Hao Quotes

I jerked my chin toward Frost’s body. ‘All that is required for evil to prevail is for good men to do nothing.’ Hao said, “Life is not safe. A man might spend his whole time on earth staying safe in a basement, and in the end, he still dies like everyone else.” Half-naked, covered with the same filth we all were, he still gave the impression of being in control of himself and his environment.

In nesfarsitul haos,fura contopite/Obarsiile a toate;apa si pamant si aer/si fluidul foc. Cum astfel,din aceste inceputuri/Necuprinsul prinse viata;se-nchega si globul lumii.

Trebuie sa ai in tine haos si frenezie pentru a da nastere unei stele care danseaza.

We're only travelers, singing songs whose meanings are obscure, wandering through the dark sky. That is all.

Mă inspiră traiectoriile, mersul, deplasarea. Mă inspiră poveștile, din clipa în care nu sunt nimic altceva decât o idee vagă, până în momentul finalului, în care sunt complete, împlinite, și pleacă să se cuibărească într-o minte pregătită să le îmbrățișeze și poate chiar să trăiască pentru ele. Mă inspiră anotimpurile, și în special acele momente în care ele se îmbină, pentru că este vorba tot despre o schimbare, o transformare. Mă inspiră locurile pe care le-am vizitat în perioade diferite din viața mea. Mă inspiră muzica, dar nu ea în sine, ci tot ceea ce simțim noi când o ascultăm; unele dintre cele mai frumoase momente mi se par cele în care realizezi, ascultând același fragment muzical, cât de diferit ești față de ultima dată când l-ai ascultat. Mă inspiră nu cărțile în sine, ci tot acel haos de idei care ți se naște în timp ce înțelegi și simți o carte. Și, firește, mă inspiră oamenii și tot ce au ei neexplicit, neclar, difuz, vag, neînțeles, neacceptat, necunoscut, nemaiîntâlnit, complicat, divers, ciudat, ascuns, nebunesc, rușinos, intens.

I sketched North America onto my crude and now crowded map, and Hao was astounded to learn that it was not a piece of Europe, as he had always assumed.

Libertatea de a fi absurd stă la originea filozofiei. Şi poate că măsura, înţelepciunea, „mioriticul" — în sens nefilozofic — ne-au împiedicat pe noi, românii, să avem o filozofie mare. Oamenii aceştia de pe la noi sunt înţelepţi în materie de gîndire — unde trebuie ceva sminteală — şi sunt smintiţi în viaţă. Cuminţenia lor, pe care o mai numesc şi românească, asta e. Resemnare, seninătate, împăcare, în filozofie. Şi dincolo? Haos.

Ali ona me je uvijek podsjećala na nešto suštinsko u meni, neki centar koji ne može da se svede na četiri pravilna ćoška. Podsjećala me je na to da je nered prirodno stanje ovog svijeta, te da je naš život organizovan oko napora da unesemo red u sav taj haos, zapravo ništa drugo do odraz nesagledive arogancije.

The real key isn't about whether what I say is true, but whether you believe it. From start to end, the direction of narrative is not guided by the tongue, but by the ear.

Se trezi clipind din cauza unei ușoare dureri de cap și când deschise ochii văzu o lume clocotind într-un haos în care totul era în ordinea firească.

HaoHao444,

- Draga moja prijateljice, imam sezdeset godina, ne plasim se smrti! - Zasto onda odlazite? - Ne mogu da podnesem ovaj haos, ove izlive mrznje, odvratni prizor rata. Otici cu u beki miran kutak, na selo. Zivecu od ono malo para sto mi je ostalo dok se ljudi ponovo ne dozovu pameti.

Asadar, in momentul in care un om face primul pas dilatand acea unitate imaginara a eului sau pana la o dualitate, omul acesta devine aproape un geniu, sau cel putin este o exceptie rara si interesanta. In realitate insa, nici un eu, nici chiar cel mai naiv, nu este unitar, ci este un univers de o diversitate extraordinara, o mica bolta cereasca presarata cu stele, un haos de forma, de trepte si stari, de apucaturi mostenite si de posibilitati.

Over the years, I’ve found only one metaphor that encapsulates the nature of what these AI power players are: empires.

most schools also focus too much on providing students with a set of predetermined skills, such as solving differential equations, writing computer code in C++, identifying chemicals in a test tube, or conversing in Chinese. Yet since we have no idea what the world and the job market will look like in 2050, we don’t really know what particular skills people will need. We might invest a lot of effort teaching kids how to write in C++ or speak Chinese, only to discover that by 2050 AI can code software far better than humans, and a new Google Translate app will enable you to conduct a conversation in almost flawless Mandarin, Cantonese, or Hakka, even though you only know how to say “Ni hao.

The number of independent researchers not affiliated with or receiving funding from the tech industry has rapidly dwindled, diminishing the diversity of ideas in the field not tied to short-term commercial benefit.

Trebuie să ai în tine încă haos, spre-a da născare unei stele dansatoare. Vă spun, voi înc-aveţi în sinea voastră destul haos. Vai! Vine timpul când omul nu va mai putea să dea născare unei stele dansatoare. Vai! Vine timpul celui mai de dispreţ dintre toţi oamenii, cel ce nu mai poate-a se dispreţui pe sine. Iată! V-arăt ultimul om. „Ce e iubirea? Ce-i creaţia? Ce e dorinţa? Ce este-o stea?" — aşa se-ntreabă cel din urmă om, făcându-ne cu ochiul. Îngust va fi atunci pământul, se va vedea cum ţopăie pe el ultimul om, cel care micşorează orice lucru. Prăsila lui este indestructibilă, ca puricele de pământ; utimul om o să trăiască cel mai mult. „Noi", zice-va ultimul om, făcându-ne cu ochiul, „suntem inventatorii fericirii.

Hao tried flagging down a couple of trucks that rumbled by. There was much cursing, and amid his frustration he ordered John to pursue one of the trucks with the pickup and cut it off. John simply sat there, nodding to the music that was playing loudly in the cab. He had either not understood the command or he had coolly decided to ignore it.

In the simplest terms, empires amassed extraordinary riches across space and time, through imposing a colonial world order, at great expense to everyone else.

Nevoia de a înțelege nu e doar o înclinație către raționalitate, ci nevoia de a găsi liniștea identificând tenebrele, punând ordine în haos.

Pan Long Yin Hao, a green tea, should show us that it is made from small, delicate leaves plucked very early in the spring from newly emerging leaves.

Kada ideali, moralni, estetski, religiozni ili socijalni, nisu vise kadri da upravljaju zivotom i da mu odrede kraj, kako se zivot moze odrzati a da ne postane praznina? Strast apsurda je jedina koja jos baca demonsku svetlost na haos. Samo vezivanjem za apsurd, kroz ljubav apsolutno nepotrebnu, to jest za nesto sto ne moze poprimiti konzistentnost ali koje kroz sopstvenu funkciju moze da stimulise zivotnu iluziju. Strast apsurda moze se roditi jedino u coveku u kome je sve likvidirano, ali u kome se mogu pojaviti stravicna buduca preobrazenja.

Sometimes I would wake up in the night saying, ‘Take the case of the Caodaists.’ Or the Hoa-Haos or the Binh Xuyen, all the private armies who sold their services for money or revenge.

Nu există argumente pentru a trăi. Aceluia care a ajuns la limită nu-i mai rămîn decît motive nemotivate spre a trăi. În culmea disperării, pasiunea absurdului este singura care mai aruncă o lumină demonică în haos. Cînd toate idealurile curente, moral, estetic,religios, social, nu mai pot direcţiona viaţa şi nu-i pot determina o finalitate, atunci cum se mai poate menţine viaţa spre a nu deveni neant? Numai printr-o legare de absurd, prin iubirea inutilului absolut, adică a ceva care nu poate lua o consistenţă, dar care, prin ficţiunea lui, poate să stimuleze o iluzie de viaţă

Mi-am împrăștiat de bună seamă speranțele cam amețite peste haosul dulceag al unei realități în care televiziunile promovau în reitinguri criminale, scandalagii, analfabeții și prostituatele. Cu toții erau la împărțirea premiilor pentru modelele timpului. Se făcuse deja noapte adâncă peste viziunile mele. Tremuram a îngrijorare, acea doamnă severă a războiului existențial. Eram încă în Ieri? Sau deja se făcuse Azi? Un Azi în care îndobitocirea stătea la taifas cu toate prejudecățile timpurilor. Să fug? Într-un unde? Într-un Cotidian departe de toată lumea asta nebună, nebună… În Mâine? Poate.

Hao Kan," I said gently, quietly, firmly as if it was a pact between the two of us. She blinked. I wasn't sure if she understood. Or if she believed she was beautiful. So I pointed at her and then to me. And I repeated with utter conviction, "Hao Kan." Those words, my pronouncement, won me the girl's slow nod. I nodded back. And when she smiled, wide and open, I tell you, there was nothing more beautiful that that.

Yet since we have no idea what the world and the job market will look like in 2050, we don’t really know what particular skills people will need. We might invest a lot of effort teaching kids how to write in C++ or speak Chinese, only to discover that by 2050 AI can code software far better than humans, and a new Google Translate app will enable you to conduct a conversation in almost flawless Mandarin, Cantonese, or Hakka, even though you only know how to say “Ni hao.

Život je, sada to znam, samo dugačak niz provera naših telesnih i mentalnih senzora, odnosno onih tačaka koje određuju naše mesto u prostoru u kojem prebivamo. Zbog toga, verovatno, pamtim samo onaj trenutak naglog prelaska iz relativnog reda u totalni haos.

