Tata Quotes

Di sekolah, anak-anak belajar bahasa Indonesia, tetapi mereka tak pernah diajar berpidato, berdebat, menulis puisi tentang alam ataupun reportase tentang kehidupan. Mereka cuma disuruh menghafal : menghafal apa itu bunyi diftong, menghafal definisi tata bahasa, menghafal nama-nama penyair yang sajaknya tak pernah mereka baca.

Manusia diberitahu petugas tata ruang bahwa pohon pernah hidup dulu, dulu sekali, sebelum mereka habis ditebangi orang-orang jaman dahulu yang entah mengapa selalu merasa tak cukup.

Dictatorul e de meserie cizmar, diploma scoalara si-a cumparat-o. Nu stie nici sa scrie nici sa citeasca, spune mama, e mai prost ca noaptea. Dar noaptea nu ucide, spune tata.

M-am băgat în așternut, ghemuită, simțind parcă nevoia să ocup cât mai puțin loc pe lume. Era, vasăzică, urât și dincolo de pereții casei noastre, unde se vorbea numai de lipsa de bani, tata înjura, lampa fila... Da, e prea urâtă viața, prea nedreaptă... Dar moartea?

None can destroy iron, but its own rust can. Likewise, none can destroy a person but his own mindset can.

Happy". I had not heard that word since Mr. Milgrom spoke it at the last Hanukkah. I asked him the question that had been on my mind since then. "Tata, what is happy?" He looked at me and at the ceiling and back to me. "Did you ever taste an orange?" he said.

Ups and downs in life are very important to keep us going, because a straight line even in an E.C.G. means we are not alive.” — Ratan Tata

We like to see our enemies as fairy-tale villains, thoroughly wicked. But Tata sees nuances. He sees people, not causes or countries. It's the right way of looking at the world, I know. But unpopular.

Live Life a little dangerously

...we sang in church "Tata Nzolo"! Which means Father in Heaven or Father of Fish Bait depending on just how you sing it, and that pretty well summed up my quandry.

Kita ini sangat ingin dibilang orang kota, sampai-sampai kita lupa, kampungan memiliki makna yang romantis. Dan si orang kota ini terus menerus mengeluh soal betapa buruknya tata kota, kemacetan, dan membanding-bandingkan keadaan dulu dengan sekarang. Lalu mereka dengan tak tahu diri memuja-muja harum tanah basah, mencari udara segar ke hutan, memotret langit senja di gunung atau matahari terbenam di laut, tapi nggak ada yang mau hidup di kampung atau merubuhkan kota mereka dan menjadikannya kampung lagi. Mereka takut kehilangan kemapanan yang mereka bangun untuk menunjang hidup enak dan praktis. Yang bisa mereka lakukan hanya mengkhayal tentang kehidupan desa sambil minum kopi.

M-am agatat (si ma agat in continuare) obsesiv de persoanele dragi, doar de teama de a nu le pierde in acelasi mod brutal in care l-am pierdut pe tata.

„Se sarbatoreste ziua tatilor. Inainte de accident, nu simteam nevoia sa trecem in calendarul nostru si aceasta intalnire fortata, dar, acum, petrecem impreuna toata ziua asta simbolica poate tocmai pentru a demonstra ca o caricatura, o umbra, o frantura de tata ramane, totusi, un tata”.

Ta-ta?” she asked Jack, once Jessica was out of earshot. “I can't believe you went out with a woman who uses that interjection.” “I can't believe I'm ‘going out’ with a woman who uses the word ‘interjection.

Our way was to share a fire until it burned down, ayi? To speak to each other until every person was satisfied. Younger men listened to older men. Now the Beelezi tell us the vote of a young, careless man counts the same as the vote of an elder.' In the hazy heat Tata Ndu paused to take off his hat, turn it carefully in his hands, then replace it above the high dome of his forehead. No one breathed. 'White men tell us: Vote, bantu! They tell us: You do not all have to agree, ce n'est pas necessaire! If two men vote yes and one says no, the matter is finished. A bu, even a child can see how that will end. It takes three stones in the fire to hold up the pot. Take one away, leave the other two, and what? The pot will spill into the fire.

Gian: De ce eşti necăjită? Lisandra: Fiindcă sunt un copil abandonat. Gian: Ei drăcie! Lisandra: Crezi că numai copiii în faşă pot fi abandonaţi? Gian: Şi cine te-a abandonat? Lisandra: Mai întâi tata, pe urmă mama, şi acum un băiat. Gian: Mizerabilul! Lisandra: Nu e mizerabil, e un băiat care nu mă iubeşte. Gian: E un prost. Lisandra: E unul din cele câteva milioane de proşti care nu mă iubesc.

Mungkin bukan shalatnya sehingga perbuatan keji dan mungkar masih merajalela. Bisa jadi, karena tata cara wudhu kita yang masih salah.

Tata? Mm? Da smo slonovi, bili bismo pet slonova. Da. Blesavo, je l' da? Da ,jeste. Zamisli to! Da. Odlično Bertolde.Lepo.

Fue a partir de entonces, cuando yo fui MALA. Para todos, no. Para Tata Maria, Isabel, Jerónimo y Fabián, sólo un poco rara.

Inţeleg concret — ceea ce nu e evident pentru psihologi şi filozofi — că gândirea precede cuvântul. Copilul de un an vede un domn şi zice: «tata». Noi, oamenii mari, îl corectăm: «nu e tata». Dar el nici nu voia să spună că e tata; ci că este ca tata: domn sau înalt, sau cu ochelari. Şi ne întoarce spatele, pentru că suntem oameni neserioşi, care au descoperit cuvântul ca să nu se mai înţeleagă între ei.

ma adaptez peregrinarilor lui Ghily, peregrinarilor Maiei si peregrinarilor lui Yotam, acestea sunt triburile de nomazi ale epocii moderne, copii de divortati care isi pastoresc turmele de jucarii in orele amiezii dintr-o casa in alta, de la mama la tata si invers

Friends who get high together, stay together, or some shit like that

Tata krama adalah seni untuk membuat orang merasa tidak canggung bercakap-cakap dengan kita.

Fannie Ann Tatas,

It is during the bad times that the skilled manager lays firm foundations for future growth.” - Ratan Tata

De citit, citeam la întîmplare, pe apucate, şi n-am studiat nimic serios. Singura mea specialitate adevărată era plictiseala pe care mi-o provoca învăţătura sistematică. Îmi pregăteam însă cu grijă totdeauna cîteva citate pe care la momentul oportun le debitam ca din întîmplare, ca să forţez o impresie favorabilă; şi au fost cîţiva profesori care s-au lăsat înşelaţi, ba chiar au văzut în mine o speranţă, ceea ce mă făcea să rîd în sinea mea cu recunoştinţă deoarece, sărmanii de ei, îmi dădeau fără voie încredere în capacitatea mea de escroc; cel puţin la acest capitol nu eram cu desăvîrşire mediocru; învăţasem ceva din războiul cu tata, din lecţia dură a şcolii de corecţie şi din ipocrizia bine însuşită la spital. Azi nu mă mai mir decît de curajul şi luciditatea cu care am constatat atunci că nu eram bun de nimic. Cum am ajuns să-mi pierd ulterior această luciditate e aproape o taină pentru mine. La Belle Arte îmi spuneam aproape cu satisfacţie: "Avantajul meu faţă de ceilalţi mediocri, şi slavă Domnului nu sînt deloc singur, e important: eu ştiu! De aceea ei vor fi mereu în inferioritate faţă de mine". Şi totuşi am uitat asta. Singura explicaţie pe care mi-o dau e că în orice ins mediocru există primejdia de a se crede într-o bună zi genial.

