Iad Quotes

His debtors always assumed he'd demand their firstborn. Like I'm fucking Rumpelstiltskin? What would Lothaire do with countless squalling babes? Raise them in a kennel?

Elizabeth, With my compliments. You will never get your claws into another one of mine. Rot in hell, L Nïx clasped her hands over her chest, sighing, “He gave you his heart. That’s so romantic. So much better than a candy heart. Those get stuck in the fangs, you know.

She seemed to soften at that, but then she asked, "Has anything really changed?" "I've learned I need to consult you in matters, lest you decapitate me.

As Lothaire lifted the lid with a sense of dread, Nïx murmured, “Hint: it’s the middle one.” Elizabeth’s fragile finger.Seeing it severed like this brought on a visceral reaction—pain shooting through his own hand, radiating throughout his regenerated heart. He closed the lid with a swallow, sentimentally pocketing the package. “You gave her your heart, and she gave you the bird.” Nïx sighed. “Songs will be written about this.

Elizabeth is my happiness, he thought again. “I could hate her for what she did to me.” “Because of one unsuccessful beheading?” She tapped her claw to her chin. “Wow. I never thought you were such a pussy. I’m rethinking our friendship.

She gazed up at him. "Just don't forget our new motto, Leo. 'We can always murder them later, but we can't bring them back.'" "My wise and clever Bride.

I do so wish my breasts would stop staring at your eyes.

Your retaliation is unspeakable. For this alone, you must forgive me for my treatment of you." "Still high-handed?" "I literally risked my neck just now to say that in front of you.

Nix to Regin: What about that nice leopard-shifter pack that wanted to date you? The benefits of a variety pack of males cannot be overstated.

Take care, lest you lose a male who'll desire only you - and gain a male who'll desire only others.

We'll play tomorrow. Besides, isn't it time for my cup of dinner?" "I am not your blood gofer. Suck my dick, Vampirellie-suck it." (Ellie and Regin, Lothaire, IAD #12)

I know I’m wrong in the head! I want to be . . . right. For you." - MacRieve ‎#IAD13 ~

Damn it, MacRieve, if you keep calling me kitten, then I'm going to start calling you something equivalent, like hound dog - and then we'll both be losers.

I lived in the royal library, among all the books." "You resided in a... library?" "There were suites inside and great balconies that overlooked the city, but yes. I was most content among those shelves, so one night, I simply never left.

As he’d slept one night, suffering from some nightmare, she’d gazed down at him with tenderness. Her chest had ached with feeling for him—as his continued to do for her. She’d smoothed hair from his brow, soothing him with soft words.

N-ai jindui după un colţ de rai de n-ai purta un strop de iad în tine.

He gave her an indulgent look. "I'll forgive these rash words for now." She sputtered, "Forgive? Let's talk about who should be forgiving who." "Whom," he corrected. "Shut up! I'm in the right here. Remember all those things you did to me?

Because fate would not slight me so unspeakably. I'd seek a noon-day sun if I were paired with one such as you." "Such as me," she repeated blandly. She'd been mocked too often over her lifetime to take offense. Her skin was as thick as armor. "Yes, you. An ignorant, mortal Kmart checkout girl." He took the sharpest knife from his place setting, absently turning it between his left thumb and forefinger. "Kmart? I should have been so lucky. Those jobs were hard to come by. I worked at my uncle's outfitter shop." "Then you're even worse. You're an outfitter checkout girl with aspirations for Kmart." "Still better than a demon.

De unde-şi are raiul - lumina? - Ştiu: îl luminează iadul cu flăcările lui!

Looking at you reminds me of the kind of man I should be with." "And what kind of man is that? Drunken, poor, pathetic?" "No. I´ve never met him, but I see him plain as day. He has crinkles around his eyes when he smiles and tanned skin from working outdoors. Honest labor has callused his hands. He and I will hunt together, cook and eat big family meals together. He´ll marry me and love my family, too." Voice gone soft, she said, "He´ll give me a baby boy and a girl.

Gonindu-ne-o prin cetăți închise din loc în loc, va-mpinge-o-n Iad de veci, de unde-ntâi invidia ne-o trimise. Spre-a ta scăpare cred și judec deci să-ți fiu conducător, și te voi scoate de-aici, făcând prin loc etern să treci, s-auzi cum urlă desperate gloate, să vezi și-antice duhuri osândite, ce-a doua moarte-a lor și-o strigă toate.

Felaketimizi başka biriyle taksim etmek saadettir,fakat annelerle değil,annelerle değil.Annelere anlatılan kederler taksim değil,zarbedilmiş olur: Çocuklarının felaketini iki kat şiddetle hisseden anneler,bu ıstıraplarını çocuklarına fazlasıyla iade ederler;böylece keder anadan çocuğa ve çocuktan anaya her intikal edişinde büyüdükçe büyür.

Ședea singur, ca un înger zvârlit din cer cu aripile cosite, izgonit din iad cu coarnele desprinse și ghearele retezate, nemaiîndrăznind să măsoare nici adâncul cerului,nici al pământului, care deopotrivă îl surghiuniseră; singur, nici înger, nici demon, între oamenii care nu-i erau frați și pe care-i ura fără putere, neputând să-i iubească.