Razumem ja to, da Beograd mora da stigne evropske prestonice. Ali, ne može se nikada vek preskakati godinom. Ne može se pet godina stavljati uz pet vekova. Moraju tu proći decenije. Najmanje možemo vekove određivati spratovima. Žurba je veliki saveznik kajanja. Ne smemo dozvoliti da naši graditelji mrze svoj grad. Baš zato što ide iza drugih gradova, Beograd ne sme da ponavlja njihove greške. Mora se prostor prvo navići na čoveka. Ne može se, tek tako, izaći na ledinu i podići tek tako deo grada. Ako pristanem na haos, haos će zavladati mnome.

Ma Yu, known by his Taoist name Scarlet Sun, was considered his first and best disciple. Then came Eternal Truth Tan Chuduan, Eternal Life Liu Chuxuan, Eternal Spring Qiu Chuji, Jade Sun Wang Chuyi, Infinite Peace Hao Datong, and finally the Sage of Tranquility, Sun Bu’er, who had been married to Ma

Over the years, I’ve found only one metaphor that encapsulates the nature of what these AI power players are: empires. During the long era of European colonialism, empires seized and extracted resources that were not their own and exploited the labor of the people they subjugated to mine, cultivate, and refine those resources for the empires’ enrichment. They projected racist, dehumanizing ideas of their own superiority and modernity to justify—and even entice the conquered into accepting—the invasion of sovereignty, the theft, and the subjugation. They justified their quest for power by the need to compete with other empires: In an arms race, all bets are off. All this ultimately served to entrench each empire’s power and to drive its expansion and progress. In the simplest terms, empires amassed extraordinary riches across space and time, through imposing a colonial world order, at great expense to everyone else.

There is a different way forward. Artificial intelligence doesn’t have to be what it is today. We don’t need to accept the logic of unprecedented scale and consumption to achieve advancement and progress. So much of what our society actually needs—better health care and education, clean air and clean water, a faster transition away from fossil fuels—can be assisted and advanced with, and sometimes even necessitates, significantly smaller AI models and a diversity of other approaches. AI alone won’t be enough, either: We’ll also need more social cohesion and global cooperation, some of the very things being challenged by the existing vision of AI development.

Dezordinea omului este izvorul său de creație.

If you ask them directly, they'll reply, very puzzled, "Yes, what you say sounds like Truth. But the world is full of Truths. So what if you have a Truth?

Under the hood, generative AI models are monstrosities, built from consuming previously unfathomable amounts of data, labor, computing power, and natural resources.

predetermined. But the question of governance returns: Who will get to shape them?

Jina langu ni Enock Maregesi na ningependa kukwambia kisa kidogo kuhusiana na bibi yangu, Martha Maregesi. Mwanamke huyu alikuwa mke mwenye upendo usiokuwa na masharti yoyote. Alikuwa mama na bibi aliyefundisha familia yake umuhimu wa kujitolea na umuhimu wa uvumilivu. Ijapokuwa hakupendelea sana kujizungumzia mwenyewe, ningependa kukusimulia kisa kidogo kuhusiana na hadithi ya maisha ya mwanamke huyu wa ajabu katika maisha yangu. Bibi yangu alizaliwa katika Kitongoji cha Butimba, Kijiji cha Kome, Kata ya Bwasi, Tarafa ya Nyanja (Majita), Wilaya ya Musoma Vijijini, Mkoa wa Mara, katika familia ya watoto kumi, mwaka 1930. Alisoma katika Shule ya Msingi ya Kome ambako alipata elimu ya awali na msingi na pia elimu ya kiroho kwani shule yao ilikuwa ya madhehebu ya Kisabato. Aliolewa na Bwana Maregesi Musyangi Sabi mwaka 1946, na kufanikiwa kupata watoto watatu; wa kiume wakiwa wawili na wa kike mmoja. Matatizo hasa ya bibi yalianza mwaka 2005, alipougua kiharusi akiwa nyumbani kwake huko Musoma. Hata hivyo alitibiwa hapo Musoma na Dar es Salaam akapona na kuwa mwenye afya ya kawaida. Lakini tarehe 19/10/2014 alipatwa tena na kiharusi na kulazwa tena katika Hospitali ya Mkoa ya Musoma, ila akajisikia nafuu na kuruhusiwa kurudi nyumbani – lakini kwa maagizo ya daktari ya kuendelea na dawa akiwa nje ya hospitali. Tarehe 29/10/2014 alirudi tena Hospitali ya Mkoa ya Musoma kwa tiba zaidi, lakini tarehe 4/11/2014 saa 7:55 usiku akafariki dunia; akiwa amezungukwa na familia yake. Dunia ina watu wachache sana wenye matumaini na misimamo ya kutegemea mazuri, na wachache zaidi ambao wako tayari kugawa matumaini na misimamo hiyo kwa watu wengine. Nitajisikia furaha siku zote kwamba miongoni mwa watu hao wachache, hata bibi yangu alikuwemo. Msalaba uliwekwa wakfu na Mwenyezi Mungu baada ya mwili wa Yesu Kristo kuning’inizwa juu yake. Kwa kuwa bibi yangu ametanguliwa na msalaba, msalaba utamwongoza mahali pa kwenda.

Taxiul gonea printr-o mare de ricșe, mașini și motociclete, într-un șablon desprins din lumi paralele. Un aha moment mă înghiontea în gânduri la fiecare tresărire. Roțile păreau că circulă în legea lor, căutându-și loc între bucăți de drum despletite între curgeri de mișcare. O geometrie circulară își ascuțea privirile peste toată strada. Părea un haos total, și totuși, lumea se împletea într-o armonie năucitoare. Roți, oameni, gânduri și emoții. Toate erau acolo, într-o structură perfect construită. Șoferul, un bătrânel simpatic, îmi arunca câte o privire încurajatoare în oglinda din față, cu un zâmbet larg: “No worries, ma’am! You are safe.” “Aha, îmi răspundeam printr-o grimasă mai mult speriată decât zâmbitoare, “o fi safe, dar ăștia circulă ca-n codru.” Părerea mea. Părerea lor însă nu coincidea cu impresiile mele, iar codrul lor era deja demult bătătorit de hoarde de motoare umblătoare.

To je lepo - ko je sam, ne može biti napušten. Ali ponekad, uveče, lomila se veštačka zgrada, život se pretvarao u melodiju punu jecaja i čame, a haos divlje čežnje, želja, sete i nade da se iziđe iz ove ludačke obmane, iz ovog besmislenog klepetanja večnih verglova, da se ode ma kuda. O, ta bedna potreba za nešto topline... Zar ne b mogle dve ruke i nagnuto lice olakšati ovo? Ili je možda i to samo varka, odricanje i bekstvo? Postoji li uopšte nešto drugo sem samoće?

Some of the earliest Chinese texts are oracle bones, dating to 1200 BC, used to divine the future. On one was engraved the question: ‘Will Lady Hao’s childbearing be lucky?’ To which was written the reply: ‘If the child is born on a ding day, lucky; if on a geng day, vastly auspicious.’ However, Lady Hao was to give birth on a jiayin day. The text ends with the morose observation: ‘Three weeks and one day later, on jiayin day, the child was born. Not lucky. It was a girl.

Mă întreb dacă într-adevăr contează că lucrul spre care ţinteşti este o simplă iluzie. Mie mi se pare că singurul lucru care ne dă posibilitatea să privim fără dezgust acesta lume în care trăim este frumuseţea pe care oamenii o creează când şi când din haos. Tablourile pe care le pictează, muzica pe care o compun, cărţile pe care le scriu şi vieţile pe care le duc. Dintre toate acestea, cea mai bogată în frumuseţe este viaţa frumoasă. Aceasta este opera de artă desăvârşită.

13.  He wins his battles by making no mistakes. [Ch’en Hao says: “He plans no superfluous marches, he devises no futile attacks.” The connection of ideas is thus explained by Chang Yu: “One who seeks to conquer by sheer strength, clever though he may be at winning pitched battles, is also liable on occasion to be vanquished; whereas he who can look into the future and discern conditions that are not yet manifest, will never make a blunder and therefore invariably win.”] Making no mistakes is what establishes the certainty of victory, for it means conquering an enemy that is already defeated. 14.  Hence the skillful fighter puts himself into a position which makes defeat impossible, and does not miss the moment for defeating the enemy. [A “counsel of perfection” as Tu Mu truly observes. “Position” need not be confined to the actual ground occupied by the troops. It includes all the arrangements and preparations which a wise general will make to increase the safety of his army.] 15.  Thus it is that in war the victorious strategist only seeks battle after the victory has been won, whereas he who is destined to defeat first fights and afterwards looks for victory. [Ho Shih thus expounds the paradox: “In warfare, first lay plans which will ensure victory, and then lead your army to battle; if you will not begin with stratagem but rely on brute strength alone, victory will no longer be assured.”] 16.  The consummate leader cultivates the moral law, and strictly adheres to method and discipline; thus it is in his power to control success. 17.  In respect of military method, we have, firstly, Measurement; secondly, Estimation of quantity; thirdly, Calculation; fourthly, Balancing of chances; fifthly, Victory. 18.  Measurement owes its existence to Earth; Estimation of quantity to Measurement; Calculation to Estimation of quantity; Balancing of chances to Calculation; and Victory to Balancing of chances. [It is not easy to distinguish the four terms very clearly in the Chinese. The

Besides information, most schools also focus too much on providing pupils with a set of predetermined skills [...]. Yet since we have no idea how the world and the job market will look in 2050, we don't really know what particular skills people will need. We might invest a lot of effort teaching kids how to write in C++ or how to speak Chinese, only to discover that by 2050 AI can code software far better than humans, and a new Google Translate app enables you to conduct a conversation in almost flawless Mandarin, Cantonese or Hakka, even though you only know how to say 'Ni hao'.

