Om Quotes

If you want to conquer the anxiety of life, live in the moment, live in the breath.

Om Namah Shivaya, meaning, I honor the divinity that resides within me.

You are a cosmic flower. Om chanting is the process of opening the psychic petals of that flower.

The merest accident of microgeography had meant that the first man to hear the voice of Om, and who gave Om his view of humans, was a shepherd and not a goatherd. They have quite different ways of looking at the world, and the whole of history might have been different. For sheep are stupid, and have to be driven. But goats are intelligent, and need to be led.

Silence is the language of Om. We need silence to be able to reach our Self. Both internal and external silence is very important to feel the presence of that supreme Love.

Om is not just a sound or vibration. It is not just a symbol. It is the entire cosmos, whatever we can see, touch, hear and feel. Moreover, it is all that is within our perception and all that is beyond our perception. It is the core of our very existence. If you think of Om only as a sound, a technique or a symbol of the Divine, you will miss it altogether. Om is the mysterious cosmic energy that is the substratum of all the things and all the beings of the entire universe. It is an eternal song of the Divine. It is continuously resounding in silence on the background of everything that exists.

The easiest way to get touch with this universal power is through silent Prayer. Shut your eyes, shut your mouth, and open your heart. This is the golden rule of prayer. Prayer should be soundless words coming forth from the centre of your heart filled with love.

Men då sa Jonatan att det fanns saker som man måste göra, även om det var farligt. ’Varför då’, undrade jag. ’Annars är man ingen människa utan bara en liten lort’, sa Jonatan.

Perfect prayer does not consist in many words, silent remembering and pure intention raises the heart to that supreme Power.

‘Yes, but humans are more important than animals,’ said Brutha. ‘This is a point of view often expressed by humans,’ said Om.

Cu mine se petrece ceva. O viaţă de om.

Om began to feel the acute depression that steals over every realist in the presence of an optimist.

Adevărata măsură a vieţii unui om nu se poate obţine decât prin lipsa de măsură, dorind fără măsură, îndrăznind fără măsură, iubind fără măsură.

Penetrate deep into the word "Om". Gradually the word will disappear and only the silence will remain. The word is a support. The meaning is within you. Om brings out that meaning which is hidden in your soul.

Există câteodată în viaţa unui om o nevoie imperioasă de a fi sincer până la cruzime...

De aceea nu sîntem, în lume, decît ceea ce se întîmplă să fim. Un prieten, o dragoste,cărţile, luna de ieri-noapte, astea toate ne construiesc. Noi ne facem din propria noastră risipire. Fiecare om este dezordinea sa.

Om (AUM) the Divine song is at the same time Symmetry, Supersymmetry, broken Symmetry, and the unbroken Symmetry of Nature.

Slave is an Ephebian word. In Om we have no word for slave,' said Vorbis. 'So I understand,' said the Tyrant. 'I imagine that fish have no word for water.

And it came to pass that in that time the Great God Om spake unto Brutha, the Chosen One: ‘Psst!’

The singing Sun the signing moon the singing stars and the singing galaxies are the direct expression of the divine word AUM.

Om is the bow, the arrow is soul,

Truth is neither in the scripture nor in the words of prophets. It is in your heart, feel it, discover it and expand with it.

If time were a bolt of cloth,” said Om, “I would cut out all the bad parts. Snip out the scary nights and stitch together the good parts, to make time bearable. Then I could wear it like a coat, always live happily.

Există o limită a rezistenţei în fiecare. Când e atinsă, nu mai ai poftă să te justifici.

Om is a living phenomenon and it has its own mood. Depending on its mood the meaning will be revealed to you.

He who blames others has a long way to go on his journey. He who blames himself is halfway there. He who blames no one has arrived.

What is the meaning of Om? Om is the mysterious cosmic energy that is the substratum of all the things and all the beings of the entire universe. It is an eternal song of the Divine. It is continuously resounding in silence on the background of everything that exists.

Hur kan jag säga om din röst är vacker. Jag vet ju bara, att den genomtränger mig och kommer mig att darra som ett löv och trasar sönder mig och spränger mig.

AUM or Om is not related to any religion because Om was practiced before the birth of all the religions of the world.

E cu neputinţă să întâlneşti un om de la care să nu înveţi ceva.

Omniscient, omnipotent, omnivorous and omnipresent all begin with Om.

I nearly committed a terrible sin," said Brutha. "I nearly ate fruit on a fruitless day." "That's a terrible thing, a terrible thing," said Om. "Now cut the melon.

Am inteles ca un om poate avea totul neavand nimic si nimic avand totul.

