Iata Quotes

E un om care are mult timp de pierdut, Diana. Iata secretul. Nu alearga dupa femei. Le asteapta. Are timp sa astepte. E trist si nu stie de ce. Dar femeile vor sa stie de ce e trist. Fiecare crede ca din cauza ei e nefericit si fiecare vrea sa-l mangaie.

Mancarea buna, vinurile alese – iata scopul suprem al existentei; sa-si procure tot ce contribuie la binele sau material este tinta vietii sale. Seriozitatea rece, lipsita de sens este proprie filistinului si-l caracterizeaza. Odata sfarsite placerile materiale, societatea filistinilor devine curand plictisitoare. Pana si jocul de carti devine monoton.

Ah, iata, iar ma gandesc la el. Intotdeauna prima persoana la care ma gandesc! Cum ma mai prind asupra faptului!

Exista doua feluri de a simti singuratatea: a te simti singur în lume si a simti singuratatea lumii. Cînd te simti singur, traiesti o drama pur individuala; sentimentul parasirii este posibil chiar în cadrul unei splendori naturale. In acest caz, intereseaza numai nelinistile subiectivitatii tale. A te simti aruncat si suspendat în lume, incapabil de a te adapta ei, consumat în tine însuti, distrus de propriile tale deficiente sau exaltari, chinuit de insuficientele tale, indiferent de aspectele exterioare ale lumii, care pot fi stralucitoare sau sumbre, tu ramînînd în aceeasi drama launtrica, iata ce înseamna singuratate individuala.  Sentimentul singuratatii cosmice, desi se petrece tot într-un individ, deriva nu atît din framîntarea lui pur subiectiva cat din senzatia parasirii acestei lumi, a neantului exterior. Este ca si cum toate splendorile acestei lumi ar disparea deodata pentru ca monotonia esentiala a unui cimitir s-o simbolizeze. Sînt multi care se simt torturati de viziunea unei lumi parasite, iremediabil abandonate unei singuratati glaciale, pe care n-o ating, macar, nici slabele reflexe ale unei lumini crepusculare. Care sînt mai nefericiti, acei care simt singuratatea în ei, sau aceia care o simt în afara, în exterior? Imposibil de raspuns. Si apoi, de ce sa ma chinuiasca ierarhia singuratatii? A fi singur, în orice fel, nu e destul? Dau în scris, pentru toata lumea care va veni dupa mine, ca n-am în ce sa cred pe acest pamînt si ca unica scapare este uitarea absoluta. As vrea sa uit de tot, sa ma uit complet, sa nu mai stiu nimic de mine si de lumea aceasta. Adevaratele confesiuni nu se pot scrie decît cu lacrimi. Dar lacrimile mele ar îneca aceasta lume, precum focul meu interior ar incendia-o. N-am nevoie de nici un sprijin, de nici un îndemn si de nici o compatimire, caci desi sînt cel mai decazut om, ma simt totusi atît de puternic, atît de tare si de fioros! Caci sînt singurul om care traiesc fara speranta. Or, aceasta este culmea eroismului, paroxismul si paradoxul eroismului. Suprema nebunie! Toata pasiunea haotica si dezorientata din mine ar trebui s-o canalizez pentru a uita totul, pentru a nu mai fi nimic, pentru a scapa de spirit si de constiinta. Am si eu o speranta: speranta uitarii absolute. Dar aceasta mai e speranta, nu e ea disperare? Nu-i aceasta speranta negarea tuturor sperantelor viitoare? Vreau sa nu mai stiu nimic, nici macar sa stiu ca nu stiu nimic.

Iata ca stau pe scaun. Iar scaunul sta pe dusumea. Iar dusumeaua este incastrata in cladire. Iar cladirea sta pe pamant. Iar pamantul se intinde in toate partile, si la stanga, si la dreapta, si inainte, si inapoi. Si unde se termina?

Iata ce-am invatat despre cancer: iti arata ce inseamna o boala incurabila si apoi te azvarle inapoi in lume, in propria ta viata, cu toata placerea si dulceata ei, pe care le simti acum mai mult ca niciodata. Si stii ca ti s-a dat ceva si ti s-a luat ceva.

Am observat ca acei-sau acele- care se intereseaza cat de cat de ceea ce scriu au o trasatura comuna:neurastenia(ca sa simplificam). Nimeni sa nu deschida aceasta cartr daca n-a fost bantuit de anxietate-iata ce ar trebui sa scrie pe banderola fiecareia dintre cartile mele.

Lumea poate sa inteleaga foarte bine ce inseamna sa mori din lipsa de hrana. Prea putini pot insa sa inteleaga sau sa simta odata cu tine ce inseamna sa innebunesti de prea multa singuratate. Se mai intampla sa vada cate un astfel de captiv, de multa vreme ingropat in singuratate, cum iese la lumina zilei nebun sau indobitocit,- cum l-au parasit mintile, cum simturile lui, la inceput inflamate, au trecut prin suferinte fara nume, pentru ca apoi sa cada in amortire- si iata un subiect prea complicat pentru mintile simple, prea abstract pentru intelegerea obisnuita.

