Jacques Tati Quotes

Înainte de a combate moartea, trebuie să înveți să trăiești.

Astfel, omul rămâne, în același timp, un redutabil animal de pradă și un ucenic vrăjitor genial, dar... foarte infantil. Și totuși, în el trebuie să sperăm atâta timp cât putem să sperăm, și el trebuie să ceară încrederea semenilor săi.

Venim de departe, fiecare dintre noi, pe drumuri atât de diverse încât le credem unice. Venim de departe, pentru a ajunge la prezent, pentru a îndrăzni să ne ocupăm locul, să ocupăm un spațiu de viață care nu se dezvăluie sub pașii noștri, pentru a putea lăsa poate, poate, o urmă infimă a trecerii noastre pe acest Pământ.

De fapt, am descoperit și am știut foarte devreme că trebuie să te bați tot timpul. Pe toate fronturile vieții, pe toate mizele existenței, căci nimic nu este câștigat dinainte, nimic nu este dat, nimic nu e ușor. Așa e viața, săracii nu au niciodată dreptate, se spunea în familie. Nu trebuie să te lași păcălit, adăugau vecinii. Trebuie să arăți că ești bărbat, supralicitau prietenii mei.

Drumurile înțelepciunii sunt marcate de curajul de a fi și forța de a se putea confrunta cu amărăciunile neînțelegerii și uneori ale solitudinii. Cel care le întâlnește, care acceptă să le străbată, care se aventurează spre necunoscut, spre irațional, nu știe niciodată ce va descoperi la capăt, astfel încât va trebui să accepte să se iubească pentru a putea fi un bun tovarăș pentru el însuși.

When we got back to Manhattan, Maeve took me to a men’s store and bought me extra underwear, a new shirt, and a pair of pajamas, then she got me a toothbrush at the drugstore next door. That night we went to the Paris Theater and saw Mon Oncle. Maeve said she was in love with Jacques Tati. I was nervous about seeing a movie with subtitles but it turned out that nobody really said anything. After it was finished, we stopped for ice cream then went back to Barnard. Boys of every stripe were expressly forbidden to go past the dorm lobby, but Maeve just explained the situation to the girl at the desk, another friend of hers, and took me upstairs. Leslie, her roommate, had gone home for Easter break and so I slept in her bed. The room was so small we could have easily reached across the empty space and touched fingers.

Este curios, pe măsură ce timpul meu de viață pe viitor se îngustează, timpul meu prezent se accelerează și crește, și uneori, mă lasă în urma lui. Zilele mele de azi ar trebui să aibă șaptezeci și două de ore, însă sunt conștient că acest lucru nu m-ar ajuta să le trăiesc mai bine. Ceea ce știu este că mă gândesc din ce în ce mai puțin la viitor. Acesta a devenit mai puțin prezent și lasă mai mult spațiu zilei de azi.

Consumăm virtualul, imagini în conservă, ne lăsăm contaminați de impactul unei vieți și unei societăți de consum care devine din ce în ce mai artificială. Îndoparea și adjuvantele au devenit necesare pentru a putea, pur și simplu, să te speli în fiecare dimineață, să poți sta în picioare, să mergi să muncești, să gestionezi la minimum o viață intimă sau familială, o viață personală mai exactă, alergând după timp, pentru a simți că sentimentul de a exista se face prezent în viețile noastre.

Prezentul meu de azi nu este decât o secvență într-un viitor care se accelerează și care uneori devine dificil. Suntem ființe cu o istorie neîncetat în construcție, care ne atrage adesea spre trecut, ne imobilizează sau ne trimite la situații neterminate, răni sau vise nebune, și suntem și visători, constructori de viitor voind să punem viitorul în serviciul dorințelor noastre, mai ales când acesta se retrage sau lasă să apară zone de umbră și o amenințare la orizont. Trebuie astfel să mergem cât mai aproape de clipă, într-un prezent al prezentului.

Dincolo de violența endemică ce ne invadează și încearcă să ne distrugă, să păstrăm această fărâmă de viață pentru a oferi celor dragi, celor care ne sunt în preajmă, și aceasta acum. Să ne ancorăm în prezent pentru a rezista, pentru a continua să alimentăm energia dragostei. Pentru că viitorul , astăzi, pare să se închidă într-un ciclu negativ. Și el, pentru mulți, a devenit sinonim de catastrofe. Nu mai este speranță când imprevizibilul este asasinat, când previzibilul opac, violent, distrugător obturează orizontul. Nu mai este speranță când observăm înverșunarea incredibilă pentru a distruge, abilitatea de a violenta, subtilitatea tehnică pentru a reuni cele mai bune mijloace pentru a atenta la viață.

Dar descoperim că Homo technicus de azi a devenit, pentru unii, echivalentul unui cancer pentru planeta Terra, în sensul în care acțiunile sale pe termen scurt și pe termen lung sunt capabile să agreseze, să distrugă sau să devitalizeze chiar principiile a tot ce este viu. Fie că este vorba de stratul de humus care se subțiază în fiecare an în mod excesiv, acest strat care conține principalele elemente care hrănesc tot ce este viu pe planeta noastră, fie că sunt oceanele care dețin deocamdată esențialul bogățiilor de hrană care ar trebui să ne permită să facem față la suprapopulare și la degradarea solulilor, fie că este vorba despre risipa de apă potabilă care începe să lipsească în anumite zone ale globului sau de agresiunea atmosferei, această pânză interminabilă care ne protejează de radiațiile solare, omul este factorul care cauzează toate aceste pagube.

Este puțin provocator, bineînțeles, dar putem astăzi să considerăm omul ca celula canceroasă a organismului Terra. O celulă care proliferează asigurându-și dezvoltarea în detrimentul altora, distrugându-le pentru a-și asigura propria sa dezvoltare.

Nu este vorba de o fugă, ci de o re-cadrare, pe care o găsesc foarte sănătoasă. Sunt mai prezent în prezent și las viitorul la locul său, cu sau fără mine.