inima şi-ţi vei da seama că mă gândesc la tine. Rămân cu speranţa că, într-o zi, ne vom întâlni şi că trecerea timpului nu ne v-a fi afectat câtuşi de puţin. Şi dacă îţi voi spune că te-am uitat, să nu mă crezi. Inima mea gândeşte invers. Nu ştii de câte ori mă învinovăţesc pentru acea noapte când m-ai rugat să mă întorc la tine. Ar fi trebuit să alerg în braţele tale. Însă, mi-am lăsat permis ca orgoliul meu să iasă triumfătorînvingător. Poate în acel moment am crezut că voi fi capabil să te uit, dar nu. Acum sunt eu cel care nu mai are dreptul să-ţi spună că de când te-am pierdut sunt capabil să mă regăsesc doar în amintirile noastre, în acea iubire ce ar fi trebuit să dureze o veşnicie. Nu ştiu dacă îţi vei mai aduce aminte de mine sau de acea după-amiază în care ţi-am jurat că nu voi înceta să te iubesc. Nu ştiu dacă mai cauţi printre lucrurile tale resturile unei iubiri ce s-a terminat înainte să ne aducă împreună. Poate asta a fost greşeala. M-am speriat când am văzut că sentimentele îmi fug printre degete. Că nu mai puteam controla ce simţeam în preajma ta. Pentru că erai tu erai cea care- îmi dirija paşii. Într-un final a fost teama că într-o zi te voi pierde şi de aceea te-am pierdut. Ne-am pierdut. Astăzi nu mai am certitudini, dar sper ca atunci când ne vom reîntâlni, să am suficient curaj să-ţi spun că încă te iubesc. Că există iubiri ce vor fi mereu prezente, indiferent dacă vor trece câteva luni, câţiva ani sau o viaţă.

Real one sare not perfect, Perfect ones are not real...

Are gust de nectar si sare. Nectar , sare si mere. Polen, stele si rascruci celesti. Are gust de basm. Fecioara lebada la miezul noptii. Samanta pe varful limbii unei vulpi. Are gust a speranta.

[N]agmula ang “talinghagà” sa praseng “talì ng hiwagà”—isang talìng mahiwagà—isang bigkis ng sari-saring diwà o isang bigkis para sa pagkakaisa ng samot-samot na diwà.

अंधारात वीज चमकली की वाट उजळून निघते; पण नंतरचा अंधार जास्त गडद होतो. नजर तोपर्यंत अंधाराला सरावलेली असते. प्रकाशाचा क्षण अपरिचित असतो. मनाची पूर्वतयारी नसताना विजेचा लोळ येतो आणि जातो.

लग्न-विवाह हा एकच विषय खूप मोठा आहे. आजही देशस्थ, कोकणस्थ, कर्‍हाडे, सी.के.पी., एस.के.पी. हे भेदभाव नाहीत का? समोरची व्यक्ती आपल्यासारखीच जिवंत आणि सुशिक्षित माणूस आहे, ह्याचा कितपत विचार होतो? सौंदर्याच्या बाबतीत प्रत्येकाच्या अपेक्षा वेगळ्या असतील, हे मी समजू शकतो. गरिबी आणि श्रीमंतीचे राक्षस अजून मध्ये येतात. परंपरा, संस्कार, मानपान, देवाणघेवाण अशा किती क्षुद्र गोष्टींभोवती आजही आपण वावरत आहोत? कशाच्या आधारावर आपण स्वतःला माणूस म्हणवून घ्यायचं?

प्रत्येक माणूस म्हणजे एक कोडं आणि एक माणूस एकदाच, हे आणखी एक कोडं.

Iubesc marea pentru că şi în timpul nopții întreține infinitul şi visele... Dorințele mele vor fi poate altele, amintirile îmi vor îngreuna sufletul şi privirea n-o să mai ajungă atât de departe. Un vis va fi însă acolo, orice-ar fi, unul singur plutind pe coama valurilor, în întuneric. Un singur vis, care mă va ține în viață laolaltă cu mirosul de sare şi de alge puturoase care-mi va înțepa nările.