The first rule of being a mercenary? Find out what the client wants, then convince him that, a) you can get it for him, and, b) you're the ONLY one who can get it for him. Second rule? Lie. Often. The truth rarely serves you well in this business -Cadeon Woede, mercenary, second in line to the throne of the rage demons, a.k.a. Cade the Kingmaker

Femeile sunt supraviețuitoare prin definiție. Se adaptează oricărui fel de iad.

În tristete, totul are doua fete. Nu poti fi nici în iad si nici în rai, nici în viata si nici în moarte, nici fericit si nici nefericit. Un plîns fara lacrimi, un echivoc fara sfîrsit. Caci nu te izgoneste ea în aceeasi masura din aceasta lume, ca si din cealalta? Esti trist de totdeauna, nu de acum. Si acest totdeauna e toata lumea înainte de nasterea ta. Nu-i tristetea amintirea vremii în care n-am fost?

Cum adică, băiete! continuă şmecherul, ai două muieri, una mai mişto ca alta, trăieşti gol în mijlocul naturii c-o întreagă bandă de nudişti simpatici, haleşti, bei, vânezi; ai marea, soarele, nisipul cald, până şi perlele le capeţi pe damoaca, şi nu găseşti ceva mai bun de făcut decât să laşi baltă toate astea ca s-o iei din loc? Încotro? Zi! Ca să treci strada în fugă, să nu te calce maşinile, ca să fii nevoit să-ţi plăteşti chiria, croitorul, lumina şi telefonul, iar dacă ţi s-a făcut de-o maşină mică, să faci spargere, sau să munceşti ca un dobitoc pentru vreun patron, câştigând cât să nu mori de foame? Nu te-nţeleg, omule! Erai în cer şi te-ntorci de bunăvoie în iad, unde, pe lângă grijile vieţii, mai trebuie să te fereşti de toţi gaborii din lume care te vânează!

Un om din Evul Mediu ar detesta în mod identic întregul nostru stil actual de viaţă, considerîndu-l atroce, dezgustător şi barbar! Fiecare epocă, fiecare cultură, fiecare datină şi tradiţie îşi are stilul său specific, propria moliciune şi duritate, frumuseţile şi atrocităţile sale, considerînd că anumite suferinţe sînt fireşti şi tolerînd răbdător anumite rele. Viaţa oamenilor se transformă în suferinţă reală, într-un adevărat iad numai atunci cînd se întrepătrund două epoci, două culturi şi religii.

Iadul durează o oră și trei sferturi. Cartea de față la fel.

E drept că mai mult de atât ce ar putea fi Urâtul? Un iad ce nu stă în putința Diavolului să-l imagineze, dar pe care-l elaborează cu grijă ucigașa demență lucidă a cărnii.

Bine spunea cine spunea că iadul şi raiul sunt aici. Degeaba ne-am uita după ele în cer. Iad cât cuprinde şi o fantă îngustă prin care ţi se pare că întrevezi raiul.

Atît de frig Mi-e atît de frig, Încît cred că Aș mai putea fi salvată Numai asemenea acelor înghețați Care erau cusuți În burțile animalelor Să se încălzească Și încotoșmăniți bine În șuba îndurerată, Năclăiți în sînge de jivine Mai veneau pe lume o dată. Prea departe de Flăcările din iad, Am înghețat În singurătatea mea îngerească, Dar cine-i în stare Să-și deschidă coastele Ca să mă primească?

Lumea se imparte in trei, nu in doua. Oamenii care cred ca exista Iad pentru ca l-au trait profund, oamenii care cred ca exista Iad pentru ca nu l-au trait deloc si oamenii care raman precauti, distanti, sceptici pentru ca, daca au scapat in sufletul lor o picatura din apa Iadului, au facut-o superficial. Caci apa iadului nu picura. Apa iadului se revarsa, distruge, devasteaza. Eu vin din Iad. N-am nevoie sa conving pe nimeni.

Iisus spune:"Dumnezeu este iubire" dar tot Dumnezeu este cel care gestioneaza iadul.Daca Dumnezeu ar fi iubire de ce nu distruge el acest iad?Acesta ar trebui eliminat din creatie.Insasi ideea de iad apartine unui Dumnezeu extrem de gelos.

Am introdus picioarele în lava păcatelor, care mă strângea cu a sa căldură și am înaintat. Ajuns la brâu, simțeam îngrămădirea sufletelor pierdute și adunate laolaltă de acest tragic destin. Eram sufocat și am încercat să merg înapoi, însă nu puteam; calea de întoarcere era blocată de cei din urma mea care, agitați, avansau. Covârșit, m-am predat senzației lipicios-odihnitoare. În dreptul pieptului, inima goală a devenit efervescentă, dizolvându-se, iar aburul emanat se ridica spre cerul înflăcărat. Priveam cum se înălța, ducând pe celălalt tărâm de iad boarea regretelor rămase în ea, urmând ca dracii de acolo să inhaleze duhoarea morții depline. Mă uitam în sus ca într-o oglindă a infernului. Privirea mi-a fost acoperită de flăcări. M-am scufundat și auzeam cum trosnesc, mistuite, speranțele. Membrele mi-au fost contopite cu ale celorlalți și, unit fiind într-o horă a chinului, m-am ridicat la suprafață, jelind: uuu...uuu...uuu...uuu. Am renăscut prin cântecul și dansul veșnic. În jur, săreau scântei de suflet ce purtau falsa iluzie a fericirii.