Men jag kan inte döda någon’, sa Jonatan, ’det vet du, Orvar!’ […] ’Om alla vore som du’, sa Orvar, ’då skulle ju ondskan få regera i all evinnerlighet!’ Men då sa jag att om alla vore som Jonatan, så skulle det inte finnas någon ondska.

Ieder mens heeft geloof ik het gevoel, dat hij er eigenlijk niet bijhoort, bij het leven van de andere mensen. Dat hij op een of andere manier iets anders is, een gast, en hij doet alle mogelijke moeite om te zorgen, dat de anderen dat niet zullen merken. Dat is het gevoel, dat alle mensen gemeen hebben, en daardoor horen ze juist bij elkaar.

Ceea ce nu e destul nu e nimic.

Ik voel me vandaag beroerd. Maar laat ons om ons heen zien. Sommige mensen worden reeds bij het begin van hun leven zwaar gestraft: zij worden als vrouw geboren.

I am basically an eternal existence momentarily and perhaps needlessly terrified by one half of itself..

Tala om för mig vad du läser, och jag ska tala om för dig hur du tänker.

Surâd. În viaţa mea domneşte ordinea. Aproape ca în cimitire.

Căci bunătatea unui singur om este cu mult mai puternică decât răutatea miilor de oameni. Răul piere în aceeaşi clipă cu moartea celui care l-a săvârşit, binele continuă să-şi reverse strălucirea şi după dispariţia celui drept.

Jag talar inte om din bok nu, men se hur många böcker som redan skrivits om Förintelsen. Till vilken nytta? Folk har inte blivit annorlunda... Dom kanske behöver en ny Förintelse, en ännu värre...

If your own thoughts cannot provoke you, nothing external can provoke you either. Every external occurrence triggers an internal thought that may alter your state of mind. If you can just be the spectator and not the reactor or an adopter of the thought, the thought becomes powerless.

Regardless of how many shortcomings the person you fall in love with might have, I can guarantee that you still come out on top of that bargain. So find someone who doesn't love you for the person you are, but despite the person you are.

- Zo vreemd, zegt ze, dat wij hier nu samen zijn, onbegrijpelijk. Ik denk dikwijls dat er eigenlijk niet veel verschil is tussen leven en dromen. Het verschil is maar schijnbaar, doordat we, als we wakker zijn, alles veel te bevooroordeeld bekijken om te zien dat het leven ook een droom is.

Nu ne putem împotrivi acestui destin. Dar avem măcar datoria să protestăm împotriva lui. Şi, eu cel puţin, nu am alt mijloc de a protesta decât refuzând să fiu confiscat, macerat şi terorizat de acest destin. Dacă va fi să mor azi, mâine sau într-o lună - am să mor. Dar am să mor, cel puţin, mândru că n-am renunţat la demnitatea mea umană, la libertatea mea. Istoria mă va omorî, dar nu va omorî un sclav - ci un om liber, care a ştiut să-şi smulgă măcar o frântură din viaţa lui teroarei istoriei.

The Universe is the creation of the mind. Universe exists inside the mind as the flower exists inside the seed.

I've done lots of jobs. Right now, I'm a hair collector." "That's good", said Ishvar tentatively. "What do you have to do as a hair-collector?" "Collect hair." "And there is money in that?" "Oh very big business. There is a great demand for hair in foreign countries." "What do they do with it? Asked Om skeptical." "Many different things. Mostly they wear it.Sometimes they paint it in different colors-red, yellow, brown, blue. Foreign women enjoy wearing other people's hair. Men also, especially if they are bald. In foreign countries they fear baldness. They are so rich in foreign countries, they can afford to fear all kinds of silly things.

A last word on slow breathing. It goes by another name: prayer. When Buddhist monks chant their most popular mantra, Om Mani Padme Hum, each spoken phrase lasts six seconds, with six seconds to inhale before the chant starts again. The traditional chant of Om, the “sacred sound of the universe” used in Jainism and other traditions, takes six seconds to sing, with a pause of about six seconds to inhale.

What makes life worth living? No child asks itself that question. To children life is self-evident. Life goes without saying: whether it is good or bad makes no difference. This is because children don’t see the world, don’t observe the world, don’t contemplate the world, but are so deeply immersed in the world that they don’t distinguish between it and their own selves. Not until that happens, until a distance appears between what they are and what the world is, does the question arise: what makes life worth living?

