Ioan Petru Culianu Quotes

Melancholy, being a kind of vacatio, separation of soul from body, bestowed the gift of clairvoyance and premonition. In the classifications of the Middle Ages, melancholy was included among the seven forms of vacatio, along with sleep, fainting, and solitude. The state of vacatio is characterized by a labile link between soul and body which makes the soul more independent with regard to the sensible world and allows it to neglect its physical matrix in order, in some way, better to attend to its own business.

Cei ce afirmă că omul Renașterii simțea, cugeta și acționa ca noi se înșeală enorm. Dimpotrivă, noi avem obiceiul de-acum multisecular de a refula în noi înșine tot ceea ce constituia imagine a lumii la omul Renașterii, până într-atât încât acesta se confundă cu „umbra” noastră, cu ceea ce învățat, prin educație, să extirpăm și să mutilăm din noi înșine. Adăpostim încă în noi un frate debil, din pricină că nu ne putem debarasa complet de el. Dacă el este caricatura noastră - de vreme ce acumulează într-însul trăsăturile noastre cele mai infantile și mai ridicole -, să încercăm pentru o clipă să ne punem în locul lui: firește, este foarte probabil ca el să nu aibă despre noi o imagine mai măgulitoare decât aceea pe care ne-o facem noi despre el. Dar orice comunicare este imposibilă, iar barierele de vârstă nu se ridică niciodată. De aceea, e mică speranța că într-o zi ne-am putea înțelege și strânge mâna. Dar e încă și mai redusă posibilitatea ca acest oaspete neliniștitor din profunzimile noastre să dispară vreodată. În lipsa putinței de a ajunge la o înțelegere cordială, trebuie să învățăm a-l privi fără prea multă superioritate. Căci noi am pierdut ceea ce el avea, iar el nu are ceea ce noi am cucerit. Până la urmă, aceste cantități sunt egale. Dacă noi am realizat câteva dintre dorințele cele mai arzătoare ale imaginației sale, nu trebuie să uităm că am distrus tot pe-atâtea ș că acestea s-ar putea vădi irecuperabile.

- Ceea ce văd aici, am grăit încet, ca pentru mine, trebuie să fie un ornic. Dar el arată douăsprezece ore, iar ziua are douăzeci și patru. - Dar ne dăm seama cu ușurință dacă este miezul zilei sau miezul nopții, nu-i așa? La treaba asta nu mă gîndisem. - Dar este bine cunoscut că orele de peste zi și orele nopții sînt egale numai la cele două echinocții; iarna orele zilei sînt mai scurte, vara sînt mai lungi decît cele ale nopții. - Ai văzut vreodată o clepsidră? Da, văzusem. - Ei bine, clepsidra nu e diferită. Atît ceasul cu nisip, cît și ornicul mecanic funcționează după o convenție conform căreia toate orele sînt egale. - Dar contrazice în așa măsură realitatea, încît un asemenea instrument nu e prea folositor. Într-adevăr, cine are nevoie de o sculă să-i spună ora, cînd poate să vadă asta privind cerul? În curînd ni se vor spune și ale lucruri evidente, anotimpul de pildă sau anii vieții. Născociri inutile, cred.

Con o sin disposición natural, el mago se hace. El mago, de ejercer su arte, lo ha ejercido preciamente sobre sí mismo.

Con o sin disposición natural, el mago se hace. El mago, de ejercer su arte, lo ha ejercido previamente sobre sí mismo.

omul e conditionat, traieste in limitele principiului psihologic al compensatiei: orice exces din partea constiintei produce o reactie de sens contrar din partea inconstientului

Omul este fiinta care aspira catre Arta prin vis. Unica si ultima lui implinire este aceea de a i se permite sa traiasca in launtrul propriului sau vis. (...) Insa exista si foarte multi oameni care nu-si pot gasi pacea niciodata. Visul lor personal este tulbure, plin de teroare, de resentiment fata de ceilalti ori fata de ei insisi. A-i face sa traiasca intr-o asemenea realitate ar echivala, pentru ei, cu o condamnare la pedepsele infernului. Un infern pe care fiecare il duce cu sine oriunde se invarte. Prin Arta, ei pot fi salvati de infern, dar nu vor cunoaste niciodata adevarul. De aceea trebuie lasati sa traiasca in interiorul lumii. Lumea insasi a fost intotdeauna si a ramas o fictiune a Artei, aparuta ca sa-i salveze intr-un fel pe condamnatii la infernul personal. Din cand in cand, prin moarte, acestia se recufunda in ei insisi, iar Arta, rabdatoare, ii aduce inapoi.

Tacerea echivaleaza cu minciuna: ambele sunt impenetrabile, desi prima e mai putin abila.

nu exista alta realitate decat inteligenta umana. Lumea a venit la fiinta datorita acesteia, iar nu invers.

Au fost numeroase inteligente capabile de a se inchide in propriul lor vis. Poate ca, de fapt, lumea insasi nu e decat visul unei astfel de inteligente.

Aceasta carte, precum oricare alta, este un rasad de fantasme menit unui culegator necunoscut. Oamenii au un instinct secret care-i indeamna sa caute divertismentul si ocupatia in afara, instinct care le vine din resentimentul mizeriei lor continue. Si mai au un alt instinct secret ramas din maretia naturii lor dintai, care-i face sa cunoasca faptul ca fericirea nu sta cu adevarat decat in repaos. Iar din aceste doua instincte contrare se plamadeste in ei o nazuinta confuza ce li se ascunde vederii in strafundurile sufletului, care-i indeamna sa tinda la repaos prin agitatie si sa isi inchipuie mereu ca satisfactia pe care deloc n-o au le va veni daca, depasind cateva greutati ce li se infatiseaza, vor putea sa isi deschida prin aceasta poarta repaosului. [ Pascal, Pensees, XXVI, 1 ] Daca magia e iubire, inversul nu e mai putin adevarat. Ce face indragostitul, prin toate gesturile, cuvintele, serviciile si darurile sale, decat nu sa creeze o retea magica in jurul obiectului dragostei sale? Toate mijloacele de persuasiune pe care le desfasoara sunt tot atatea mijloace magice, al caror scop este legarea celuilalt.

D Arcy Thompson știa prea multã matematicã pentru a subscrie la afirmația curentã a neodarwinismului potrivit cãreia, cu suficient timp la dispoziție, o sutã de maimuțe ar putea bate, pânã la urmă, pe o sută de mașini de scris, Divina Comedie.

In any case, the magician State—unless it involved vulgar conjurers—is vastly preferable to the police State, to the State which, in order to defend its own out-of-date 'culture,' does not hesitate to repress all liberties and the illusion of liberties, changing itself into a prison where all hope is lost.