Ce Inseamna Quotes

Situatia de srestin e tot una cu statutul de aristocrat. De ce?Pentru ca isi are temeiul in cele mai ,senoriale' insusiri:libertatea si increderea. Ce este nobilul si feudalul?Mai presus de toate orice om liber. Ce inseamna credinta?Incredere in Domnul, desi lumea e rea, in ciuda nedreptatii, in pofida josniciei, cu toate ca de pretutindeni nu vin decat semnale negative.

Orice lucru pentru care ravnesti si lupti inseamna mai mult decat ceea ce ti se ofera intamplator, chiar inainte sa ti-l doresti.

- Si atunci, ce inseamna sa fii destept. - Ce inseamna sa fii destept? Sa crezi ce-ti spun ochii si sa nu crezi ce ti se spune la ureche.

- Esti ridicola. Nu fac decat sa dorm in alta camera. - Dar iubirea inseamna o camera. Asta-i tot ce inseamna.

Iata ce-am invatat despre cancer: iti arata ce inseamna o boala incurabila si apoi te azvarle inapoi in lume, in propria ta viata, cu toata placerea si dulceata ei, pe care le simti acum mai mult ca niciodata. Si stii ca ti s-a dat ceva si ti s-a luat ceva.

A simti impulsuri distructive nu inseamna ca esti rau,inseamna ca esti doar dezechilibrat. Poti sa fii bun si monstru,inger si asasin,in acelasi timp. Puritatea e compatibila cu instinctele cele mai inspaimantatoare.Feriti-va de cei care au fost cat pe ce sa fie sfinti!

Vesnica problema: cea a nivelului spiritual.Daca nu te afli la acelasi nivel cu cineva,nu te poti intelege cu el.Nivelul spiritual se masoara prin gradul de instrainare fata de lume.Dar cum sa stabilesti in chip obiectiv acest grad? Atunci cand vorbesc cu cineva,stiu la ce sa ma astept din partea lui,stiu pana unde pot merge cu el.El insa nu stie. Crede ca ma intelege.Si poate ca ma intelege in felul lui. Caci nimic nu spune ca,intr-un anumit domeniu,n-a mers mult mai departe decat mine.Cu toate astea,de experienta spirituala e capabil doar acela pentru care conteaza din ce in ce mai putine lucruri,pentru care cercul intereselor se restrange pe masura ce merge inainte. Important nu este sa stii,ci sa fii.Or,a fi este isprava cea mai dificila cu putinta.Caci a fi,pe plan spiritual,inseamna sa nu fii nimic pe planul lumii.

Lumea poate sa inteleaga foarte bine ce inseamna sa mori din lipsa de hrana. Prea putini pot insa sa inteleaga sau sa simta odata cu tine ce inseamna sa innebunesti de prea multa singuratate. Se mai intampla sa vada cate un astfel de captiv, de multa vreme ingropat in singuratate, cum iese la lumina zilei nebun sau indobitocit,- cum l-au parasit mintile, cum simturile lui, la inceput inflamate, au trecut prin suferinte fara nume, pentru ca apoi sa cada in amortire- si iata un subiect prea complicat pentru mintile simple, prea abstract pentru intelegerea obisnuita.

Dintotdeauna, de cand ma stiu, mi-a placut sa cunosc adevarul in toate [...] Chiar daca inima ne tresare de spaima, acea tresarire ne imbata cu suflarea divinitatii, cu puterea-i nemarginita. Sa vedem, sa cunoastem chiar si ceea ce poate fi mai rau, inseamna in aceeasi clipa sa ne stapanim Spaima.

Am inteles in ziua aceea ce inseamna sa fi om rau. M-am gandit ca tata, desi tipa, injura si bate cu pumnul in masa, e un om bun, fiindca n-ar putea sa faca rau niciunei pisici, si am simtit, nu stiu de ce, ca pe un copil poti sa il bati daca nu e cuminte, dar unui animal n-ai voie sa ii faci rau niciodata.

E-o pasare ce-i spunem Bate-Vant. Ea da din aripi fara a zbura, De parca zborul ei inseamna a sta In aer, suspendata de un punct.

Unii vor spune ca povestea asta este o minciuna, ceea ce nu inseamna ca ceva care nu s-a petrecut este numaidecat o minciuna.

Progresul stiintei nu inseamna numai ca devin cunoscute si intelese fapte noi, ci si ca invatam mereu din nou ce poate insemna "a intelege".

Viata nu inseamna a trai ci a sti pentru ce traiesti.

Concert la aniversarea (50 de ani) lui O. Messiaen. Eram in spatele muzicantului, dar puteam sa-l vad din profil. Asculta cu un respect religios: lucrarile lui erau intr-adevar un univers - dar numai pentru el. Ascultam cu gandul aiurea; si ma gandeam ca fiecare e inchis in propria-i lume, si ca ceea ce facem nu inseamna nimic pentru ceilalti. Nu existăm decât pentru duşmanii noştri - şi pentru câțiva prieteni care nu ne iubesc.

- Am sa-mi fac desteptatorul la sase dimineata. - Sase? am interogat eu. Daca vreti sa stiti de ce am interogat, pai asta e din cauza ca pentru mine sase nu inseamna foarte devreme dimineata, ci foarte intarziat noaptea.

