Mai Valentine Quotes

Valentine clears his throat. "So. Why can't you just say it?" "Say what?" "You know what." "It's hardly the time or place." "It is if you're dying." "I can't." "You're a dick. Just fucking say it!" "I can't! I'm... English." "What am I, a Martian? I say it all the time. I know you love me, why can't you say it?" "If you know, then why do I have to?" "You're missing the point a bit." "I took your bullet, you little twat, don't you dare question whether I love you." "Yeah, but you could say it." The throb of the gunshots is pounding all down his arm and body. The pain's so bad he wants to cry, like he's five and he's skinned his knee coming off his bike. "Je t'aime," he says, through gritted teeth, to shut the kid up. "Je ne sais pas pourquoi. Tu es... complètement bête, tu t'habilles comme une pute travestie, je hais ta musique, tu es fou, tu me rends fou, mais je suis fou de toi et je pense à toi tout le temps et je t'aime, oui. Tu comprends? Je t'aime. Seulement... pas en anglais. Je ne peux pas." Valentine's shifting about like he's uncomfortable. "I ain't got no idea what you just said but I think I need to change my pants." "Maintenant, ta gueule.

je lui tendis les trois pommes vertes que je venais de voler dans le verger. Elle les accepta et m'annonça, comme en passant : — Janek a mangé pour moi toute sa collection de timbres-poste. C'est ainsi que mon martyre commença. Au cours des jours qui suivirent, je mangeai pour Valentine plusieurs poignées de vers de terre, un grand nombre de papillons, un kilo de cerises avec les noyaux, une souris, et, pour finir, je peux dire qu'à neuf ans, c'est-à-dire bien plus jeune que Casanova, je pris place parmi les plus grands amants de tous les temps, en accomplissant une prouesse amoureuse que personne, à ma connaissance, n'est jamais venu égaler. Je mangeai pour ma bien-aimée un soulier en caoutchouc. Ici, je dois ouvrir une parenthèse. Je sais bien que, lorsqu'il s'agit de leurs exploits amoureux, les hommes ne sont que trop portés à la vantardise. A les entendre, leurs prouesses viriles ne connaissent pas de limite, et ils ne vous font grâce d'aucun détail. Je ne demande donc à personne de me croire lorsque j'affirme que, pour ma bien-aimée, je consommai encore un éventail japonais, dix mètres de fil de coton, un kilo de noyaux de cerises — Valentine me mâchait, pour ainsi dire, la besogne, en mangeant la chair et en me tendant les noyaux — et trois poissons rouges, que nous étions allés pêcher dans l'aquarium de son professeur de musique. Dieu sait ce que les femmes m'ont fait avaler dans ma vie, mais je n'ai jamais connu une nature aussi insatiable. C'était une Messaline doublée d'une Théodora de Byzance. Après cette expérience, on peut dire que je connaissais tout de l'amour. Mon éducation était faite. Je n'ai fait, depuis, que continuer sur ma lancée. Mon adorable Messaline n'avait que huit ans, mais son exigence physique dépassait tout ce qu'il me fut donné de connaître au cours de mon existence. Elle courait devant moi, dans la cour, me désignait du doigt tantôt un tas de feuilles, tantôt du sable, ou un vieux bouchon, et je m'exécutais sans murmurer. Encore bougrement heureux d'avoir pu être utile. A un moment, elle s'était mise à cueillir un bouquet de marguerites, que je voyais grandir dans sa main avec appréhension — mais je mangeai les marguerites aussi, sous son oeil attentif — elle savait déjà que les hommes essayent toujours de tricher, dans ces jeux-là — où je cherchais en vain une lueur d'admiration. Sans une marque d'estime ou de gratitude, elle repartit en sautillant, pour revenir, au bout d'un moment, avec quelques escargots qu'elle me tendit dans le creux de la main. Je mangeai humblement les escargots, coquille et tout. A cette époque, on n'apprenait encore rien aux enfants sur le mystère des sexes et j'étais convaincu que c'était ainsi qu'on faisait l'amour. J'avais probablement raison. Le plus triste était que je n'arrivais pas à l'impressionner. J'avais à peine fini les escargots qu'elle m'annonçait négligemment : — Josek a mangé dix araignées pour moi et il s'est arrêté seulement parce que maman nous a appelés pour le thé. Je frémis. Pendant que j'avais le dos tourné, elle me trompait avec mon meilleur ami. Mais j'avalai cela aussi. Je commençais à avoir l'habitude. (La promesse de l'aube, ch.XI)

I figli non capiscono mai l'amore di un genitore... Al mondo non c'è nulla di simile. Nessun amore è così travolgente. Nessun padre, neppure Valentine, sacrificherebbe suo figlio per un pezzo di metallo, per quant potente esso sia.