साड़ी और सादगी का मिलन ही कुछ ऐसा होता है, अगर ये एक हो जाए तो उस मिलन की खूबसूरती से कोई नज़रे नहीं हटा सकता, क्यूंकि बिना दीदार किए चेहरे की चमक ही नहीं रचती ♾

P. Sainath says, 'What we need to do is not just destroy the caste hierarchy but simultaneously create respect for the work and labour that people do, for what they produce. I have always maintained that untouchability is not just a social evil. It’s more than that. It’s an extremely cruel, vicious but sophisticated form of exploitation by which we keep a large labour force permanently demoralised, humiliated and dependent. So we need to destroy the feudal relations of production completely; we need to accept that if a son or daughter of a potter, weaver or leather worker do not want to be in that field, it’s a perfectly legitimate need of theirs and they cannot under any circumstance be compelled. You need to break down the caste hierarchy and when you bring respect and economic returns for that skill, who knows—many other children in the village might want to do it. Look at the way we’ve destroyed weaving. Several weavers, who for countless years made the famous Kanjeevaram saree, are driving autorickshaws in Kanchi and Chennai, and this is called reskilling. These individuals hold within them cumulatively thousands of years of skill, knowledge and experience. We simply do not respect labour, we don’t give dignity to those who do this beautiful work. However, there are also professions and occupations that you want to see dead. I don’t want to see anybody take up or inherit manual scavenging. It is the greatest assault on human dignity that you can think of in a structured way. And it is perpetrated because we are somehow very comfortable with the idea of using the children of our poor to do the dirty work for us. So there are professions that have to be completely destroyed. And there are professions, occupations and livelihoods that have to be preserved. But not as they were in their old context but recreated in a new one.

Încercarea de a reprezenta entităţi mai largi prin mici detalii a condus la un realism şi o concreteţe a imaginii care contrastează în mod straniu cu ambiguitatea nebuloasă a efectului general. Zgomotul apei în care sare o broască, ţîrîitul ascuţit al greierilor, parfumul unei flori necunoscute pot fi imaginea centrală în jurul căreia se construieşte un poem japonez. Aici putem detecta influenţa doctrinei budiste Zen, susținea, între altele, că iluminarea poate veni din orice percepție. Săritura broaştei ce tulbură liniştea profundă a unui iaz putea fi şi ea un med de a obţine iluminarea, asemeni unei autentice întruchipări a vieţii.

Apart from the question of fatigue, this soldier is convinced that the only function of his checkpoint is "to put pressure on the Palestinian population. Officers explicitly told me that the checkpoint has no security value and was meant to harass the population." Another soldier agrees. "The idea is to make life hard for the Palestinian citizenry. There is no operational objective.

Imaginearea solicită integral atenția. Atunci când se găsește în zona imaginației, mintea suportă tot atâtea întreruperi câte suportă un genist când dezamorsează o bombă, un bucătar când duce un platou greu în brațe ori un om de afaceri care își pregătește ședința pentru a doua zi dimineață. Un copil care stă pe podea în mijlocul unui haos și se joacă cu trei păpuși și un vas de apă, sau unul care aleargă pe afară și sare din boschet în boschet, este la fel de serios angajat în activitatea lui ca orice adult. Probabil chiar mai serios. Jocul lui este munca lui. Dacă îl ridicăm de pe podea sau îl chemăm în casă pentru a se spăla sau schimba de haine înainte ca jocul să se încheie, îl întrerupem din muncă. Suntem noi capabili să împăcăm obediența noastră față de fantasma ceasului și a realității sale cu realitatea fantasmei copilului? Ghinda este obsesională. Ea este toată concentrare și numai concentrare, nediluată, asemenea unei picături de parfum. Comportamentul unui copil desfășoară ceea ce este comprimat. Copilul se joacă cu codul germinativ care îl împinge la aceste activități obsesive. Prin forța propriei concentrări copilul își câștigă spațiu și experiență pentru homunculusul adevărului său înnăscut și-i permite adevărului să se exprime în diferite stiluri, forme și funcții pe care le poate realiza doar obsesiv, repetitiv și exhaustiv. E nevoie de curtoazie. E nevoie să ciocănim la ușă înainte de a intra.

