C.ai Quotes

We've searched our database for all the quotes and captions related to C.ai. Here they are! All 14 of them:

Bătrân ești când nu te mai interesează nimic, când nu mai ești curios, când ți se pare că nu te mai interesează nimic, când nu mai ești curios, când ți se pare c-ai văzut totul și că nimic nu tem mai poate bucura. Asta-nseamnă să fii bătrân. Să nu te mai poți bucura.
Ileana Vulpescu (Arta Compromisului)
Mi se părea o aroganță impertinentă, nu neapărat în tonalitatea vocii, care era chiar relaxată, cât în cuvintele pe care le rostisei, o absurditate colosală c-ai simțit nevoia să spui asemenea cuvinte în contextul în care erai deja conștient de inocența de care dădeam eu dovadă...
Maria Caranica (Notițe cu cerneală verde)
Şi-n seara când ne-om despărţi Te voi ruga, Ca şi pe multele pe care le-am sfătuit 'naintea ta: - Să-ţi aminteşti c-ai fost şi-a mea!...
Ion Minulescu (Romanțe pentru mai târziu)
Înfinge-ţi în priviri Minciuna Şi-n caldul buzei Adevărul Şi spune-mi: Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa Câţi au murit Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?... Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine... Dar fiindcă azi mi te dai toată. Am să te iert - E vechi păcatul Şi nu eşti prima vinovată!...
Ion Minulescu (Romanțe pentru mai târziu)
Pavele, cred c-ai băgat de seamă că multe fete, pe la opșpe-noușpe ani, câți aveam eu atunci, și, de multe ori, și femei în toată firea, adoptă-n fața bărbaților fie o atitudine de mare experiență și de mare emancipare, vrând să facă pe grozavele și să pară trecute prin ciur și prin dârmon, cum se spune pe la noi pe la țară, fie o atitudine de mironosițe, pure, neștiutoare, „nevăzătoare”, „neauzitoare” - coborâte dintre heruvimi - care-n „nepătarea” lor, nici măcar un banc mai decoltat nu „pricep”. Puține fete și femei se poartă firesc în fața bărbaților și nu vor să pară ce nu sunt.
Ileana Vulpescu (Arta conversației)
Așa și cu greul din viață. În primele clipe, când afli vestea cea rea, totul pare fără ieșire. Crezi că o să mori de durere și de neputință. Dar nu mori, nu, omul duce enorm de multe, mult mai multe decât își poate imagina vreodată. Chiar și când nu mai poți, tot mai poți un pic. Trebuie doar să stai pe loc și să aștepți să te obișnuiești cu durerea. Apoi, încet-încet, de cele mai multe ori, afli că negrul nu e atât de dens. Începi să vezi nuanțele de gri, raza mică de lumină. O prinzi și trăiești mai departe încă o vreme, până când te lovește următorul întuneric, și iar plângi cu disperare, iar aștepți să te obișnuiești cu durerea, iar cauți raza de speranță, iar tragi soarele pe strada ta. Și tot așa, iar la final, se cheamă c-ai trăit cu-adevărat, c-ai luptat pentru tot ceea ce ți s-a întâmplat bun.
Ioana Chicet-Macoveiciuc (Miercuri, respiram)
Problema e că, de cele mai multe ori, cînd aproape c-ai ajuns să te culci cu o fată ― bineînţeles dacă fata nu-i prostituată sau mai ştiu eu ce ―, îţi spune mereu să te opreşti. Şi nenorocirea e că eu mă opresc. Majoritatea nici nu se gîndesc să se oprească. Dar eu nu pot altfel. Nu ştii niciodată dacă vor într-adevăr să te opreşti sau dacă le e îngrozitor de frică sau dacă-ţi spun să te opreşti numai pentru ca vina ― dacă totuşi mergi pînă la capăt ― să fie a ta şi nu a lor. Totuşi, continui să mă opresc. Nenorocirea e că mi-e milă de ele. Adică majoritatea fetelor sînt atît de proaste şi de neajutorate! După ce le săruţi şi le mîngîi un pic, le vezi cum încep să-şi piardă capul. Orice fată, cînd începe să se încălzească, îşi pierde uzul raţiunii. Nici eu nu pricep de ce le ascult cînd îmi spun să mă opresc. Şi după ce le duc acasă începe să-mi pară rău că m-am oprit, dar totuşi continui să mă opresc.