Nu sunt o victimă, norul cel mai întunecat din viaţă mi l-am adus singur deasupra capului. Stau în ploaie şi nu am unde să mă duc. Sunt un câine care a muşcat mâna sorţii. Un suflet delicat se strânge lângă mine, rebegit sub acelaşi nor. Singurul stăvilar în calea unui pas spre o eternitate în iad.

Don’t get me wrong, marriage is good. Good for other people.” “Oh, honey, I can’t wait till it’s your turn. You are going to be so fun to watch when you fall in love.” “That may just be the meanest thing you have ever said to me.

Decât cu ruşinea, mai bine cu durerea, Lastocika, să trăieşti. Să ţii minte asta de la mine. Durerea când vine, când îţi bate la uşă, îi deschizi şi gata. Se aşază cu tine la masă, beţi dintr-o cană, îţi înfoaie perna pentru noapte. Ca de o mie de ani începe a trăi cu tine durerea. Ca o fată bătrână te vrea doar pentru ea. Crezi că eu nu m-am zbătut, crezi că n-am plâns? Scoate-ţi un dinte, aruncă-l, şi o să mă înţelegi. Mai straşnic te doare golul decât plinul. Picior mi-a cerut şi i-am dat. Mână mi-a cerut şi i-am dat. Şi, iată, trăiesc. Împreună ieşim din iarnă, împreună coborâm în iad. Fără durere, îmi pare, m-aş risipi ca varul acela de pe perete. Dar cu ruşinea, Lastocika, treaba e groasă. Ruşinea nu-ţi ia nimic, ea îţi adaugă. Intră în tine ca o aşchie şi te umple de puroaie. Pe-o secundă să o primeşti şi nu te mai uită în vecii vecilor. Îţi sare la gât, te încarcă, iar de sub talpa ei drăcească nici moartea nu te scoate. Nici chiar moartea. Să ţii minte asta de la mine.

Suprarealismul e de la Paris, delirul o fi bun la Zurich, la cafenea. Aici nu-i acolo. Aici se opreşte trenu-n gară, nu gara la tren. Aici e ţara lui Ion, a Fanarioţilor şi a lui Soarbe-Zeamă, aici Vlad Ţepeş i-a tras pe solii turci în ţeapă, nu le-a spus „trageţi întâi dumneavoastră, domnilor englezi", iar Petrache Carp i-a arătat lui Vodă Carol că porumbul se mănâncă cu mâna, aici e pe viaţă şi pe moarte, aici nu e decor sofisticat şi suprem de nebunatic, nu-s draperii şi delicii, nu-i paradis ori iad artificial, aici e ca la dugheană, ca la tejghea, ca la obor; ca la proces de clironomie; nu-i cu giuvaericale, e cu pietre, cu bolovani (şi dintr-o dată gândul mă poartă spre Brâncuşi, ţăran hotărât care-şi ciopleşte materialul cu gesturi mari de cosaş). Aici e scăldătoarea Vitezda: te arunci ori ba. Aici, acum, acum, acum. Aici te declari băiete, aici, pe loc, alegi.

Pentru a fi transmisă, ca şi pentru a fi pricepută, poezia cere o atenţie sfântă. Între cititori şi ascultători trebuie să se creeze un fluid, fără de care comunicarea electrică a sentimentelor nu mai are loc. De îndată ce această legătură sufletească lipseşte, poetul pare un înger care ar încerca să cânte un imn ceresc în mijlocul rânjetelor din iad.

Iubirea-aceeași moarte ne-a sortit : străfund de iad pe ucigaș l-așteaptă.

Durere, gânduri, dragoste sau iad — Pe toate le-nveșmântă-n frumusețe.

Éanlaith an aeir, beithígh na coillte, éisc na habhann is na farraige - bráithre dúinn iad siúd ar fad.

Özverinin kanunu şudur: Eğer bir erkek yanlış düzeyde sahip olduğu şeyden vazgeçerse, bu ona doğru düzeyde iade edilir.

Her ne olursa olsun ben bu ömrü sürdürmek durumundayım. Ürünü iade edip yenisiyle değiştirmem mümkün değil. Ne kadar tuhaf bir şey olsa bile, bu benim, yani bu taşıyıcının varoluş şekli.

Elinor, az acı çekenler diledikleri kadar gururlu ve özgür olabilirler -hakarete karşı koyabilir,kötülüğü iade edebilirler- ama ben yapamam. Ben hissetmeliyim -sefil olmalıyım- isteyen buyursun bunu nasıl taşıdığımın keyfini çıkarsın.

Dumnezeu iubeşte neprihănirea. Şi frumuseţea. E un Dumnezeu al iubirii. Dar asta reprezintă cea mai gravă problemă pentru noi. Noi nu suntem nici unul dintre aceste lucruri. Iar Biblia ne spune că suntem sub blestem din cauza păcatului nostru. Asta înseamnă că deşi când te uiţi în oglindă te poţi gândi că eşti atât de ordonat, atât de aranjat, atât de curat în proprii-ţi ochi, dar, dacă nu eşti Hristos, Biblia spune următoarele despre tine şi mine: că în ziua când vei face primul pas în iad, ultimul lucru pe care îl vei auzi, va fi toată creaţia, nu numai pe Dumnezeu, ci fiecare fiinţă sfântă creată stând în picioare şi aplaudându-L pe Dumnezeu pentru că a scăpat pământul de tine... Ştiu că atunci când priveşti în oglindă nu vezi pe cineva într-atât de mizer, dar pentru un Dumnezeu sfânt, asta eşti.