Nu mă interesează un bărbat decât în măsura în care cred că-l stăpânesc ca femeie, în care cred că sunt pentru el, într-un moment din viaţă, o fiinţă unică, de neînlocuit. Ştiu că sunt femei mai frumoase decât mine, dar asta nu are nicio însemnătate, fiindcă oricât de frumoasă ar fi o femeie, se poate totdeauna ivi alta, care să fie şi mai frumoasă. Dar cred că poate exista o adâncime sufletească, o sensibilitate, o inteligenţă care pot însufleţi în aşa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infungibilă(cum se spune în Drept despre bunurile care nu se pot schimba între ele, cum ar fi un tablou, un covor, un exemplar de carte dintr-o ediţie rară), amalgam unic de însuşiri de neînlocuit, cel puţin într-o clipă dată, pentru un om într-un anume climat sufletesc

-A fost odată ca niciodată un om care n-a putut. Nu a putut să urască, nu a putut să mintă, nu a putut să înşele, nu a putut să trădeze, nu a putut să jignească, nu a putut să ascundă, nu a putut să se îndoiască, nu a putut să fie egoist, nu a putut să-şi piardă credinţa, nu a putut să abandoneze. Nu a putut! -Dar cine era omul acesta? -Un om care nu a putut să se nască! Nu trebuie să te chinui mereu să fii perfect. Mai bine încearcă să fii tu însuţi, aşa cum eşti. Oamenii adevăraţi te vor aprecia pentru ceea ce eşti, nu pentru ceea ce vrei să fii. Nu există om care să le poată face pe toate. Doar Dumnezeu este perfect şi atotputernic. Tu, fii om şi atât!

We staan elke dag op, doen wat van ons verwacht wordt, en gaan dan weer slapen, en dat noemen we leven. We saboteren onszelf zonder het te beseffen, omdat we nadoen wat ons ooit is voorgedaan, en dan denken we dat het zo móet gaan. En ondertussen organiseren we de dingen zo, dat we geen tijd hebben om stil te staan bij dat wat we ten diepste voelen. We vergeten wat we waard zijn en durven niet te geloven dat we het goeie wel degelijk verdienen. We vinden het makkelijker om te berusten bij ons leed, om onszelf te troosten na de pijn, dan te kiezen voor wat ons echt gelukkig zou maken.

Când izgonit din cuibul veşniciei întâiul om trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri, îl chinuiau mustrându-l lumina, zarea, norii - şi din orice floare îl săgeta c-o amintire paradisul - Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă. Odată istovit de-albastrul prea senin al primăverii, cu suflet de copil întâiul om căzu cu faţa-n pulberea pământului: "Stăpâne, ia-mi vederea, ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii c-un giulgiu, să nu mai văd nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori, căci vezi - lumina lor mă doare". Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare îi dete - lacrimile.

Singurătatea absolută? O concep cîteodată aşa: în tren, pe un culoar ticsit, stînd pe geamantan. Eşti atunci departe nu numai de orice om, mai ales de cei care te împiedică să te mişti; dar eşti departe şi de orice punct fix în spaţiu. Eşti undeva, între o staţie şi alta, rupt de ceva, în drum spre altceva, scos din timp, scos din rost, purtat de tren, purtînd după tine un alt tren, cu oameni, situaţii, mărfuri, idei, una peste alta, în vagoane pe care le laşi în staţii, le pierzi între staţii, le uiţi în spaţii, golind lumea, gonind peste lume, singur, mai singur, nicăieri de singur. îmi plac curbele căilor ferate. Sînt îndeajuns de plecate pentru ca un tren în viteză să nu cadă în afară, dar şi îndeajuns de puţin plecate pentru ca un tren fără viteză să nu cadă înăuntru. Coexistenţa contrariilor.

Îmi plac oamenii intenși, complicați, săriți de pe fix, teribiliști, îndrăzneți, narcisiști, oamenii care simt nevoia să creeze, oamenii care urăsc să copieze, să se lase conduși, oamenii care nu au nevoie să se ascundă după diferite măști, cei care sunt disperați să înțeleagă, să știe, să se cunoască, să găsească răspunsuri. Oamenii care iubesc tot ce văd, oamenii bipolari, oamenii care atunci când suferă vor să anihileze lumea, oamenii care visează, care vor să schimbe tot ce e greșit, oamenii inocenți, naivi, oamenii cinici, oamenii care știu să râdă, cei care iubesc originalul, ceea ce iese din tipare. Oamenii care nu cred în moralitate, în cătușe metaforice, în castrarea personalității. Oamenii care se exprimă, oamenii care au personalitate, oamenii pentru care te trezești dimineața și te bucuri să știi că există pe aceeași planetă cu tine și poți să-i scoți la o bere. Îi iubesc pe cei care te fac să crezi din nou în ideea de om, deși tu ești un mizantrop extrem.