Na to je rekla da su ona i njezina obitelj kršćani. Rekla je da je jednom, za vrijeme bogoslužja pod vedrim nebom, dobila Duha Svetoga i da je spašena. Njezini mama i tata, praktički svaki put za vrijeme bogoslužja dobiju Duha Svetoga i onda govore nekim nepoznatim jezikom. Ako si kršćanin, tvrdila je, to te čini sretnim. A ona i njezina obitelj najsretniji su za vrijeme bogoslužja pod vedrim nebom, jer ih ispuni Duh Sveti i sve to. Rekla je da ću ja otići u pakao jer nisam bio spašen. Odmah sam vidio da je ona kršćanka, jer dok je pričala polizala je moju lizalicu praktički do drške. Uzeo sam natrag to što je bilo preostalo.

Când a izbucnit războiul și a fost mobilizat, tata a fost chemat să fie directorul cimentăriei lui Valentin Bibescu de la Comarnic, fiindcă cimentăria fusese transformată, de pe o zi pe alta, în uzină de armament. Așa că el (...) s-a stabilit împreună cu mama și fratele meu, Răzvan, la Comarnic. Așadar, eu am fost zămislit pe când părinții mei erau la Comarnic.

With honest and straightforward business principles, close and careful attention to details, and the ability to take advantage of favourable opportunities and circumstances, there is a scope for success.

A good bra is fine, but a great bra is life changing. It gives you the confidence of a homecoming queen. It’s a tiara for your ta-tas.

I do not want India to be an economic superpower. I want India to be a happy country.

My tits may be small, but they're deadly

he doesn’t believe in using surgically altered . . . uh . . .” My face heated up. Murphy was probably my best friend, but she was still a girl, and a gentleman just doesn’t say some words in front of a lady. I held the phone with my shoulder and made a cupping motion in front of my chest with both hands. “You know.” “Boobs?” Murphy said brightly. “Jugs? Hooters? Ya-yas?” “I guess.” She continued as if I hadn’t said anything. “Melons? Torpedoes? Tits? Gazongas? Knockers? Ta-tas?” “Hell’s bells, Murph!

Kitabu cha KOLONIA SANTITA kinaweza kusomwa na watu wenye umri wa kuanzia miaka 13 na kuendelea. Katika umri wa miaka 13 fikra za mtoto huanza kuwa na maono na utambuzi wa vitu mbalimbali. Watoto katika umri huu wanao uwezo wa kuchambua dhana kadha wa kadha za kinadharia, na hali kadhalika wanao uwezo wa kuchambua nadharia tata zisizokuwa na uhakika, kama nadharia ya KOLONIA SANTITA.

«Aguja era Robb, Bran, Rickon, su madre y su padre, hasta Sansa. Aguja era los muros grises de Invernalia y las risas de sus habitantes. Aguja era las nieves del verano, los cuentos de la Vieja Tata, el árbol corazón con sus hojas rojas y su rostro aterrador, el cálido olor a tierra de los jardines de cristal, el sonido del viento del norte contra los postigos de su habitación. Aguja era la sonrisa de Jon Nieve»

Paris, 18 dec. 1957 Mamă dragă, Gîndurile mele merg spre voi toţi în momentul acesta de nesfîrşită durere. Aşa a voit soarta, ca să nu pot revedea pe tata şi să nu pot fi alături de voi în clipele marii despărţiri, întristarea mea ar fi insuportabilă dacă nu m-aş gîndi că pentru el e poate mai bine că a scăpat de amărăciunile vieţii, de umilinţe şi de boli, precum şi de toate suferinţele morale de care îmi vorbea în fiece scrisoare. Scrieţi-mi, pe dată ce veţi putea, cum s-a săvîrşit din viaţă şi dacă a trecut prin mari dureri fizice. De asemenea, unde a fost înmormîntat.

„Cât am fost mică, în familia noastră tata era expertul absolut în alegerea pepenilor, numai el îi cumpăra. Știa să examineze vrejul, să apese la capete să nu fie moale, știa să bată cu degetul în ei și să descifreze cum sună și de cele mai multe ori îi nimerea, chiar erau de zahăr, cum spunea el. Dar apoi s-au schimbat pepenii, acum sunt toți mutanți, și ăia din magazin și ăia de pe marginea drumului, și nu se mai pricepe nimeni la ei. Dacă nu poți să te pricepi la pepeni, cum poți să te pricepi la oameni?

Konkretne zajęcia zaczęto od dokładnego poinstruowania kursantów o zasadach ubierania się, poruszania w terenie, zagrożeniach i zasadach przetrwania. Pierwszy wyświetlony slajd przedstawiał dialog rodziny pingwinów. Matka mówiła do ojca: „Nasz syn powiedział pierwsze słowo”. „Powiedział tata?” – „Nie”, „Mama?” – Nie, „To co powiedział?” – „K... jak zimno”.

What are you, the wine police? Don’t you have some Barbies that need to be played with somewhere?

In a free enterprise, the community is not just another stakeholder in business, but is in fact the very purpose of its existence.

Čovjek je suma sjećanja koja se mijenja kroz vrijeme. Na kraju, mogli bismo reći da je čovjek suma onog čega se želi sjećati, onoga čega želi biti, kakav želi biti.

Nenek moyang kami mengembangkan konsep tata cara makan, sebagai tanda khusus perilaku manusia beradab

Imi aduc aminte cind s-a pensionat tata si mama i-a spus: “Am zis ca la bine si la rau, dar n-am zis nimic despre prinz".

Agama bukan sekadar ritual dan tata cara. Ada makna di balik ritual dan tata cara itu.

Dacă n-ar fi fost mama și tata, prelungiri limpezi dincolo de nașterea mea, și care stăteau jumătate îngropați în nisipul timpului, aș fi crezut și eu că lumea începuse cu mine.

—Pada waktu itu, kecuali kita sudah ke luar Tata Surya, umat manusia akan telah lama punah, musnah bersama-sama Matahari kita!

Through humor, you can soften some of the worst blows that life delivers. And once you find laughter, no matter how painful your situation might be, you can survive it.” —Bill Cosby

Cel mai rău e că nici tata, nici mama nu înțeleg că nu-și îndeplinesc obligațiile față de mine și că eu îi condamn pentru asta. Poate oare cineva să-și mulțumească pe deplin copiii?