Nonostante tutto, non sopporto il pensiero che questo anello vada perso per sempre, come non sopporto il pensiero di lasciare te per sempre. E se per una cosa non ho scelta, almeno per l’altra posso scegliere. Ti lascio il nostro anello di famiglia, perché hai lo stesso diritto di averlo quanto me. Ti sto scrivendo questo guardando il sole che sorge. Tu stai dormendo, i sogni si susseguono dietro alle tue palpebre inquiete. Vorrei sapere a cosa stai pensando... Vorrei poter scivolare nella tua testa e vedere il mondo allo stesso modo in cui lo vedi tu. Vorrei potermi vedere allo stesso modo con il quale mi vedi tu. Ma forse non voglio vedere questo. Probabilmente mi farebbe sentire ancora di più il peso di questa grande menzogna, e non potrei sopportarlo. Io appartengo a te. Potresti fare tutto quello che vuoi di me e io te lo lascerei fare. Potresti chiedermi qualsiasi cosa e io distruggerei me stesso cercando di farti felice. Il mio cuore mi dice che questo è il sentimento migliore e più grande che io abbia mai avuto. Ma la mia mente sa la differenza tra volere qualcosa che non puoi avere e volere qualcosa che non dovresti volere. E io non dovrei volerti. Tutta la notte ti ho guardata dormire, ho guardato la luna andare e venire, gettando la sua ombra sul tuo viso, tra luce e buio. Non ho mai visto niente di più bello. Penso alla vita che avremmo potuto avere se le cose fossero state diverse, una vita dove questa notte non sarebbe stata un evento singolare, separato da tutta la realtà, ma dove ogni notte passata in questo modo sarebbe stata naturale. Ma le cose non sono diverse, ed io non riesco più a guardarti senza sentire di averti ingannata facendoti innamorare di me. La verità che nemmeno uno è disposto a dire ad alta voce è che nessuno ha una possibilità di vincere contro Valentine se non io. Sono in grado di avvicinarmi a lui come nessun altro può. Posso fingere di volermi unire a lui e lui mi crederà, fino a quell’ultimo momento in cui finirò questa storia, in un modo o nell’altro. Ho qualcosa di Sebastian; posso condurlo nel luogo dove mio padre si nasconde, e questo è ciò che farò. Quindi ti ho mentito ieri sera. Ti ho detto che volevo passare una sola notte con te. Quando in realtà vorrei passare tutte le notti della mia vita con te. Ed è per questo che sono sgattaiolato fuori dalla tua finestra, ora, come un codardo. Perché se ti avessi detto tutto questo in faccia, non sarei riuscito ad andare via. Non ti biasimo se mi odi, vorrei che lo facessi. Finché potrò ancora sognare, sognerò te. Jace

Și cum mergeam eu cu patul în spinare, la un moment dat m-a cuprins deznădejdea. (SLĂBĂNOGUL SE CHIRCEȘTE) Dacă îmi ia cineva locul aici?... Alt loc liber nu mai apare decât atunci când moare careva și la pândă sunt atât de mulți, încât, dacă m-aș așeza din nou la coadă, mi-ar veni rândul la sfântu-așteaptă. Și-atunci, de ce să renunț singur la locul meu?! M-am întors la timp că tocmai puseseră ochii pe el gunoierii, cărătorii de leșuri. A trebuit să mă cert cu ei, dar până la urmă i-am dovedit. Mi-am pus patul înapoi la locul lui. (Se așază pe pat sleit de putere.) Eram din nou liniștit și stăpân pe situație. Aveam un loc în lume. Locul meu în lume!...

A doua zi era deja în microbuz, cu un ghiozdan mare și o sacoșă sub scaun, căștile în urechi și o mutră îmbufnată pe care Valentin avea să o țină minte câte zile mai avea, noroc că nu erau chiar așa multe.

— Non hai mai pensato — disse lo stregone con aria meditabonda, cercando di staccarsi un rimasuglio di smalto dalle unghie — che tutta questa storia del parabatai sia piuttosto crudele? Te lo puoi scegliere, ma non puoi mai liberartene. Nemmeno se ti si rivolta contro. Guarda Luke e Valentine. E anche se, per certi versi, il tuo parabatai è la persona che ti è più vicina al mondo, non puoi innamorartene. Se muore, poi, muore anche una parte di te stesso. — Come fai a sapere tutte queste cose sui parabatai? — Conosco gli Shadowhunters — rispose Magnus, dando una pacca sul cuscino del divano accanto a sé; il Presidente Miao salì e gli strofinò la testa contro. Le lunghe dita dello stregone affondarono nel pelo felino. — E da molto tempo. Siete strane creature. Tutta fragile nobiltà e umanità da un lato, tutto sconsiderato fuoco degli angeli dall’altro. — Fece saettare gli occhi su Jace. — Soprattutto tu, Herondale, perché il fuoco degli angeli ce l’hai nel sangue.

