Mic Ii Quotes

Prudenta lui ii egala averea. Era de o umilinta excesiva. Niciodata orgoliul nu-l prinsese in capcanele sale. Acest negustor se facea atat de mic, de bland, de placut si de sarac la curte, in fata printeselor, regilor si favoritilor, incat aceasa modestie si bonomie ii pazisera afacerea.

Dar de ce nu vorbeşti şi cu mine? Crezi cumva că de-aia n-am venit la patul tău înainte să mori, fiindcă te-am uitat?... Ştiu că poate cu timpul amintirea ta de când eram mic ar fi crescut iar la loc şi ar fi astupat-o pe cea de care mi-a fost mie frică să n-o capăt venind la patul tău, m-am gândit şi la asta, dar eu mai ştiu că nu toate încercările te lasă neatins... puţine te întăresc, toate caută să-ţi ia puterea... Şi eu vreau să spun ca şi tine că binele n-a pierit niciodată din omenire, dar că trebuie să ajungem să-l facem pentru toţi... Altfel crezi că merităm să vedem lumina soarelui?

E fatal, dispare coninteresarea, fara sa mai vorbim a esecul unei initiative pentru sine e mic, neinsemnat, in timp ce esecul tuturor, disparind grija individuala pentru vite de pilda, dar si pentru rest, e catastrofal. Legea unii fortelor, in mod paradoxal n-ar mai functiona, fiindca oamenii raspund la chemare si se unesc doar in fata primejdiilor, inundatiilor (chiar cazul Olandei, care si-a construit cunoscutele diguri in fata marii), foc, seceta generalizata, razboi dar dupa ce toate acestea trec se intorc in ei insisi si doresc sa traiasca asa cum le place, sa se speteasca muncind, daca asta ii pasioneaza in vederea unui castig care ar fi masura efortului depus si nu sa depuna efort in paguba, fiindca sa fim atenti, degeaba ar munci ei din toate puteriloe in colectiv, daca altii ar sta si ar munci prost: gospodaria colectiva ar fi saraca sau mediocra si valoarea zilei de munca ar fi scazuta. Cu alte cuvinte, cel sirguincios va trebuie sa cedeze fatalmente o parte din munca lui celui puturor, care prin puturosenia lui ar lovi in intreaga colectivitate. Cu alte cuvinte, am iesi din domeniul implacabil al necesitatii, care sileste un om liber sa munceasca daca nu vrea sa piara, in cel al gramezii umane in care aceasta amenintare ar disparea; rezultatul: saracie generalizate, demoralizarea pentru cei vrednici, care in cele din urma vor parasi gospodaria colectiva cautindu-si alte rosturi si bunurile pamantului vor zacea neculese pe cimp... Nu pot sa prevad mai mult consecintele care ar decurge: economie in dezordine, masuri menite sa cirpeasca ici, in timp ce ar plesni dincoace, fiindca unica masura, aceea de a recunoaste un esec si a se reda oamenilor initiativa individuala, nu s-ar lua.