La ce sunt bune cărţile? Îmi vine să răspund: la totul si la nimic. Poţi trăi foarte bine fără să citeşti. Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte. A vrea sa le explici ce pierd e totuna cu a explica unui surd frumuseţea muyicii lui Mozart. În ce mă priveşte, mă număr printre cei care nu pot trăi fără cărţi. Sunt un vicios al lecturii. Am nevoie să citesc aşa cum am nevoie să mănânc şi să beau. Hrana pe care mi-o oferă lectura îmi este la fel de indispensabilă ca şi aceea materială. Resimt fiecare zi fără o carte ca pe o zi pierdută. Înainte de a mă culca seara, îndată ce mă trezesc dimineaţa, în călătorii, ba chiar şi în tramvai, pretutundeni şi oricând citesc. Nu mă pot închipui fără să ţin în mână o carte. Îmi e uneori de ajuns să o răsfoiesc. Gestul mecanic al cititului mă satisface adesea. Când era foarte bătrân, tata nu mai citea decât romane poliţiste: aceleaşi, de mai multe ori. Le uita şi le relua. Aşa fac şi eu cu unele cărţi. Am uitat uneori ce am citit în ele. Am uitat alteori că le-am citit. Plăcerea lecturii rămâne de fiecare dată întreagă. În cele mai multe cazuri le ţin minte perfect şi aş putea să vorbesc la nesfârşit despre ele, fără să le am dinainte, fără să le deschid şi să le ordonez [...]. Pe cele noi le aştept cu sufletul la gură. Curiozitatea nu m-a părasit niciodată. O carte nouă e lucrul cel mai frumos care mi se poate intampla. Sufletul mi-e vesel, oho, pentru că n-am citit toate cărţile.

Mi-a povestit, mie, ca unui mare, frica lui. A zis că pe-acolo pe unde fusese dus, în Rusia, în lagăr, pe front, din nou în lagăr în România, ca prizonier, apoi cu refugiul şi bombardamentele, cunoscuse frica. Dar era numai frica lui. Că frica de moartea ta nu e cu adevărat frică - tot nu depinde de tine moartea ori nemoartea ta. Frica cea mare, adevărată, a zis tata, e cea pentru alţii: nevastă, copii. Ştii că de tine a depins să-i fereşti de pericol şi n-ai făcut-o. Frica cea mare nu e moartea ta, e viaţa pe care or s-o îndure ai tăi, din pricina ta.

How can you become the leader of Romany if you're a prince of Oxenburg?" "I have three brother. And as Tata Natasha is fond of telling us, there is not room on the throne for four asses.

I would love to see the disparity between the rich and poor [in India] reduced. If you have a billion people that should be our strength. —Ratan Tata, interview with Damien Whitworth, 2006

Često me svladaju živci, osobito nedjeljom, osjećam se užasno jadno. Atmosfera u kući je tada posebno teška, uspavljujuća poput olova. Vani se ne čuje ni jedna ptica, posvuda lebdi teška, mrtvačka tišina. Ta tišina obavija se oko svakog djelića moga tijela kao da me želi povući duboko u podzemlje. U takvim trenutcima mama, tata i Margot ostavljaju me na miru. Lutam od jedne sobe do druge, penjem se i spuštam stepenicama. Osjećam se poput ptice pjevice kojoj su potrgali krila te u potpunom mraku letu oko rešetki svog kaveza. U meni neki glas viče: "Izađi, smij se i udahni svježi zrak!" Više ni ne odgovaram, odlazim, liježem na kauč i spavam kako bi vrijeme brže prošlo. Tišina i strašni strah jer nema drugog načina da brže prođe. Tvoja Anna, petak, 29. rujna 1943.

- Nu e un miracol că s-a întâmplat să fiți aici când Malala a fost împușcată? l-a întrebat tata. - Eu cred că Dumnezeu trimite mai întâi soluția și după aceea problemele, i-a răspuns dr. Javid.

She left our Gdańsk-Morena apartment with same haste as Tata, gone in a mad dash. She must have prepared for it , trained hard and practised. Everything that fast is slow in planning. An earthquake that takes seconds to wreck everything is a result of billions of years of slipping and shoving of tectonic plates. Those plates have no choice but to live side by side, often on top of one another. They hate this setup. They push each other around, siblings vying for the top bunk, to the point of eruption, ruin and exhaustion. After the quake: calm. A sad empty calm, with too much time to think...

Priyayi zaman dulu kan bekerja dan mengabdi kepada kaum penjajah, bukan bekerja dan mengabdi kepada kaum kawula seperti kita ini. Mereka bersikap ningrat, maunya dilayani. Mereka menjunjung atasan dan tak mau mengerti tangise wong cilik. Mereka maunya membentuk tata nilai sendiri dan malu bergaul dengan rakyat biasa. Dan mereka angkuh tentu saja. Mereka jarang menyadari bahwa gaji yang mereka terima berasal dari wong cilik, setidaknya berasal dari harta milik bersama seluruh rakyat. Pokoknya priyayi zaman dulu itu menurut pohon jengkol demikian tak berharga karena miskin akan nilai kemanusiaan yang sejati.

Mama i tata su se razveli kada je meni bilo sedam godina. Tata je otišao bez riječi. Mama je ostala bez riječi. Ja sam tražio riječi sve do neke šesnaeste. Tada sam počeo pisati poeziju. Ako znaš kako to raditi, za to riječi nisu potrebne. Pisati poeziju tada, to ne čudi. Tih sedamdesetih svi šesnaestogodišnjaci pisali su poeziju. Ja sam to nastavio pisati do danas. Već, kako tata kaže, velik. To je ono što čudi.

La palabra Tata tiene un significado ambiguo y tierno muy concreto. Creo que es menos que abuela pero más que tía, y sin duda más que vecina. Si me viera sola ante un problema inesperado su casa sería la primera a la que acudiría.

Pe vremea cand eram mai tanar si mai influențabil, tata mi-a dat un sfat care de atunci mi-a ramas prezent in minte. -Ori de cate ori ai pofta sa critici pe cineva, mi-a spus, ține seama ca nu toți oamenii au avut avantajele de care te-ai bucurat tu.

Here, all we need are Ratan Tata’s own words at a gathering in Dehradun in November 2010: ‘We approached three prime ministers. But an individual thwarted our efforts … I happened to be on a flight once and another industrialist who was sitting next to me said: “I don’t understand. You people are stupid. You know the minister wants Rs 15 crore. So why don’t you pay it?” I just said: “You can’t understand it. I just want to go to bed at night, knowing that I haven’t got the airline by paying for it.

I’m home now, but I forgot something. What??? she replied, hoping her father wasn’t just about to discover Leo’s watch in the sofa cushions. I didn’t get to say good-bye to the tatas, damn it. I miss them. She practically slumped with relief. They miss you, too.