Noroc cu Valentine's Day, că altfel nu mai sărbătoreau puii de dac iubirea, neam. De nervi, s-au inervat ăştia şi au contraatacat la inimioare cu o sărbătoare de care auziseră doar cercetătorii de la Institutul de Folclor. Probabil că sigur (cum a zis un mare jurnalist şi prezentator de ştiri şi nu voi înceta să reamintesc această contradovadă a existenţei creierului la personalităţi importante, cum se spune; pentru că sunt şi personalităţi neimportante, aşa cum nu e pădure fără foc sau scânteie fără uscături), probabil că sigur, zic, mai ştiau de ea şi iniţiaţii în kestii dacice de la Federaţia Română de Oină. Dragobetele ăsta e un fel de sărbătoare resuscitată la nervi, o mumie care mişcă un pic atunci când adie vântul de primăvară, un fel de #tuiguramăsii de marketing american, ce noi nu putem să facem ceva care nu interesează pe nimeni, care nu are legătură cu absolut nimic? Ce, mă, noi nu avem designeri talentaţi, care să ştie să copieze ia românească exact aşa ca şi cum ar fi făcut-o ei?! "Hai siktir", cum le spuneau vechii daci romanilor. Doar fashionistele ar putea să îşi ridice poporul din uitare şi din negarea rădăcinilor şi tradiţiilor noastre atât de frumoase, asortând ia noastră românească la nişte converşi cu broderie celtică, maramureşeană. În locul designerilor români care nu ţi-au uitat rădăcinile rurale, eu m-aş grăbi să creez un echipament şic pentru naţionala de oină; sunt puţini jucători, meciurile au loc pe islazuri abandonate, deci chiar nu ar fi vreo primejdie de mainstream. Sper să nu irosim şi această şansă. Oricum, nimic nu e clar la sărbătorile astea, în afară de faptul că primăvara vine inevitabil, iar oamenii caută orice motiv să bea şi alte alea. Partea frumoasă a vieţii e că printre cascade de inimioare, luminiţe şi broderii de borangic am zărit un cuplu de adolescenţi în metrou. Ea era cam pitică şi acneică, el, slăbănog, înăltuţ şi puţin timorat de entuziasmul ei. Părerea mea e că specia se descurcă singură, dacă e lăsată în pace, chiar dacă e frig şi poartă canadiene cu fermoar şi pare că are nevoie de sărbători inutile ca să se exprime tandru. Ea îl ţinea strâns cu braţul stâng pe după mijloc, îşi lăsase capul pe pieptul lui de fâş, îl implora din când în când pentru câte un pupic delicat şi tot urca şi cobora fermoarul gecii lui bleumarin. Devenise atentă la această mişcare şi se vedea că asculta ceva peste tâtâm-tâtâmul roţilor de tren. Metroul ajunsese la Victoriei, se cam golise, era pace şi se auzea doar un fâsâit, probabil de la perna de aer laser inventată de Henri Coandă, pe care se deplasează metroul românesc. Şi atunci, căprioarei i-au râs ochii şi i-a spus băiatului, luminată la faţă: "Ştii că fermoarul face alt sunet când îl închizi sau când îl deschizi?" I-a arătat de câteva ori: sus, jos, zuup, ziip, mai grav la urcare, mai înalt şi zglobiu la coborâre. El îşi aplecase urechea stângă şi asculta concentrat. Fata s-a oprit, s-au uitat intens unul la altul, ca şi cum ar fi ascultat un gospel cântat de toate fermoarele din lume, care se închideau şi se deschideau într-un balans perfect, şi s-au sărutat ca şi cum nu se văzuseră de foarte mult timp.