Bucăţi de pămînt să se avînte în aer şi apoi să se risipească, duse de vînt; planetele să descrie pe fondul cerului arabescuri bizare, linii întortocheate şi groteşti, figuri schimonosite şi îngrozitoare. Vîrtejuri de focuri să crească într-un ritm sălbatic şi un zgomot barbar să năpădească întreaga lume, pentru a şti pînă şi cea mai mică vietate că sfîrşitul e apropiat. Tot ceea ce e formă să devină inform şi un haos să înghită, într-un vîrtej universal, tot ceea ce această lume a avut ca structură, consistenţă şi formă. Să fie un zbucium nebun, un zgomot colosal, o teroare şi o explozie, după care să nu mai rămînă decît o tăcere eternă şi o uitare definitivă. În aceste clipe finale, oamenii să trăiască la o aşa temperatură, încît tot ceea ce umanitatea a simţit pînă acum ca regrete, aspiraţii, iubire, deznădejde sau ură să izbucnească în ei într-o astfel de explozie, încît după ea să nu mai rămînă nimic. Într-o astfel de clipă, cînd toţi oamenii şi-ar părăsi ocupaţiile, cînd nimeni n-ar mai găsi un sens în mediocritatea datoriei, cînd existenţa ar plesni de contradicţiile ei interioare, ce ar mai rămîne în afară de triumful nimicului şi de apoteoza finală a nefiinţei?

„Cât de dureros e să zaci în asemenea clipe pe patul de suferință și să te afli în primejdie de moarte! E frumoasă lumea; îngrozitor ar fi să te vezi smulsă dintr-însa ca să te duci... cine știe unde!” Mintea mea făcu în clipa aceea primul efort de a înțelege tot ce mi se spusese despre cer și iad și pentru întâia oară se trase înapoi, speriată. Pentru prima dată, cercetând în jur, se văzu înconjurată de o prăpastie fără fund. Simțea și înțelegea numai starea în care se află: prezentul; tot restul nu era decât un nor fără formă, o genune nepătrunsă, și se-ncrâncenă la gândul de a fi aruncată în acel haos.

It was all too easy for the privileged to grow accustomed to moving through the city in ways that shielded them from seeing the realities of how the other half lived. The dichotomy encapsulated how the tech industry could profess big, bold visions about changing the world and building a better future while ignoring the very problems at its door.

Zhuangzi and Huizi were strolling along the dam of the Hao River when Zhuangzi said, “See how the minnows come out and dart around where they please! That’s what fish really enjoy!” Huizi said, “You’re not a fish—how do you know what fish enjoy?” Zhuangzi said, “You’re not I, so how do you know that I don’t know what fish enjoy?” Huizi said, “I’m not you, so I certainly don’t know what you know. On the other hand, you’re certainly not a fish—so that still proves that you don’t know what fish enjoy!” Zhuangzi said, “Let’s go back to your original question, please. You asked me how I know what fish enjoy—so you already knew that I knew it when you asked the question. I know it by standing here beside the Hao.

When I first met Hao, I thought of him as unusual and discounted the possibility that the sorts of ideas he espoused and incarnated could be representative of much of anything beyond his own gruff and often cynical persona. But I would learn that his brand of free-spoken disaffection from the system back home was widespread among China’s new emigrants. To be sure, a desire for better economic opportunities was the biggest driver behind their exodus. Still, contributing to the decision for many to take a great leap into the unknown and move to Africa was a weariness with omnipresent official corruption back home, fear of the impact of a badly polluted environment on their health, and a variety of constraints on freedoms, including religion and speech. Many migrants also invoked a sheer lack of space.

Pitam se: pošto te više nikada neću vidjeti i više nikada neću pustiti pogled na tvoju čvrstoću, kakav će oblik uzeti naše opštenje? Otkoračao si preko dvorišta, povlačiš se sve dalje i dalje, sučeš sve tananije i tananije konce između nas. Ali ti ipak negdje postojiš. Nešto je ostalo od tebe. Ostao si moj sudija. Hoću da kažem, ako budem u sebi otkrio nešto novo, potajno ću ga tebi povjerit. Pitat ću te, kakva je tvoja presuda? Ostat ćeš moj arbitar. Samo koliko vremena? Stvari će se suviše iskomplikovati da bi se moglo objasniti: rodit će se nove činjenice: moj je sin već tu. Nalazim se trenutno na zenitu jednog doživljaja. On će splasnuti. Već više ne vičem sa onim ubjeđenjem, ´Dobro je što si izbjegao sve ovo!˙ Minula je egzaltacija, jata golubova više ne slijeću. Haos, detalji se vraćaju. Više me ne zaprepašćuje imena na firmama radnji. Ne osjećam više besmislenost žurbe i ne pitam se, čemu hvatati vozove? Raspored stvari se vraća, jedna stvar vodi drugoj- uspostavlja se uobičajen red.

Ren.” The others pondered this exchange. “Ren” is at the core of Confucianism, naming a concept that has no exact translation into other human languages. It’s a type of love that doesn’t fall within the typology of philia, eros, storge, and agape, a love that emphasizes mutual respect, exchange, and the abiding humaneness that drives true altruism. In pronunciation, it is a homonym for the word for “human.” As a hanzi, it is written as a compound formed from the hanzi for “person” and “two.” A less elegant but more digestible way to express the ideas within “ren” might be: you and I, being human together.

Taabini hii ni ngumu sana kwangu kuandika pamoja na kwamba ni miaka mitatu kamili toka giza liingie. Mwaka 2014, Novemba 4, nilimpoteza bibi yangu mpendwa, Martha Maregesi, aliyefariki dunia kutokana na ukongo wa kiharusi, na tutamkumbuka daima. Alikuwa na roho ya kipekee; na kifo chake kiliwagusa wengi, pamoja na kwamba aliishi maisha kamili, zaidi ya siku 25550, siku 5110 zaidi, ambazo ndizo tulizopangiwa na Mungu. Mapenzi ya mtu kwa bibi yake ni mapenzi ya kipekee. Nadhani Mungu aliwapa mabibi wote uwezo maalumu wa kuwapenda wajukuu zao, na kufanya maisha yao yatimie, kuwafanya wawe binadamu wazuri na wenye maadili mema. Alichangia pakubwa katika malezi yangu ya utotoni; na aghalabu naweza kukumbuka nikiwa naye jikoni akipika, huku mimi nikifanya kazi nyingine, lakini wakati huohuo akinifundisha mambo kadha wa kadha ya kunikomaza kimaisha. Bibi hakuwa tu bibi. Alikuwa mlezi, rafiki na mtu aliyenihamasisha sana katika maisha. Kifo kinaleta huzuni lakini kinaleta tumaini. Naamini bibi yangu atakwenda mbinguni, kwa sababu naamini alitubu dhambi zake akisaidiwa na wachungaji. Wachungaji hao walimtembelea kila siku, nyumbani au hospitalini, akiwa kitandani kwake akiugua. Bibi yangu alitimiza wajibu wake. Alizaliwa, aliishi, na alikufa katika toba. Siku nitakapokufa ningependa kuzikwa jirani na alipozikwa bibi yangu, ili Yesu atakaporudi tufufuke pamoja.

Hay un pequeño diálogo encantador entre los dichos y parábolas del sabio taoísta Chuang-tzu, que vivió alrededor de 300 a.C. Se titula La alegría del pez: Un día, Chuang-tzu se paseaba con su amigo Hui-tzu por el puente sobre el río Hao. Chuang-tzu dijo: - Cuán alegremente saltan y juegan los ágiles peces! Esta es la alegría del pez. Hui-tzu comentó: - No eres un pez, así que ¿cómo puedes saber acerca de la alegría del pez? Hui-tzu contestó: - No soy tú, por lo que no puedo conocerte del todo. Pero sigue siendo cierto que no eres un pez; por tanto, está perfectamente claro que no puedes saber acerca de la alegría del pez. Chuang-tzu dijo: - Volvamos al punto de partida, por favor. Tú dijiste "¿Cómo puedes saber acerca de la alegría del pez?" Pero tú ya lo sabías y aún así preguntaste. Conozco la alegría del pez por mi propia alegría al contemplarlos desde el puente. La conversación debe de haber sido proverbial en China, pues unos mil años más tarde, el gran poeta Po Chü-i (772-846) escribió dos breves estrofas de un comentario escéptico titulado Reflexiones junto al estanque: En vano Chuan y Hui discutieron en el puente sobre el Hao: Las mentes humanas no conocen necesariamente las mentes de otras criaturas Una nutria viene atrapando peces, el pez salta: ¡Esto no es placer de peces, es sobresalto de peces! El agua es poco profunda, los peces escasos, la garceta blanca está hambrienta: Concentrada, los ojos muy abiertos, espera a los peces. Desde fuera parece tranquila, pero por dentro está tensa: Las cosas no son lo que parece, pero ¿quién lo sabría? Lo que dice el poeta es que si él hubiera estado en el puente, habría advertido al sabio que no se fiase demasiado de su intuición. La fuerza de las convicciones subjetivas no es un salvavidas contra los errores. nunca sabemos realmente si tenemos razón, pero a veces sabemos que estábamos equivocados. Extraído de: E. H. GOMBRICH. Temas de nuestro tiempo. Propuestas del siglo XX. Acerca del saber y del Arte. Debate, 1997. p. 56 - 57 (Topics of our Time)