Niciodata n-am visat mult. Ceea ce inseamna din cate inteleg ca pur si simplu nu-mi amintesc visele, fiindca de visat visam tot timpul cat dormim sau cel putin asa se spune. E ca si cum as avea un televizor la care nu se uita nimeni si care imi palpaie in cap cat e noaptea de lunga. Canalul viselor. As vrea sa pot sa trag toata chestia asta pe video. Poate ca atunci mi-as da cat de cat seama ce se intampla cu mine. Si nu ma refer la genunchi, ci la cap. La minte. La suflet.

In trecut, atunci cand tanjeam dupa compania celorlalti si le ceream ceva ce ei nu voiau si chiar nu puteau sa-mi dea, atunci am cunoscut singuratatea. Am cunoscut-o foarte bine. Sa nu ai nevoie de nimeni inseamna sa nu fii niciodata singur.

A ierta inseamna a jeli- ce s-a intamplat si ce nu s-a intamplat - si a renunta la nevoia unui trecut diferit. A accepta viata asa cum a fost si asa cum este. Sigur, nu vreau sa spun ca este acceptabil ca Hitler a ucis sase milioane de oameni. Ci ca s-a intamplat si ca nu vreau ca acest lucru sa distruga viata de care m-am agatat si pentru care am luptat impotriva oricaror sanse de reusita.

Nu stiu daca e valabil si pentru restul lumii acest adevar care, in cazul meu, functioneaza fara gres si pe care eu l-am descoperit pe cont propriu, parca legat la ochi, aidoma unei cartite, l-am descoperit pe dibuite, pe incercate, consumandu-ma ca o lumanare ce-si arde propria fiinta: sunt iremediabil diferit si despartit de tot ce ma inconjoara, de fapturi si de lucruri, asa cum pielea corpului meu ma separa fizic de restul lumii, tot asa, si imaginar, si mental, exista o piele invizibila, imateriala, care asaza o prapastie intre mine si oricine altcineva; sunt condamnat la singuratate, iar rarele clipe cand se pare ca m-as contopi cu gandul altcuiva, cu sensibilitatea altcuiva sau cu lumina iata, cu aerul, nu inseamna in ochii mei decat o licarire a iluziei niciodata atinse, o subliniere a singuratatii mele absolute, o subliniere a slabiciunii mele, a neputintei mele de a iesi din mine insumi.

De tot ce se intampla in lume sunt si eu vinovat. Pentru ca nu sunt un om intreg, nu sunt o unitate armonioasa, sunt un ins dezaxat, fara centru. Probabil ca mai sunt si altii, zeci de milioane, ca mine. Si cum pentru societatile moderne lumea inseamna tot mai putin Cosmos si tot mai multa Istorie, iti dai seama ce repercusiuni poate avea dezechilibrul acesta interior in afara de noi. Cum am putea fi creatori in Istorie noi, cateva zeci de milioane de dezechilibrati?

- Stii sa citesti un sarut? Sarutul este o scrisoare de dragoste. Ce poate fi citit, asa cum poate fi aruncat necitit. Un sarut poate insemna Buna! Sau noapte buna, adio sau buna dimineata! El inseamna la revedere, aduce tradare si moarte, ori boala, spune bine ai venit, aminteste-ti de mine, sau drum bun! Sarutul este zalogul fericirii, al amintirii, al minciunii, al promisiunii, sau al datoriei cu camata. Vestitorul bucuriei sau al necazului. Prin sarut, trupul nostru dintai pleaca in celalalt trup al nostru...

In romanul „Grednel”, John Gardner vorbeste despre un om intelept care isi sintetizeaza meditatiile asupra misterelor vietii in doua postulate simple ”Lucrurile pier incet, alternativele exclud”. [...] Cel de-al doilea, „alternativele exclud”, este o cheie importanta pentru a intelege de ce nu e usor sa iei decizii. Decizia presupune invariabil o renuntare: pentru fiecare da trebuie sa existe un nu, fiecare decizie eliminand sau distrugand alte optiuni (radacina cuvantului „decide” inseamna „ucidere”, ca in omucidere sau sinucidere).

Aproape de fiecare data cand se refera la moarte, Socrate repeta, in opera lui Platon, cuvintele lui Euripide. Nimeni nu stie daca viata nu inseamna moarte iar moartea nu inseamna viata. Din cele mai indepartate timpuri, oamenii cei mai intelepti traiesc in aceasta enigmatica ignoranta; numai oamenii de rand stiu prea bine ce este viata, ce este moartea. Cum s-a petrecut, cum s-a putut intampla ca inteleptii sa sovaie acolo unde spiritele de rand nu vad nici o dificultate? Si de ce piedicile cele mai grele, mai complete, sunt intotdeauna rezervate celor mai intelepti? Or, ce poate fi mai cumplit decat neputinta de-a sti de esti mort sau viu? "Justitia" ar pretinde ca aceasta cunoastere ori aceasta ignoranta sa fie apanajul tuturor fapturilor omenesti. Dar, ce spun eu: Justitia! Logica insasi o cere, intrucat e absurd ca unora sa le fie dat a deosebi viata de moarte, in timp ce altii raman lipsiti de aceasta cunoastere; cei care o poseda difera complet, intr-adevar, de cei carora le este refuzata, iar noi nu avem asadar dreptul sa-i socotim pe toti, in mod nediferentiat, ca apartinand speciei umane. E om numai acela care stie ce inseamna viata si ce inseamna moartea. Cel care nu stie, cel care, fie numai si din cand in cand, fie numai si pentru o singura clipa, inceteaza a deosebi limita ce separa viata de moarte, acela inceteaza sa mai fie om, pentru a deveni...pentru a deveni ce? Cine este Oedipul ce poate rezolva aceasta problema si patrunde acest suprem mister?