Nu stiu daca e valabil si pentru restul lumii acest adevar care, in cazul meu, functioneaza fara gres si pe care eu l-am descoperit pe cont propriu, parca legat la ochi, aidoma unei cartite, l-am descoperit pe dibuite, pe incercate, consumandu-ma ca o lumanare ce-si arde propria fiinta: sunt iremediabil diferit si despartit de tot ce ma inconjoara, de fapturi si de lucruri, asa cum pielea corpului meu ma separa fizic de restul lumii, tot asa, si imaginar, si mental, exista o piele invizibila, imateriala, care asaza o prapastie intre mine si oricine altcineva; sunt condamnat la singuratate, iar rarele clipe cand se pare ca m-as contopi cu gandul altcuiva, cu sensibilitatea altcuiva sau cu lumina iata, cu aerul, nu inseamna in ochii mei decat o licarire a iluziei niciodata atinse, o subliniere a singuratatii mele absolute, o subliniere a slabiciunii mele, a neputintei mele de a iesi din mine insumi.

Razboiul launtric al ratiunii impotriva pasiunii a facut ca cei care au voit sa aiba pacea sa se imparta in doua secte. Unii au voit sa renunte la pasiuni si sa devina dumnezei, ceilalti au vrut sa renunte la ratiune si sa devina vite. Dar nici unii, nici ceilalti n-au putut-o face; si ratiunea ramane totdeauna in picioare acuzand nimicnicia si nedreptatea pasiunior care tulbura odihna celor ce li se abandoneaza; si pasiunile sunt totdeauna vii, chiar si in sufletul celor care fac efortul de a renunta la ele. Iata ce poate omul prin el insusi si prin propriile sale eforturi cu privire la adevar si la bine. In ce priveste dovezile, suntem neputinciosi. Cautam adevarul, dar nu gasim decat incertitudine. Cautam fericirea, dar nu gasim decat nefericire si mizerie. Suntem incapabili de a nu dori adevarul si fericirea; insa nu suntem capabili nici de certitudine, nici de fericire.

Cred ca deja am scris in notele mele despre faptul ca iubirea se aseamana izbitor cu o tortura sau cu o operatie chirurgicala. Aceasta idee poate fi insa dezvoltata la modul cel mai chinuitor. Chiar daca cei doi amanti ar fi foarte indragostiti si plini de dorinte unul fata de celalalt, unul din ei va fi intotdeauna mai calm sau mai putin posedat decat celalalt. El - sau ea - este operatorul, sau calaul; celalalt, subiectul, victima. Auziti aceste suspine, preludiu al unei tragedii a dezonoarei, gemetele, strigatele, horcaiturile? Cine nu le-a proferat, cine nu le-a extorcat fara putinta de a se impotrivi? Si ce gasiti mai rau in supliciul profesat de niste tortionari meticulosi? Ochii acestia de somnambul, dati peste cap, membrele ale caror muschi tresar cu putere si se incordeaza, ca si cum ar fi actionati de o pila galvanica, betia, delirul, opiumul, in consecintele lor cele mai violente,nu va vor oferi, cu siguranta, exemple atat de curioase, atat de inspaimanatatoare. Si chipul omului, pe care Ovidiu il credea alcatuit pentru a oglindi astrele, iata-l nemairostind decat expresia unei ferocitati nebunesti ori destinzandu-se intr-un soi de moarte. Fiindca, desigur, as crede ca fac un sacrilegiu folosind extaz pentru acest soi de descompunere. -Infricosator joc, in care trebuie ca unul dintre jucatori sa-si piarda controlul de sine ! Odata, in fata mea, s-a pus intrebarea : in ce consta placerea cea mai mare a dragostei? Cineva a raspuns cu naturalete : in a primi; iar un altul : in a se datui. Primul spuse: placere orgolioasa! Iar al doilea: voluptate a umilintei! Toti acesti obsceni vorbeau ca din Imitatio Christi. In fine, s-a gasit un isolent utopist care a spus ca cea mai mare placere a dragostei este aceea de a forma cetateni pentru patrie. Eu spun ca unica, suprema voluptate, in iubire, sta in certitudinea de a face răul. Iar barbatul si femeia stiu asta din nastere ca intreaga voluptate se gaseste in rău.