Kuna mambo yanatokea hapa ulimwenguni ambayo yanafanya nikiri uwepo wa Mungu kwa asilimia kubwa. Wanasayansi wanasema ulimwengu ulianzishwa na mlipuko wa ‘Big Bang’, uliotokea takribani miaka bilioni 14 iliyopita, kutoka katika kitu kidogo zaidi kuliko ncha ya sindano, lakini hawatuambii nini kilisababisha mlipuko huo utokee au hicho kitu kidogo kuliko ncha ya sindano kilitoka au kilikuwa wapi. Wanaendelea kusema kuwa baada ya ‘Big Bang’ kutakuwepo na ‘Big Crunch’, ambapo ulimwengu utarudia hali yake ya awali ya udogo kuliko ncha ya sindano, na kila kitu kinachoonekana leo ulimwenguni hakitaonekana tena. Hapo sasa ndipo utata unapokuja. Mlipuko wa ‘Big Bang’ ulipotokea ulimwengu ulilipuka na kusambaa pande zote nne za ulimwengu kwa mwendokasi wa zaidi ya kilometa milioni 2 kwa saa, mpaka hivi leo unavyoonekana na bado unaendelea kusambaa. Kutokana na dhana ya ‘Big Crunch’, wanasayansi wanaamini ulimwengu utapanuka ila baadaye utapungua mwendo na utarudi mwanzo kabisa mahali ulipolipukia. Lakini mwaka 1995 wanasayansi hao hao waligundua kitu. Ulimwengu – badala ya kupungua mwendo wa kupanuka kama wanasayansi walivyokuwa wakitabiri – sasa unaongeza mwendo, tena kwa mwendokasi ambao haujawahi kutokea. Hiki ni nini kinachosababisha ulimwengu uongeze mwendokasi kiasi hicho badala ya kuupunguza? Hicho ni nini ambacho ulimwengu unapanukia? Wanasayansi hawana jibu. Wanasingizia kitu kinaitwa ‘dark matter’, maada ambayo haijawahi kuonekana, kwamba ndicho kinachosababisha ulimwengu uongeze mwendokasi kwa kiwango hicho ambacho hakijawahi kutokea; na hicho ambacho ulimwengu unapanukia wanahisi ulimwengu wetu unapanukia katika ulimwengu mwingine, kwa mujibu wa dhana nyingine kabisa iitwayo ‘multiverse’ au ‘meta-universe’. Kuna kitu kinaitwa ‘Higgs boson’ – chembe ndogo inayosemekana kuhusika na uzito (‘mass’) wa chembe ndogo 16 zilizomo ndani ya atomu, kasoro chembe ya mwanga, iliyopotea mara tu baada ya mlipuko wa ulimwengu wa ‘Big Bang’ miaka bilioni 13.7 iliyopita katika kipindi kilichoitwa ‘epoch’ – ambayo ilianza kutafutwa katika maabara za CERN, Uswisi, toka mwaka 1964, maabara ambazo kazi yake kubwa ni kutengeneza mazingira ya mwanzo kabisa ya mlipuko wa ‘Big Bang’, kusudi wanasayansi waone kama wanaweza kubahatisha kuiona na kuidhibiti hiyo bosoni. Bosoni itakapopatikana wanasayansi watajua siri ya ‘dark matter’, watajua jinsi ulimwengu unavyofanya kazi na jinsi ulivyoumbwa na jibu la kitendawili cha ‘Standard Model’ litapatikana. Hiyo ni kazi ngumu. Ndiyo maana ‘Higgs boson’ mwaka 1993 iliitwa ‘The God Particle’. Yaani, wanasayansi wanahisi kuna muujiza wa Kimungu na huenda wasiipate kabisa hiyo bosoni. Wanasema waliipata mwaka 2013. Lakini hiyo waliyoipata bado ina utata. Kutokana na kushindwa huko kwa sayansi na historia, kutokana na kushindwa kwa sayansi kutengeneza binadamu au mnyama, kutokana na miujiza iliyorekodiwa katika vitabu vitakatifu; naamini, Mungu yupo.

Ei bine, testiculul fetal trebuie să se ocupe permanent de evoluția embrionului: o mică neatenție poate duce la un haos patologic sau la malformații. În primele opt sau nouă săptămâni de la concepere este nevoie de un efort susținut pentru conturarea genului masculin. Iar când spun „efort” mă refer la muncă istovitoare, la o adevărată luptă cu tendința naturii de a procrea femei. După cum au susținut biologi și psihologi de diferite orientări, bărbatul trebuie făurit, pe când femeia există de la sine. Ea apare pe lume prin efortul și cu binecuvântarea „mamei-natură”, mai precis: dacă structura cromozomială de bază își urmează cursul nestingherită, atunci în mod natural se va naște o femeie. Fără a se dori fatalist, acest start biologic prevestește un făgaș bifurcat, definitoriu pentru existența bărbatului: a) originea sa feminină și b) opoziția față de geneză pentru a-și defini masculinitatea.

Tell me about the fascinating planets you've seen. But I don't want to hear anything cruel or disgusting.

Psihanaliza nu poate avea ca efect decât aducerea la suprafață, făcându-le conștiente, a acelor „ținuturi mlăștinoase” ale ființei ce alcătuiesc ceea ce e numit „subconștient”; putem presupune, de altfel, că această ființă este deja șubrezită psihic pentru că, dacă nu ar fi așa, ea nu ar simți nevoia să recurgă la un tratament de acest gen. Ea este, așadar, cu atât mai puțin în stare să reziste acestei „coborâri”, riscând să se prăbușească iremediabil în acest haos al forțelor tenebroase dezlănțuite în mod imprudent; dacă totuși ajunge să scape, ea va purta cel puțin, de-a lungul întregii sale vieți, o amprentă ce va fi înlăuntrul ei ca un „stigmat” de neșters (...) Această pretinsă „coborâre în Infern” , neurmată de nicio „urcare”, e doar o „cădere în mlaștină”, conform simbolismului folosit în anumite mistere antice (...) În „coborârea în Infern”, ființa epuizează definitiv anumite posibilități inferioare pentru a se putea înălța apoi la stările superioare; în „căderea în mlaștină”, dimpotrivă, posibilitățile inferioare o iau în stăpânire, o domină și sfârșesc prin a o înghiți cu totul.

In 1963, Choh Hao Li, chairman and lone tenured faculty member in the Institute of Experimental Biology at Berkeley, announced that he had isolated and purified his sixth pituitary hormone, lipotropin. The magnitude of such a feat is clear considering that only one other person had ever purified a hormone, and that person was not coincidentally a student of Li's. The purification of lipotropin should have been a reason to celebrate; however, Li's colleagues at Berkeley acknowledged but did not rejoice in his success. As they perceived it, endocrinology was a scientific field that came out of the clinical sciences, which meant that Li's research was completely unsound, and they put enormous pressure on him to change his scientific topic. When that did not work, Wendell Stanley tried to 'promote [Li] out of the Virus Laboratory,' then later University Chancellor Clark Kerr threatened to discontinue the Institute for Experimental Biology because it did not fit with Berkeley's commitment to pure research. Things got infinitely worse for Li, of course, because he became perceived as less qualified with each professional achievement. [...] C. H. Li's travails at Berkeley are only half the story. In 1969, five years after transferring from Berkeley to UCSF, Li and his laboratory assistants assembled a highly complex synthetic version of human growth hormone (HGH) that was biologically active and could promote the growth of bones and muscle tissue. Rather than ignore or criticize the work, however, journalists waxed eloquently [sic] about Li's creation of HGH. One described it as no less than a panacea for most of the world's problems. Others clearly saw specific applications: 'it might now be . . . possible to tailor-make hormones that can inhibit breast cancer.' Li's discovery of synthetic HGH 'constituted a truly . . . great research breakthrough [that had] obvious applications,' ranging from 'human growth and development to . . . treatment of cancer and coronary artery disease.' Desperate letters poured in too; athletes wanted to know if HGH would help them become faster, bigger, stronger, and dwarfs from all over the world begged for samples of HGH or to volunteer as experimental subjects. Unlike at Berkeley, Li's discovery made him a hero at UCSF. None other than UCSF Chancellor Phillip Lee described Li's discovery as 'meticulous, painstaking, and brilliant research' and then tried to capitalize on the moment by asking the public and their political representatives to increase federal support of bioscience research. 'Research money is dwindling fast,' repeated Lee to anyone who cared to listen. 'We've proven than synthesis can be done, now all we need is the money and time to prove its tremendous value.' It is not surprising that federal and state money began to pour into Li's lab. What is shocking, however, is how quickly Li achieved scientific acclaim, not because he changed, but because the rest of the world around him changed so much.

În lumea reală, practică, ea era haos, dar când lumea reală se prăbușește și totul devine haotic, oamenii ca ea sunt singurii funcționali. Asta era superputerea ei.

In the direction of formalization, there are two major successes in modern logic. First, the fairly well established conclusion that all of mathematics is reducible to axiomatic set theory and that, if one takes enough trouble, mathematical proofs can be reproduced in this system completely formally in the sense of mechanical checkability. Second, the results of Skolem and Herbrand according to which we can, by construing mathematical theorems as conditional theorems (viz. that the axioms imply the theorem) in the predicate calculus, search for each mathematical proof in a mechanical (in principle) way to determine whether a related Herbrand expansion contains a contradiction. Impressive as these results are, and encouraging as they are for the project of mechanizing mathematical arguments, they are only theoretical results which do not establish the strong conclusion that mathematical reasoning (or even a major part of it) is mechanical in nature.