Cred ca era ora unu noaptea cand m-am trezit pe strada. Era o noapte clara, linistita si geroasa. Aproape ca alergam, ma grabeam tare, dar nu ma duceam acasa. "De ce m-as duce acasa? Oare acum pot avea casa? In casa se traieste, maine m-as trezi ca sa traiesc, dar oare asta e posibil acum? Viata s-a sfarsit, nu mai pot trai". Asa am ratacit pe strazi, nestiind unde merg si nici nu stiu daca voiam sa ajung undeva. "Acum, nicio actiune, mi se parea in acel moment, nu poate avea vreun scop." Si lucru ciudat : mi se parea ca in jurul meu toate, chiar si aerul pe care-l respiram, era de pe alta planeta, de parca brusc nimerisem pe luna. Toate - orasul, trecatorii, trotoarul pe care fugeam, toate nu mai erau ale mele. "Uite, aici e Piata Palatului, aici - Catedrala Sfantului Isac, imi trecu prin minte,dar acum nu mai am nicio legatura cu ele; totul pare ca s-a instrainat, nimic nu mai este al meu. O am pe mama, pe Liza - dar ce importanta are, ce sa fac eu acum cu mama si cu Liza? Totul s-a sfarsit, totul s-a sfarsit deodata, in afara unui singur lucru : sunt un hot, pe vecie. "Cum sa dovedesc ca nu sunt hot ? Oare mai pot s-o fac acum? Sa plec in America? Si ce-as dovedi cu asta? Versilov va fi primul care va crede ca am furat ! << Ideea >> ? Care << idee >> ? Ce mai inseamna acum << ideea >> ? Peste cincizeci de ani, peste o suta de ani, cand voi trece, mereu se va gandi un om care, aratand spre minr, va spune : Uite, asta e un hot. Si-a inceput << ideea >> furand ..." Simteam oare ranchiuna? Nu stiu, poate ca da. Straniu, totdeauna, poate ca inca din frageda copilarie, am avut aceasta trasatura de caracter : daca mi se facea un rau, daca duceau acest rau pana la limita sau ma jigneau insuportabil, totdeauna aparea dorinta de neatins de a ma supune pasiv jignirii si chiar de a implini dinainte dorintele celui care ma jignea : "Poftim, daca voi m-ati umilit, eu ma umilesc si mai abitir, uitati-va, admirati !

13. ‘’Cel pe care mi-l arati, ce insemnatate are cate stie? E asemenea unui dictionar. Important este ceea ce este.’’ 14. ‘’ Si, una cate una, dintr-o contradictie invinsa in alta, ma indrept spre tacerea intrebarilor si astfel, catre fericire. O, limbutilor! Intrebarile au stricat atat de mult oamenii! Nebun cel care spera in raspunsul providentei! ‘’ 15. ‘’Iubesti fiindca iubesti! Nu exista ratiune pentru a iubi. ‘’ 16. ‘’Te folosesti de trecutul tau ca de o priveliste, marginita aici de un munte, dincolo de un fluviu si dispui in libertate de orasele viitoare, tinand seama de ceea ce exista. Iar daca ceea ce exista n-ar exista, ai inventa cu usurinta orase de vis, caci visului nimic nu-i rezista, dar vor fi nu numai usor de imaginat, ci si pierdute in arbitrar.’’ 17. ‘’ Iar desfraul se naste din spaima de a nu reusi sa fii…La fel despre acela sau aceea care nu vedeau decat golul din oameni, caci ei sunt goi daca nu sunt ferestre inspre eternitate. Iata pentru ce in dragostea vulgara nu iubesti decat ceea ce-ti scapa, caci altfel vei fi satul si scarbit de placerea ta. ‘’ 18. ‘’Caci exista un timp al judecatii. Dar exista si un timp al devenirii.’’ 19. ‘’Nu confunda dragostea cu delirul posesiei, care adduce cea mai crunta suferinta. Caci, in ciuda parerii commune, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctual proprietatii, care este contrariul dragostei.’’ 20. ‘’De-abia v-a fost acordata dragostea si voi, intocmai ca in falsele voastre prietenii, transformati acest dar liber in servitute si robie si, din clipa in care sunteti iubiti, incepeti sa va simtiti lezati. Si va impuneti, pentru a aservi mai bine spectacolul suferintei voastre.’’ 21. ‘’Si-ti voi raspunde prin acest mare secret, ascuns sub cuvinte vulgare si simple, pe care intelepciunea m-a facut sa-l aflu, putin cate putin, de-a lungul vietii: ca a pregati viitorul nu inseamna decat a crea prezentul. Iar cei care urmaresc imagini indepartate, fruct al inventiei lor, se irosesc in utopia si himera.’’ 22. ‘’Din distrugere in distrugere, aluneci spre vanitate, caci ea ramane singura culoare posibila, atunci cand tot ce mai exista este doar reziduu ce nu te poate hrani. …Iata ca esti obligat, in pustiul tau, sa fii satisfacut de tine insuti, caci nu mai exista nimeni in afara ta. Si esti condamnat sa strigi de-acum inainte: ‘’Eu, eu, eu’’ in gol, si nu vei primi niciodata raspuns.’’ 23. ‘’Nu aceeasi este placerea pe care ti-o da un diamant fals si un diamant pur. Cea care tace in fata ta nu este aceeasi cu o alta, in profunzimea tacerii ei. Si nu vei fi niciodata inselat de la inceput…Ce inseamna diamantul daca nu este un bolovanis tare de scurmat, care-l ascunde? Ce inseamna o spade, daca nu exista dusmani? Ce inseamna o revenire fara absenta? Ce inseamna fidelitate daca nu exista tentatie?’’ 24. ‘’Am cautat si am gasit, caci spiritul nu doreste decat ceea ce poseda. A gasi inseamna a vedea. Si cum as putea cauta ceea ce pentru mine inca nu are sens? Ti-am spus, regretful dragostei inseamna dragoste. Nimeni nu sufera de dorinta a ceea ce nu concepe.'' 25. ‘’Nu incerca sa transformi omul in altceva decat este. Caci, fara indoiala, ratiuni puternice , impotriva carora nu poti sa faci nimic, il oblige sa fie asa cum este si nu altfel. Dar il poti transforma in ceea ce este, caci omul e greu de substanta. Tu esti cel care trebuie sa alegi din el ceea ce iti place. Si sa faci desenul a ceea ce ai ales, astfel incat sa para evident tuturor si lui insusi.’’ 26. ‘’Iata de ce nu am dusmani. In dusman vad prietenul. Iar el imi devine prieten. Iau toate partile. Nu am de ce sa schimb partile. Ci le leg printr-un alt limbaj. Si aceeasi fiinta se poarta altfel.’’ 27. ‘’Umilinta inimii iti cere nu sa te umilesti, ci sa te deschizi. Aceasta este cheia transformarilor. Doar atunci poti sa daruiesti si sa primesti.’’ 28. ‘’Daca iubirea ta dispretuieste semnele iubirii sub pretextul de a atinge esenta, ea nu mai este decat vocabular.