- […] Va voi spune simplu ca trebuie sa traiti numai pentru ca viata e frumoasa in sine. Nu exista in lume decat un singur lucru foarte grav si de nevindecat: moartea! Restul poate si trebuie vindecat, chiar si dragostea cea mai adevarata si infocata, ca de exemplu, cea pe care o traiti voi acum! D’Assas scutura din cap cu o violenta disperata. -Imi vorbiti asa pentru ca voi n-ati iubit niciodata! zise el. Saint-Germain surase… -Ce numiti voi iubire? zise el cu o gravitate si mai pregnanta. Ascultati-ma bine. Poate ma veti intelege, pentru ca sunteti unul din sufletele cele mai generoase pe care le-am intalnit. Pentru umanitate in ansamblul sau, iubirea e o forma de egoism. Un barbat iubeste o femeie. Ceea ce vrea sa insemne ca o doreste; in felul asta doreste posesia; vrea neaparat ca acea femeie sa-i apartina in exclusivitate. Daca femeia e venala, o cumpara ca pe o statuie sau orice alt obiect de lux. Daca e onesta, se straduieste sa-i demonstreze ca trebuie sa-i apartina numai lui, si de buna voie. Una peste alta, vrea sa puna mana pe ea. E o opera de cucerire in felul barbarilor din antichitate. Dovada: chinurile iubirii se micsoreaza, disparand aproape cu totul daca femeia vizata nu se da nimanui. Ceea ce se cheama gelozie nu-i decat expresia acestui egoism de o factura deosebita… Barbatul cauta deci mai ales sa-si satisfaca propriul sau apetit de cuceritor si de proprietar atunci cand afirma ca iubeste. Iubirea, asta inseamna: vreau. Vreau acest obiect: bronz, marmura sau femeie. Pentru mine, numai pentru mine! Asa vreau eu. Si atunci spun ca o iubesc! Cat imi e de mila!... -Asa deci, murmura d’Assas, exista si o alta forma de iubire!... -Da, iubirea exista! E adevarat. E mai pretioasa decat comorile lui Ali-Baba! Dar, ma rog, ea exista. Putini barbati o cunosc. Este aproape la fel de greu de gasit un barbat care iubeste, pe cat e de greu de gasit o femeie care sa merite a fi iubita. Dar se mai intampla! -Si cum e dragostea asta de care vorbiti? intreba cavalerul. -Iubirea aceasta, zise atunci contele, este forma cea mai perfecta a devotamentului, adica tocmai contrariul a ceea ce vulgul considera a fi iubire. A iubi o femeie nu inseamna decat a dori cu ardoare fericirea ei, si nu fericirea ta. Intelegeti ce vreau sa spun? -Da… sau cel putin cred ca da, zise d’Assas. -Iubesc o femeie. Iata ce inteleg prin asta: daca aceasta femeie ma cheama in ajutor, voi fi in stare si de muncile lui Hercule, voi face sa tremure si cerul si pamantul ca sa-i asigur fericirea… dar daca ea se indeparteaza de mine… daca simpatia ei se indreapta spre un altul… -Ei bine? -Ei bine, pentru ca o iubesc… pentru ca am consimtit sa-i asigur fericirea, nu numai ca nu voi fi un obstacol intre ea si barbatul alea… dar chiar ma voi bucura vazand ca a gasit fara mine acea fericire pe care pretindeam ca i-o aduc. -Ingrozitoare teorie! -Spuneti ca e ingrozitoare pentru ca nu ati gustat farmecul nesfarsit al devotamentului pur, al sacrificiului care nu asteapta recompensa… Eu, care am cunoscut toate formele iubirii, de la gelozia care nutreste ganduri criminale pana la disperarea ce naste ganduri de sinucidere, va spun ca numai in devotement e iubire!... D’Assas, visator, asculta cuvintele lui Saint-Germain care, putin cate putin, ii alinau durerea si o faceau mai usor de suportat. Poate contele nu avea alt scop decat acela de a-si expune teoria sa cu privire la iubire. Cavalerul, cum o spusese si Saint-Germain, era cu adevarat un suflet generous. Incepuse sa intrezareasca posibilitatea de a se devota fericirii Jeannei; incetul cu incetul ideea sinuciderii incepea sa piarda teren. Caci cuvintele contelui incolteau si dadeau roade. “Un singur lucru e nevindecabil: moartea!” Caci murind, nu se condamna singur sa nu o mai vada pe Jeanne?

