“
-Ce sa fac, dom'le, ce sa fac? Cine n-are lemne, nu poate picta. Lemnele sunt scumpe. In atelier e totdeauna frig. Natura imi face mizerii: trebuie sa gasesc numai fete rezistente la frig...de obicei, florarese, ca astea sunt obisnuite! Sa bata vantul prin ele, in Piata Sf. Gheorghe, si dupa doi-trei ani de antrenament, le culeg tocmai bune de pictat!...Sint reci, si negre ca pamantul, incat eu cred ca ghioceii cresc chiar din ele, asa cum noua ne creste parul. Ca pictor, bineinteles, eu lucrez cu paltonul pe spinare, dar modelul meu tremura in frigul odaii. Ei, bine, n-am inima de piatra pe care mi-o presupui: cand o vad invinetita artistic, mi se face mila de ea si o invit in pat, unde am datoria sa ma ocup de caloriile ei! ...O tratez cu un ceai fierbinte, cu biscuiti, sau cu nite miezuri de nuca, prajite pe resou, sau cu etcetera...dar etcetera mai rar! La plecare, imi lasa florile nevandute! Unele sunt de coloare vinetie...juri ca sunt de liliac-batut...
-Fetele sau florile?
-Toate! Cand pictez un nud violet, mi se reproseaza ca pictez fantezist! Habar n-au de realitate criticii astia! Toate fetele pe care le pictez sunt violete! Natura le face suprarealiste, nu eu!
”
”