Eto te tata, idem te spremiti u vrećicu. Praznu. Za tebe sam je čuvao. Čista je i nije ni prazna. Puna je ničega. Ne, nije to isto. Razlika je. Velika je to razlika. Ako je prazna, tada u njoj nema ničega. Tada ju možeš napuniti nečim, svačim, do vrha, ili smao malo. Može i dopola. Ali, ako je puna ničega, tada u nju više ništa ne stane. Niti ti. Iako sam je tebi namijenio. Ali, dok si još ležao u bolnici, ispod tebe upakirani krv i mokraća, tada sam je vidio onakvu kakva je tamo bila. Puna ničega. Ne mogu je isprazniti. Puna je svega što je uvijek bilo u našoj vreći života.

Tata se dezdurerase și eu mă mai gândeam la el, mai presus de cuvinte, și dedesubt sub aripa lui Gabriel. Am luat un pahar de vin l-am dus la gură și l-am băut. Am luat alt pahar de vin și l-am vărsat pe jos. Am mai băut un pahar, am mai vărsat un pahar, secunda se înflorise în mine neclar

Nisam kupio posljednji svezak Svjetske enciklopedije. S obzirom da sam izabran za jednog od autora, sada vidim da je Wikipedija posve dobar izvor informacija jer znam kakva je kontrola kvalitete u pravim enciklopedijama. Ali ponekad kad s djecom dođem u knjižnicu ne mogu odoljeti da ne otvorim slovo »V« i pokažem im. To je napisao njihov tata.

people who have made India awesome aren’t all politicians. Most of the people that did this are not from the government. Whether it is entrepreneurs like J.R.D. Tata and N.R. Narayana Murthy, sportspersons like Sachin Tendulkar or musicians like A.R. Rahman, people from all walks of life have helped improve our nation. Not just celebrities, but E. Sreedharan, responsible for the Delhi Metro, and Dr Verghese Kurien, who created the Amul revolution, were all ordinary people doing their work extraordinarily well. Mahatma Gandhi and Swami Vivekananda, two of the most influential figures in India’s history, never held political office. Aim to be one of those people who made India awesome.

Janganlah engkau senang bila sudah banyak mengetahui ilmu dunia, tapi belum banyak mengetahui ilmu akhirat. Dengan kata lain, bagaimana mungkin engkau merasa nyaman ketika tidak mengetahui aturan agama tentang tata cara ibadah, padahal engkau tidak merasa nyaman ketika engkau tidak mengetahui pandangan ilmu pengetahuan dalam masalah-masalah duniawi?

I can’t do this without her, Liz, I can’t. Every part of my life is wrapped up in her. She’s my wife,

După o zi plină de năzdrăvănii, nucul te ascundea de ochii celor mari, care nici n-aveau treabă cu noi, noi eram "copii" și asta era o carapace de broască testoasă foarte tare.

Never start with difference, Always start with confidence. When you work, work as if everything depends on you.

I can’t do this without her, Liz, I can’t. Every part of my life is wrapped up in her. She’s my wife, the mother of my children and my everything. How am I supposed to live without her?” he sobs.

Am înțeles din prima, dar am ținut cu mama. Bunica Ileana probabil îi spusese că mama fusese internată la nebuni. Sau tata, poate îi sunase el când nu eram eu acasă. Oricum s-ar fi aflat, oricât de mult m-ar fi enervat mama, mama era mama, o femeie care se căsătorise ca să intre în rândul lumii și cu care viața dăduse de pământ. O femeie căreia nimeni, nimeni în afară de mine nu îi dăduse șansa să fie mamă.

Stałem i patrzyłem na Morze Czarne. Do barierki podszedł młody ojciec z synem, mniej więcej w wieku dzieci z pomnika. Ojciec zapalił papierosa. Oparł się o barierkę i wpatrywał w horyzont. – Co jest po drugiej stronie, tata? – spytał chłopczyk. – Bałkany – odpowiedział ojciec. – Tam są nasi przyjaciele. Bułgarzy. Serbowie. – I Turcy – wtrąciłem. – Nie straszcie mi dziecka – odparł ojciec z łagodnym wyrzutem.

- Ime i prezime? - zapitala je gospođa knjižničarka pogleda uprtog u članske iskaznice. - Ja sam... - prošaptalo je makovo zrno. - Ja sam... Tomičin tata. - Tomičin tata! Tata budućeg pisca! - uskliknula je gospođa knjižničarka i podigla pogled. Joj, da! Gospođa knjižničarka podigla je pogled i sledila se. - Oh, čovječe! - rekla je i zaprepašteno prinijela ruku ustima. Ispred nje stajao je čovjek koji dugo, dugo, dugo nije čitao. Dvadeset godina, možda i više! To se sasvim lijepo moglo vidjeti. Pretjerano ozbiljno lice, bore između obrva, usnice izvijene prema dolje... Da, i taj pogled, bez zvijezda, taman i hladan kao polarna noć... - Oh, čovječe, kako se osjećate? - pitala je zabrinuto gospođa knjižničarka. - Loše - rekao je tata i uzdahnuo. - Da, da - kimnula je knjižničarka sućutno i poput liječnika postavila dijagnozu: - Imaginatio destructiva progressiva. - Što? - zgranuo se tata. - Bolestan sam!? Tata nije razumio latinski, ali je slutio da je u pitanju bolest. Na posljetku, latinski je mrtav jezik. - Poremećaj mašte zbog nedostatka vitamina - tužno je zaključila gospođa knjižničarka. - No možda nije tako strašno! - tješila je knjižničarka tatu. Treba obaviti i dodatne pretrage. Hajde, zaklopite oči i zamislite... zamislite... zmaja!

What happens to you, happens to me. I'm a fixer, I like to make things better, take charge and get shit done. I have never felt so helpless in my life. It killed me that I couldn't do anything to make you better

I cannot decide how much to borrow, what shares to issue, at what price, what wages and bonus to pay, and what dividend to give. I even need the government's permission for the salary I pay to a senior executive.

Durerea nu se deconstruiește, nu se explică, nu se compară cu altele sau cu a altora. N-o afișezi pentru compasiunea semenilor, n-o arăți ca pe o rană pe trupul tău de viteaz. Nu te fălești cu ea. O trăiești în tine, cu tine.

There is one kind of charity common enough among us… It is that patchwork philanthropy which clothes the ragged, feeds the poor, and heals the sick. I am far from decrying the noble spirit which seeks to help a poor or suffering fellow being… [However] what advances a nation or a community is not so much to prop up its weakest and most helpless members, but to lift up the best and the most gifted, so as to make them of the greatest service to the country.

Primele încercări de predare a unei limbi, mă refer la engleză, cimpanzeilor datează abia din secolul XX. Toate au dat greş, inclusiv una dintre cele mai cunoscute, făcută pe la sfârşitul anilor '40 de o familie de cercetători americani, Hayes, care au crescut un cimpanzeu, pe Vicky, ca pe copilul lor. Degeaba. După luni şi luni de învăţare, Vicky bolborosea vag patru cuvinte: tata, mama, pahar, sus. «Tată, mamă, să ridicăm un pahar». Sigur, fraza e foarte utilă la aniversări, dar cam atât.