It is highly likely that there are different levels of mathematical activity which can be measured by the ease of mechanization. For example, Euler told of how his theorems were often first discovered by empirical and formalistic experimentations. While these experimentations are probably easy to mechanize, the steps of deciding what experimentations to make and of finding afterwards the correct statement and proof of the theorems suggested are of a higher level and much harder to mechanize

Bây giờ Otoko đã biết Keiko ngủ đêm tại khách sạn Enoshima với Oki, đam mê cũ bùng cháy mãnh liệt. Vậy mà trong rừng lửa ấy, nàng thấy một bông sen trắng đơn độc. Tình nàng với Oki như bông sen mộng ấy, mà ngay cả Keiko cũng không làm vẩn đục được. […] Nàng nghĩ, mình phải vẽ ngay bức Em bé lên trời. Nếu không chắc chẳng bao giờ mình còn vẽ được. Ngay bây giờ bức tranh đang thay đổi và không còn như nàng muốn... cái buồn lẫn cái yêu đang hư hao đi. Lòng nàng sôi sục thế này, phải chăng vì ảo ảnh bông sen trong bể lửa vừa thấy. Với nỗi sục sôi trong trái tim thuần khiết ấy, phải chăng người con gái tên Keiko này cũng là bông sen trong lửa. Cớ sao sen lại nở trong lửa? Cớ sao sen nở trong lửa mà không tàn rụi?

Izlazi iz dubine i pruža dubinu k meni, i ja je kušam. Isprva, ne slaže se sa mnom, ne mogu da je svarim, nemam predispoziciju da je svarim, pa je iz sebe izbacujem uobličenu u krik. Čak i u snoviđenju je čujem kako se uz mene uspinje i iz mene izvlači, krik nad kricima, dubok, demonski. S druge strane, u mene se ulivala sveprožimajuća snaga, strahotna i strana mi – strana svemu što je u meni u tom trenutku moglo da se nazove imalo ljudskim i prema svemu ljudskom izazivala posvemašni prezir. I glad. Ali, pre nego što se potpuno rasturi i raspe, poseže za mnom, grabi ka meni i hoće da grebe, da guli kožu koju želi za sebe, ali je i ne želi. Želi da mu ona posluži kao odelo, jer živa je, a života ima tako malo. Uprkos tome, trenutni život je užasan, potrebno ga je preobraziti, prekrojiti ga prema kriku koji se iz mene probio. U ljudsku ljusku treba ući samo da bi se iz nje moglo probiti u svet koji u svom srcu žudi za promenom, u sve svetove, ali je se plaši, iako su tu promenu zazivali i proroci stariji od onih starozavetnih. Pomračenja su uvek uživala strahopoštovanje, posebno period u kojem je sve uvijeno u plahtu neprirodne, a tako dobrodošle tmine. Uneti harmoniju u haos, ali ne ustezanjem od haosa. Vatrom se nositi sa vatrom ne bi li se novi poredak podigao sa zgarišta, sa sebe stresao pepeo i vinuo se ka zvezdama, koje će u potpunom mraku sjati kao i pre prve klice života na zemlji, ali novim sjajem, koji ne isijava. I, u tom potpunom mraku, u uspinjanju, a ne raspinjanju, moći će da se raduju samo oni koji su se uzdigli pokušavajući da postignu prevagu nad onim koji, postojeći, odista osećaju spram onih koji prosto postoje.

picture myself as a little kid, sitting in front of the ivy-covered walls, reading smart stuff like War and Peace, solving equations on whiteboards. Maybe eating sushi with chopsticks in the cafeteria. Speaking Mandarin to my friends. Ni hao!

Adam97152 Minecraft master Jmolukre76 Swami sharma PhantomSnipes51 DarkWarrior505 Etman Pantherthestrangegod LewesWaves Yun Fu Christopher A Smith unlegendary noob demonslayer1720 ROBLOX_LOVER FlameLynXX Aden Agent 8 LewesWaves Shadow 360 MICHOLE IRAIDER27 BoYangTheSupremeRupertRebel DarnBoi Atomicbossboy Eternity84 Enderdragon544[TMR] Gus CreeperBoy101 Battleoffice Studios Kirsten DarkWarrior505 Doggeroni Animesh Khemka Ready Paladin Tav132321 HerobrineTheWinstonWarrior MeadeHouse626 Decafbard201081 THE MINCRAFTORIAN HaoHao444 Resting67 IlliniSDTheRupertRebel Pickle_Crummz13 +soggyboi7926 Jaleesa Barnes ShadowMasterDK4 Sanstheskelepun General Thomas Gus Darkshadowmew Josh PaleShoutfish minecrafter

Al doilea secret, necesar pentru a guverna cu succes prin dezbinare, consta în a înmulti în asa fel greselile poporului, apoi obiceiurile rele, patimile si regulile vietii în comun, încât nimeni sa nu mai fie în stare sa descurce acest haos si oamenii sa ajunga sa nu se mai înteleaga unii cu altii. Aceasta tactica va mai avea ca urmare raspândirea discordiei în toate partidele, risipirea în directii divergente a tuturor fortelor colective care nu vor înca sa ni se supuna.

Universul îmi explodează în creier. Febră insuportabilă. Sunt la un pas de Haos. Elementele se dezlănțuie. Pământul îmi fuge de sub picioare. Cine mă va reconcilia cu lucrurile? Un punct fix, caut un punct fix, și nu găsesc decât incertitudine și noroi, și un delir irepresibil.

Nu te poți opri în loc să vezi dacă acțiunea are sens și noimă, de vreme ce ea pare să te îmbogățească. „Tot ce mă sporește e adevărat”, spunea Goethe, cu marea lui nevinovăție. Acumulăm fapte așa cum am aduna averi, sub ascunsa încredințare că acumularea poate însemna prin ea însăși înființare. Toate formele de acumulare, sfârșind cu cea de îmbogățire a cunoștințelor, sau astăzi cea de acumulare a produselor tehnice dorite sau nedorite, l-au solicitat pe om, părând să-și aibă adevărul în simplul fapt că sunt obținute, poate așa cum altă dată, cu miturile lui, omul credea că lucrurile sunt pentru că el le povestește. Într-un fel, continuăm s-o credem, întocmai omului din culturile pe bază de mituri. În creația sa literară, omul crede că tot ce este destin individual ori colectiv sigur și artistic desfășurat, este, într-un plan de realitate al culturii și al cugetului. În pictura sa, a crezut că tot ce zugrăvește el cu măiestrie, până la cel mai umil chip uman sau colț de realitate și peisaj, astăzi până la cea mai abstractă structură, capătă sau are investire ontologică. În creația sa muzicală, a crezut și crede că poate ridica la armonie orice haos sonor, dându-i astfel dreptul de a fi. A fi, unde și cum? N-o știm bine, nici dacă îmbogățirea aceasta e pe măsura potrivită a lumii, a omului. Dar „sunt bogat în fapte și creații, deci sunt”, acesta este raționamentul celui ce-și ascunde maladia. Totuși să fie aici o formă de maladivitate, sau să fie cumva efectiv una de sănătate a omului? În primul moment, nu e nici una, nici alta. Dacă sănătatea spirituală a omului înseamnă cuplarea individului cu un general, în manifestările descrise mai sus este vorba tot de o cuplare, a individualului cu un posibil. De ce n-am spune - ne gândim atunci - că posibilul este însăși forma de realitate a generalului sau că, măcar, îl lărgește și îmbogățește pe acesta? În orice caz e ceva nevinovat în posibil (e nevinovăția devenirii), în prima clipă când îi susciți la viață, și sensul general nu trebuie neapărat să apară încă. E în joc aici dreptul la creație pe care și l-a luat omul, deci dreptul „de a spori natura în sânul naturii”, trecut de Schiller doar pe seama geniului. Orice creație nevinovată pare să aibă ceva pur în ea.

...na groblju Monparnas tražili smo grob Bodlerov. Najpre smo našli samo spomenik, ali ispod koga Bodlerovo telo nije sahranjeno, jer to porodica (čija? Njegovog očuha?) nije dala. Ipak, posle lutanja kroz haos grobova, posle sricanja svih mogućih imena, između njih i nekih jevrejskih, našli smo grob u kome leži Bodler, ali ne sam: tu je i njegov očuh Opik, koji je umro 10 godina pre Bodlera, a tu je i njegova majka, koja ga je nadživela. Između očuha, dakle, koga nije uspeo da ubije, i majke, nalazi se n i to samo kao “C. B. Beau-fils” i bez ikakve druge naznake. Na zaleđini spomenika, običnog i skromnog, porodičnog, nalazi se napomena iz 1857, god. smrti Opikove, da taj grob ne sme da se dira, pa sam ja sasvim napamet pretpostavio da je to raylog što Bodler nije prenet u drugi grob, sa onim groznim secesionističkim spomenikom, ali verovatno manje groznim od vampira Opika, sa čijim kostima mešaju se i njegove kosti. (Na spomeniku bez groba nalazi se gore anđeo zla, loša verzija Rodena možda, koji čuči nad položenim telom Bodlera, telom koje je uvijeno kao tela mumija, ufačlovano, bandažirano, sa glavom koja je u stvari rađena naturalistički verno, očigledno po Bodlerovoj posmrtnoj maski.) Na noge, neko je spustio sveži karanfil.