În suflet i se zvârcolea un iad cu limbi de foc atât de sfâşietoare, că în fiece clipă ameninţau să-i istovească toate izvoarele voinţei. Simţea iarăşi cum aleargă pe dunga prăpastiei şi ispita prăbuşirii îl pândea şi-l învăluia într-un nour de ceaţă în care mintea nu mai poate închega nici o hotărâre.

Mă cam cruceam, că n-am mai văzut pe nimeni care să admită în timpul înmormântării cuiva apropiat că decedatul ar putea în momentul ăla să ardă în Iad, nu să cânte cu îngerii. Mi-a trecut de multe ori prin cap treaba asta când auzeam: 'Dumnezeu să-l odihnească!'. Și mă gândeam că ar trebui făcută o adăugire la urarea asta: 'Dumnezeu să-l odihnească, dacă e cazul'.

Anxiety, in a generalized sense, is a fear of “what if.” From a cognitive behavioral therapy perspective, to the anxious person, the fear that it could happen is as real as if it is happening.2 In the case of IAD, “I feel like I’m dying” can quickly and easily become “I am dying.” In a nutshell, this is how anxiety works: it ignores the present and often obscures the facts that might keep an individual feeling safe and secure.

Până la urmă orice relație este, de fapt, un joc. Un joc al puterii, al dominației și al psihologiei. Fiecare mutare pe care o faci, va avea o consecință.” “Să faci pe cineva să te vrea, să faci pe cineva să te dorească, să faci pe cineva să se simtă dependent de tine, atunci ești câștigător. Dacă tu simți toate chestiile astea, pierzi jocul." “Ideea este că în orice fel de relație inter-umană, cei doi se folosesc unul de celălalt pentru câștiguri diferite. În sensul că nimeni nu face un lucru total dezinteresat și, la o privire mai atentă, are ceva de câștigat: poate fi încredere în sine, alimentarea orgoliului sau a ego-ului, plăcere carnală sau alte chestii. “ “Putea fi vorba despre propria ei validare în fața ei, simțindu-se poate părăsită și nedorită, așa cum vă simțiți toate când terminați o relație, putea fi vorba despre detașare și schimbare a peisajului, așa cum vă doriți toate când terminați o relație sau putea fi vorba pur și simplu de o partidă de sex ruptă din rai (sau din iad, în ceea ce ne privea pe noi doi), așa cum vă doriți toate când terminați o relație.” “Oamenii sunt ca rechinii: dacă văd urme de răni sângerânde, sar pe tine, deci e mai bine să le ții doar pentru tine. Plângi, suferă, fii trist, dar la tine în cameră. Când ieși în oraș, nu lăsa pe nimeni să vadă ce se petrece cu adevărat în inima ta.

„Cât de dureros e să zaci în asemenea clipe pe patul de suferință și să te afli în primejdie de moarte! E frumoasă lumea; îngrozitor ar fi să te vezi smulsă dintr-însa ca să te duci... cine știe unde!” Mintea mea făcu în clipa aceea primul efort de a înțelege tot ce mi se spusese despre cer și iad și pentru întâia oară se trase înapoi, speriată. Pentru prima dată, cercetând în jur, se văzu înconjurată de o prăpastie fără fund. Simțea și înțelegea numai starea în care se află: prezentul; tot restul nu era decât un nor fără formă, o genune nepătrunsă, și se-ncrâncenă la gândul de a fi aruncată în acel haos.

Știu că poezia n-a murit, nici geniul nu s-a pierdut, nici Mammon n-a dobândit puterea de a le încătușa sau ucide; amândouă vor arăta iarăși, într-o bună zi, că trăiesc și-și vor afirma existența, prezența și puterea. Îngeri puternici, aflați la adăpost în cer, zâmbesc când sufletele josnice izbândesc și cele slabe își plâng restriștea. Poezia distrusă? Geniul alungat? Nu! Mediocritate? Nu! Nu îngădui invidiei să-ți strecoare în cuget aces gând. Nu, ele nu numai că trăiesc, ci domnesc și răsplătesc, iar fără înrâurirea lor divină răspândită pretutindeni, te-ai afla în iad - în iadul propriei tale nimicnicii.

I want you, Bella. I want you in every way. I want to strip you down, with you standing naked before me. I want to look at you, your legs, your belly, your breasts, and your beautiful face. I want to see all of you.” His voice was harsh with lust. “I want to make love to you slowly, take you over and over all night, make you come, again and again until you beg me to stop. Then I want to ride you hard, make you scream as you come for me and beg me for more.