13. ‘’Cel pe care mi-l arati, ce insemnatate are cate stie? E asemenea unui dictionar. Important este ceea ce este.’’ 14. ‘’ Si, una cate una, dintr-o contradictie invinsa in alta, ma indrept spre tacerea intrebarilor si astfel, catre fericire. O, limbutilor! Intrebarile au stricat atat de mult oamenii! Nebun cel care spera in raspunsul providentei! ‘’ 15. ‘’Iubesti fiindca iubesti! Nu exista ratiune pentru a iubi. ‘’ 16. ‘’Te folosesti de trecutul tau ca de o priveliste, marginita aici de un munte, dincolo de un fluviu si dispui in libertate de orasele viitoare, tinand seama de ceea ce exista. Iar daca ceea ce exista n-ar exista, ai inventa cu usurinta orase de vis, caci visului nimic nu-i rezista, dar vor fi nu numai usor de imaginat, ci si pierdute in arbitrar.’’ 17. ‘’ Iar desfraul se naste din spaima de a nu reusi sa fii…La fel despre acela sau aceea care nu vedeau decat golul din oameni, caci ei sunt goi daca nu sunt ferestre inspre eternitate. Iata pentru ce in dragostea vulgara nu iubesti decat ceea ce-ti scapa, caci altfel vei fi satul si scarbit de placerea ta. ‘’ 18. ‘’Caci exista un timp al judecatii. Dar exista si un timp al devenirii.’’ 19. ‘’Nu confunda dragostea cu delirul posesiei, care adduce cea mai crunta suferinta. Caci, in ciuda parerii commune, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctual proprietatii, care este contrariul dragostei.’’ 20. ‘’De-abia v-a fost acordata dragostea si voi, intocmai ca in falsele voastre prietenii, transformati acest dar liber in servitute si robie si, din clipa in care sunteti iubiti, incepeti sa va simtiti lezati. Si va impuneti, pentru a aservi mai bine spectacolul suferintei voastre.’’ 21. ‘’Si-ti voi raspunde prin acest mare secret, ascuns sub cuvinte vulgare si simple, pe care intelepciunea m-a facut sa-l aflu, putin cate putin, de-a lungul vietii: ca a pregati viitorul nu inseamna decat a crea prezentul. Iar cei care urmaresc imagini indepartate, fruct al inventiei lor, se irosesc in utopia si himera.’’ 22. ‘’Din distrugere in distrugere, aluneci spre vanitate, caci ea ramane singura culoare posibila, atunci cand tot ce mai exista este doar reziduu ce nu te poate hrani. …Iata ca esti obligat, in pustiul tau, sa fii satisfacut de tine insuti, caci nu mai exista nimeni in afara ta. Si esti condamnat sa strigi de-acum inainte: ‘’Eu, eu, eu’’ in gol, si nu vei primi niciodata raspuns.’’ 23. ‘’Nu aceeasi este placerea pe care ti-o da un diamant fals si un diamant pur. Cea care tace in fata ta nu este aceeasi cu o alta, in profunzimea tacerii ei. Si nu vei fi niciodata inselat de la inceput…Ce inseamna diamantul daca nu este un bolovanis tare de scurmat, care-l ascunde? Ce inseamna o spade, daca nu exista dusmani? Ce inseamna o revenire fara absenta? Ce inseamna fidelitate daca nu exista tentatie?’’ 24. ‘’Am cautat si am gasit, caci spiritul nu doreste decat ceea ce poseda. A gasi inseamna a vedea. Si cum as putea cauta ceea ce pentru mine inca nu are sens? Ti-am spus, regretful dragostei inseamna dragoste. Nimeni nu sufera de dorinta a ceea ce nu concepe.'' 25. ‘’Nu incerca sa transformi omul in altceva decat este. Caci, fara indoiala, ratiuni puternice , impotriva carora nu poti sa faci nimic, il oblige sa fie asa cum este si nu altfel. Dar il poti transforma in ceea ce este, caci omul e greu de substanta. Tu esti cel care trebuie sa alegi din el ceea ce iti place. Si sa faci desenul a ceea ce ai ales, astfel incat sa para evident tuturor si lui insusi.’’ 26. ‘’Iata de ce nu am dusmani. In dusman vad prietenul. Iar el imi devine prieten. Iau toate partile. Nu am de ce sa schimb partile. Ci le leg printr-un alt limbaj. Si aceeasi fiinta se poarta altfel.’’ 27. ‘’Umilinta inimii iti cere nu sa te umilesti, ci sa te deschizi. Aceasta este cheia transformarilor. Doar atunci poti sa daruiesti si sa primesti.’’ 28. ‘’Daca iubirea ta dispretuieste semnele iubirii sub pretextul de a atinge esenta, ea nu mai este decat vocabular.

Vedem pe marii poeti ai antichitatii - intre ei Homer, cu spada in mana - poeti cu care Dante schimba cuvinte ce nu pot fi reproduse. Insa aici troneaza tacerea, pentru ca totul este dominat de teribila pudoare a celor care nu vor vedea niciodata chipul Domnului. Dar, indata ce ajungem la cantul al cincilea, vedem ca Dante facuse deja marea sa descoperire: posibilitatea unui dialog cu sufletele mortilor, pe care apoi ii va judeca in felul sau. Nu, nu-i va judeca; el stie ca nu este judecator; judecator este altcineva; este cel de-al treilea interlocutor, este divinitatea. Ei bine, aici se afla Homer, aici se afla Platon si alti barbati ilustri. Dante vede insa doi oameni pe care ii cunoaste si care apartin lumii contemporane lui: Paolo si Francesca. El stie cum au murit cei doi adulteri. Ii cheama si ei vin indata. Dante spune: 'Quali colombe dal disio chiamate'. Suntem in fata a doi pacatosi, iar Dante ii compara cu 'doi porumbei chemati de dorinta'. Si asta pentru ca senzualitatea trebuie sa fie, de asemenea, in centrul scenei. Atunci se apropie de el Francesca, singura care vorbeste (Paolo nu poate vorbi), multumindu-i pentru ca i-a chemat, si ii spune aceste cuvinte patetice: 'Se fosse amico il re de l'universo noi preghiremmo lui de la tua pace', 'Daca Regele Universului ne-ar fi prieten l-am ruga pentru pacea ta', adaugand: 'din moment ce pacatele noastre nu-ti inspira mila'. Apoi, ea isi povesteste istoria si o spune de doua ori. Prima data o povesteste intr-o maniera rezervata, dar insista asupra faptului ca ea continua sa fie indragostita de Paolo. Continua sa fie indragostita de Paolo, deoarece sentimentul caintei este imposibil in Infern. Cainta este oprita in Infern, astfel incat, stiind ca a pacatuit, ea continua sa fie credincioasa pacatului sau, iar aceasta ii da o grandoare eroica. Ar fi fost oribil, de pilda, daca s-ar fi lamentat, daca s-ar fi cait, daca s-ar fi plans de cele intamplate. Dar ea accepta aceasta pedeapsa, stie ca pedeapsa a fost dreapta si continua sa-l iubeasca pe Paolo. Vorbind despre dragostea lor, Dante aminteste ca 'Amor condusse noi ad una morte', si, intr-adevar, dragostea i-a dus pe amandoi la moarte; amandoi au fost executati impreuna. Apoi, Dante este curios sa mai afle ceva. Dar pe el nu-l intereseaza adulterul, nu-l intereseaza in ce mod au fost descoperiti si apoi ucisi. Pe el il intereseaza ceva mult mai intim. El ar vrea sa stie cum si-au dat seama ei ca erau indragostiti, cum s-au indragostit si cum a venit timpul dulcelor suspine. [...] Aici este ceva ce nu spune Dante, ceva care se simte de-a lungul acestui intreg episod si care-i subliniaza virtutea. Iata: Dante, cu infinita compatimire, ne infatiseaza destinul celor doi amanti, dar, totodata, se simte ca el invidiaza acest destin. Ei raman in Infern, iar el se va salva. Ei insa s-au iubit, in timp ce el nu a reusit sa fie iubit de femeia pe care el o adora, Beatrice. In schimb, acesti doi infami sunt impreuna, desi nu-si pot vorbi si se rotesc in acea neagra involburare, fara nici o speranta, fara a spera macar, ne spune Dante, ca suferintele lor vor inceta vreodata, dar ei sunt impreuna, si cand ea vorbeste, spune 'noi'. Cu alte cuvinte, ea vorbeste pentru amandoi, ceea ce inseamna ca, intr-un fel, ei sunt impreuna. Sunt impreuna pentru eternitate, impartasesc amandoi Infernul, iar acest lucru ii pare lui Dante un fel de Paradis...