I reject aspects of Confucianism that emphasize hierarchy in relations, obedience to authority, and all the rites and restrictive rules of propriety,” Qi Fei said. “But there are also aspects of Confucianism that deserve consideration. For example, the belief that one should do what is right even if they know failure is certain, or the notion that the virtuous should be especially scrupulous when there’s no one around to observe their actions. These ideas are very much worth preserving.

Chang Tian chuckled. “When I was in the kitchen, I heard the three of you debate ‘good relationships.’ My goodness, you’re all theory with no practical knowledge at all. What do you know about healthy relationships?” “All right, expert, why don’t you enlighten us?” Jiang Liu asked. “A good relationship must first allow each party to face their own faults and defects, and in that clarity, they can strive to heal and become complete. Moreover, both parties must ultimately accept the other as they are—in that process the two will repeatedly approach, resist, re-approach, re-resist; they must learn to open up and reveal their core selves and learn that it’s okay to be vulnerable without being hurt, being abandoned, or hurting and abandoning. And after acceptance, there comes the challenge of long-term trust—

Lao Dao’s research on kindergarten tuition had shocked him. For schools with decent reputations, the parents had to show up with their bedrolls and line up a couple of days before registration. The two parents had to take turns so that while one held their place in the line, the other could go to the bathroom or grab a bite to eat. Even after lining up for forty–plus hours, a place wasn’t guaranteed. Those with enough money had already bought up most of the openings for their offspring, so the poorer parents had to endure the line, hoping to grab one of the few remaining spots.

Peng Li took off his shirt and washed while he spoke with Lao Dao. The “washing” consisted only of splashing some drops of water over his face because the water was already shut off and only a thin trickle came out of the faucet. Peng Li took down a dirty towel from the wall and wiped his face carelessly before stuffing the towel into a drawer as well. His moist hair gave off an oily glint.

Siku ya kwanza dhambi ya kwanza ilipotendwa Mungu alitoa kafara ya kwanza ya wanyama kwa ajili ya wazazi wetu wa kwanza Adamu na Hawa. Adamu na Hawa walikuwa uchi, baada ya kutenda dhambi, Mungu akawalaani lakini akawapa uwezo wa muda mfupi wa kutubu dhambi zao ili awasamehe! Kutokana na ngozi za wanyama hao walipata mavazi na kutokana na damu ya wanyama hao walipata fursa ya kuishi na kutubu dhambi zote walizozitenda. Bila hivyo wasingepata muda wa kusamehewa.

Știința, spuneți voi, ne va salva. Știința, spun eu, ne-a distrus deja. Încă de pe vremea lui Galilei, Biserica a încercat să încetinească marșul triumfal al științei, uneori cu mijloace greșite, dar întotdeauna cu cele mai bune intenții. Chiar și așa, tentația este prea mare pentru ca omul să-i poată rezista. Priviți în jurul vostru! Știința nu și-a respectat promisiunile. Făgăduielile de eficientizare și simplificare a vieții nu au adus decât haos și poluare. Am devenit o specie dezbinată și violentă... care înaintează rapid pe calea distrugerii.

Ne întrebați cum arată Dumnezeu. Eu vă întreb: de unde a apărut această curiozitate? Răspunsul este același la ambele întrebări: nu-L vedeți pe Dumnezeu în știința voastră? Cum de nu-L vedeți? Susțineți că o variație infimă a forței gravitaționale sau a greutății unui atom ar fi fost suficientă pentru a transforma universul nostru magnific într-un haos lipsit de viață, și totuși nu vedeți mâna lui Dumnezeu în asta? Este, într-adevăr, mai ușor de crezut că am tras singura carte norocoasă dintr-un pachet de miliarde posibile? Am devenit atât de morți spiritual, încât suntem dispuși mai degrabă să credem într-o utopie matematică, decât într-o putere mai presus de noi? Indiferent, dacă voi credeți sau nu în Dumnezeu, un lucru trebuie să-l știți: când noi, ca specie, vom renunța să mai credem într-o putere mai mare decât cea a noastră, vom renunța și la simțul responsabilității. Credința... orice credință ne amintește mereu, că mai e ceva ce nu înțelegem, ceva față de care suntem răspunzători. Având credință, devenim responsabili față de ceilalți, față de noi înșine și față de un adevăr mai înalt decât noi. Religia are metehnele ei, dar numai fiindcă și omul le are pe ale sale. Dacă și restul omenirii ar vedea Biserica așa cum o văd eu... privind dincolo de ziduri și de ritualuri... ar vedea un miracol modern... o fraternitate a unor suflete simple și imperfecte, care nu vor să fie decât o voce a compasiunii într-o lume ce și-a pierdut controlul.

Kuna aina tatu za upendo hapa ulimwenguni. Kuna upendo wa ‘agape’, upendo kati ya Mungu na binadamu na kati ya binadamu na binadamu mwenzake lakini hao binadamu shuruti wawe marafiki wa msalaba wa Yesu Kristo. Aidha kuna upendo wa ‘phileo’, upendo kati ya mtu na mtu au kati ya mtu na kitu au kati ya mtu na jambo; na kuna upendo wa ‘philadelphia’, upendo wa wanachama wa mashirika ya siri ambapo mtu humpenda mwenzake kama ndugu yake wakati si ndugu yake. Heri upendo wa ‘agape’ kuliko upendo ajmaina.

Na istoku, Upanišade odbacuju svaki pokušaj pravljenja smisla od svjetskog haosa. oni čak nisu sigurni ni da li je svijet uopšte haotičan, već smatraju da nama samo izgleda takav jer smo ograničenog čula vida. Oni tvrde da postoje posljedice za svako djelo - stoga pažljiv birajte svoje ponašanje. Možda te posljedice nećete vidjeti u dogledno vrijeme. Joga uvijek šire gleda na stvari. upanišade navode da tzv.haos ima božansku ulogu, čak i ako to trenutno ne možete da spoznate sami. Najbolje da održavamo unutrašnju ravnotežu - uprkos svom ludilu koje se dešava oko nas.

Cao gót ư ? Xưa rồi “Diễm”, giày Skechers nữ đã lên ngôi Cao gót vốn dĩ không dành cho phụ nữ ? Có một điều khá hài hước rằng, cao gót ban đầu vốn dĩ không phát minh để phục vụ cho phụ nữ. Điều đó hoàn toàn ngược lại với ngày nay, khi phụ nữ sử dụng phát minh này để tôn lên nét quyến rũ. Cao gót vốn dĩ không dành cho phụ nữ ? Có một điều khá hài hước rằng, cao gót ban đầu vốn dĩ không phát minh để phục vụ cho phụ nữ. Điều đó hoàn toàn ngược lại với ngày nay, khi phụ nữ sử dụng phát minh này để tôn lên nét quyến rũ cơ thể. Theo một số nhà nghiên cứu học, giày dép là một phát minh có từ năm 46.000 đến 26.000 trước CN. Còn giày cao gót thì xuất hiện vào cuối thế kỷ 16, nhằm phục vụ cho các kỵ sĩ đứng thăng bằng trên yên cương và dùng cung tên dễ dàng hơn. Mang giày cao gót lâu dài, có thể gây ra các tác hại kinh khủng Gây ra các tổn thương xương bàn chân, dây thần kinh: Bàn chân hoạt động như lò xo chịu lực, giúp phân tán đều trọng lượng của toàn cơ thể, và giúp giữ thăng bằng tốt trong khi đi đứng. Khi đi giày cao gót, bạn đã chuyển phần lớn trọng lượng cơ thể vào các đốt xương chân vốn rất yếu ớt. Bị căng cơ kinh niên mắt cá chân, và dây chằng bắp chân, khiến cho việc đi bộ cũng trở nên đau đớn dù là giày đế bằng: Mang giày cao gót buộc mắt cá chân uốn cong về phía trước, giúp máu khó lưu thông đến bàn chân. Nếu đi giày cao gót lâu, dẫn đến các tĩnh mạch nổi chằng chịt. Mang giày cao gót lâu dài có gây áp lức lên bề mặt bên trong của đầu gối, khiến cho đầu gối nhanh hao mòn, do đó nguy cơ mắc bệnh viêm khớp xương rất cao. Khi mang giày cao gót, các chị em phụ nữ phải đứng ưỡn lưng ra, khiến cho gân và và cơ hông căng cứng. Giày cao gót còn làm cho lưng của chị em trở nên áp lực hơn, gây ra bệnh đau lưng dưới. tac-hai-cua-giay-cao-got Bàn chân bị biến dạng khi mang giày cao gót Các bác sĩ khuyên nên mang giày đế bằng xen kẽ với cao gót Giày cao gót khiến cho phụ nữ trở nên gợi cảm hơn, quyến rũ hơn. Nhưng lại đẩy phụ nữ đối mặt với các nguy cơ chấn thương tiềm tàng, vô cùng nguy hiểm. Chính vì thể một số bác sĩ đã khuyên hạn chế đi giày cao gót thường xuyên, thay vào đó là mang các loại giày thể thao đế bằng. Giày Skechers dành cho nữ là một loại giày sẽ giúp cho phụ nữ chống lại được các nguy cơ chấn thương trên. Tìm hiểu một chút về giày Skechers cho nữ Giày Skechers là hãng giày đến từ Mỹ, xuất hiện từ năm 1992, và hiện giờ đang là đối thủ cạnh tranh khốc liệt với các hãng giày thể thao như Adidas và Nike. Skechers được ưa chuộng bởi các bạn trẻ năng động, vì không chỉ là giày thể thao, mà còn có thể mang đi làm như giày công sở. Hoặc mang đi chơi vô cùng tiện lợi, việc mang thường xuyên đôi giày này sẽ giúp cho chân bạn trở lại bình thường. Làm giảm các nguy cơ chấn thương khi mang giày cao gót quá lâu.

qing·hao·su   n. a terpene-based anti-malarial substance used in Chinese medicine.  The drug is obtained from Artemisia annua, family Compositae.  1970s: from Chinese , from , denoting a medicinal plant of the genus Artemisia.