[...] De ce respinge Nietzsche acest principiu al durerii? Nu doar pentru că deontologia voinţei de putere trebuie să suplinească metafizca durerii – voinţa de putere fiind, astfel, mai universală şi mai caracteristic umană, ceea ce este deja discutabil. Ci pentru că o viaţă orientată spre durere, spre lipsa de sens şi de scop, care sunt descrise de Schopenhauer şi care revin în existenţialism ar contrazice efectiv teza eternei reîntoarceri. Marea afirmaţie, sentimentul că poţi să-ţi trăieşti de un număr infinit de ori, fără a schimba nimic în ea, este anulată de constanta experienţă a durerii, care ar transforma eterna reîntoarcere într-o pedeapsă infinită şi într-un infern mai impresionant decât cel din descripţia lui Dante. Desigur, eterna reîntoarcere presupune o devenire interioară, care ajută individul să-şi transforme viaţa în opera de artă, ce merită reiterată la infinit. Dar individul este lipsit de putere atâta timp cât durerea este principiul suprem. Deci Nietzsche trebuie să respingă teza durerii, pentru care avea afinitate psihologică, ca să facă loc ideilor sale principale. O filosofie care explică totul prin durere – pesimismul – merge împotriva vieţii. Filozofia prin care suntem învăţaţi să evităm programatic durerea – hedonismul – este, de asemenea decadentă. Cu toate acestea, o viaţă în interiorul durerii lasă destul de puţin loc voinţei de putere sau supraumanităţii. O durere constantă îţi iroseşte viaţa, o maladie progresivă (de care a suferit şi Nietzsche, după toate probabilităţile) te trăieşte. O viaţă în care suferinţa primează este, lăsând la o parte aportul cultural, eventualul rafinament, un argument împotriva vieţii. Imediatul durerii îi dă dreptate lui Schopenhauer – durerea nu poate fi un «obstacol» atunci când te paralizează. Nu doar imediatul durerii vorbeşte împotriva lui Nietzsche, ci şi o oarecare valoare imuabilă a durerii: faptul că se hrăneşte din sine însuşi, se autoalimentează, asemenea focului din iad care nu poate fi stins, descris de mistici. Concluzionând, durerea este un principiu la fel de esenţial ca voinţa de putere. Voinţa de putere acoperă un complex de idei şi manifestări, prin care este evidenţiat proiectul unei construiri existenţiale, iar durerea pune în chestiune însăşi utilitatea şi sensul existenţei. In plus, durerea este cel mai un perfecţionist artist: ea şlefuieşte, taie în carne vie, ordonează, articulează – în aşa fel încât ceea ce este profund îi datorează existenţa. Întrebarea utilitaristă, pe care Nietzsche ar respinge-o ca patologică, este dacă frumuseţea şi profunzimea îşi merită preţul şi dacă nu, atunci mai bine ele nu ar fi existat. Cred că această chestiune trebuie filtrată prin filtrul propriei noastre individualităţi, pentru a da fiecare răspunsul. Simplificând, conflictul este similar dualităţii dintre ignoranţă tihnită şi inteligenţă anxioasă. Avem aici un posibil răspuns prin dialectica dintre ultimul om şi supraom.

NOAPTEA IADULUI Am dat pe gât o straşnică înghiţitură de otravă.De trei ori binecuvântat să fie sfatul ce ni s-a dat! Mi-au luat foc măruntaiele.Veninul e atât de violent încât îmi răsuceşte mădularele,mă schilodeşte,mă doboară.Mor de sete,mă înnăbuş,nu pot nici măcar să strig.E iadul,osânda veşnică.Uite cum se-nalţă flăcările!Ard,cum se şi cuvine.Hai,demone! Întrezărisem convertirea la Bine şi Fericire,la mânturie adică.Chiar de-aş putea descrie priveliştea,aerul iadului nu rabdă imnurile!Erau acolo milioane de făpturi fermecătoare,un suav concert spiritual,forţa şi pacea,ambiţiie nobile,şi mai ştiu eu ce? Ambiţiile nobile! Şi din nou viaţa!Dacă osânda veşnică.. Un om care vrea să se mutileze e osândit,nu-i aşa?Mă cred în infern,înseamnă că şi sunt.Se împlineşte catechismul.Sunt sclav al botezului meu.Părinţi,voi m-aţi nenorocit,nenorocindu-vă şi pe voi.Sărman nevinovat!Infernul nu-i poate vătăma pe păgâni.Şi iarăşi viaţa! Ceva mai târziu,deliciile damnaţiunii vor fi mai profunde.Repede,o crimă,ca să mă prăbuşesc în neant,potrivit legilor omeneşti! Taci,taci odată!..Aici vezi ruşinea,reproşul:Satan care zice că focul nu-i nobil,că furia mea e îngrozitor de stupidă.Destul!..Mi se şoptesc erori,vorbe magice,miresme înşelătoare,muzici puerile.Şi când mă gândesc că deţin adevărul,că văd calea cea dreaptă:am o judecată sănătoasă şi hotărâtă,sunt copt pentru perfecţine...Ce orgoliu! Pielea capului mi se usucă.Îndurare!Doamne,mi-e frică!Mi-e sete,o sete grozavă.O,copilărie,iarba,ploaia,lacul,podit cu pietre,clarul de lună când clopotul din turn bătea de douăsprezece ori..la ora asta diavolul e-n clopotiniţă.O,Mario!Sfântă-Fecioară!..Mi-e silă de prostia mea. Nu-s oare acolo şi suflete cinstite,care-mi vor binele?Veniţi!..Am însă gura astupată cu o pernă,căci ele nu mă aud,sunt doar nişte fantome.Şi apoi,nimeni nu se gândeşte vreodată la altcineva.Nu vă apropiaţi!Miros a ars,asta e sigur. Halucinaţiile sunt fără număr.Tocmai de ele am avut parte,mereu:pierderea credinţei în istorie,uitarea principiilor.O să tac:poeţii şi vizionarii ar putea,altfel,să mă pizmuiască. Dar ia te uită!Orologiul vieţii s-a oprit adineaori.Nu mă mai aflu în lume.Teologia e serioasă,iadul e cu siguranţă jos,pe când cerul e sus.Extazul,coşmarul,somnul într-un cuib de flăcări. [..]Să ne gândim la mine,asta mă face să nu-mi pară prea rău după lume.Am norocul c-am încetat să sufăr.Viaţa mea n-a fost decât un şir de dulci nebunii,regret,dar aşa e. Pfui!Să ne schmonosim în fel şi chip! E clar că suntem în afara lumii.Nu se mai aude nici un sunet.Mi-am pierdut simţul pipăitului.[..]Tare obosit mai sunt! Ar trebui să dispun de un iad pentru mânie,de un iad pentru trufie şi de un iad al dezmierdărilor:un adevărat concert de iaduri. Mor de oboseală.Iată mormântul,mă duc la viermi,oroare supremă!Satan,farsorule,ai vrea să mă spulberi cu vrăjile tale!Protestez!Protestez!cer o izbitură de furcă,o fărâmă de foc! Ah,să revii la viaţă!Să-ţi arunci privirea asupra hidoşeniilor noastre!Şi otrava asta,sărutul acesta de-o mie de ori blestemat!Slăbiciunea mea,cruzimea acestei lumi!Fie-ţi milă,Doamne şi ascunde-mă,prea mă simt rău!Iată,stau ascuns şi totuşi nu sunt ascuns. E focul,care se înalţă o dată cu cel osândit.