1. ‘’Astfel, esenta lumanarii nu este ceara care lasa urme, ci lumina.’’ 2. ‘’Cel ce iubeste doar aproprierea dragostei, nu va cunoaste niciodata intalnirea cu ea.’’ 3. ‘’Caci am aflat ca omul este asemenea unei citadele. Rastoarna zidurile pentru a-si gasi libertatea, dar nu mai e decat fortareata nimicita, deschisa inspre stele. Atunci incepe spaima de a nu mai fi.’’ 4. ‘’Si am inteles ca au nevoie de liniste. Caci numai in liniste adevarul fiecaruia se leaga si prinde radacini. Caci ceea ce e important, inainte de toate,…, este timpul.’’ 5. ‘’ …limbajul nu contine nimic care sa fie vrednic de interes. Invata sa asculti nu zarva cuvintelor, nici rationamentele ce le permit sa se insele. Invata sa privesti mai departe.’’ ‘’Iata pentru ce am dispretuit dintotdeauna, ca fiind zadarnica, zarva cuvintelor. Si nu m-am increzut in artificiile limbajului. ‘’ 6. ‘’ Caci abilitatea nu este decat un cuvant gol. In creatie nu exista ocoluri. Creezi ceea ce faci si nimic mai mult. Iar daca pretinzi ca urmarind un scop, te indrepti spre un altul, deosebit de primul, doar cel pe care cuvintele il inseala te va crede abil.’’ 7. ‘’Caci fiecare iubeste in felul sau aceeasi imagine. Doar un limbaj insuficient ii opune pe oameni unii altora, caci dorintele lor nu difera. N-am intalnit niciodata pe cel care sa doreasca dezordinea sau josnicia sau ruina. Imaginea care-i framanta si pe care ar vrea s-o intemeieze se aseamana de la un capat la celalat al universului, dar caile de atingere a ei difera.’’ 8. ‘’ Desigur, cu cat munca pe care o consumi in numele dragostei este mai grea, cu atat mai mult te exalta. Cu cat dai mai mult, cu atat cresti mai mult. Dar trebuie sa existe cineva care sa primeasca. A pierde nu inseamna niciodata a darui.’’ 9. ‘’ Caci, o data mai mult, am aflat ca logica ucide viata. Si ca nu contine nimic prin ea insasi… Dar facatorii de formule s-au inselat asupra omului. Au confundat formula, care este umbra plata a cedrului, cu cedrul, din volumul, greutatea si culoarea lui, cu incarcatura sa de pasari si frunzisul sau, care nu s-ar putea exprima si cuprinde in cuvinte firave…Caci aceia confunda formula care desemneaza, cu obiectul desemnat. Si cum ar putea suporta ceea ce nu se poate formula, sau nu s-a implinit inca, sau intra in contradictie cu un alt adevar? Cum sa stie ca, intr-un limbaj care formuleaza dar nu cuprinde, doua adevaruri se pot opune?’’ 10. ‘’ Dar daca nu te ating, te construiesc ca pe un templu. Si te inalt in lumina. Si tacerea ta inchide in ea campiile. Iar eu te iubesc dincolo de mine sau tine. Si inventez imnuri pentru a-ti celebra imperiul…Nu esti decat o treapta in drumul meu spre eternitate.’’ 11. ‘’ Dar cei pe care ii numesc liberi si hotarand numai pentru ei insisi, inexorabil singuri, aceia nu sunt condusi, plutesc fara vant in panze, iar rezistenta lor nu este decat capriciu incoerent. Cei pe care ii urasc, sunt, mai ales, cei care nu exista cu adevarat. Rasa de caini ce se cred liberi, fiind liberi de a-si schimba opiniile, de a nega (cum ar putea sti ca neaga, de vreme ce ei insisi sunt judecatori?), liberi de a trisa, de a renega si de a se vinde , si pe care ii fac sa-si schimbe parerile doar aratandu-le troaca atunci cand le e foame.’’ 12. ‘’Caci dragostea nu-ti e data ca un cadou al acestui obraz, la fel cum linistea si calmul nu sunt produs al privelistii, ci al ascensiunii reusite, al muntelui dominat, al instalarii tale in cer. La fel- dragostea. Iluzia este ca o intalnesti, cand de fapt se invata.Si se inseala cel care rataceste prin viata, pentru a fi cucerit, cunoscand prin scurte fioruri , gustul tumultului inimii si visand sa intalneasca marea febra ce il va incinge pentru totdeauna, desi ea nu este decat o desarta victorie a inimii sale. De asemenea, nu te odihnesti in dragoste, daca ea nu se transforma din zi in zi, ca in maternitate.

