“
Dacă singurătatea e ceva ce te atrage doar fragmentar, dacă nu îţi imaginezi întreaga ta viaţă trăită undeva cu totul şi cu totul izolat de oameni, atunci niciodată, cu niciun preţ, sub nicio formă, nu trebuie sa devii prea deştept. Dacă aş fi avut puţină înţelepciune şi instinct de conservare, acum aş fi fost mediocru, adică prost, şi aş fi putut avea o iubită. O familie. Un copil sau doi. Un câine. Un apartament de două camere cu chirie. Cu balcon. Aş fi urmat un program strict, întocmit de femeia mea, de dezalcoolizare, dezintoxicare şi depurificare. Aş fi mers la sală, iar cu băieţii aş fi avut voie la bere doar sâmbăta seară, de două ori pe lună. Aş fi avut job, mi-aş fi făcut credit la bancă pentru un apartament care să fie doar al nostru. Aş fi mers în vizită la soacră, i-aş fi dus un buchet frumos de flori. I-aş fi pupat mâna. I-aş fi dus crănţănele şoricarului soacrei. Aş fi fost atent să nu-l calc cu bocancul pe cap, sub masă. Aş fi ajutat-o să aducă farfuriile din bucătărie şi să pună masa pentru toată familia. Aş fi dat anunţ la ziar pentru a-i găsi şoricarului soacrei o şoricară cu care să facă şoricăruţi.
”
”