“
Cel mai bun mod de a rămâne în contact cu natura noastră sălbatică este să ne întrebăm ce vrem cu adevărat. Separăm astfel semințele de pământ. Este necesar să distingem între lucrurile exterioare care ne atrag și chemarea venind din suflet.
Iată cum funcționează: să ne imaginăm un bufet imens, încărcat cu bucate, unele mai apetisante decât altele, caviar, somon fume, fripturi, creme, sosuri, fructe de mare, salată de fructe, iaurt, brânzeturi. Iar noi trecem încet prin fața lui, spunându-ne: „O, aș mânca un pic din asta, un pic din aia și un pic din ailaltă”.
Sunt femei și bărbați care întreaga viață iau în felul acesta deciziile. În jurul nostru e o mare plină de tentații care ne cheamă neîncetat, se insinuează în viața noastră și ne stârnesc apetitul fără să ne fie foame. În acest tip de alegere, optăm pentru ceva doar fiindcă ne-a picat sub nas exact atunci; nu ne trebuie, dar ni se pare interesant și, cu cât îl privim mai mult, cu atât îl dorim mai tare.
Când suntem conectate la Sinele instinctual, la sufletul femininului, care este natural și sălbatic, în loc să examinăm ceea ce se află din întâmplare în fața noastră, ne întrebăm: „De ce îmi este foame?” Fără să mai privim la nimic din afară, ne îndreptăm atenția spre interior și ne întrebăm: „După ce tânjesc? Ce vreau acum?” Sau: „Ce dor mă mistuie? Ce îmi lipsește? Ce îmi doresc din adâncul inimii?” Iar răspunsul vine de regulă imediat: „Cred că vreau... Da, asta e ceea ce vreau.”
Se află cumva pe mesele îmbelșugate? Poate da, poate nu. Mai degrabă nu, în majoritatea cazurilor. Va trebui să căutăm, uneori chiar destul de mult. Dar, în cele din urmă, vom găsi și vom fi fericite de a ne fi sondat dorințele noastre cele mai profunde.
Acest mod de a discerne (...) este lucrul cel mai greu de învățat, căci necesită curaj, voință, sensibilitate. Nimic nu exprimă mai clar acest lucru decât alegerile în dragoste. Un iubit nu poate face obiectul unei alegeri de tip bufet suedez. Alegerea trebuie să vină dintr-un dor al sufletului. A alege ceva doar pentru că, văzându-l, îți lasă gura apă nu va liniști niciodată foamea Sinelui sufletesc. Iată de ce avem nevoie de intuiție, această mesageră a sufletului.
”
”