J.D. Salinger (The Catcher in the Rye)
Şi cum te simţi acum, că trăieşti în Germania? – Ce vrei să spui? – Păi, după tot ce s-a întîmplat cu evreii. – Nu mă gîndesc prea mult la asta. Nu-mi face plăcere. – Da, dar ar trebui s-o faci, insistă el. – Pare de necrezut. Nu pot să cred că aşa ceva chiar s-a întîmplat. – Tocmai de-aia oamenii ar trebui să se gîndească la toată povestea, spuse băiatul. În primul rînd, fiindcă din cauza asta s-a şi întîmplat - fiindcă oamenilor nu le venea să creadă că s-a întîmplat. Şi evreilor li se părea de necrezut. Şi-au făcut coadă la camerele de gazare. – Încetează, scînci fata. – Ştii, am eu o teorie, cum că lucrurile cele mai urî te care se întîmplă sînt exact cele despre care crezi că nu se vor întîmplă niciodată. – O, nu! Chestiile cele mai frumoase vin pe neaşteptate. Cum a fost întîlnirea noastră pe vaporaş. Nu m-am aşteptat la ea. – Eu da. Ţi-am spus doar. De-aia am şi venit la petrecere. – Mai spune-mi o dată, zise Gloria, cuibărindu-se confortabil la pieptul lui. – Stai un pic. Prinsese un capăt de idee între degete şi nu voia să-l piardă. Era ceva ce nu mai exprimase niciodată în cuvinte. – Nu crezi că atunci cînd se întîmplă ceva cu adevărat nasol, e mult mai rău dacă nu te aştepţi la aşa ceva? Adică dacă-i o surpriză urîtă? – Mmm... cred că da, recunoscu ea. – Şi nu încerci să împiedici dinainte lucrurile nasoale să se întîmple gîndindu-te că ele s-ar putea să se întîmple? – Şi cum să le împiedici? Dacă ceva e sortit să se întîmple, se întîmplă şi gata. – Nu ştiu, dar eu am avut întotdeauna senzaţia că poţi. De exemplu, la examene. Îmi spun întotdeauna că nu m-am descurcat şi de obicei mă descurc destul de bine. Gloria rîse şi zise: – Eu cred întotdeauna că m-am descurcat OK şi de obicei pic examenul. – Data viitoare încearcă sistemul meu, o sfătui Timothy cu toată seriozitatea. – Nu-ţi foloseşte la nimic dacă n-ai minte! rîse ea iar. Eu cred că sistemul tău e-o ţicneală. – Nu-i o ţicneală! – Ba da, e. Ce-ncerci tu să-mi spui e că dacă te gîndeşti la toate momentele nasoale de pe lume, atunci nici unul dintre ele n-o să se mai întîmple vreodată. – Dacă ştii suficient de multe ca să te poţi gîndi la toate... Ei, acum nu zic chiar că nici unul dintre ele n-o să se întîmple vreodată, dar tot sînt de părere că poţi împiedica destul de multe. Fata chicoti uşor. – Cum ar fi, de exemplu, dimineaţa de azi. Îmi ziceam tot timpul că n-o să vii. Şi uite c-ai venit. – Voiam să vin. – Dar s-ar fi putut să nu vii. – Dar asta n-ar fi avut nimic de-a face cu ceea ce gîndeai tu. – Şi cum poţi să mi-o dovedeşti? Gloria îşi ţinu o clipă răsuflarea, scotocindu-şi mintea după un răspuns, apoi izbucni brusc într-un rîs exploziv: – E evident. Che sara, sara. – Ce-i asta? – E-n italiană. Ce va fi, va fi. – Eşti o fatalistă. – Şi tu un superstiţios. – Nu, nu sînt. Nu cred în numere norocoase. Şi trec întotdeauna în mod intenţionat pe sub scări. – Sistemul tău e superstiţios. – Nu e. Se bazează pe raţiune. Trebuie să ai capacitatea de a gîndi, de a judeca lucrurile. – Tu gîndeşti tot timpul? – Sigur. Nu poţi să nu gîndeşti. Cogito, ergo sum. – Ce-i asta? – E-n latină. Gîndesc, deci exist, rînji Timothy, apoi adăugă: Iată, asta înseamnă măcar unu' din noi. – Timothy... – Da? – Gîndeai şi mai înainte, cînd ne pipăiam? – La sfîrşit nu. – Numai la sfîrşit? Presupun că din cauza asta te-ai simţit prost după aceea. Te temi să te-opreşti din gîndit. – Într-un fel, da, mă tem, recunoscu el. Gloria îl privi cu seriozitate în ochi. – Dar exact aici e toată chestia între băieţi şi fete. Să simţi şi să nu mai gîndeşti. Cîteodată e ceva bun. – Da, zise Timothy, uşor nesigur. Îmi dau seama. Dar dacă eşti adult. Şi căsătorit.
David Lodge
Am ajutat-o pe Nita, până ce mi-a spus ce voiau să facă, ea şi cei de la periferie, îmi spune Matthew. Vor să ajungă în Laboratorul Armelor şi… — … să fure serul memoriei, mda, am auzit. — Ba nu. El clatină din cap. — Nu, ei nu vor serul memoriei, ei vor serul morţii. Similar celui pe care îl au Erudiţii – cel pe care se presupune că aveau să ţi-l injecteze atunci când aproape c-ai fost executată.
