Impa Quotes

Sunt victorii care duc la un impas, tot aşa cum sunt înfrângeri care deschid căi noi.

Pe masura ce arta se infunda in impas, se inmultesc artistii. Aceasta anomalie inceteaza sa mai existe ca atare cand te gandesti ca arta, pe cale de epuizare, a devenit in acelasi timp si imposibila si facila.

Time is an imp—a pesky, little, hellish troll that hastens the clock when I smile but then delays the passing of minutes when I frown.

E ceva teatral, romantic, firește, o exaltare, o fantezie sălbatică, dezlănțuită fără măsură - karamazoviană - și o mare doză de sentimentalism, dar în același timp mai e încă ceva, domnilor jurați, ceva care strigă în sufletul lui, îi frământă creierii, îi otrăvește viața! Și acest ceva este conștiința domnilor jurați, sunt mustrările ei necruțătoare, osânda ei! Pistolul, însă, le va împăca pe toate, e singura ieșire din impas, alta nu există, și apoi... apoi, știu eu dacă în momentul acela Karamazov s-a gândit ce va fi acolo și dacă, în general, Karamazov poate să-și pună întrebarea hamletiană „a fi sau a nu fi”? Nu, domnilor jurați, Europa îl are pe Hamlet, noi nu avem deocamdată decât Karamazovi!

E ceva teatral, romantic, firește, o exaltare, o fantezie sălbatică, dezlănțuită fără măsură - karamazoviană - și o mare doză de sentimentalism, dar în același timp mai e încă ceva, domnilor jurați, ceva care strigă în sufletul lui, îi frământă creierii, îi otrăvește viața! Și acest ceva este conștiința, domnilor jurați, sunt mustrările ei necruțătoare, osânda ei! Pistolul, însă, le va împăca pe toate, e singura ieșire din impas, alta nu există, și apoi... apoi, știu eu dacă în momentul acela Karamazov s-a gândit ce va fi acolo și dacă, în general, Karamazov poate să-și pună întrebarea hamletiană „a fi sau a nu fi”? Nu, domnilor jurați, Europa îl are pe Hamlet, noi nu avem deocamdată decât Karamazovi!

Nicio schimbare pozitivă nu se va produce în viaţa voastră atâta timp cât vă agăţaţi de gândul că motivul care vă împiedică să trăiţi bine se află înafara voastră. Atâta timp cât plasaţi responsabilitatea în totalitate pe umerii celor care vă tratează nedrept - un soţ necioplit, un şef pretenţios şi care nu vă încurajează, gene deficitare, constrângeri imposibil de evitat -, atunci situaţia voastră va rămâne în impas. Voi şi numai voi sunteţi responsabili pentru aspectele esenţiale care vă marchează viaţa, şi numai voi aveţi puterea să le schimbaţi. Şi chiar dacă vă confruntaţi cu limitări exterioare majore, tot aveţi libertatea să alegeţi diferite atitudini faţă de aceste limitări.

Vocile lor nu ajungeau până afară, dar le vedeam umbrele pe pereţi, alungite de focul din şemineu. Aş fi vrut să mă simt vindecat doar un pic. Doar o clipă. Eram, pe alocuri, conştient de propria alunecare. Dar nu puteam da frâu liber groazei că mă aflam, într‑adevăr, în impas. O familie disfuncţională, care mai de care mai breaz. „Inconştienţa e o stare privilegiată”, îmi spusese doctorul în glumă. Sufeream de insomnii, mă simţeam slăbit, nişte analize ieşiseră prost, nu eram deloc bine. Voise să destindă atmosfera, însă era întru totul adevărat: din neglijenţă ajunsesem în punctul ăsta. Am tras din ţigară şi am lăsat noaptea să se deruleze după bunul ei plac, fără să mă împotrivesc chipului vag care mă hăituia uneori fără să mai ştiu dacă era în vis sau în realitate. Dispus să mai pierd o vreme acolo, temător să mă întorc la atmosfera de circ din casă, am urmărit cu privirea razele lunii apropiate de pământ. Era mare cât o roată de car. Lumina cădea pe un trandafir portocaliu. M‑am îndreptat de spate, am luat o gură de cognac, am stins ţigara în scrumieră şi am răsuflat ușurat când am realizat că în aer predomina noutatea. Se încheiase încă un an teribil. Eu şi pesemne trei sferturi din populaţia planetei ne intercalam gândurile în acele clipe.