- […] Va voi spune simplu ca trebuie sa traiti numai pentru ca viata e frumoasa in sine. Nu exista in lume decat un singur lucru foarte grav si de nevindecat: moartea! Restul poate si trebuie vindecat, chiar si dragostea cea mai adevarata si infocata, ca de exemplu, cea pe care o traiti voi acum! D’Assas scutura din cap cu o violenta disperata. -Imi vorbiti asa pentru ca voi n-ati iubit niciodata! zise el. Saint-Germain surase… -Ce numiti voi iubire? zise el cu o gravitate si mai pregnanta. Ascultati-ma bine. Poate ma veti intelege, pentru ca sunteti unul din sufletele cele mai generoase pe care le-am intalnit. Pentru umanitate in ansamblul sau, iubirea e o forma de egoism. Un barbat iubeste o femeie. Ceea ce vrea sa insemne ca o doreste; in felul asta doreste posesia; vrea neaparat ca acea femeie sa-i apartina in exclusivitate. Daca femeia e venala, o cumpara ca pe o statuie sau orice alt obiect de lux. Daca e onesta, se straduieste sa-i demonstreze ca trebuie sa-i apartina numai lui, si de buna voie. Una peste alta, vrea sa puna mana pe ea. E o opera de cucerire in felul barbarilor din antichitate. Dovada: chinurile iubirii se micsoreaza, disparand aproape cu totul daca femeia vizata nu se da nimanui. Ceea ce se cheama gelozie nu-i decat expresia acestui egoism de o factura deosebita… Barbatul cauta deci mai ales sa-si satisfaca propriul sau apetit de cuceritor si de proprietar atunci cand afirma ca iubeste. Iubirea, asta inseamna: vreau. Vreau acest obiect: bronz, marmura sau femeie. Pentru mine, numai pentru mine! Asa vreau eu. Si atunci spun ca o iubesc! Cat imi e de mila!... -Asa deci, murmura d’Assas, exista si o alta forma de iubire!... -Da, iubirea exista! E adevarat. E mai pretioasa decat comorile lui Ali-Baba! Dar, ma rog, ea exista. Putini barbati o cunosc. Este aproape la fel de greu de gasit un barbat care iubeste, pe cat e de greu de gasit o femeie care sa merite a fi iubita. Dar se mai intampla! -Si cum e dragostea asta de care vorbiti? intreba cavalerul. -Iubirea aceasta, zise atunci contele, este forma cea mai perfecta a devotamentului, adica tocmai contrariul a ceea ce vulgul considera a fi iubire. A iubi o femeie nu inseamna decat a dori cu ardoare fericirea ei, si nu fericirea ta. Intelegeti ce vreau sa spun? -Da… sau cel putin cred ca da, zise d’Assas. -Iubesc o femeie. Iata ce inteleg prin asta: daca aceasta femeie ma cheama in ajutor, voi fi in stare si de muncile lui Hercule, voi face sa tremure si cerul si pamantul ca sa-i asigur fericirea… dar daca ea se indeparteaza de mine… daca simpatia ei se indreapta spre un altul… -Ei bine? -Ei bine, pentru ca o iubesc… pentru ca am consimtit sa-i asigur fericirea, nu numai ca nu voi fi un obstacol intre ea si barbatul alea… dar chiar ma voi bucura vazand ca a gasit fara mine acea fericire pe care pretindeam ca i-o aduc. -Ingrozitoare teorie! -Spuneti ca e ingrozitoare pentru ca nu ati gustat farmecul nesfarsit al devotamentului pur, al sacrificiului care nu asteapta recompensa… Eu, care am cunoscut toate formele iubirii, de la gelozia care nutreste ganduri criminale pana la disperarea ce naste ganduri de sinucidere, va spun ca numai in devotement e iubire!... D’Assas, visator, asculta cuvintele lui Saint-Germain care, putin cate putin, ii alinau durerea si o faceau mai usor de suportat. Poate contele nu avea alt scop decat acela de a-si expune teoria sa cu privire la iubire. Cavalerul, cum o spusese si Saint-Germain, era cu adevarat un suflet generous. Incepuse sa intrezareasca posibilitatea de a se devota fericirii Jeannei; incetul cu incetul ideea sinuciderii incepea sa piarda teren. Caci cuvintele contelui incolteau si dadeau roade. “Un singur lucru e nevindecabil: moartea!” Caci murind, nu se condamna singur sa nu o mai vada pe Jeanne?