– Vous faire confiance ? dit Lăpușneanu, qui pénétrait son dessein. Tu penses peut-être que je ne connais pas le vieux dicton moldave : « Le loup change de poil, mais non de caractère » ? Tu penses peut-être que je ne vous connais pas, et toi mieux que les autres ? Que je ne sais pas non plus que, chef de mes armées, tu m'as abandonné à l'heure de la défaite ? Veveriță, certes, a toujours été mon ennemi, mais ouvertement ; Spancioc est encore jeune, son cœur est plein d'amour pour son pays ; j'aime voir sa hardiesse, qu'il ne tente pas de cacher. Stroici est un enfant qui ne connaît pas encore les hommes, ni la flatterie, ni le mensonge ; il ne sait pas que tout ce qui reluit n'est pas or. Mais toi, Moțoc toi qui as vieilli dans l'adversité, habitué à flatter tous les princes, tu as trahi le Despote, tu m'as trahi moi-même, tu trahiras Tomșa. Dis-moi : ne serais-je pas le plus grand des sots de te faire encore confiance ? Je te pardonne pourtant d'avoir cru pouvoir me tromper et te promets de ne pas souiller mon épée de ton sang. Je t'épargnerai, car tu m'es nécessaire pour aider à porter le poids de la haine populaire. Il reste des bourdons : il faut nettoyer la ruche. (Dans la traduction de Valentin Lipatti, extrait de "ALEXANDRU LĂPUȘNEANUL") [— Să mă-ncred în voi? zise Lăpușneanul înțelegînd planul lui. Pesemne gîndești că eu știu zicătoarea moldovenească: „Lupul părul schimbă, iar năravul ba“? Pesemne nu vă cunosc eu și pre tine mai vîrtos? Nu știu, că fiind mai mare peste oștile mele, cum ai văzut că m-au biruit, m-ai lăsat? Veveriță îmi este vechi dușman, dar încăi niciodată nu s-au ascuns; Spancioc este încă tînăr, în inima lui este iubire de moșie; Îmi place a privi sumeția lui, pre care nu se silește a o tăinui. Stroici este un copil, care nu cunoaște încă pre oameni, nu știe ce este îmbunarea și minciuna; lui i se par că toate paserile ce zboară se mănîncă. Dar tu, Moțoace? învechit în zile rele, deprins a te ciocoi la toți domnii, ai vîndut pre Despot, m-ai vîndut și pre mine, vei vinde și pre Tomșa; spune-mi, n-aș fi nătărău de frunte, cănd m-aș încrede în tine? Eu te iert însă, c-ai îndrăznit a crede că iar mă vei putea înșela, și îți făgăduiesc că sabia mea nu se va mînji în sîngele tău; te voi cruța, căci îmi ești trebuitor, ca să mă ușurezi de blăstemurile norodului. Sînt alți trîntori de care trebuie curățit stupul. ]

Portrait de l'artiste en jeune homme Christophe Colomb a découvert l'Amérique. Le Titanic a coulé. Esenine s'est suicidé dans une chambre d'hôtel. Edith Piaf chante encore dans les rues des Paris. J'ai un mètre soixante-quinze J'aurais le prix Nobel Je vais être publié à titre posthume. Je vais peindre une nature morte encadrée de rose. J'ai une tache de chaux à blanchir sur l'épaule gauche. Ma main a cinq doigts E=mc2 Eli, eli, lama sabasctani aujourd'hui on est le 29 septembre.] [Portret al artistului în tinerețe Columb a descoperit America. Titanicul s-a scufundat. Esenin s-a sinucis într-o cameră de hotel. Edith Piaf mai cântă încă pe străzile Parisului. Am 1,75 m. Voi lua premiul Nobel. Voi publica postum. Voi picta o natură moartă cu chenar roz. Am o pată de var pe umărul stâng. Mâna mea are cinci degete. E=mc2 Eli, eli, lama sabasctani astăzi e 29 septembrie.] (p. 40, traduit en français par Gabrielle Danoux)

De Valentine's-ul ăsta - sau de Dragobete, dacă sunteți mai naționaliști - ar fi greu să vă luați partenerul de mână și să fiți sinceri? Să vă aduceți aminte de ce vă iubiți? Să spuneți ce așteptați și ce vă nemulțumește în cuplul vostru? Să încetați să funcționați ca un SRL țâfnos de crescut copii și de platit facturi? Ne risipim timpul inventând probleme, ca și cum viața n-ar fi destul de grea și scurtă. Chiar nu suntem capabili să ne oprim și să ne pierdem unii în ochii celuilalt?

Hai nominato Jill Valentine. Chi è?" "La prima donna che abbia mai amato" risponde lui, serio Ah. Perché gli ricordo la prima donna che ha amato? Somiglio a qualche sua ex? Era una sua ex, almeno? "È di New Rome, questa Jill Valentine?" Lui mi guarda con gli occhi sgranati... e poi scoppia a ridere. Forte, di gusto. Con le lacrime agli occhi.

[…] E i Nephilim… Sì, abbiamo la tendenza ad amare in maniera totalizzante. A innamorarci una volta sola, a morire di dolore per amore… Il mio vecchio tutor mi diceva sempre che i cuori dei Nephilim sono come i cuori degli angeli: provano tutti i dolori umani, e non guariscono mai.” “Invece tu ci sei riuscita. Amavi Valentine, eppure adesso ami Luke.” “Lo so.” Lo sguardo di Jocelyn era distante. “Ma solo dopo aver passato più tempo nel mondo dei mondani ho cominciato a capire che la maggior parte di loro non aveva quello stesso concetto di amore. Ora so che può capitarti più di una volta sola, che il cuore può guarire, che si può amare e riamare.