Under this tremendous dawn of power and freedom, under a sky ablaze with promise, in the very presence of science standing like some bountiful goddess over all the squat darknesses of human life, holding patiently in her strong arms, until men chose to take them, security, plenty, the solution of riddles, the key of the bravest adventures, in her very presence, and with the earnest of her gifts in court, the world was to witness such things as the squalid spectacle of the Dass-Tata patent litigation. There

Freedom without the strength to support it and, if need be, defend it, would be a cruel delusion. And the strength to defend freedom can itself only come from widespread industrialisation and the infusion of modern science and technology into the country's economic life.

A couple of years before he passed away he told me more than once that he wanted to die abroad. ‘All chairmen of Tata Sons have died abroad,’ he would say. I did question J.R.D., ‘Even if they happened to die abroad, why do you want to do so?’ ‘If I die abroad,’ he said gently, ‘I will be no bother to people here.’ The well-known journalist, M.V. Kamath, wrote after J.R.D.’s death, ‘In his life what J.R.D. did was what any pilgrim might have wished to do: go always a little further beyond the last blue mountain, wishing to know what lay there.

Right at that moment, I knew that I would do anything for my best friend. I would hold her hand when she was in pain, scream at my catatonic fiancé when he saw her vagina and sit by her side when she became a mom. There was nothing I wouldn’t do for her and I knew that’s how it would always be.

No, little rich boy; there is no third principle; there is only money-and-poverty, and have-and-lack, and right-and-left; there is only me-against-the-world! The world is not ideas, rich boy; the world is no place for dreamers or their dreams; the world, little Snotnose, is things. Things and their makers rule the world; look at Birla, and Tata, and all the powerful: they make things. For things, the country is run. Not for people. For things, America and Russia send aid; but five hundred million stay hungry. When you have things, then there is time to dream; when you don’t, you fight.

We do not claim to be more unselfish, more generous or more philanthropic than other people. But we think we started on sound and straightforward business principles, considering the interests of the shareholders our own, and the health and welfare of the employees, the sure foundation of our success.

Mamele românce cred că laptele matern e o mâncare neîndestulătoare, de aceea îl îndoapă cu tot ce pot: ciorbă de fasole, mazăre, cartofi, prune fierte, varză acră, terci de mămăligă, covrigi, de toate. Mama sau tata țin copilul în brațe, când e mai mic îi mestecă ei și-i dau în gură, dacă e mai mărișor de opt sau nouă luni mănâncă singur tot ce vrea. Și cât de fericite nu se simt bietele mame ori de câte ori pot spune că odrasla lor mănâncă «ca un om bătrân». Cine să le convingă că ceea ce fac e o crimă și că imensa majoritate a copiilor își pierd viața din cauza acestor obiceiuri barbare. (Iacobovici, 1902)

There is something else I must confess about Tata Boanda: he's a sinner. Right in the plain sight of God he has two wives, a young and an old one. Why, they all come to church! Father says we're to pray for all three of them, but when you get down to the particulars it's hard to know exactly what outcome to pray for. He should drop one wife, I guess, but for sure he'd drop the older one, and she already looks sad enough as it is. The younger one has all the kids, and you can't just pray for a daddy to flat-out dump his babies, can you? I always believed any sin was easily rectified if only you let Jesus Christ into your heart, but here it gets complicated. Mama Boanda Number Two doesn't seem fazed by her situation. In fact, she looks like she's fixing to explode with satisfaction. She and her little girls all wear their hair in short spikes bursting out all over their heads, giving an effect similar to a pincushion (Rachel calls it the "haywire hairdo.") And Mama Boanda always wraps her pagne just so, with a huge pink starburst radiating across her wide rump. The women's long cloth skirts are printed so gaily with the oddest things: there is no telling when a raft of yellow umbrellas, or the calico cat and gingham dog, or an upside-down image of the Catholic Pope might just go sauntering across our yard.

Cincispreze ani tematoare, mama imi aranjeaza fusta proaspat scrobita sperand ca diseara sa nu fiu o ispita tematoare, mama ma lasa la party pana la un'spe jumate numarand secundele peste cu ferocitate tematoare, mama imi explica ce si cum despre sex alegand cu grija doar cuvinte din dex tematoare, mama imi face cadou numai carti obiecte de recuzita si harti tematoare, mama schimba canalul cand e un film mai asa si evita sa-mi explice ce-i je ne sais quoi tematoare, mama a ascuns pozele ei sexy din tinerete si cand le-am gasit a facut fete-fete tematoare, mama evita sa-l sarute pe tata pe gura si nu scapa nicicand vreo injuratura asa ca eu cu primul baiat pe care il plac o sa fac tot ce mi-a zis sa nu fac.

[A]ng tiyanggê ay isang salitang Aztec . . . [A]ng salitang “tata” bilang isang tawag ng paggalang sa matandang lipunan ng Mexico. Akala ko, ito at ang tatay ay katutubo't mas maipagmamalaking kapalit sa “papa” at “daddy.” Subalit totoong marami pa tayong salitang Mexican sa ating pagkain dahil marami sa mga gulay at bungangkahoy natin ngayon ang mula sa mga binhing buhat sa Mexico. Ang iba sa mga halamang ito ay kilala natin sa pangalang Espanyol, tulad ng kalabasa, tsiko, at sapote. Pero may mga pangalan na korupsiyon ng orihinal gaya ng kamatsile na mula sa Aztec na cuamuchtl at pinaghanguan din ng Ingles na guamachil. Isa pa, ang abokado na mula sa Espanyol na avocado. Pero hango ito sa Nahuatl na ahuacatI---na ang literal na kahulugan ay 'bayag.

There is one kind of charity common enough among us, and which is certainly a good thing, though I do not think it the best thing we can have. It is that patchwork philanthropy which clothes the ragged, feeds the poor, and heals the sick and halts. I am far from decrying the noble spirit which seeks to help a poor or suffering fellow-being. But charities of the hospital and poor asylum kind are comparatively more common and fashionable among us Parsis. What advances a nation or community is not so much to prop up its weakest and most helpless members as to lift up the best and most gifted so as to make them of the greatest service to the country. I prefer this constructive philanthropy which seeks to educate and develop the faculties of the best of our young men.

Tata profeţeşte, în continuare, aghezmuind cu pensula de vopsea. Zice că dacă au desfiinţat Şcoala Blajului, azi-mâine - or să desfiinţeze şi Biserica Unită, cine să-i împiedice, ba chiar o să le sară în ajutor Sfânta Biserică Ortodoxă, crezînd că astfel are să întoarcă la turmă oiţele rătăcite la 1700... Mai zice tata ce-a mai zis, că vrem, nu vrem, greco-catolicii ardeleni ne-au învăţat carte - din păcate nu ăi pe noi, Basarabenii, căzuţi sub Ruşi. Ne ţine tata, pentru a nu ştiu câta oară, conferinţă cu Şcoala Ardeleană şi zice că, de n-ar fi fost papistaşii Maior, Micu, Şincai, şi în ziua de azi ar fi moţăit Românul la umbră turcească, neînstare să se apere măcar de muştele care-i intrau în gură; ar fi pirotit şi-acum pe ceardac, pufăind din narghilè şi horpăind, în somn, din cahfè...