Cand ajung la o anume varsta si experienta, barbatii prefera sa evite iubirea, li se pare mai simplu sa mearga la curve. Ma rog, nu la curvele din occident, nu merita, sunt adevarate gunoaie umane. Si oricum nu in timpul anului, nu au timp, muncesc prea mult. Drept urmare cei mai multi nu fac nimic, iar unii din cand in cand isi ofera un pic de turism sexual. Si-asta-i cazul cel mai fericit: sa mergi la o curva inseamna sa pastrezi totusi un minim contact uman, multi insa considera mai simplu sa se masturbeze pe internet privind filme porno. «Inteleg», a spus ea dupa un lung rastimp de tacere. «Inteleg ce vrei sa spui, nu crezi totusi ca barbatii sau femeile se pot schimba?» In trecut nu ne putem intoarce, nu cred. Ce ne-asteapta-n viitor? Femeile vor deveni probabil tot mai asemanatoare cu barbatii, pentru un moment raman interesate de seductie, barbatilor insa li se falfaie de seductie, ei vor in primul rand sa reguleze. Seductia nu-i intereseaza decat pe cativa insi fara o viata profesionala pasionanta, in general fara o viata interesanta. Pe masura ce viata profesionala si proiectele personale vor insemna mai mult pentru ele, femeilor li se va parea mai simplu si lor sa plateasca pentru sex, se vor orienta si ele spre turismul sexual; femeile se pot adapta la valorile masculine, uneori cu greu, dar, pot s-o faca, istoria a dovedit-o.

Vedem pe marii poeti ai antichitatii - intre ei Homer, cu spada in mana - poeti cu care Dante schimba cuvinte ce nu pot fi reproduse. Insa aici troneaza tacerea, pentru ca totul este dominat de teribila pudoare a celor care nu vor vedea niciodata chipul Domnului. Dar, indata ce ajungem la cantul al cincilea, vedem ca Dante facuse deja marea sa descoperire: posibilitatea unui dialog cu sufletele mortilor, pe care apoi ii va judeca in felul sau. Nu, nu-i va judeca; el stie ca nu este judecator; judecator este altcineva; este cel de-al treilea interlocutor, este divinitatea. Ei bine, aici se afla Homer, aici se afla Platon si alti barbati ilustri. Dante vede insa doi oameni pe care ii cunoaste si care apartin lumii contemporane lui: Paolo si Francesca. El stie cum au murit cei doi adulteri. Ii cheama si ei vin indata. Dante spune: 'Quali colombe dal disio chiamate'. Suntem in fata a doi pacatosi, iar Dante ii compara cu 'doi porumbei chemati de dorinta'. Si asta pentru ca senzualitatea trebuie sa fie, de asemenea, in centrul scenei. Atunci se apropie de el Francesca, singura care vorbeste (Paolo nu poate vorbi), multumindu-i pentru ca i-a chemat, si ii spune aceste cuvinte patetice: 'Se fosse amico il re de l'universo noi preghiremmo lui de la tua pace', 'Daca Regele Universului ne-ar fi prieten l-am ruga pentru pacea ta', adaugand: 'din moment ce pacatele noastre nu-ti inspira mila'. Apoi, ea isi povesteste istoria si o spune de doua ori. Prima data o povesteste intr-o maniera rezervata, dar insista asupra faptului ca ea continua sa fie indragostita de Paolo. Continua sa fie indragostita de Paolo, deoarece sentimentul caintei este imposibil in Infern. Cainta este oprita in Infern, astfel incat, stiind ca a pacatuit, ea continua sa fie credincioasa pacatului sau, iar aceasta ii da o grandoare eroica. Ar fi fost oribil, de pilda, daca s-ar fi lamentat, daca s-ar fi cait, daca s-ar fi plans de cele intamplate. Dar ea accepta aceasta pedeapsa, stie ca pedeapsa a fost dreapta si continua sa-l iubeasca pe Paolo. Vorbind despre dragostea lor, Dante aminteste ca 'Amor condusse noi ad una morte', si, intr-adevar, dragostea i-a dus pe amandoi la moarte; amandoi au fost executati impreuna. Apoi, Dante este curios sa mai afle ceva. Dar pe el nu-l intereseaza adulterul, nu-l intereseaza in ce mod au fost descoperiti si apoi ucisi. Pe el il intereseaza ceva mult mai intim. El ar vrea sa stie cum si-au dat seama ei ca erau indragostiti, cum s-au indragostit si cum a venit timpul dulcelor suspine. [...] Aici este ceva ce nu spune Dante, ceva care se simte de-a lungul acestui intreg episod si care-i subliniaza virtutea. Iata: Dante, cu infinita compatimire, ne infatiseaza destinul celor doi amanti, dar, totodata, se simte ca el invidiaza acest destin. Ei raman in Infern, iar el se va salva. Ei insa s-au iubit, in timp ce el nu a reusit sa fie iubit de femeia pe care el o adora, Beatrice. In schimb, acesti doi infami sunt impreuna, desi nu-si pot vorbi si se rotesc in acea neagra involburare, fara nici o speranta, fara a spera macar, ne spune Dante, ca suferintele lor vor inceta vreodata, dar ei sunt impreuna, si cand ea vorbeste, spune 'noi'. Cu alte cuvinte, ea vorbeste pentru amandoi, ceea ce inseamna ca, intr-un fel, ei sunt impreuna. Sunt impreuna pentru eternitate, impartasesc amandoi Infernul, iar acest lucru ii pare lui Dante un fel de Paradis...