Ancak Kalın Musa, torununun kendisine engel olmasına fena haldeiçerlemişti. Bu yüzden Davut'a şöyle bağırdı: "Küfür etmemeye yemin ettiğimden beri hepiniz tepeme çıktınız! Ama inan ki yeminimi bozup kantarlıyı savururum, ona göre!" Ne var ki Davut ona, "Bozacaksan boz dede! Umurumdaydı sanki!" dedi. Bunun üzerine aralarında şöyle bir konuşma geçti: "………!" "O küfrü sana aynen iade ederim dedeciğim!

Mouret, bu aydınlık içinde, yıllardır birlikte çalıştığı kadınları izliyordu. Bir itişip kakışma, bir hay huydur sürüp gidiyordu. Reyonları adeta yağmalayan müşteriler yavaş yavaş çekiliyorlardı. Kasaların önü kalabalıklaşmış, çil çil altınlar akmaya başlamıştı. Yolunduğunu sanan bazı müşteriler bir yandan bozguna uğramış gibi homurdanırken, bir yandan da, arzularını engelleyemeyip otel köşelerinde zevklerini tatmin edenler gibi gizli bir utangaçlıkla hallerinden memnun görünüyorlardı. Onları böylesine tüketim düşkünü yapan Mouret idi. Cazip mallar yığması, özel indirimler yapması, iade kolaylıkları sağlaması, özellikle de yaptığı reklamlar kadınları çıldırtıyordu. Annelerin gönlünü de fethetmiş gibiydi ve onlara bir zorbanın hoyratlığıyla hükmediyordu. Yarattığı geçici hevesler yüzünden nice ocaklar sönüyordu. Kadınlar onun yaratıcı düşüncelerine yeni bir dinmiş gibi tapınıyorlardı. İnançları zayıflayan insanlar kiliseleri boşaltıyor, bu mağazalara doluşuyorlardı. İnançsız ruhlar artık bu mağazalarda teselli buluyordu. Kadınlar, eskiden bir kilise köşesinde geçirdikleri boş zamanını şimdi Kadınların Cenneti'nde geçiriyorlardı. Mouret mağazasına kilit vuracak olsa, mutlaka sokaklarda ayaklanma çıkar, ibadet etmeleri yasaklanan rahibelerin isyanı gibi bir şey yaşanırdı.

izgonirea din rai doare cel mai tare atunci când raiul era iad: mai jos nu am unde să cad decât în mine și în vocile înguste și în poezia superbă din care am aflat că stelele pe care le-am urmat atâta amar de noapte erau din timpuri imemoriale moarte.

Și-a zis că există un loc special în iad pentru mamele care-și părăsesc copilul și ea mai avea de vizitat multe alte locuri speciale în iad așa că nu mai avea timp și pentru ăsta.

Évis'tre muirte ameral iades, Thijs. De dood heeft groene ogen.

Sigur că lumea românească este cum este şi are miturile ei fundamentale, care nu sunt Mioriţa şi Meşterul Manole, ci capra vecinului şi povestea din iad, nu? În cazanul românilor, unde niciun român nu iese la suprafaţă fiindcă-l trag ceilalţi de picioare. Aşa că diavolii şomează.

Demek usul bu idi. Evvelâ muvaffakiyet denen bir şey kabul edilecek, sonra sahibi aranıp bulunacak, o tebrik edilecek, bu sefer o, muvaffakiyetin asıl karşısındakinin olduğunu iddia ederek ona aynıyla devredecek, öteki çok mânalı bir kelime ile kendi hissesini ayırdıktan sonra yine geriye verecekti. Böylece üzerinde bu kadar devr ü teslim, iade ve tekrar iade muamelesi geçtikten sonra bu muvaffakiyetten artık kim şüphe edebilirdi?