Adolf Hitler a ajuns cancelar al Germaniei in 1933, pe cand eu aveam de-abia un an. tata, care nu-l mai vazuse din 1914, i-a transmis cele mai calde felicitari si un cadou, pictura lui Hitler in acuarela, Biserica minorita din Viena. Hitler a fost incantat. avea amintiri placute despre tata, din cate spunea, si l-a invitat in Germania, ca oaspete personal, sa ia seama la noua ordine sociala pe care o construia, sperand ca aceasta va dura vreo mie de ani, daca nu mai mult. mama, tata si Felix, care avea noua ani pe-atunci, au plecat din Ohio in Germania, pentru 6 luni, in 1934. [..] si imediat ce s-au intors acasa, tata s-a apucat sa-si arboreze cadoul favorit de la Hitler, pe bratul orzontal al morii de vant. era un steag nazist, mare cat un cearceaf. era un lucru misterios, exuberant, si, din cate zicea mama, comunitatea era mandra si in acelasi timp invidioasa pe tata, pe ea si pe Felix. nimeni in Midland City nu intretinuse vreodata relatii de prietenie cu un sef de stat. pana si eu apar intr-o poza din ziar. una cu toata familia noasta, in strada, in fata atelierului, privind in sus catre steagul nazist. sunt in brate la Mary Hoobler, bucatareasa noastra, care, incetul cu incetul, m-a invatat tot ce stia ea despre mancaruri si prajituri. pe cand pozam toti in strada pt fotografia din ziar, tata avea 42 de ani. dupa cum spunea mama, in Germania trecuse printr-o profunda transfigurare spirituala. isi redefinise scopurile in viata. nu-i mai era de ajuns sa fie artist. avea de gand sa se faca profesor si activist politic. sa fie purtatorul de cuvant in America al noii ordini ce abia se nastea in Germania, dar care, cu timpul, urma sa devina salvarea lumii. asta a fost, evident, o greseala.

Nu citesc ziare,nu ascult şi nici nu mă uit la pogramele de ştiri.Încet şi pe neobservate dispare cel mai credincios tovarăş din viaţa mea:anxietatea,moştenită atât de la mama cât şi de la tata,aşezată chiar în centrul identităţii mele,demonul şi în aceelaşi timp prietenul şi stimulatorul meu.Mi se antenuează nu numai suferinţa,angoasa şi sentimentul de umilire ireparabilă,dar mi se eclipsează şi estompează şi forţa propulsivă a creativităţii. Aş fi putut rămâne un caz medical pentru tot restul vieţii mele.Existenţa îmi era aşa de plăcută în aceea stare de melancolie.Ea era ocrotită cu atâta delicateţe.Nimic nu mai este real,nimic nu mai are vreo importanţă,nimic nu mai este neliniştitor sau chinuitor.Mă mişc cu precauţie,reacţiile îmi sunt întârziate sau inexistente,sexualitatea încetează,viaţa este o elegie,un madrigal cântat de un cor,undeva departe,sub o boltă cu ecou,în timp ce ferestrele rotunde cu vitralii strălucesc şi spun poveşti care nu mă mai intereseză.

Na to obeznana z procedurą matka mówi do siedzącej przy tym samym stole dziewczyny: Tata powiedział, że do końca wakacji nie wyjdziesz z domu. Przez wiele tygodni jaskółka codziennie zapowiada deszcz, który pada na strony czytanej przez nastolatkę książki. To tylko dwa przykłady z trwającego wiele lat łamania ciszą. Ta dziewczynka, a potem kobieta, nauczyła się, że jest niegodna nawet słów, a co dopiero miłości. Gdy milkły głosy, wiedziała, że zrobiła coś, za co należy się kara, a że cicho wokół niej było nader często, doszła do wniosku, że to, że żyje, jest przestępstwem, a budzenie się ze snu znów i znów czyni z niej recydywistkę, którą słusznie skazano na dożywocie w ciszy. Potem, jak to w życiu bywa, przyciągnęła faceta, który, żeby nie doświadczyła dysonansu poznawczego, organizował jej przestrzeń bezpieczną, bo znaną z domu rodzinnego. Karał ją milczeniem, gdy zrobiła bądź powiedziała coś, co mu się nie spodobało, ale też wtedy, gdy to on zrobił lub powiedział coś, co urągało jej godności, o której czytała, że powinna ją mieć.

Tata je sačuvao i hrpu papira. Bilo je tu mnoštvo pisama u vezi njegovog posla oko osiguranja i dokumenata o karitativnim projektima. Negdje duboko medu papirima pronašli smo priznanje iz 1945. godine, kada je služio u vojsci. Bila je to pohvalnica za »herojsko postignuće« koju je potpisao general, zapovjednik 75. pješadijske divizije. Jedanaestog travnja 1945. očevu četu su napali Nijemci i u ranoj fazi bitke palo je već osam žrtava. Na pohvalnici je pisalo: »Ne mareći za osobnu sigurnost, vojnik Pausch napustio je zaštićenu poziciju i započeo spašavanje ranjenika dok su projektili padali u njegovoj neposrednoj blizini. Tu akciju je izvršio s takvom efikasnošću da su svi ranjenici uspješno evakuirani.« Kao priznanje za to djelo, moj je otac, u to doba dvadeset-dvogodišnjak, dobio odličje Brončane zvijezde. Za pedeset godina koliko su moji roditelji bili u braku, tijekom tisuće razgovora koje sam vodio s ocem, ovaj podatak nikada nije izašao na vidjelo. Sada sam bio tu, nekoliko tjedana nakon njegove smrti, učeći od njega još jednu lekciju o značenju žrtve i snazi skromnosti.