1. ‘’Astfel, esenta lumanarii nu este ceara care lasa urme, ci lumina.’’ 2. ‘’Cel ce iubeste doar aproprierea dragostei, nu va cunoaste niciodata intalnirea cu ea.’’ 3. ‘’Caci am aflat ca omul este asemenea unei citadele. Rastoarna zidurile pentru a-si gasi libertatea, dar nu mai e decat fortareata nimicita, deschisa inspre stele. Atunci incepe spaima de a nu mai fi.’’ 4. ‘’Si am inteles ca au nevoie de liniste. Caci numai in liniste adevarul fiecaruia se leaga si prinde radacini. Caci ceea ce e important, inainte de toate,…, este timpul.’’ 5. ‘’ …limbajul nu contine nimic care sa fie vrednic de interes. Invata sa asculti nu zarva cuvintelor, nici rationamentele ce le permit sa se insele. Invata sa privesti mai departe.’’ ‘’Iata pentru ce am dispretuit dintotdeauna, ca fiind zadarnica, zarva cuvintelor. Si nu m-am increzut in artificiile limbajului. ‘’ 6. ‘’ Caci abilitatea nu este decat un cuvant gol. In creatie nu exista ocoluri. Creezi ceea ce faci si nimic mai mult. Iar daca pretinzi ca urmarind un scop, te indrepti spre un altul, deosebit de primul, doar cel pe care cuvintele il inseala te va crede abil.’’ 7. ‘’Caci fiecare iubeste in felul sau aceeasi imagine. Doar un limbaj insuficient ii opune pe oameni unii altora, caci dorintele lor nu difera. N-am intalnit niciodata pe cel care sa doreasca dezordinea sau josnicia sau ruina. Imaginea care-i framanta si pe care ar vrea s-o intemeieze se aseamana de la un capat la celalat al universului, dar caile de atingere a ei difera.’’ 8. ‘’ Desigur, cu cat munca pe care o consumi in numele dragostei este mai grea, cu atat mai mult te exalta. Cu cat dai mai mult, cu atat cresti mai mult. Dar trebuie sa existe cineva care sa primeasca. A pierde nu inseamna niciodata a darui.’’ 9. ‘’ Caci, o data mai mult, am aflat ca logica ucide viata. Si ca nu contine nimic prin ea insasi… Dar facatorii de formule s-au inselat asupra omului. Au confundat formula, care este umbra plata a cedrului, cu cedrul, din volumul, greutatea si culoarea lui, cu incarcatura sa de pasari si frunzisul sau, care nu s-ar putea exprima si cuprinde in cuvinte firave…Caci aceia confunda formula care desemneaza, cu obiectul desemnat. Si cum ar putea suporta ceea ce nu se poate formula, sau nu s-a implinit inca, sau intra in contradictie cu un alt adevar? Cum sa stie ca, intr-un limbaj care formuleaza dar nu cuprinde, doua adevaruri se pot opune?’’ 10. ‘’ Dar daca nu te ating, te construiesc ca pe un templu. Si te inalt in lumina. Si tacerea ta inchide in ea campiile. Iar eu te iubesc dincolo de mine sau tine. Si inventez imnuri pentru a-ti celebra imperiul…Nu esti decat o treapta in drumul meu spre eternitate.’’ 11. ‘’ Dar cei pe care ii numesc liberi si hotarand numai pentru ei insisi, inexorabil singuri, aceia nu sunt condusi, plutesc fara vant in panze, iar rezistenta lor nu este decat capriciu incoerent. Cei pe care ii urasc, sunt, mai ales, cei care nu exista cu adevarat. Rasa de caini ce se cred liberi, fiind liberi de a-si schimba opiniile, de a nega (cum ar putea sti ca neaga, de vreme ce ei insisi sunt judecatori?), liberi de a trisa, de a renega si de a se vinde , si pe care ii fac sa-si schimbe parerile doar aratandu-le troaca atunci cand le e foame.’’ 12. ‘’Caci dragostea nu-ti e data ca un cadou al acestui obraz, la fel cum linistea si calmul nu sunt produs al privelistii, ci al ascensiunii reusite, al muntelui dominat, al instalarii tale in cer. La fel- dragostea. Iluzia este ca o intalnesti, cand de fapt se invata.Si se inseala cel care rataceste prin viata, pentru a fi cucerit, cunoscand prin scurte fioruri , gustul tumultului inimii si visand sa intalneasca marea febra ce il va incinge pentru totdeauna, desi ea nu este decat o desarta victorie a inimii sale. De asemenea, nu te odihnesti in dragoste, daca ea nu se transforma din zi in zi, ca in maternitate.