- Niciodată nu m-am uitat atent la păru femeilor. Pentru mine, o femeie nu contează decât atunci când are cearcăne. Nu trebuie să fie frumoasă, trebuie să aibă cearcăne. Adânci. O femeie cu cearcăne poate să mă ducă și-n iad. În cearcăne, acolo-i pieirea. Mi-au spus ăia de azi-noapte că pentru fata aia îmbrăcată-n milioane, unu din Brăila a aruncat doi pumni de aur în Dunăre. - Numai argintăria, domnule maior. - Ah, leagă fleanca, doar ne-am înțeles o dată! - Aia n-avea cearcăne? - Ești idiot. Avea cearcăne ascunse. Și astea-s ăl mai rău soi din lume. Mai era una la Turnu Severin... - Pentru ea te-au scos din armată? - Avea cearcăne ascunse și mirosea a lăstun.

Nuair a bhagras an nàmhaid, Air a' Ghàidheal a dh'éighear - Bidh gach morair is iarla Guidhe dian leibh gu éirigh, Bidh sibh measail aig diùcan 'S bheir an Crùn a chuid fhéin dhuibh; Ach nuair cheanglar an t-sith leibh Cha bhi cuimhn' air bhur feum dhaibh, Cha bhi cuimhn' air mar smàladh Thar sàl do thìr chéin sibh, Mar chaidh fearann a dhiùltadh 'S mar a chum iad na féidh bhuaibh, Mar a chu iad an t-iasg bhuaibh Agus ianlaith nan speuran. When the enemy threaten, It's the Gael who is called - Each earl and each lord Implores you to rise, Dukes show you respect And the Crown gives you its share; But when peace is secured by you They'll forget how you served them, They'll forget you were banished Far over the sea, And how land was refused And they forbade you the deer, And forbade you the fish And the birds of the air. - Ruairidh MacAoidh

Cînd constaţi că eşti unul dintre puţinii care mai respectă nişte principii morale în raporturile umane, poate fi tentant să cazi în amoralitate, nu din convingere sau de plăcere, ci pur şi simplu pentru a nu mai suferi, căci nu există durere mai mare decît să fii un înger în iad, în timp ce un diavol este oriunde la el acasă.

În liniștea ce cuprinse dintr-o dată totul, în muțenia profundă în care până și stropii de ploaie plesneau fără zgomot când atingeau pământul, ei crezând că au asurzit, întrucât de simțit simțeau, dar de auzit nu puteau să audă deloc nici vâjâitul vântului, nici acea adiere ciudată, călduță care acum îi atinse ușor, totuși, lui i se păru c-ar auzi cum zbârnâitul necontenit și râsul răsunător de adineauri sunt brusc înlocuite de un chelălăit și răsună sforăituri sinistre, văzând chiar că pornesc după el, astfel că-și acoperi ochii cu brațul și izbucni în plâns. „Vezi asta?” șopti încremenit Irimias, strângând atât de puternic brațul lui Petrina, încât i s-au albit degetele. În jurul trupului se înteți vântul, iar în liniștea deplină cadavrul de un alb orbitor începu să se ridice incert... apoi, când ajunse la înălțimea vârfurilor stejarilor se clătină pe neașteptate, prăbușindu-se convulsiv, ca să ajungă, în final, din nou pe pământ, în mijlocul poieniței. Văzând ce se întâmplă, vocile lipsite de trup de adineauri au început să se certe furios, asemenea unui cor nemulțumit, care iar se vedea nevoit să-și asume un eșec, fără să fi avut vreo vină. Petrina gâfâi. „Tu ai crezut asta?” „Mă strădui să cred”, spuse Irimias, cu fața lividă. „Oare de când tot încearcă? Copila-i moartă de două zile.” „Petrina, poate-i prima dată în viața mea când simt că mi-e frică.” „Cumetre...pot să te întreb ceva?” „Tu ce crezi...?” „Ce cred...?” „Tu ce crezi...ăăă...există și iad...?” Irimias înghiți în sec. „Cine știe. Poate.