Ik wou dat ik iemand was, dat denk ik ondertussen, en dat ik alles kon, of toch datgene wat ze van mij wilden. Ik wou het zelfvertrouwen van dat ene kind met die grote oren. En het grapje waar die mevrouw met dat haar, daar achter dat ene raam, zo om moet lachen. Ik wou stoute schoenen om aan te trekken. Ik wou glanzend geluk en onwerkelijk grote liefde. Ik wou troost voor mij en voor iedereen die dat nodig heeft. Ik wou dat ik steengoed was in wat ik deed. Ik wou dat ik hem kon geven wat hij dan verlangt. Ik wou een vader die ik meer kon helpen. Ik wou de mist boven de bergen, dingen om nooit meer te vergeten, en onweerstaanbaar zijn, dat ook nog.

I hope you'll know more than I did. That you'll never fear justice. Never misinterpret the fight for equality as a war between the sexes. That you'll never believe that a woman doesn't deserve the same rights or freedoms or chances that you do. I hope you'll know that, above all, most people are not looking for special treatment, most people don't want everything to be the same for everyone, most people just want things to be FAIR for everyone. I hope you'll get that, way faster than I did. And I hope that you'll never get it into your head that just because a woman deserves every opportunity you do, you have to stop holding the door open for her when you can. That you'll never think it's impossible to be equals and behave like a gentleman at the same time. Because, as your grandmothers will teach you, that's rubbish.

Cînd mă gîndesc la faptul că mizeria este strîns legată de existenţa omenească, nu mai pot adera la nici o teorie şi la nici o doctrină de reformă socială. Toate îmi par egal de stupide şi de inutile. Chiar şi tăcerea îmi pare un urlet. Animalele, care trăiesc fiecare din silinţa lor, nu cunosc mizeria, fiindcă nu cunosc ierarhia şi dependenţa unora de alţii. Fenomenul mizeriei apare numai la om, fiindcă numai el a putut să-şi creeze din semen un supus. Nici un animal nu-şi bate joc de altul, asemănător pînă la identitate cu el. Numai omul este capabil de atît autodispreţ. Toată caritatea din lume nu face decît să evidenţieze şi mai mult mizeria, arătînd-o mai îngrozitoare şi mai ininteligibilă decît în părăsirea absolută. Ca şi în faţa ruinelor, în mizerie te doare vidul de umanitate, regretul că oamenii nu schimbă esenţial ceea ce este în putinţa lor de a schimba. De altă parte, acest sentiment se combină cu unul al imanenţei şi eternităţii mizeriei, al caracterului ei ineluctabil şi fatal, acolo unde există viaţă omenească. Deşi ştii că oamenii ar putea înlătura mizeria, îţi dai totuşi seama de veşnicia ei, dînd astfel naştere la un sentiment neobişnuit de nelinişte amară, la o stare sufletească paradoxală şi tulbure, în care omul apare în toată inconsistenţa şi mizeria lui. Căci mizeria obiectivă din viaţa socială nu este decît un reflex palid al infinitei lui mizerii lăuntrice. Nu admit o revoltă relativă în faţa nedreptăţilor, ci numai o revoltă eternă, fiindcă eternă este mizeria în umanitate.

Iubirea este cu atât mai profundă, cu cât se în-dreaptă spre fiinţe mai nefericite. Dar nu nefericite fiindcă n-au condiţii prielnice de existenţă, deoarece acestea nu ne trezesc decât mila, ci nefericite în sâmburele fiinţei lor. De ce să iubim un om singur pe drumul vieţii? Are el nevoie de iubirea noastră? Cu cât sunt mai mulţi oameni mulţumiţi cu condiţia lor pe pământ, cu atât iubirea din mine se scoboară la un nivel mai inferior. Mă atrage nefericirea altora ca un exerciţiu al iubirii mele. Setea maladivă de nefericire, căutarea tristeţilor altora dezvoltă în mine o iubire egală cu tristeţile, bolile şi nefericirile altora. Şi când iubirea mea reduce din intensitatea acestor blesteme, este ca şi cum aş lupta împotriva tristeţilor, bolilor şi nefericirilor mele, o luptă care, micşorându-se la alţii, creşte la mine, pentru ca variindu-le intensitatea să le pot suporta mai bine. Toate tristeţile, bolile şi nefericirile altora le-am absorbit în mine în măsura în care le-am redus la alţii. Nu mă pot apăra de ele decât sporindu-le. Sunt fiinţe care, în ordinea aceasta, rezistă infinit. Şi atunci este o crimă să nu practici iubirea, ca un mijloc de a reduce nefericirea altora. Numai în iubirea pentru cei nefericiţi, pentru cei care nu pot fi fericiţi, sacrificiul încoronează iubirea. Nu există adâncime în iubire fără sacrificiu, fiindcă în genere nu există adâncime fără o mare renunţare. Şi ce altceva este sacrificiul, dacă nu o mare renunţare dintr-o mare iubire? Viaţa pare a câştiga un sens numai în sacrificiu. Dar nu este o ironie amară faptul că în sacrificiu ne pierdem viaţa?