Zorba grecul- Nikos Kazantzakis "Dar ne vom salva pe noi insine straduindu-ne sa-i salvam pe altii." "Inima omnului e o groapa plina de sange; pe marginile acestei gropi cei ce ti-au fost dragi si au murit stau lungiti pe burta sa bea din sange si sa reinvie; si cu cat mai dragi iti sunt, cu atat mai multe sange iti vor bea." "Indiferenta,calm; chipul-masca surazatoare si nemiscata. Ce se petrece in dosul mastii, treaba fiecaruia." "Mergi pana la capat, loveste cu putere, nu-ti fie teama, si vei birui." "Toate amaraciunile, jupane, zise el ca si cum ar fi vrut sa se justifice, imi frang inima in doua. Dar ea, sfartecata, ciuruita toata, se lipeste indata la loc si nu se mai vede rana. Sunt, din cap pana-n picioare, numai o rana cicatrizata, de-aia tin piept." "Sufletul lui Zorba inainta mult mai iute decat lumea." "Asta-i libertatea, gandeam eu. Sa ai o pasiune, sa aduni gramada monedele de aur si, deodata, sa-ti invingi pasiunea si sa-ti azvarli comoara in cele 4 vanturi. Sa te eliberezi de-o pasiune pentru a te supune alteia, mai nobila." "Ticaloasa asta de viata, nu e lipsita niciodata de surprize." "Un mosneag de nouazeci de ani se apucase sa sadeasca un migdal. <> Da' el, asa povarnit cum statea s-a intors si mi-a zis: <> Si i-am raspuns: <> Care dintre noi a avut dreptate jupane? " "Zorba vede in fiecare zi lucrurile pentru prima oara." "Ah! dragul meu! Au decazut rau oamenii,puah! Si-a lasat trupurile sa amuteasca si nu mai vorbesc decat cu gura. Da' ce-ai vrea tu sa zica gura? Ce poate ea sa zica?" "Mi-as umple carnea cu suflet. Mi-as umple sufletul carne. I-as impaca in mine,in sfarsit, pe acesti doi dusmani de veacuri..." "Eu cu cat trece vremea cu atat sunt mai razvratit. Nu ma dau batut, vreau sa cuceresc lumea!" "Iata adevarata fericire: sa traiesti departe de oameni, sa n-ai nevoie de ei si sa-i iubesti." "Dar o dorinta arzatoare m-a ros de cand ma stiu: sa vad si sa ating cat mai mult pamant si cat mai multa mare cu putinta pana o fi sa inchid ochii." "Fiecare om are cate-o nebunie, dar cea mai mare nebunie, dupa mine, e sa n-ai nici una." "Bea, mosule, facu el, asta iti da curaj." "Dumnezeu isi schimba chipul in fiece clipa. Ferice de cel ce-l poate recunoaste sub fiecare din aceste masti. O data e un pahar cu apa rece,alta data e un fiu care-ti sare pe genunchi sau o femeie seducatoare, sau pur si simplu o mica plimbare matinala." "Si cand ai inima, poti sa ai toate nasurile si toti ochii din lume, n-ajuta la nimic!." "Dragul meu, cand o devina omul cu adevarat om? Imbracam pantaloni, ne punem gulere scrboite, palarii in cap, dar tot magari suntem, lupi, vulpi, porci." "Nu face nimic daca n-ai cap; palarie sa ai." "Canta sa moara Moartea!" "Privindu-l pe Zorba dansand, am inteles pentru prima oara stradania himerica a omului de-a infrange gravitatea. Ii admiram rezistenta, voiciunea,mandria. Pe pietrele acelea, pasii lui Zorba, navalnici si iscusiti, gravau istoria demonica a omului." "-Nu, nu esti liber, a zis el. Funia cu care esti legat e-un pic mai lunga decat a celorlalti. Asta-i jupane, ai o sfoara lunga, te duci, vii, crezi ca esti liber dar nu tai sfoara. Si cata vreme nu tai sfoara...

Cartile? Niste ambrozii zeesti, sampanizate de sensibilitatea generatiilor, printre care destule romane. Traim in nouri! Din toate literaturile lumii, citim carti-farduri, carti-stupefiante, carti-de-scarpinat, carti-de-dormit, carti-de-evadare-din-realitate, carti betive sau carti rautacioase, cum sint toate fiintele care n-au baut decat apa! Cu banii de la tata si cu romantismul de la silozul literar, iata-ne principese!

Am iesit odata afara, sa ma uit la cer - care acum e intunecat, cu o aschie subtire de luna - si nu e nimic cat de cat nerezonabil la el. Este doar el, cerul , si iata, Steaua Nordului. Imi place cerul . Este rational, asa cum viata mea nu e. Nu e naspa sa te uiti la el, cum ai putea sa crezi , [ ... ] . Nu ma gandesc la cer ca la o chestie care are legatura cu vreun rai. Ma gandesc la el ca la o gramada de gaze si ecouri indepartate ale unor chestii care au ars la un moment dat.