Să știți că nu există pe lume ceva mai de preț și mai trainic, mai sănătos și mai folositor în viață decât o amintire frumoasă, și mai ales o amintire plină de farmec din anii copilăriei, petrecuți în casa părintească. Vi se vorbește mult despre educația voastră, dar o minunată, sfântă amintire din copilărie are poate mai mult ca orice darul de a împlini educația. Acela care adună cât mai multe amintiri de felul acesta pentru toată viața poate fi sigur că, la un moment dat, va găsi scăparea în ele. Chiar dacă n-am păstra decât o singură amintire frumoasă în inima noastră, această unică amintire ne poate da chezășia că ne va salva cândva dintr-un greu impas.

O remarcă, asupra căreia Leonte revenea, era că Psihanaliza nu este una singură, ea ar fi multiplă. Sunt posibile atâtea Psihanalize câte instincte fundamentale stau la baza vieții. Explicațiile, ce Materialismul istoric le dă faptelor istorice, fac, cel mai adesea, impresia unor explicații caricaturale; dar același lucru se întâmplă și în cazul explicațiilor pe care Psihanaliza curentă le dă atâtor fapte psihologice și istorice. Impresia de „caricatural” nu constituie însă un suficient motiv pentru a bagateliza aceste „explicații”. Cu repudierea pur și simplu a acestor „teorii” n-am făcut încă nimic. Și Leonte continuă: „Ca primă formă sistematică a Psihanalizei, Materialismul istoric trebuie examinat cu desăvârșită seriozitate. Câte un mic adevăr cuprind toate Psihanalizele posibile. Materialismul istoric își descoperă neajunsurile numai când ridică pretenții de exclusivitate, devenind dogmatic. Doctrinarii intoleranți și cu mintea îngustă, care transformă o perspectivă și o ipoteză de lucru, relativ valabile, în armă de luptă socială, cad mereu în acest păcat, aducând în mare impas o idee asupra căreia discuțiile sunt până la un punct posibile. Trebuie să ne ținem treji. Să avem mereu în vedere împrejurarea că istoria are la bază nu un singur instinct, ci toate instinctele omenești. Trebuie să mai ținem seama și de-un aspect mai fundamental decât acesta, al istoriei. Instinctele omenești nu fac niciodată istorie fără de complicitatea atâtor factori de natură spirituală. Orice psihanaliză, ce s-ar aplica asupra faptelor istorice, este condamnată să rămână unilaterală. Materialismul istoric nu poate fi privit, deci, ca o explicație de ansamblu a fenomenelor „istorice”.” După o scurtă întrerupere Leonte încheie: „Materialismul istoric nu poate servi drept temei pentru alcătuirea unui program de mișcare socială. Rămâne la îndemâna oricui să acorde o preferință unei atari doctrine, dar aceasta e o chestiune de opțiune subiectivă. O mișcare socială ce se întemeiază pe Materialismul istoric, nu este în nici un fel mai ancorată în „absolut” decât ar fi eventualele mișcări ce ar porni de la o preferință arătată unei alte Psihanalize”.

Impa and Genison stood back, as Link looked at himself in the mirror. Wearing a white waistcoat tuxedo with gleaming silver trim and polished black riding boots, Link looked like one of those bold, valiant knights in the Disney movies. A Sheikah crest of dark blue enamel on sterling silver had been pinned to his chest, and his hair had been trimmed and styled so as not to appear as scruffy as it normally did. "You clean up nice, man," Genison laughed, and next to him Impa chuckled. Genison himself stood in a similar white tux, but without any extra decoration. "Hey, Hans from Frozen called, he wants his suit back." Link smirked at his best man. "Is all of this really necessary?" Link asked, not truly recognizing himself in the mirror.

Arta, presupun, rămâne apanajul exclusiv al începătorilor ori al celor hotărâți să nu mai iasă din impas, mulțumindu-se cu surogatul Realității Absolute, cu simboluri, în loc de ceea ce semnifică, și cu rețete elegant compuse, în locul dineului propriu-zis.