Anonymous
Nici c-ai putea sa socotesti acele luni ce-i stralucesc/pe acoperisuri/Sau miile de sori splendizi ce i se ascund pe dupa ziduri./
Khaled Hosseini
На същия нону Леунин се приписва необяснимата клетва „c’ai takèissa ’na medà meshônà fàita a paraqua“ – „да ти се случи случка дано, хем да е чадъреста“.
Primo Levi (The Periodic Table)
Pe om nu-l stăpânești decât cu păcatele lui, și tot omul are păcate, numai că unul le ascunde mai bine. Ca să le dea mai lesne pe față, caută-i slăbiciunea, fă-l să și-o deie de gol și faci cu el ce vrei, căci unul se mânie, altul se rușinează, al treilea se zăpăcește, dar nu e nici unul care nu-și pierde bunul cumpăt și mintea întreagă. E însă o slăbiciune de care mă tem, fiindcă nu știi niciodată cum s-o apuci; e azi mai mare, mâine mai mică, și când ai crede c-ai nimerit-o, dai greș: de oamenii care au asemenea slăbiciune mă feresc, căci ei te dau de gol când lumea ți-e mai dragă. Am pățit-o odată cu Pintea: n-o mai pat și cu tine. — Ce fel de slăbiciune? întrebă Ghiță cam cu jumătate de gură. — De femei…
Ioan Slavici (Moara cu Noroc)
– Vous faire confiance ? dit Lăpușneanu, qui pénétrait son dessein. Tu penses peut-être que je ne connais pas le vieux dicton moldave : « Le loup change de poil, mais non de caractère » ? Tu penses peut-être que je ne vous connais pas, et toi mieux que les autres ? Que je ne sais pas non plus que, chef de mes armées, tu m'as abandonné à l'heure de la défaite ? Veveriță, certes, a toujours été mon ennemi, mais ouvertement ; Spancioc est encore jeune, son cœur est plein d'amour pour son pays ; j'aime voir sa hardiesse, qu'il ne tente pas de cacher. Stroici est un enfant qui ne connaît pas encore les hommes, ni la flatterie, ni le mensonge ; il ne sait pas que tout ce qui reluit n'est pas or. Mais toi, Moțoc toi qui as vieilli dans l'adversité, habitué à flatter tous les princes, tu as trahi le Despote, tu m'as trahi moi-même, tu trahiras Tomșa. Dis-moi : ne serais-je pas le plus grand des sots de te faire encore confiance ? Je te pardonne pourtant d'avoir cru pouvoir me tromper et te promets de ne pas souiller mon épée de ton sang. Je t'épargnerai, car tu m'es nécessaire pour aider à porter le poids de la haine populaire. Il reste des bourdons : il faut nettoyer la ruche. (Dans la traduction de Valentin Lipatti, extrait de "ALEXANDRU LĂPUȘNEANUL") [— Să mă-ncred în voi? zise Lăpușneanul înțelegînd planul lui. Pesemne gîndești că eu știu zicătoarea moldovenească: „Lupul părul schimbă, iar năravul ba“? Pesemne nu vă cunosc eu și pre tine mai vîrtos? Nu știu, că fiind mai mare peste oștile mele, cum ai văzut că m-au biruit, m-ai lăsat? Veveriță îmi este vechi dușman, dar încăi niciodată nu s-au ascuns; Spancioc este încă tînăr, în inima lui este iubire de moșie; Îmi place a privi sumeția lui, pre care nu se silește a o tăinui. Stroici este un copil, care nu cunoaște încă pre oameni, nu știe ce este îmbunarea și minciuna; lui i se par că toate paserile ce zboară se mănîncă. Dar tu, Moțoace? învechit în zile rele, deprins a te ciocoi la toți domnii, ai vîndut pre Despot, m-ai vîndut și pre mine, vei vinde și pre Tomșa; spune-mi, n-aș fi nătărău de frunte, cănd m-aș încrede în tine? Eu te iert însă, c-ai îndrăznit a crede că iar mă vei putea înșela, și îți făgăduiesc că sabia mea nu se va mînji în sîngele tău; te voi cruța, căci îmi ești trebuitor, ca să mă ușurezi de blăstemurile norodului. Sînt alți trîntori de care trebuie curățit stupul. ]
Constantin Negruzzi (Amintiri din junețe. Alexandru Lăpușneanul)
Exact, preabună doamnă, Scriu vorbe fără rost... E pur și simplu toamnă. Mi-am amintit c-ai fost.
Aureliu Busuioc (Bătrânul poet)