But the main thing I learned from the war was that war is unjust, no matter who is pulling the trigger, and that, as my parents taught me, we owe it to each other as human beings to speak out against injustice.

Vedeți dumneavoastră, prințe: nimeni nu sare în mod obișnuit pe fereastră, dar dacă se întâmplă un incendiu, atunci și gentlemanul cel mai de frunte, și doamna cea mai simandicoasă sar pe fereastră. Dacă trebuie să sari, n-ai ce face.

Indian traditional saree is famous in World

Se pare că de dușman nu ne putem lipsi. Figura dușmanului u poate fi abolită de procesele de civilizare. Nevoia de dușman îi este înnăscută și omului blând și iubitor de pace. Pur și simplu, în aceste cazuri se deplasează imaginea dușmanului de la un obiect uman la o forță naturală sau socială care într-un fel ne amenință și care trebuie învinsă, fie ea exploatarea capitalistă, poluarea mediului, foametea din lumea a treia. Dar chiar dacă acestea sunt cazuri „virtuoase”, după cum ne amintește Brecht, ura împotriva nedreptății ne schimonosește și chipul. Etica este, prin urmare, neputincioasă în fața nevoii ancestrale de a avea dușmani? Aș spune că instanța etică sare în ajutor nu atunci când ne prefacem că nu există dușmani, ci atunci când căutăm să-i înțelegem, să ne punem în locul lor. (...) A căuta să-l înțelegi pe celălalt înseamnă să-i distrugi clișeul, fără să-i negi sau să-i anulezi alteritatea.

You want to look Beautiful, wear a Saree! You want to look modest yet sexy, wear a Saree! You want to look Elegant, wear a Saree! You want to look Gracious, wear a Saree! You want to comfortably flaunt your curves, wear a Saree! You want to look Sexy, wear a Saree! You want to look Simple, wear a Saree!

Sare! Why are you giving me your tax face?’ ‘I'm not.’ ‘You are.’ Pause. ‘Shit, I'll need to do my tax soon.

I am a Tamilian by geographical disposition and a Roman Catholic by faith. A very unfortunate combination, if you ask me. Because not only did I get stuck with a name like Sophia Thilagam, I was also frequently subject to the aesthetically disturbing sight of crimson red, Kanjeevaram silk sarees with loud, gold borders worn with Colgate-white veils and equally unsubtle tiaras to match. The Tamil Catholic wedding, of course.