Caci a nu mai fi singur inseamna, poate, a sti sa te daruiesti. A sti sa renunti la trufia de a te considera cel mai important adevar al lumii. Rostul singuratatii e sa ne pregateasca pentru aceasta iubire, s-o visam si sa ajungem la ea prin puterile noastre si in cunostinta de cauza, cunoscand ce vrem sa negam.

In orice mitologie a eroismului matur, adolescentul ajunge barbat si atinge maturitatea atunci cand si-a dezvoltat capacitatile legate de intimitatea profunda, perspectiva inteleapta si o incredere de sine solida. Un BARBAT, spune povestea, este iubitor, intelept si puternic. Eroismul matur nu inseamna neaparat dezvoltarea deplina a acestor calitati. Greselile fac parte din calatoriile mitologice. Eroismul matur se refera la momentul in care barbatul adult priveste in oglinda si vede un om ce a fost crescut in spiritul atingerii acestei barbatii si pe care si-a castigat-o, este pregatit si dispus sa-si asume responsabilitatile acesteia si sa-i recunoasca bucuriile, este pregatit pentru suferintele ei, are sentimentul propriei valori si se simte umil in fata maretiei lumii spirituale ce il contine.

Dar frumusetea, adevarata frumusete, sfarseste acolo unde apare expresivitatea intelectuala. In sine, intelectul este o maniera de exagerare si distruge armonia oricarui chip. In momentul in care te asezi sa gandesti, devii doar nas sau frunte sau ceva respingator. Uita-te la oamenii de succes din oricare dintre profesiunile intelectuale. Sunt perfect hidosi ! ‘’ 2.‘’Atunci cand imi plac enorm unii oameni, nu le spun numele altora. E ca si cum as renunta la o parte din ei. De la o vreme cultiv discretia. Se pare ca este acel lucru care face viata moderna misterioasa sau incredibil de minunata. Cel mai banal lucru devine incantator daca il ascunzi. Cand plec din oras nu spun nimanui unde ma duc. Daca as face-o, as pierde intreaga placere. E un obicei prostesc, as zice, dar se pare ca aduce o mare doza de aventura in propria-ti existenta. Imi inchipui ca ma crezi teribil de necugetat.’’ 3.‘’Constiinta si lasitatea sunt unul si acelasi lucru, Basil draga. Constiinta e doar numele comercial. Asta-i tot.’’ 4.‘’- Poetii nu sunt atat de scrupulosi ca tine. Ei stiu bine cat de utila este pasiunea pentru a putea publica o carte. In zilele noastre o inima distrusa se lasa tiparita in mai multe editii. -Ii urasc pentru asta, striga Hallward. Artistul trebuie sa creeze lucruri frumoase, dar nu trebuie sa puna nimic din viata lui in acestea. Traim intr-o epoca in care oamenii trateaza arta de parca ar fi o forma de autobiografie. Am pierdut sensul abstract al frumosului. ‘’ 5.’’Simt o placere cu totul ciudata in a-i spune lucruri de care stiu ca-mi va parea rau ca i le-am spus. De regula el se poarta fermecator; stam in atelier si vorbim despre o multime de lucruri. Totusi, din cand in cand e groaznic de necugetat si pare ca-i produce o mare placere sa ma faca sa sufar. In acele momente simt ca mi-am dat in intregime sufletul cuiva care il trateaza de parca ar fi o floare de pus la butoniera, asa, ceva decorativ care sa-i incante vanitatea, un ornament pentru o zi de vara.’’ 6.’’ Pentru ca a influenta pe cineva inseamna sa-i dai propriul suflet. Cel influentat nu mai gandeste cu propriile ganduri si nu mai arde cu propriile-i pasiuni. Pentru el virtutile nu mai sunt reale. Pacatele, daca exista intr-adevar pacate, sunt imprumutate. El devine ecoul muzicii altcuiva, un actor care joaca un rol ce nu a fost scris pentru el. Scopul vietii e dezvoltarea sinelui. Atingerea propriei naturi intr-un mod perfect-iata pentru ce suntem aici, pe pamant, fiecare dintre noi. Azi, oamenii se tem de ei insisi. Au uitat suprema datorie, datoria fata de sine.’’ 7. ‘’Pentru a-ti recastiga tineretea trebuie doar sa-ti repeti nebuniile. (…..)Azi cei mai multi oameni mor dintr-un soi de bun-simt infiorator si descopera atunci cand e prea tarziu ca singurele lucruri pe care nu le regreta sunt greselile comise. (…) Se juca cu idea si o continua cu obstinatie; o zvarlea in aer si o transforma, o lasa sa-i scape si o prindea din nou, o facea sa iradieze de fantezie si ii dadea apoi aripi de paradox.’’ 8. ‘’Femeile banale nu-ti starnesc imaginatia. Sunt limitate la secolul in care traiesc. Ghicesti ce gandesc la fel de usor cum le cunosti palariile. Le poti descoperi usor. Nu au nici un pic de mister. Au zambete stereotipe si maniere la moda. Sunt destul de transparente.’’ 9. ‘’Tocmai pasiunile asupra carora ne inselam ne tiranizeaza cu mai multa forta. Cele mai debile motive sunt cele de a caror natura suntem constienti. De cele mai multe ori se intampla ca, atunci cand credem ca facem experiente pe altii, sa facem de fapt experiente pe noi.’’ 10.’’Sufletul e o realitate teribila. Poate fi vandut si cumparat si pus la vanzare. Poate fi otravit sau adus la perfectiune. Toti avem un suflet. Stiu.