Sa-ti amintesti despre oamenii care n-au existat, devenind biograful destinului lor, iata opera romancierului autentic.

Dar frumusetea, adevarata frumusete, sfarseste acolo unde apare expresivitatea intelectuala. In sine, intelectul este o maniera de exagerare si distruge armonia oricarui chip. In momentul in care te asezi sa gandesti, devii doar nas sau frunte sau ceva respingator. Uita-te la oamenii de succes din oricare dintre profesiunile intelectuale. Sunt perfect hidosi ! ‘’ 2.‘’Atunci cand imi plac enorm unii oameni, nu le spun numele altora. E ca si cum as renunta la o parte din ei. De la o vreme cultiv discretia. Se pare ca este acel lucru care face viata moderna misterioasa sau incredibil de minunata. Cel mai banal lucru devine incantator daca il ascunzi. Cand plec din oras nu spun nimanui unde ma duc. Daca as face-o, as pierde intreaga placere. E un obicei prostesc, as zice, dar se pare ca aduce o mare doza de aventura in propria-ti existenta. Imi inchipui ca ma crezi teribil de necugetat.’’ 3.‘’Constiinta si lasitatea sunt unul si acelasi lucru, Basil draga. Constiinta e doar numele comercial. Asta-i tot.’’ 4.‘’- Poetii nu sunt atat de scrupulosi ca tine. Ei stiu bine cat de utila este pasiunea pentru a putea publica o carte. In zilele noastre o inima distrusa se lasa tiparita in mai multe editii. -Ii urasc pentru asta, striga Hallward. Artistul trebuie sa creeze lucruri frumoase, dar nu trebuie sa puna nimic din viata lui in acestea. Traim intr-o epoca in care oamenii trateaza arta de parca ar fi o forma de autobiografie. Am pierdut sensul abstract al frumosului. ‘’ 5.’’Simt o placere cu totul ciudata in a-i spune lucruri de care stiu ca-mi va parea rau ca i le-am spus. De regula el se poarta fermecator; stam in atelier si vorbim despre o multime de lucruri. Totusi, din cand in cand e groaznic de necugetat si pare ca-i produce o mare placere sa ma faca sa sufar. In acele momente simt ca mi-am dat in intregime sufletul cuiva care il trateaza de parca ar fi o floare de pus la butoniera, asa, ceva decorativ care sa-i incante vanitatea, un ornament pentru o zi de vara.’’ 6.’’ Pentru ca a influenta pe cineva inseamna sa-i dai propriul suflet. Cel influentat nu mai gandeste cu propriile ganduri si nu mai arde cu propriile-i pasiuni. Pentru el virtutile nu mai sunt reale. Pacatele, daca exista intr-adevar pacate, sunt imprumutate. El devine ecoul muzicii altcuiva, un actor care joaca un rol ce nu a fost scris pentru el. Scopul vietii e dezvoltarea sinelui. Atingerea propriei naturi intr-un mod perfect-iata pentru ce suntem aici, pe pamant, fiecare dintre noi. Azi, oamenii se tem de ei insisi. Au uitat suprema datorie, datoria fata de sine.’’ 7. ‘’Pentru a-ti recastiga tineretea trebuie doar sa-ti repeti nebuniile. (…..)Azi cei mai multi oameni mor dintr-un soi de bun-simt infiorator si descopera atunci cand e prea tarziu ca singurele lucruri pe care nu le regreta sunt greselile comise. (…) Se juca cu idea si o continua cu obstinatie; o zvarlea in aer si o transforma, o lasa sa-i scape si o prindea din nou, o facea sa iradieze de fantezie si ii dadea apoi aripi de paradox.’’ 8. ‘’Femeile banale nu-ti starnesc imaginatia. Sunt limitate la secolul in care traiesc. Ghicesti ce gandesc la fel de usor cum le cunosti palariile. Le poti descoperi usor. Nu au nici un pic de mister. Au zambete stereotipe si maniere la moda. Sunt destul de transparente.’’ 9. ‘’Tocmai pasiunile asupra carora ne inselam ne tiranizeaza cu mai multa forta. Cele mai debile motive sunt cele de a caror natura suntem constienti. De cele mai multe ori se intampla ca, atunci cand credem ca facem experiente pe altii, sa facem de fapt experiente pe noi.’’ 10.’’Sufletul e o realitate teribila. Poate fi vandut si cumparat si pus la vanzare. Poate fi otravit sau adus la perfectiune. Toti avem un suflet. Stiu.

Dragostea e foamea de femeie unica si, daca aceasta femeie se pricepe sa nu-i dea prea mult barbatului ca sa-l sature, ci, dimpotriva, il lasa mereu flamand, iata secretul lui Polichinelle, care tine iubirea proaspata.

Singura mea dependenta serioasa poarta numele de "cafea consensuala".Cafeaua pe care o bei cu cei ce iti impartasesc opiniile, sau macar inteleg ca si tine unde bate cantecul Start Me Up al grupului Stones.Discutia care te trezeste, fara ca interlocutorii sa inceapa sa emita pareri diferite.Aceasta cafea de dimineata nu este o cafea democratica.Iata de ce ador cafeaua consensuala.Ziua ce se anunta, oriunde te-ai afla, nu are nici o sansa sa o ia in directia cea buna fara aceasta cafea.Fara acest ritual , ziua e ratata.Nu exista.Din pura superstitie.( Emir Kusturica, Unde sunt eu in toata povestea asta?)