Is organic cotton the future of sustainable development? With the increase in climate change and global warming, each step taken by us matters, be it even by transforming our cotton closet into an organic cotton closet. We are living in a time, where each step will either lead to an immense increase in global warming or will lead to the protection of our Mother Earth. So why not make our actions count and take a step by protecting our nature by switching to organic clothing?! As we know, the fashion industry is one of the largest industry of today, in which the cotton textiles lead the line together with the cotton manufacture setting them as the highest-ranked in the fashion industry. These pieces of regular cotton those are constructed into garments leads to 88% more wastage of water from our resources. Whereas Organic Cotton that has been made from natural seeds and handpicked for maintaining the purity of fibres; uses 1,982 fewer gallons of water compared to regular cotton. Gallons of water used by: Regular cotton: 2168 gallons Organic Cotton: 186 gallons Due to increase in market size of the fashion industry every year along with the cotton industry; regular cotton is handpicked by workers to keep up with the increase in demand for the regular cotton and because these crops are handpicked it leads to various damages and crises such as: Damage of fibres: As regular cotton is grown as mono-crop it destroys the soil quality, that exceeds the damage when handpicked by the farmers, leading to also the destruction of fibres because of the speed and time limit ordered. Damage of crops: Regular cotton leads to damage of crops when it is handpicked, as not much attention is paid while plucking it in bulk, due to which all the effort, time and resources used to cultivate the crops drain-out to zero. Water wastage: The amount of clean water being depleted to produce regular cotton is extreme that might lead to a water crisis. The clean water when used for manufacturing turns into toxic water that is disposed into freshwater bodies, causing a hazardous impact on the people deprived of this natural resource. Wastage of resources: When all the above-mentioned factors are ignored by the manufactures and the farmers, it directly leads to the waste of resources, as the number of resources used to produce the regular cotton is way high in number when compared to the results at the end. Regular cotton along with these damages also demands to use chemical dyes for their further process, that is not only harmful to our body but is also very dangerous to the workers exposed to it, as these chemicals lead to many health problems like earring aids, lunch cancer, skin cancer, eczema and many more, other than that people can also lose their lives when exposed to these chemicals for long other than that people can also lose their lives when exposed to these chemicals for long Know More about synthetic dyes on ‘Why synthetic dye stands for the immortality done to Nature?’ Organic cotton, when compared to regular cotton, brings a radical positive change to the environment. To manufacture, just one t-shirt, regular cotton uses 16% of the world’s insecticides, 7% pesticides and 2,700 litres of water, when compared to this, organic cotton uses 62% less energy than regular Cotton. Bulk Organic Cotton Fabric Manufacturer: Suvetah is one of the leading bulk organic cotton fabric manufacturer in India. Suvetah is GOTS certified sustainable fabric manufacturer in Organic Cotton Fabric, Linen Fabric and Hemp Fabric. We are also manufacturer of other fabrics like Denim, Kala Cotton Fabric, Ahimsa Silk Fabric, Ethical Recycled Cotton Fabric, Banana Fabric, Orange Fabric, Bamboo Fabric, Rose Fabric, Khadi Fabric etc.

Another event witnessed by Kshama and Ullas: ‘Mad Akku’ was a mentally ill woman who used to drop by occasionally at Balavana to beg for some money or food. Without having had a bath for months, she was stinking to the high heavens. Her long hair had matted and turned brown, caked with dirt. Amma had asked, ‘Akku don’t you ever have a bath?’ Akku had rudely responded, ‘Who will give me a bath, will you?’ Amma said ‘yes’ without a moment’s hesitation. She took Akku to the bathroom, washed her hair and gave her a thorough bath. She then draped Akku in a fresh clean saree and fed her a hot meal. All of us watching were stunned by her actions. Akku started weeping. She said, ‘Amma eer deveru, eer naramani atthu,’ in Tulu. (Amma, you are God. You are not a human being.) Akku fell at Amma’s feet and continued weeping.

Tata grew quite fond of Prathibha, perhaps because of her calm, balanced personality, in contrast to my testy Karanth temperament. He opened up and talked to her about things that he simply could not discuss with me. She did not question him or judge his actions like I sometimes did. Prathibha recounts a couple of instances of how Tata, beneath his tough exterior, was a sensitive, subtly observant man. When she came as a bride to his home in Saligrama, she was fascinated by the National Geographic magazines in his library and spent hours reading them. Soon after, he quietly started mailing them to Prathibha. Always a sharp dresser, Prathibha wore only sarees to work and when we stayed with our parents. And when Tata stayed at our home, Prathibha was always in a saree. At other times she liked to wear western clothes. She was pleasantly surprised by a gift Tata brought for her from Russia: a beautifully tailored lady's shirt that fitted her perfectly.

hyderabadescorts.online Hyderabad Escorts, Hyderabad Escort, Hyderabad Call girl, Escort MOM Hyderabad, Escorts Hyderabad, Female Escorts in Hyderabad, Escort services in Hyderabad, Hyderabad Escort Services, Independent Escort in Hyderabad, Vip Escort in Hyderabad, Hyderabad VIP Escorts, High profile Escorts in Hyderabad, Hotel Escorts in Hyderabad, AIRBNB Escorts in Hyderabad, Saree escorts in Hyderabad, Escort Hyderabad, Callgirl Hyderabad, Genuine escort Hyderabad, Genuine escort services in Hyderabad, 69 sex escort in Hyderabad, Blowjob escort in Hyderabad, Sexy mom escorts in Hyderabad, mom escort in hyderabad,Hotel Escorts in Hyderabad, Hyderabad Hotel escort,

Explore Balwom's wide range of women's ethnic wear suits, sarees, gowns, kurtis, lehengas. Best wholesale prices starting at ₹800. Pan India delivery available

With respect to pure military considerations, there is no doubt that the presence of settlements, even if 'civilian,' of the occupying power in the occupied territory, substantially contributes to the security in that area and facilitates the execution of the duties of the military," noted Israeli High Court justice Alfred Vitkon, while arguing in favor of the legality of the settlement enterprise against the repeated indictments of international law.