The solution to global conflicts cannot be found in arms buildups that are meant to serve as deterrents. Neither can it be found in treaties and agreements, though they are very helpful in creating interim peace. The solution can only be found in our collective maturity, when a significant percentage of the world’s population have transcended the personal and social conditionings at the root of international insecurity, fear, and distrust, and when they have awakened a higher level of consciousness that sees humanity as an indivisible family, regardless of color, religion, nationality, or race.

Mnamo mwaka 1957 Rais David Eisenhower wa Marekani (inasemekana) alipewa taarifa usiku mmoja akiwa Washington, D.C., kuhusu chombo cha ajabu kilichoanguka kwenye jangwa la Nevada huko Marekani. Ndani ya chombo kile kulikuwa na ‘aliens’ wawili, nao waliomba kuonana na Eisenhower kuhusu ujumbe waliokuja nao kutoka katika ulimwengu wao. Bila kuchelewa, Eisenhower alipanda ndege usiku huohuo mpaka Texas. Huko alichukua gari hadi kwenye eneo la kijeshi liitwalo Area 51, ambapo ndipo ule ujumbe wa ulimwengu mwingine ulipokuwa umeshikiliwa. Mkutano wa aina yake ulifanyika chini ya ardhi, kati ya Rais Eisenhower na hao viumbe wawili wa anga za mbali, chini ya tafsiri ya wanasayansi wa NASA. Walichotaka ni urafiki na dunia yetu, inayogombewa na dunia nyingi za ‘aliens’, kwa mbadala wa teknolojia kadha wa kadha ambazo sisi hatukuwa nazo. Pande zote mbili zilifikia maafikiano, wao wakitupa teknolojia, sisi tukiwapa uwezo wa kufanya majaribio ya kisayansi kwa binadamu wa dunia nzima. Hivyo kuanzia hapo ‘aliens’ wakawa na uhalali wa kuteka watu katika mazingira ya kutatanisha na kuingilia watu usiku wakiwa wamelala, katika tukio la kiulimwengu wa roho lijulikanalo kama ‘sleep paralysis’. ‘Sleep Paralysis’ ni tukio la ajabu. Mtu anapokuwa amelala mwili wake huonekana kufa ganzi, kiasi kwamba anajihisi hawezi hata kunyanyua mkono. Aghalabu hali hiyo inapotokea maana yake ni kwamba ‘aliens’ wanamchukua huyo mtu, kupitia kwenye paa la nyumba aliyolala, hadi mawinguni katika ndege yao. Ndani ya ndege wanaulaza mwili wa binadamu juu ya kitanda cha upasuaji, na kumfanyia upasuaji, ili kusoma biolojia iliyotumika kuumba wanadamu na kujua kwa nini sisi tuko tofauti na wao. Baada ya hapo wanamrudisha huyo mtu kitandani kwake, ambapo atalala usingizi wa kawaida hadi asubuhi. Atakapoamka hatajua kama alifanyiwa upasuaji. Wapo mamilioni ya watu duniani waliolalamika kutokewa na ‘aliens’, lakini serikali haziwahi kuilithibitisha hilo. Inavyosemekana, teknolojia za ‘aliens’ zinahifadhiwa na Jeshi la Marekani (Pentagon) na shirika la kijasusi la MAJI au MJ12. MJ12 ni watu 12 hatari zaidi duniani, wakiongozwa na mkurugenzi mkuu wa CIA (anayejulikana kama MJ1).

Omului ii place sa edifice si sa taie drumuri, asta-i mai presus de orice indoiala. Dar totusi de ce pune patima, de asemenea, in distrugere si haos?

Dorinţa de a impune ordine în detrimentul haosului, de a produce armonie din disonanţă şi unitate din multiplicitate este un fel de instinct intelectual, un imbold primar şi fundamental al minţii. În domeniul ştiinţei, artei şi filozofiei, cele mai benefice roade le dau acţiunile a ceea ce aş putea numi „Voinţa de ordine”. E adevărat că această „Voinţă de ordine” a produs multe sinteze premature bazate pe dovezi insuficiente, multe sisteme absurde în metafizică şi teologie, multe greşeli pedante constând în confundarea noţiunilor abstracte cu realităţile, a simbolurilor şi abstracţiunilor cu datele experienţei imediate. Dar aceste erori, oricât de regretabile ar fi, nu aduc prea mult rău, sau în orice caz nu direct – deşi uneori se întâmplă ca un sistem filozofic greşit să dăuneze indirect, fiind folosit ca o justificare pentru acţiuni absurde şi inumane. Tocmai în sfera socială, în domeniul politicii şi economiei politice devine cu adevărat primejdioasă „Voinţa de ordine”. Aici reducţia teoretică a multiplicităţii greu de stăpânit la o unitate comprehensibilă devine reducţia practică a diversităţii umane la uniformitatea subumană, a libertăţii la supunere şi sclavie. În politică, echivalentul unei teorii ştiinţifice pe deplin dezvoltate sau al unui sistem filozofic bine închegat reprezintă o dictatură totalitară. În economia politică, echivalentul unei opere de artă frumos compusă este fabrica ce-şi desfăşoară munca fără opintiri şi în care lucrătorii se adaptează perfect maşinilor. „Voinţa de ordine” poate să-i prefacă în tirani pe cei care pur şi simplu aspiră să facă ordine în haos. Frumuseţea ordinii este folosită ca o justificare pentru despotism.

În haosul pur dinaintea creaţiei şi anterior lui Dumnezeu eram etern, mai-mult-decât-zeu, viu şi inocent. În haos eram întreg, netrunchiat, inexplicabil, perfect.

John Murphy alifika Moscow tarehe 1/11/1992 saa 11 alfajiri akitokea Cairo, Misri. Wakati huo Moscow kulikuwa na baridi sana. Teksi yake ilipofika Teatralny Proezd, upande wa kusini wa Hoteli ya Metropol – karibu na mojawapo ya minara ya mwanzo ya Kitay-gorod, kitovu kikuu cha biashara cha Moscow ya kale – kwa matatizo ya injini; magaidi wanne, waliokuwa wakimfuatilia kwa gari aina ya Bentley Continental S nyeusi – iliyokuwa na namba za kitemi za B 001 BB 77 RUS mali ya Kiongozi wa CS-Moscow Dmitri Olegushka – toka Uwanja wa Ndege wa Sheremetyevo II wa kaskazini-magharibi mwa jiji la Moscow, waliendelea mbele na kusimama mkabala na Jumba la Maonyesho ya Tamthilia la Bolshoy; kisha wawili kati yao wakashuka na kuingia ndani ya kioski, wawili wakibaki ndani ya gari kuhakikisha John Murphy hawapotei. Magaidi hao wa CS-Moscow, Tawi la Kolonia Santita la Urusi na nchi zote za Ulaya ya Mashariki na baadhi ya nchi za Ulaya ya Kusini, walijua Murphy alishawahisi.

The Rohkohn Hao, Tahneh, was sharing her evening meal with her chief judge and discussing the current drought when she first learned of the foreigners who had entered her territory.

Cu cât stai mai mult, cu atât îți pierzi luciditatea. Frica ta nu e frica ta. Frica ta este nevoia lor de siguranță. Energia negativă aduce haos și lipsă de luciditate. Cu cât tai nodul mai repede, cu atât nu mai chinui pe nimeni. Ne torturăm cu propria lașitate. Ai încredere că poți reuși. Amintește-ți că ești un suflet etern care are dreptul să-și găsească pacea. Ești liberă. Viața nu există închisă în colivie. Nici măcar atunci când suferința face sufletul să sângereze.

Trebuie sa ai in tine haos si frenezie pentru a da nastere unei stele care danseaza.

At the same time, Meng Hao burst out from the thick forest, a worried expression on his face. Behind him were seven or eight psychic demonic apes. They were furious and extremely fast. They pursued Meng Hao with unbridled fury.

Nội thất gỗ tự nhiên mang lại những lợi ích gì? Nội thất gỗ tự nhiên có rất nhiều lợi ích. Đầu tiên, nó thân thiện với môi trường và có thể được tái chế thành một thứ gì đó mới. Nó cũng có nhiều màu sắc, kiểu dáng và kết cấu có thể phù hợp với mọi không gian. Lợi ích quan trọng nhất đối với đồ nội thất bằng gỗ tự nhiên là nó có độ bền cao. Nó không yêu cầu bảo dưỡng nhiều và sẽ tồn tại trong nhiều năm mà không có bất kỳ dấu hiệu hao mòn hoặc hư hỏng nào.