Dragă Christian, Te-am așteptat în vacanța de Paște. Ți-am pregătit patul lângă al meu. Deasupra, am agățat niște postere cu fotbaliști. Am făcut loc în dulap ca să-ți pui hainele și mingea. Eram gata să te primesc la mine. Nu vei veni. Sunt multe lucruri pe care nu am apucat să ți le spun. De exemplu, cred că nu ți-am povestit niciodată despre Laure. E logodnica mea. Ea nu știe încă. Am plănuit să o cer în căsătorie. Foarte curând. Când va fi din nou pace. Eu și Laure ne trimitem scrisori. Scrisori care ajung cu avionul. Berze de hârtie care călătoresc între Africa și Europa. Este prima oară când mă îndrăgostesc de o fată. E o senzație tare ciudată. Ca o febră în stomac. Nu îndrăznesc să le spun prietenilor, pentru că ar râde de mine. Mi-ar spune că sunt îndrăgostit de o fantomă. Pentru că nu am văzut-o niciodată pe fata asta. Dar nu e nevoie să mă întâlnesc cu ea ca să știu că o iubesc. Îmi sunt de-ajuns scrisorile noastre. Am amânat să-ți scriu. Am încercat prea mult în timpul ăsta să rămân copil. Prietenii mă îngrijorează. Se îndepărtează de mine tot mai mult în fiecare zi. Se iau la harță pentru chestii de oameni mari, își inventează dușmani și motive de luptă. Tata avea dreptate când nu ne lăsa pe mine și pe Ana să vorbim despre politică. Tata pare obosit. Mi se pare absent. Distant. Și-a făcut o platoșă groasă de fier ca să nu-l atingă răutatea. Dar eu știu că, în inima lui, e la fel de gingaș ca pulpa unui fruct bine copt de guava. Mama nu s-a mai întors niciodată de la tine. Și-a lăsat sufletul în grădina ta. I s-a frânt inima. A înnebunit, ca lumea care te-a răpit. Am amânat să-ți scriu. Am ascultat o mulțime de voci care mi-au spus atâtea lucruri… La radio au zis că echipa Nigeriei, cu care țineai tu, a câștigat Cupa Africii pe națiuni. Străbunica mea spunea că oamenii pe care îi iubim nu mor dacă ne gândim în continuare la ei. Tatăl meu spunea că în ziua în care nu va mai fi război între oameni, va ninge la tropice. Doamna Economopoulos spunea că mai adevărate decât realitatea sunt cuvintele. Profesoara mea de biologie spunea că pământul e rotund. Prietenii mei spuneau că trebuie să alegem de ce parte a baricadei suntem. Mama spunea că dormi, cu tricoul de fotbal al echipei tale preferate. Iar tu, Christian, nu vei mai spune nimic, niciodată. Gaby

Bollywood's economic workings are more mysterious. It still exists in what was known as the informal and high-risk sector of the Indian economy. Banks rarely invest in Bollywood, where moneylenders are rampant, demanding up to 35 percent interest. The big corporate houses seem no less keen to stay away from filmmaking. A senior executive with the Tatas, one of India's prominent business families, told me, "We went into Bollywood, made one film, lost a lot of money, and got out of it fast," adding that "the place works in ways we couldn't begin to explain to our shareholders." Since only six or seven of the two hundred films made each year earn a profit, the industry has generated little capital of its own. The great studios of the early years of the industry are now defunct. It is outsiders- regular moneylenders, small and big businessmen, real estate people, and, sometimes, mafia dons- who continue to finance new films, and their turnover, given the losses, is rapid. Their motives are mixed: sex, glamour, money laundering, and, more optimistically, profit. They rarely have much to do with the desire to make original, or even competent, films.

Uneori, firește, se trăda printr-o nemulțumire naivă, socotind că nu i se dă suficientă atenție; pe vremea când eram acolo se putea întâmpla să se înece brusc la masă, într-un fel ostentativ și complicat, care îi asigura compătimirea tuturor și o făcea, cel puțin pentru moment, să apară senzațională și captivantă, cum ar fi dorit să fie în viața mondenă. Presupun că tata era singurul care îi lua în serios crizele astea mult prea numeroase. El o privea înclinat politicos peste masă și se putea observa cum îi oferă în gând și îi pune la dispoziție propria-i trahee sănătoasă. Șambelanul, firește, nu mai mânca nici el; sorbea o înghițitură de vin și se abținea să-și declare opinia proprie. El și-o susținuse o singură dată, în fața soției sale, la masă. E mult de atunci, însă povestea a fost totuși colportată cu răutate și pe ascuns; se ivea aproape oriunde mai era cineva care încă n-a auzit-o. Se povestea că, într-o vreme, șambelana se putea supăra foarte rău din cauze petelor de vin care, din neîndemânare, apăreau pe fața de masă. Observa imediat o astfel de pată și, indiferent de împrejurarea în care s-ar fi produs, o expunea, ca să zic așa, batjocurii cu cea mai mare violență. Așa s-a întamplat tocmai când avea mai mulți oaspeți de vază. Câteva pete nevinovate, pe care le exagera, au devenit obiectul acuzațiilor ei batjocoritoare și, oricât s-a străduit bunicul să o calmeze prin semne discrete și exclamații glumețe, ea a rămas totuși la reproșurile încăpățânate pe care apoi, de altfel a trebuit să le întrerupă în mijlocul frazei. Pentru că s-a întâmplat ceva nemaipomenit și de neînțeles. Șambelanul ceruse vinul roșu care tocmai se servea și își umplea foarte atent paharul. Numai că, într-un fel uimitor, n-a încetat să toarne și după ce paharul era de mult plin, ci, tot mai calm, a turnat încet și atent până când maman, care niciodată nu se putea abține, a pufnit în râs și astfel toată situația penibilă s-a rezolvat râzând, pentru că toți s-au luat după ea ușurați, iar șambelanul a ridicat privirea și i-a întins sticla servitorului. [...] A murit spre primăvară, într-o noapte, în oraș. Sophia Oxe, care dormea alături, cu ușa deschisă, nu a auzit nimic. Când a fost găsită, dimineața, era rece ca gheața. Imediat după aceea a început boala grea și îngrozitoare a șambelanului. Parcă așteptase sfârșitul ei ca să poată muri fără să țină seama de nimic, așa cum îi convenea lui.

Sa incerci sa multumesti o persoana imprevizbila, indisponibila emotional, careia nu ii pasa de tine, care nu e blanda - sa incerci sa o faci fericita, sa-i castigi iubirea - asta nu-i o poveste veche, Theo? O poveste cunoscuta? Stiu cat de trist esti. Insa vreau sa te gandesti ca se poate sa fi simtit aceasta tristete cu mult timp inainte sa o intalnesti pe Kathy. E o tristete pe care o duci cu tine de multi ani. Stii, Theo, unul dintre lucrurile pe care e cel mai greu sa le recunoastem e faptul ca nu am iubiti atunci cand aveam cea nai mare nevoie. E un sentiment ingrozitor durerea de a nu fi iubit. Avea dreptate, desigur. Bajbaisem dupa cuvintele care sa exprime acel sentiment intunecat de tradare din mine, cumplita durere vida, si cand am auzit-o pe Ruth rostind “ durerea de a nu fi iubit “, mi-am dat seama ca s-a extins in intreaga mea constiinta si este, in acealsi timp povestea trecutului, prezentului si viitorului meu. Nu era vorba doar despre Kathy : era vorba despre tata si sentimentul de abandon din copilarie; jalea pentru tot ce n-am avut si, in dancul inimii, inca mai credeam ca n-o sa am niciodata. Si Ruth spunea ca de aceea am ales-o pe Kathy. Ce mod mai bun de a dovedi ca tata avea dreptate - ca nu-s bun de nimic si nu merit sa fiu iubit - decat gasindu-mi pe cineva care nu ma va iubi niciodata? -Asadar toate astea erau inevitabile ? Asta spui- ca m-am pus singur in aceasta postura? Ca la dracu e fara speranta? -Nu-i fara speranta. Nu mai esti un baietel la cheremul tatalui sauu. Acum esti un adult si ai de ales. Sa folosesti asta ca alta confirmare ca nu esti bun de nimic - sau s-o rupi cu trecutul. Sa te eliberezi de repetarea la nesfarsit a formulei.