The premise of this plan, as the Palestinian historians Samih Farsoun and Naseer Aruri point out," is that the nearly forty-year-old impasse is not caused by an abnormal and illegal occupation but by the Palestinian resistance to that occupation. Progress was thus linked to ending the intifada and all acts of resistance rather than ending the occupation or reversing decades of colonial impoverishment of land, resources, and institutions.

The Israeli government publicly claims that this extraordinary violence - its army fired over a million bullets in the first few days of the intifada alone - was directed against what it called "the terrorist Infrastructure." But, again, various Israeli officials privately acknowledged what was really at stake in dealing with the intifada, and that Israel's response to the uprising was directed not at armed groups but rather against the entire population.

Privately, however, various Israeli officials acknowledged that the uprising, with all of its attendant violence, was the inevitable outcome not only of the lopsided nature of the conflict, but also of the stifling of Palestinian aspirations that was essential to the Oslo process. "Under conditions of an asymmetric confrontation, one in which Israel is many times stronger than the Palestinians, we have decisive influence on the course of events," warned Mati Steinberg of the Shin Bet. The Israeli approach, he argued, "dictates just one choice to the Palestinians: either they surrender to Israel's dictates, or they rise up against all the dictates at all costs.

It was when the terms discussed at Camp David became clear, and when it seemed obvious to the Palestinians that years of negotiation had only resulted in greater restriction, as well as the immiseration produced by the collapse of the Palestinian economy (first made dependent on the Israeli economy, then suddenly separated from it during the Oslo years), that the second intifada erupted in the summer and fall of 2000.

The Middle East peace process may well be the most spectacular deception in modern diplomatic history, writes Henry Siegman, the former head of the American Jewish Congress. "Since the failed Camp David summit of 2000, and actually well before it, Israel's interest in a peace process--other than for the purpose of obtaining Palestinian and international acceptance of the status quo--has been a fiction that has served primarily to provide cover for its systematic confiscation of Palestinian land.

A similar law had been passed in South Africa at the peak of apartheid in 1980 and had been summarily rejected by that country's (white) supreme court, as an inappropriate and illegal interference with black people's right to marry and establish families. The Israeli law was extended in 2004, 2005, 2006, and 2007, and formally endorsed by Israel's High Court in May 2006.

According to Colonel Shaul Arieli of the Israeli army reserves, the point of making life so difficult for Palestinians in the gap between the border and the wall is to push them to leave for good.

He added: "I got a real kick out of every house that was demolished, because I knew that dying means nothing to them, while the loss of their house means more to them. You destroy a house and you destroy forty or fifty people for generations. If one thing does bother me about all this, it is that we didn't wipe out the whole camp.

Jaffa will become a Jewish city," declared David Ben-Gurion, Israel's first prime minister, a month after the city had been cleared of its Arab inhabitants; "to allow the return of the Arabs to Jaffa would be," he added, "foolish." Ben-Gurion had had it out for Jaffa long before 1948. "Jaffa's destruction, the town and the port, will happen, and it is good that it will happen," he had noted in his diary a dozen years previously; "if Jaffa goes to hell, I will not participate in its grief.

In other words, the principle of Jewishness has priority over the principle of equality in Israel.

What is true of the JNF is true of Israeli law in general. More than twenty seperate Basic Laws (the closest documents Israel has to a written constitution) and other forms of legislation explicitly discriminate between Jews and non-Jews.

The inhabitants of the villages in the "seam zone" have had to apply for a document that the Israeli army calls a permanent resident permit. As its name suggests, this document is something like a U.S. Green Card, except that in this case the person applying for the permit only wants to stay where he already is, on the land where he has been living all his life.