NEW YORK (22. decembar) Lou Reedov album “New York” dobio sam na poklon za rođendan 1990. godine, dok se zagrijavao haos iz kojega do danas nismo izašli. Ništa nisam slutio, danima sam svakodnevno slušao tu ploču i sve na njoj volio. Kad sam prestao, nisam je više niti jednom stavio na gramofon. Uvijek je nešto bilo preče od nje. Večeras sam je izvadio iz najlona. Na vinilu se skupila sitna prašina, decenijama stara. Četka ju je lako pokupila i ploča je zasvirala kao nova. I dalje znam svaki refren, riff, solo na gitari, i dalje mi se sve na toj ploči sviđa. Kao da se ništa nije promijenilo od tada. A onda vidim posvetu na omotu. Mnogi dragi ljudi odavno su otišli iz Bosne i Hercegovine. Prije nekoliko godina bio sam u New Yorku, nakratko, možda tri ili četiri dana. Odlučio sam da ne obilazim turističke lokacije. Lutao sam, bez ikakvog plana, nasumično skretao u uličice, kratko odmarao u barovima i Starbucks kafeima, pa nastavljao pješačenje. Mislio sam da tako mogu bolje osjetiti taj veliki grad. Moje lutanje nije bilo sasvim bez cilja, tražio sam prodavnicu ploča. Planirao sam da kupim neku tipičnu njujoršku ploču, albume Ramonesa ili New York Dollsa, “Marquee Moon” od Television, ili bilo koji Reedov album. Želio sam to bude prvo izdanje, nije trebalo biti pretjerano očuvano, ne bi mi smetale ni sitne ogrebotine niti ljepljiva traka, tražio sam predmet sa tragom vremena na sebi. Bio bi to, mislio sam, idealan suvenir. Našao sam tobacco shop u kojem je desetak tipova nalik na Wu Tang Clan ozbiljno pućkalo iz lula, comic shop sa figurama Batmana od par hiljada dolara, popio kafu sa rastafarijancem od tri metra koji se zove Dino i kojem je bilo jako smiješno moje ime na Starbucks čaši... U ulici skupih cipela, stisnutu između dva bara sa live muzikom, naišao sam na neobičnu prodavnicu. U izlogu je imala samo kartonske maske klaunova, suncobran, ogromne rugby lopte i ofucane plišane pse, a unutra gomilu starih novina u koje je zabodena američka zastava. Prodavac sa staromodnim cvikerom na nosu razgledao je staklenu bočicu kao da je dragulj. Sada nisam siguran, možda je ta prodavnica bila u Washingtonu ili nije bila nigdje, ali tako je se sjećam. Bilo kako bilo, prodavnicu ploča koju sam tražio, nisam uspio naći. Odavno je prošla ponoć i odjednom sam shvatio da sam zaboravio broj avenije, ulice, pa i naziv hotela. Možda zbog jet laga, uzbuđenja, umora, par votki i previše kafe? Ne znam, ali nisam brinuo, vjerovao sam da ću se sjetiti tokom večeri. Stao sam ispred jedne pepeljare na trotoaru, zapalio cigaretu da bih razmislio, okrenuo se i vidio da se nalazim baš ispred hotela u kojem sam odsjeo. Sergej Dovlatov je New York uporedio sa brodom napunjenim milionima putnika, gradom toliko raznolikim da svaki došljak pomisli da u njemu može pronaći kutak za sebe. Odatle, pisao je, čovjek može pobjeći samo na mjesec. Meni u New Yorku niti u jednom momentu nije bilo neugodno. Ništa me nije plašilo u tom gradu, niti sam se u njemu osjećao kao stranac. Kući sam donio samo otvarač za flaše u obliku “Les Paula” i moju fotografiju ulaza u podzemnu željeznicu, koji izgleda baš kao onaj sa omota albuma “Loaded” grupe Velvet Underground. Donio sam i ovu mutnu, nepouzdanu uspomenu. Življe sjećanje na New York daje mi moja stara “Jugoton” ploča.

What is a window a house for?" she asked. "A window is a house for outside," Xinxin said. "Wow, that's beautiful... What is outside a house for?" "Outside is a house for the future." "Hmm, I like it. And future?" "Future is a house for everyone." "That's really nice. What about everyone?" "Everyone is a house for bones." Luyao felt her bones rattle kike those skeletons hung in people's yards on Halloween. But her daughter's face was tranquil.

Qingxin's own name is even more impossible. clear-water heart, or heart like clear water. "When our heart is quiet and clear," her mother, who practiced Chan, told her "we don't feel pain. We want no more, no less, just this moment as we breathe.

And then, with a little finger, she starts to draw in Qingxin's skin, just below her collarbone, her own name, a sun and a moon. With each stroke, each touch, Qingxin feels a trickle of coolness, an easing, flowing. Her pain begins to loosen its fists and knots. Her body feels lighter, as if light is receiving her, and she and her daughter are not here in the windowless storeroom, but outside, on a green meadow where moonlight hums.

But she thinks of the word itself. It comes from a kneeling person with breasts, a woman, holding a child. It suits her, doesn't it? At night she holds her daughter in her arms, and in the daytime, as she is made to kneel in front of others, she is still holding her even though no one sees it.

So, in the narrow room with no light, she draws a sun and a moon on her daughter's back. She draws a lake of clear water and a heart. And then, she draws a kneeling person with breasts. "Why is she kneeling? "Ming asks. "Why do you think?" "Because she is tired?" "Yes, she is tired," Qingxin says, "but not too tired to hold her child." She draws a child by the woman. "That's us: you holding me." "Yes, that's us."And she lets her hand rest in her daughter's soft, unscarred back.

GỬI LỜI YÊU THƯƠNG CÙNG SHOP HOA TƯƠI FLOWER CORNER Giữa một thành phố xô bồ cùng nhịp sống vội vã nhộn nhịp này, cần lắm chút hơi thở của thiên nhiên, chút sắc màu ấm áp trong đời. Hoa tươi là món quà tặng vô giá mà thiên nhiên ưu ái ban tặng cho loài người, nay dưới sự trau chuốt của đội ngũ nghệ nhân tại shop hoa tươi Flower Corner, chúng như được chắp cánh và thổi hồn vào, trở thành những sứ giả gửi đi thông điệp yêu thương của bạn một cách mạnh mẽ và vẹn toàn nhất. Tại shop hoa tươi Flower Corner, bạn sẽ tìm thấy hầu hết tất cả những loài hoa với màu sắc đa dạng, phù hợp để làm quà tặng cho tất cả các sự kiện như khai trương, sinh nhật, ngày lễ tình nhân, lễ cưới.... Và quan trọng hơn, tất cả những bông hoa được sử dụng tại Flower Corner đều được lựa chọn kỹ lưỡng từ những nhà cung cấp để đảm bảo khi đến tay người nhận, chúng đều là những bông hoa tươi đẹp nhất. Những bôg hoa được khéo léo kết hợp với nhau và bằng tất cả tâm huyết của các nghệ nhân, chúng trở thành những tác phẩm tinh tế, đầy sáng tạo, có thể thay bạn thể hiện bất kỳ cung bậc cảm xúc nào, dù vui tươi hay buồn thương, trang trọng hay gần gũi, thân thiết. Flower Corner luôn nỗ lực hết mình để mang lại sự hài lòng ở mức cao nhất tới khách hàng của mình. Không chỉ dừng lại ở việc cam kết cung cấp những sản phẩm hoa có chất lượng tốt nhất, shop hoa tươi Flower Corner cũng ra sức đảm bảo quá trình đặt hoa online và thanh toán của bạn diễn ra thật nhanh chóng và tiện lợi. Cùng với đội ngũ chăm sóc khách hàng luôn tận tình hỗ trợ 24/7. Flower Corner tin rằng trải nghiệm của bạn khi đặt hoa trực tuyến tại Flower Corner cũng quan trọng như niềm vui của người nhận khi nhận được món quà từ bạn.

Mua túi xách secondhand hàng hiệu chất đẹp như mới, giá tốt Cùng với sự phát triển của mạng xã hội và các trang thương mại điện tử, nhu cầu mua bán túi xách hàng hiệu cũ hay còn gọi là túi xách secondhand chính hãng tại nước ta đang không ngừng tăng cao. Túi xách secondhand hàng hiệu là những sản phẩm đã qua sử dụng nhưng được làm từ chất liệu cao cấp và chế tác tỉ mỉ, công phu bởi những người thợ thủ công lành nghề. Vì thế chất lượng rất đảm bảo, khó hư hao so với hàng bình dân. Một số mặt hàng túi xách hàng hiệu đã qua sử dụng được bán lại ở trạng thái gần như mới. Cũng chính vì vậy mà túi xách secondhand auth thu hút không ít người tiêu dùng tìm mua hiện nay. Để được hỗ trợ và tư vấn, xin vui lòng liên hệ với chúng tôi qua thông tin sau: Địa chỉ: 54 - Phố Tam Khương, Đống Đa, Hà Nội Tel: (+84) - 981987140 Email: kiwiki911@gmail.com

Nếu những gì ta tìm thấy là thật, là vàng ròng thì chúng sẽ không bao giờ hư hao và bất cứ lúc nào ta quay về thì chúng vẫn còn nguyên nguyên đó; còn nếu họ chỉ thoáng qua như ánh sao băng thì khi trở về ta sẽ tìm thấy gì nữa cả. Nhưng mẫu sao cậu cũng đã được sống cái phút thoáng qua ấy và bao nhiêu đã là quý rồi.

Atzmon, G, Hao, L, Pe’er, I, Velez, C, Pearlman, A, Palamara, PF, et al. Abraham’s children in the genome era: major Jewish diaspora populations comprise distinct genetic clusters with shared Middle Eastern Ancestry. Am J Hum Genet 86:850–859, 2010.