Muha Quotes

Zar mi Friedrich ne može reći jesu li moje fotografije umjetnost? Što je uopće umjetnost? Ostarjela sam, a da me nisu uputili u odrastanje. Nazivaju me umjetnicom, premda o umjetnosti ne znam ništa. Moje su fotografije lov trenutka u koji sam ulovljena i sama. Otimam se vremenu kao muha paučini i to nazivaju umjetnošću! Je li umjetnost bilježiti dubinu? Bilježiti? Nije li i ova riječ infinitiv...? Fotografirati, bilježiti, loviti, uhvatiti.

Uvijek me fascinirao taj fenomen sa slikama. Stoje na zidu godinama, a onda, bez ikakvog povoda, ama baš ikakvog padnu, tras, padnu dole. Vise okačene o ekser, niko ih i ne pipne, ali one u jednom trenutku, tras, padnu dole, kao kamen. U savršenoj tišini, dok je sve oko njih nepomično, ni muha da proleti, a one, tras. Ne postoji nikakav razlog.Zašto baš u tom momentu? Niko ne zna. Tras. Šta se to dogodilo jednom ekseru te on zaključi da mu je svega dosta? Ima li i on dušu, jadnik? Donosi li odluke? Dugo je razgovarao sa slikom, nisu mogli da se dogovore šta da rade, pričali su o tome svake večeri, godinama, a onda su odredili datum, sat, minutu, tren, upravo sada, tras. Ili su za to znali već od samog početka, njih dvoje, sve je već bilo ugovoreno, znaš ja ću da popustim za sedam godina, što se mene tiče nema problema, ok., onda smo se dogovorili za 13. maj, ok., oko šest, neka bude petnaest do šest, važi, onda laku noć, ‘ku noć. Sedam godina kasnije, 13. maj, petnaest do šest: tras. Nikom nije jasno. To je jedna od onih stvari o kojima je bolje ne misliti, u protivnom možeš da poludiš. Kada padne slika. Kada se probudiš, jednog jutra, i više je ne voliš. Kad otvoriš novine i vidiš da je počeo rat. Kad vidiš neki voz i pomisliš ja moram da odem odavde. Kad se pogledaš u ogledalo i shvatiš da si ostario...

Children from all over the world have the same religion, childhood! @ viorel muha

We sleep with dream, fantasy and hope, but we always get up with reality.

Children from all over the world have the same religion, childhood!

Reason. The point where man begins to find that he exists.

Je n'osais pas le dire aux autres mais j'avais peur de Francis. Je n'aimais pas trop quand Gino insistait sur la bagarre et la baston pour protéger l'impasse parce que je voyais bien que les copains étaient de plus en plus motivés par ce qu'il racontait. Moi aussi, je l'étais un peu, mais je préférais quand on fabriquait des bateaux avec des troncs de bananiers pour descendre la Muha, ou quand on observait aux jumelles les oiseaux dans les champs de maïs derrière le Lycée international, ou encore quand on construisait des cabanes dans les ficus du quartier et qu'on vivait des tas de péripéties d'Indiens et de Far West. On connaissait tous les recoins de l'impasse et on voulait y rester pour la vie entière, tous les cinq, ensemble. J'ai beau chercher, je ne me souviens pas du moment où l'on s'est mis à penser différemment. A considérer que, dorénavant, il y aurait nous d'un côté et, de l'autre, des ennemis, comme Francis. J'ai beau retourner mes souvenirs dans tous les sens, je ne parviens pas à me rappeler clairement l'instant où nous avons décidé de ne plus nous contenter de partager le peu que nous avions et de cesser d'avoir confiance de voir l'autre comme un danger, de créer cette frontière invisible avec le monde extérieur en faisant de notre quartier une forteresse et de notre impasse un enclos. Je me demande encore quand, les copains et moi, nous avons commencé à avoir peur.

The word is the beginning and silence the end. Between word and silence, we exist.

Love? It is the most beautiful music of the soul. She has all the perfect notes!

Beauty is the most beautiful bird, but it passes too quickly through life!

The cry of true love which is abandoned, is like the scream of the bird when it dies!

When we appreciate the beautiful, we are living up to our calling as beholders. Hopkins writes in “Hurrahing in Harvest,” “These things were here and but the beholder /wanting.” Repeatedly in Scripture we are commanded to “behold.” We are meant to delight in the beautiful and to cultivate beauty, as muhas we are asked to know the true and follow the good. These are not inseparable commands or hierarchical directives—the Good, the True, and the Beautiful all claim equal piety. We miss the mark when we cultivate ugliness, devalue beauty, or use beauty for our own satisfaction. … Reading beautiful literature increases our capacity to behold, to pay attention in order to see, and to enjoy useless goods. We love the most useless things. To say God is useless, then, as I began, is not to say taht God does not matter, but the opposite. God matters most: he is the end and thus cannot be used for anything. Beauty turns us away from the sin of prioritizing use and reminds us to enjoy. When we consider our chief end as human beings, is it not, after all, “to glorify God and to enjoy him forever”? From where does this enjoyment come but from the beauty of God? (p. 55)

Morao sam razmisliti. Pokušao sam razmislitit. Muha je i dalje plazila po stolu. Smotao sam Racing Form, zamahnuo i promašio. Nije bio moj dan. Moj tjedan. Moj mjesec. Moja godina. Moj život. O, k vragu.

Po staklima prozora počele su kliziti kapi kiše ostavljajući vidljiv trag iza sebe, spočetka lijeno i umorno poput muha pred kišu - sporo su sustizale jedna drugu, stapale se i lijeno klizile dalje - a kasnije sve brže i brže.

People born to a society without the smile culture all their lives will be unhappy!

Look up to know you got up from below!

Patience can take you somewhere, impatience can take your life too!

Libertatea este o chemare. Libertatea este sinele tău și sufletul de a zbura spre mâine în care ce-i rău astăzi, mâine nu va mai fi! 2 Viorel Muha

Libertatea ca si iubirea sunt cauza fericirii si sunt cele mai vitale bunuri ale unui om. O societate care răpește din acestea părți sau le confiscă în totalitate, este o dictatură care de urgența trebuie dată jos! @ Viorel Muha

Libertatea este cerul din tine, fără nori, fără furtună, fără supărări, este sufletul tău care de fericire zboară. Ea, libertatea, poate fi zâmbetul de fericire a copilului tău, ochii în lacrimi ai mamei sau a bunicii când își privește fără dureri copii săi. @Viorel Muha

A iubi si a fi liber, înseamnă a fi, înseamnă că exiști nu singur și nefericit! @Viorel Mauha

Dacă ești liber în tine încearcă să fi și-n exteriorul tău! Libertatea ta cu a mea și-a tuturor, ne va face mai fericiți pe toți și societatea se va curăța și va prospera! @Viorel Muha

Atunci când frica și nesiguranța se strecoară în tine când tu te străduiești să mergi pe drumul drept al vieții și dreptății , nu mai trăiești într-un stat de drept! @ Viorel MUHA

When fear and insecurity creep into you when you strive to walk the right path of life and justice, you no longer live in a state of law!" - Viorel Muha