By the end of that day, between 2,000 and 5,000 of Jaffa's original 70,000 inhabitants remained in their homes. All the others were gone. They would never be allowed to return. As had happened at Haifa a month previously, the city's Palestinian population was forced down to the port by the Zionist forces; there they were crammed onto boats, skiffs, and trawlers--and driven out to sea, to make their way to Gaza, el- Arish, even as far away as Beirut, leaving behind everything: homes, furniture, clothing, family papers, heirlooms, photographs, libraries. Much of the city was systematically demolished after the fighting. Its souks and commercial districts were entirely flattened. The famous orange groves surrounding the city were cleared away. All that remained of Jaffa after 1948 was the central district, whose homes were parceled out to new Jewish residents: European Jewish immigrants got the pick of the choicest residences in Jaffa; Sephardim and Mizrahim-Arab Jews-got the rest.

What black greed, what unwitting hatred, has turned Israeli Jews into torturers of the innocent? The Settlers come first, violent and cruel--but above them is a vast, rabid system, official Israel, that sustains them and protects them, that corrupts our minds and our language, God's language, with vile rationalizations.

Much of what the Israelis do in the West Bank and Gaza has to do with the projection of power: to remind people every day not only that their smallest actions are subject to Israeli control, but that at any given moment--even in the middle of the night--the Israeli army can break down the doors to their homes and come in looking for suspects or suspicious possessions.

For its part, the Gush Emunim regards the very idea of Arab residence in Palestine as a form of theft.

For Israel, the Oslo negotiations offered a mechanism to repackage the principles of the Allon Plan in a way that, geographically speaking, looked remarkably like the original.

The international legal requirement is simple: it is that Israel withdraw from the occupied territories, end its abrogation of Palestinian human and political rights, and cease and dismantle its illegal settlement enterprise.

As far as the Israelis were concerned, then, the limited implementation of the Oslo Accords amounted, essentially, to little more than a new form of occupation, enabling the perpetual deferral of the core issues of the conflict.

At heart, the conflict between Israel and the Palestinians is actually very simple. It is not about religion. It is not about security. It is not about terrorism. It is about land. Or, to be more precise, it is a struggle that, as the late Israeli sociologist Baruch Kimmerling put it, is driven by two mutually exclusive impulses within Zionism, with "one Zionist imperative--to possess the largest possible amount of sacred land--contradicting the other Zionist imperative--to ensure a massive Jewish majority inhabiting a land that was preferably free of all Arabs." The problem for Zionists is--and has always been--that the land that they want comes with non-Jews already on it.

Allon resolved the conundrum facing Israel: it wanted the land, but it did not want the people. The Allon Plan would allow Israel to accomplish both ends: controlling, and ultimately settling, Palestinian land without granting citizenship to Palestinians living under Israeli control after 1967.

Amir Cheshin, former Israeli advisor on Arab affairs to the mayor of Jerusalem, explains: "The planning and building laws in East Jerusalem rest on a policy that calls for placing obstacles in the way of planning in the Arab sector--this is done more to preserve the demographic balance between Jews and Arabs in the city, which is presently in a ratio of 72 percent Jews against 28 percent non-Jews.

Allora gli impianti riuscivano ancora a coprire la vista di Nisida a quanti si affacciavano con le lore case sul grande muro di cinta dello stabilimento, lungo l'asse via Diocleziano-via Bagnoli. Il panorama, da quei balconi e finestre, mutava di ora in ora e tuttavia, per ogni struttura che cadeva, ce n'era sempre un'altra, dietro, a fare da sipario. Ma il gioco, lo capivano tutti, stava per finire: tempo due o tre mesi, il mare sare sarebbe saltato fuori dal suo nascondiglio. I giornali ne parlavano come del miracolo prossimo venturo: avrebbe dovuto risarcire un sacco di gente delle inifite sofferenze patite con quelle case sottovento, esposte alle fuliggini, ai vapori e agli odori di Ferropoli. Il mare come premio. Il mare come simbolo. Il mare che bagna Napoli.