Am ajuns sa vorbesc si alte limbi destul de bine, dar putine au solemnitatea islandezei, pentru ca sunt concepute pentru uz zilnic. Germana mi se pare cea mai putin pretentioasa limba, iar vorbitorii ei o folosesc precum isi foloseste tamplarul ciocanul: isi construiesc cu ea o casa pentru ganduri, fara vreo consideratie pentru estetic. In afara de rusa, italiana este cea mai frumoasa limba din lume, care transforma pe oricine intr-un imparat. Franceza este un sos gustor pe care francezii vor sa-l savureze cat mai mult posibil, iata de ce vorbesc in cercuri, mestecand fiecare cuvant, motiv pentru care deseori le curge sosul pe la coltul gurii. Daneza e o limba cu care danezilor le e rusine. Vor sa scape de ea cat mai repede, de-asta isi scuipa cuvintele. Olandeza e o limba guturala care a inghitit alte doua. Suedeza se crede franceza Nordului, iar suedezii fac tot posibilul sa-i dea gust plescaind din buze. Norvegiana e rezultatul incercarilor unui popor intreg de a nu vorbi daneza. Engleza nu mai e o limba, ci un fenomen universal ca soarele si oxigenul. Cat despre spaniola, e o pervertire aparte a limbii latine, care a aparut pe lume cand poporul a incercat sa se adapteze defectului de vorbire al unui rege, si totusi e limba pe care am invatat-o cel mai bine.

Ce tacere minunata, imi spuse el; un romancier pe care il vei citi mai tarziu pretindea ca inimilor ranite, precum este inima mea, li se potrivesc doar umbra si tacerea. Si iata, copilul meu, vine in viata un ceas, de care tu esti inca foarte departe, cand ochii obositi nu mai suporta decat o lumina, cea pe care o noapte frumoasa ca aceasta o pregateste si o picura odata cu intunericul, un ceas cand urechile nu mai pot asculta alta muzica decat cea cantata de clarul de luna pe flautul tacerii.

Iata deci cugetarea mea profunda pe ziua de azi: e pentru prima oara cand intalnesc pe cineva care cauta oameni si care vede mai departe. Poate sa para ceva banal dar eu cred ca este profund. Noi nu vedem niciodata mai departe de certitudinile noastre si, mai grav, am renuntat la intalnirea cu ceilalti, nu facem decat sa ne intalnim pe noi insine, fara a ne recunoaste in aceste oglinzi permanente. Daca ne-am da seama de asta, daca am deveni constienti ca nu ne privim niciodata decat pe noi insine in celalalt, ca suntem singuri in desert, am innebuni. Eu insa implor soarta sa-mi acorde sansa de a vedea mai departe de mine insami si de a intalni pe cineva.

Cuvântul LIBERTATE împinge repede la lupta societatile omenesti împotriva oricarei puteri, fie ea chiar a lui Dumnezeu si a firii. Iata pentru ce, dupa ridicarea noastra la domnie, va trebui sa fie scos acest cuvânt din vocabularul omenesc ca fiind principiul brutalitatii, care schimba multimile în fiare salbatice. Este adevarat ca aceste fiare adorm totdeauna dupa ce sau adapat cu sânge si ca atunci e usor sa le prinzi în lanturi. Dar daca nu li se da sânge, atunci ele nu dorm, ci lupta.

Cuvantul acesta e frumos, e un cuvant foarte frumos. Si cuprinde foarte multe lucruri… De aceea imi place si-l intrebuintez des… Sa nu respecti nimic, sa nu crezi decat in tine, in tineretea ta, in biologia ta, daca vrei… Cine nu debuteaza asa, fata de el insusi sau fata de lume – nu va crea nimic, va ramane sterp, timorat, coplesit de adevaruri. Sa poti uita adevarurile, sa ai atata viata in tine incat sa nu te poata patrunde, nici intimida – iata vocatia de huligan…

Baldwin had compiled a list of known aliases and sent it to the International Air Transport Association. The IATA in turn kindly filtered all of those names through their eTARS database, the names coursing through the Aviation Management Systems Departure Control System, or eDCS, popping up matches that met Baldwin’s parameters. Typical of the overcomplicated governmental structure, it was a fancy way to say they were combing the passenger manifests.

Yes training is important in AVSEC, but if it is to be done using ASTP's that last saw any meaningful revision a decade ago, and are thus overtaken by neo technological inventions. Not to mention the terror peddlers ingenuity & evolution beating most of the aspects covered by the ASTP's hands down. To me modern day AVSEC training needs outside the bos thinking, not the ICAO, IATA tunnel vision staleness of unrevised ASTP's

Yes training is very important in AVSEC, but if it is to be done using ASTP's that last saw any meaningful revision a decade ago, and are thus overtaken by neo technological inventions. Not to mention the terror peddlers ingenuity & evolution beating most of the aspects covered by the ASTP's hands down. It belongs to the dust bin, Modern day AVSEC training needs outside the box thinking, not the ICAO, IATA tunnel vision staleness of unrevised ASTP's