Dar știți, ceea ce mă-ntristează cel mai mult e că n-o să vină nimeni la înmormântare. Eu eram unica lui familie, și n-am știut pe cine să anunț. E ciudat, însă tocmai asta mă face să fiu cel mai trist, cu adevărat trist. Nu neapărat moartea lui, cât această idee că nu va fi nimeni la înmormântare. Vă imaginați? Groaznic, nu? — Da, cu siguranță. Nu știu ce să vă spun. — Pot să vă-ntreb ceva? — Da. — Dumneavoastră unde mergeți? Pentru că poate... Dacă n-o să fiți prea departe mâine, ați putea... poate... în fine... e ridicol... — Da, vreau să vin, am spus eu fără să stau pe gânduri. Chipul acestui om mă impresiona, la fel și perspectiva de a avea ceva de făcut. Când te afli într-un abis al lumii, să mergi la o înmormântare e ca un colac de salvare. A părut încântat, ba chiar emoționat. Poate că aveam să devenim prieteni? Pe țărmurile nefericirii există toate condițiile ca să ai parte de întâlniri decisive. — Chiar o să faceți asta? Nu știu ce să vă spun! Ce bucuros o să fie tata! — ...? — În fine, asta i-ar fi făcut plăcere, cu siguranță.” “Vasele erau spălate, de exemplu; ne-am putea imagina că spălase vasele știind că avea să facă asta pentru ultima dată. Ce idee, nu-i așa? La ce bun să mai speli o farfurie, dacă știi că după aceea o să mori? Poate că asta e culmea delicateții: să faci menajul înainte de a muri.” “Tatăl lui vindea cravate, iar el bărbierea gâturi. Vindea lame de ras pentru acea zonă a corpului pe care tatăl lui o avea în stăpânire. M-am gândit că, dacă ar avea la rându-i un fiu, acesta ar vinde ștreanguri. Erau o familie-gât și, generație după generație, lațul se strângea tot mai mult.” “Pe urmă, Bernard mi-a arătat colecția de cravate a tatălui lui. A deschis nenumărate valize, oftând: „E păcat, au rămas multe nevândute...“ Mi-l și imaginam pe sărmanul om zicând în agonie: „Ptiu, ce aiurea că mor, când mai am tot stocul ăsta de vânzare." Ne-am uitat la toate cravatele acelea cu o reală tristețe. Toate acele cravate orfane.

Jkt 20/12/2012 Bulan ini bulan desember,spt juga desember thn2 sebelumnya pada bulan ini umat kristiani mempunyai hari besar semacam tradisi tahunan yaitu yg di sebut "Natal" atau Natale (italia) atau Christmas,dan sebagai penganut kirstiani sejak lahir saya selalu menikmati bulan2 desember spt ini tiap tiap tahunnya,saya selalu menikmatinya didalam hati saya,apalagi saat saya masih kanak kanak dulu,karena natal identik dengan hadiah untuk anak2,desember adalah menjadi bulan yg paling saya tunggu2 karena pada bulan itu akan ada sebuah kado yang menunggu saya pd bulan itu,akan ada gemerlap cahaya lampu pohon dan hiasan hiasan natal lainnya,saya akan memakai baju baru juga saya akan tampil dipanggung gereja memainkan fragmen dan drama natal bersama anak2 lainnya yang juga memakai baju baru yg menambah kesan natal semakin saya tunggu, Saya lahir di Indonesia saya tinggal di Indonesia saya bersekolah di Indonesia,negara yg mempunyai beragam agama yg mana agama2 itupun mempunyai Hari besar nya masing2,sejak masih kanak2 saya selalu terharu ketika melihat org lain berdoa entah dengan memakai tata cara agama apa mereka berdoa yg jelas saya selalu merasa ada suatu hal yg berbeda dlm hati saya ketika melihat org berdoa itu,saya bersahabat dgn beberapa teman saya orang2 keturunan yg beragama Budha,sy juga punya beberapa sahabat org Bali dan keturunan India yg beragama Hindu,walaupun jumlah mereka tidak sebanyak sahabat2 saya dari kaum Muslim,Muslim adalah mayoritas di negri ini otomatis muslimlah yg hampir 90% dari mereka setiap harinya berinteraksi dengan saya, lebih dalam lagi saya pun mempunyai banyak family sedarah dari kakek saya yg beragama muslim,tidak heran kalau sy pun menikmati hari raya Idul fitri,dan tidak jauh berbeda dengan natal momen Lebaran adalah menjadi hari yg saya tunggu2 juga, karena setiap tahunnya saya akan berkumpul dgn sanak family dan kerabat merasakan ketupat lebaran dan opor ayamnya juga saya bisa meminta maaf dan bersalaman dengan orang yg pernah bertengkar dengan saya dengan ucapan minal aidin walfaidzin,luar biasa hubungan batin saya dengan muslim sepertinya suatu hal yg tidak bisa terpisahkan,tetapi diluar daripada itu semua terjadi dilema dalam hidup saya ketika saya menyaksikan hal2 lain yg "mengusik mesranya hubungan saya dengan muslim,di saat yg sama berita di media masa sebegitu hebatnya memberitakan hal yang menumbuhkan opini2 perpecahan yang semakin hari semakin jauh dari kata "damai" dimana pandangan yg berbeda tentang Tuhan adalah menjadi alasan untuk pendidikan perang! sehingga seolah olah memaksa manusia siaga satu dan siap untuk membenci saat ada kaum yg berbeda dengan mereka,saya muak dengan ini, Keperdulian saya dgn keharmonisan keduanya Membuat saya tertarik utk "mencari tau tentang isi dari kedua agama ini,dgn hati yg bertanya tanya ada apa sebenarnya yg terjadi di dalamnya?,dengan segala keterbatasan saya bertahun tahun saya mencoba mencari titik temu antara perbedaan dan persamaan antara kristen dan islam,rasa ingin tau saya yg membuat saya sedikit demi sedikit menggali keduanya mulai dari sisi sejarah,segi terminologi,sisi tafsir2 atau doktrin (aqidah) nya,dgn mencari sumber2 yg akurat atau dengan cara bertanya,berdiskusi dll,sy tidak terlalu tau apa tujuan dan visi saya tapi yg jelas saya tertarik untuk mengetahuinya dan kadang saya lelah!saya merasa terlalu jauh memikirkan ini semua,saya merasa agama yg seharusnya memproduksi kedamaian dan cinta thd sesama malah membuat saya pusing dan muak karna saya koq malah pusing memikirkan konflik2 dan benturan2 yg justru disebabkan oleh agama itu sendiri Seiring berjalannya waktu pemahaman saya terhadap natal dan bulan desember itupun mulai terpisah,saya sudah mempunyai pemahaman sendiri mengenai natal,Desember hanyalah salah satu bulan dari 12 bulan yg ada,tetapi damai natal itu sendiri harus berada dalam sanubari dan jiwa dan roh saya setiap hari, "Selamat Natal Damai Selalu Beserta Kita Semua" Amien.........