Jf Kennedy Quotes

45,000 sections of reinforced concrete—three tons each. Nearly 300 watchtowers. Over 250 dog runs. Twenty bunkers. Sixty five miles of anti-vehicle trenches—signal wire, barbed wire, beds of nails. Over 11,000 armed guards. A death strip of sand, well-raked to reveal footprints. 200 ordinary people shot dead following attempts to escape the communist regime. 96 miles of concrete wall. Not your typical holiday destination. JF Kennedy said the Berlin Wall was a better option than a war. In TDTL, the Anglo-German Bishop family from the pebbledashed English suburb of Oaking argue about this—among other—notions while driving to Cold War Berlin, through all the border checks, with a plan to visit both sides of it.

Uccidere essere umani veri richiedeva una perizia più psicologica che manuale. Non erano che i meridionali del mondo. Non so se questo concetto sia sufficiente. Il Sud si caratterizza quasi ovunque per il poco valore oggettivo attribuito alla sua popolazione. Il Sud è sempre un punto di riferimento umano relativo, in quanto il Sud è sempre il Nord nei confronti di un altro Sud. Ma ogni Sud, mi aveva fatto osservare Mr Phileas Wonderful, è sempre umanamente degradato rispetto al suo Nord referenziale. Loro sapevano di cosa si trattava.

Nuestra Tribu llevaba plumas en el corazón y pintura de guerra en el alma.[...] Cuán aplastables eran, qué débiles de uno en uno, frente a las ventoleras, qué víctimas propicias frente a los poseídos por el miedo a la Historia, qué patéticas podían ser, en cualquier momento, sus plumas y sus pinturas.

The Misfits Marilyn întârzia zilnic cu orele la filmare, pentru că lua atâtea tranchilizante, că era cu neputinţă să fie trezită. Pare-se că se simţea trădată de cei trei amanţi, J.F. Kennedy, Yves Montand şi Miller însuşi, care o folosise pentru a-şi repune cariera pe linia de plutire. Iar când ajungea pe platoul de filmare, mare lucru nu reuşea să facă: ori uitase textul, ori avea o privire atât de pierdută, încât regizorul John Huston renunţa să filmeze. Clark Gable avea cincizeci şi nouă de ani şi nu stătea prea bine cu sănătatea, ceea ce nu-l împiedica să bea doi litri de whisky pe zi şi să fumeze trei pachete de ţigări. Cavaler din şcoala cea veche, nu se enerva niciodată când Marilyn întârzia: se mulţumea s-o ciupească de fund şi s-o îndemne: „La treabă, frumoaso“. La rândul lui, Montgomery Clift o luase şi el pe băutură şi pe droguri după accidentul care îl desfigurase şi, în plus, nici nu-şi asuma homosexualitatea. În atare situaţie, John Huston şi-a pierdut şi el interesul pentru lucru şi-şi petrecea toate nopţile la cazino. Intra la unsprezece şi pleca la cinci dimineaţa. Ajunsese să datoreze atâţia bani, că – se zice – a oprit filmările şi a trimis-o pe Marilyn la spital, ca să câştige timp şi să iasă din încurcătură. A fost o adevărată minune că pe 5 noiembrie 1960 au reuşit să termine filmul. Pesemne că a fost o experienţă dură, căci a doua zi Clark Gable a murit în urma unei crize cardiace. A fost şi ultimul film al lui Marilyn, care nu după multă vreme a sucombat după o supradoză. Bomboana de pe colivă a fost că Vieţi rebele a fost un eşec financiar.

Life sucks, not until Stalin, Ioseb Besarionis dze Jughasvili, or J.F. Kennedy but ever since, Yellow Canary Cranberry!

La juventud no es una etapa de la vida, sino un estado de ánimo [...] el predominio del valor sobre la timidez, del apetito por la aventura sobre el amor a la comodidad.