Sa fii un supravietuitor, sa fii o persoana prospera presupune acceptarea deplina a ceea ce a fost si a ceea ce este. Daca ne reducem durerea sau daca ne pedepsim pentru ca ne simtim pierduti, izolati sau speriati de provocariile vietii, oricat de nesemnificative ar parea pentru altcineva, inseamna ca am ales sa fim in continuare victime. Nu vedem alegerile pe care le avem la dispozitie. Ne judecam. Nu vreau sa-mi auzi povestea si sa spui: " Suferinta mea este mai putin importanta" . Vreau sa imi auzi povestea si sa spui " Daca ea a putut sa treaca peste asta , atunci pot si eu!

Atunci cand iti fortezi adevarurile si povestile sa stea ascunse, secretele pot deveni propria trauma, propria inchisoare. Departe de a diminua durerea, acel lucru, oricare ar fi el, pentru care ne interzicem oportunitatea de a-l accepta, devine o capcana din care este la fel de greu de evadat ca dintre ziduri de caramida si zabrele de otel. Cand nu ne dam voie sa ne jelim pierderile, ranile, dezamagirile, suntem condamnati sa le retraim la nesfarsit. Libertatea consta in acceptarea a ceea ce s-a intamplat. Libertatea inseamna sa ne gasim curajul de a darama inchisoarea, piatra cu piatra.

Nu suntem pusi pe planeta asta pentru ca avem ideei, suntem pusi aici ca sa supravietuim.

Ce ne învață această distribuție bimodală este că există cel puțin două tipuri de public care interacționează cu fiecare bestseller: publicul dorit, ale cărui visuri, dorințe și nevoi se potrivesc perfect cu lucrarea respectivă, și publicul accidental. Acesta se bucură mai mult să nu-i placă lucrarea respectivă, s-o urască și să-și împărtășească această opinie cu toată lumea. Ambele tabere au dreptate. Însă niciuna dintre ele nu e deosebit de utilă.

Dacă poți încânta doar șase sute de oameni, cel mai bun mod de a începe este să stabilești pe care. Alege oamenii care vor ceea ce oferi tu. Alege oamenii cei mai deschiși să-ți asculte mesajul. Alege-i pe cei care le vor spune persoanelor potrivite...

Marketerii nu-i folosesc pe consumatori pentru a rezolva problemele propriei companii; ei folosesc marketingul pentru a rezolva problemele altora. Au empatia să înțeleagă că oamenii pe care-i servesc nu vor ceea ce vor ei, nu cred ceea ce cred ei și nu sunt interesați de aceleași lucruri. Probabil că niciodată nu va fi așa.

Ce alegem să vindem este la latitudinea noastră. Dacă nu se poate vorbi despre schimbarea pe care vrei s-o faci, poate că ar trebui să găsesști o altă schimbare care să merite făcută.

Scoala doar completeaza ceea ce-i invata parintii. In zilele noastre, cand parintii trebuie sa faca foarte multe lucruri intr-un timp foarte scurt, e mai usor sa nu te implici si sa speri ca scoala o sa-i invete pe copiii tai toate lucrurile pe care trebuia sa-i inveti tu, daca nu erai atat de ocupat incercand sa faci toate lucrurile care iti solicitau atentia. Asta e o abordare gresita. Sa fii lider ca parinte inseamna sa faci toate actele lucruri despre care constiinta ta iti spune ca trebuie facute, chiar daca s-ar putea sa nu fie deloc usor.

Cel ce tinde sa urce mereu "mai sus" trebuie sa se astepte ca, intr-o buna zi, sa-l surprinda ameteala. Ce inseamna ameteala? Teama de a cadea? Dar cum se face ca ne cuprinde ameteala chiar atunci cand ne aflam pe o belvedere prevazuta cu o balustrada solida? Ameteala e altceva decat teama de a cadea. E vocea golului de sub noi, care ne atrage, ne ispiteste, trezind in noi dorinta caderii, careia ne impotrivim apoi, cu teama.

Rezumatul povestii mele: Cenusareasa vrea sa continue sa stearga praful, dar isi ascunde haina de bal in manuscris, sub forma de versuri. Va merita sa mearga la bal si sa fie remarcata de print doar dupa ce va suferi atat de mult, incat din fiecare lacrima vor iesi destule versuri. Zanele decid momentul, Dumnezeu le da ordinul. Nu poate decat sa astepte si sa isi faca datoria. Asta nu inseamna ca nu il iubeste pe print din toata inima ei. E, probabil, mult prea invizibila.

Unele lucruri nu pot fi rezolvate in instanta, din moment ce adevaratii vinovati inca umbla, si cei nevinovati infunda puscaria. De asta vreau si sa scriu cartea, ca daca as fi avocata, as vana la sange pedofilii. Dar nu stiu daca ma mai tin nervii. Urmez modelul lui Geoff Thompson: “Cand i-am spus, in sfarsit, agresorului meu ca il iert, nu a putut rabda, si peste 3 zile, s-a sinucis”. Sa fii cu adevarat puternic, inseamna sa fii capabil sa ierti.

Daca m-ar lasa lumea sa fiu dupa cum vreau eu, nu dupa cum vor altii, poate as intelege si eu ceva din ce inseamna sa fii viu…