Îndreptarul pentru spovedanie era o cărțulie mică și cu paginile roase pe la margini. Se vedea că fusese folosită mult. Conținea, de fapt, o listă cu vreo două sute de păcate descrise pe scurt și instrucțiuni utile pentru cel care se pregătea de spovedanie. Având în față această listă de păcate, ne putem face un amănunțit examen de conștiință. Astfel putem descoperi mai ales păcatele ascunse pe care le-am făcut și nu știam că sunt păcate sau nu ne-am dat seama că păcătuim, scria pe prima pagină, după care urmau câteva sfaturi practice. Cel mai simplu și mai sigur este să luați ceva de scris și o hârtie și, pe măsură ce citiți păcatele, notați pe hârtie pe cele pe care le-ați făcut. Apoi i se explica cititorului că păcatele nu trebuie prezentate preotului pe larg, ci cât mai scurt, fără să se insiste asupra împrejurărilor în care s-au petrecut. — Am deznădăjduit în ajutorul și mila lui Dumnezeu, începu Anastasia cu păcatul numărul 1. Îi explicase Irinei în ce consta pregătirea pentru spovedanie. Stăteau amândouă în pridvorul bisericii, pe o băncuță de lemn, și Anastasia se oferise să bifeze ea păcatele pe o foaie de hârtie, pentru ca Irina să se poată concentra cât mai bine asupra răspunsurilor. — Am deznădăjduit…, repetă Irina. Nu se gândise niciodată că era mare păcat să deznădăjduiești. Anastasia o privi ca să-și dea seama dacă înțelegea despre ce era vorba. Părea să înțeleagă. Puse o liniuță în dreptul păcatului numărul 1. — Am zis că nu mă mai iartă Dumnezeu, că sunt prea păcătoasă și tot în iad voi merge, continuă călugărița cu păcatul al doilea. Irina rămase pe gânduri: deci era păcat să crezi că vei merge în iad! Ea chiar crezuse că fusese în iad. Dar era păcat să nu crezi în iertarea lui Dumnezeu. O privi pe Anastasia și dădu din cap. Da, se îndoise de iertarea lui Dumnezeu. Călugărița trase o liniuță în dreptul păcatului cu numărul 2. Irina se mai învioră. Deci Dumnezeu te iartă. Începea să-i placă trecerea asta în revistă a păcatelor. Parcă era un joc la care câștiga cine făcea mai multe liniuțe. Pe de altă parte, auzind ce păcate mai erau, își dădea seama că pe multe ea nu le făcuse și asta era așa, un fel de ușurare. Am asuprit pe slugi, pe săraci, pe orfani, pe văduve, pe neputincioși. I-am batjocorit. Nu, nu făcuse niciodată păcatul cu numărul 13. Și nici pe numărul 24: Am păgubit sufletește și trupește pe aproapele meu. Nu făcuse nici păcatul cu numărul 35: Am crezut că sufletul, după ce iese din om, trece în diferite animale. Și nici păcatul vrăjitoriei. Nu mutase hotarul ca să ia din terenul vecinului, nu ascunsese în casa ei lucruri străine, nu stricase averea nimănui, nu înșelase statul, nu luase pastile anticoncepționale, nu folosise sterilet, nu făcuse avort, nu preacurvise cu rudă, fin, naș, văr, frate, fiu, fiică, nepot, nu trăise necununată, nu mâncase spurcăciuni, nu făcuse glume despre cele sfinte, nu se împărtășise când fusese la ciclu, nu citise cărți sectare, nu ucisese, cu voie sau fără voie, nu intrase în Sfântul altar, nu dăduse anafură pe jos, nu se căsătorise cu evreu, turc, catolic, sectant…, nu pârâse pe cineva cu scopul de a-i face rău, nu trăsese pe nimeni la judecată. La păcatele 82, 83 și 84 trebui să recunoască: nu se rugase în fiecare dimineață și seară și la fiecare masă, mai mâncase de dulce miercurea și vinerea și nu ținuse cele patru posturi de peste an în întregime. În Germania era altfel, se ținea doar post de carne, dar ouă, lapte și brânză aveai voie. Pe urmă, mama Neli și moșu’, de la Cuptoare, tăiau cinci-șase porci pe an, viței, păsări și întindeau mese mari de sărbători, dar nu se omorau prea tare să postească. În plus, da, mai făcuse și alte păcate: vorbise cu mai multe înțelesuri, mințise,

E mai bine sa fii domn in iad decat sluga in rai

Usoara e coborarea din Iad.

E lesne sa cobori din Iad : Zi si noapte stau larg deschise portile intunecatului Satan. Dar sa urci inapoi, sa te intorci la lumina zilei de deasupra, In asta e greutatea, primejdia

The government’s Intelligence Assessment Department is a very small federal agency with very large computers, located in Sterling, Virginia. The IAD’s purpose is to maintain files of names, faces, physical attributes and personal preferences of national security threats and to analyze data about all of the above. If anybody’s ever wondered why the CIA or the military can be so certain that one bearded thirty-year-old on the streets of Kabul is an innocent businessman and, to our Western eyes, an identical one a block away is an al Qaeda operative, IAD is the reason. However,

Müşteri Retail & FBA siparişinde bir sorun olduğunu bildirmek için bizimle iletişime geçiyor. Değişim yapmamız mümkün değil ve bu nedenle müşterinin ürün için web sitesinden daha yüksek bir fiyata yeniden sipariş vermesi gerekiyor. Sorun ...... hatasından (aşağıda listelenmiştir) kaynaklanıyorsa 'Contact Lead Button' üzerinden DART ile iletişime geçin ve müşterinin hesabına fiyat farkını telafi eden bir Hediye Kartı uygulanmasını talep edin. Yani, orijinal ürün fiyatı ve ürünün web sitesinde artış uygulandıktan sonraki fiyatı arasındaki fark. ....hataları şunları içerir: Hasarlı Kusurlu Ürün Teslim Alınmadı (DNR) Yanlış temizlenmiş İptal edildi Kayıp Teslim edilemez Yanlış ürün Yukarıda belirtilenler haricinde, fiyat artışı A....un hatasından kaynaklanıyorsa (örneğin, müşterinin siparişini iptal ettiği gönderme/teslimat gecikmeleri veya müşteri ürünü yalnızca rakip bir şirketten daha yüksek fiyata satın alabiliyorsa), istisnai durumlarda da fiyat telafisi uyguladığımızı (örneğin, aile kaynaklı acil durum) lütfen unutmayın. Bir istisna yapılması gerektiğini düşünüyorsanız DART ile iletişime geçin. İlk önce ürün için değişim yapılıp yapılamayacağına bakın. Değişim yapılabiliyorsa, değişim işlemini tamamlayın ve sorunun asıl nedenine uygun şekilde (örneğin; hasarlı, kayıp vb.) kontağı özetleyin. Ürün değiştirilemiyorsa ve müşteri ürünün web sitesinde daha yüksek bir fiyattan mevcut olduğunu belirtiyorsa şunları kontrol edin: Orijinal ürün bir ......Lojistik (Retail veya FBA) ürünü, MFN ürünü değil. Ürün için iade süresi geçmemiş. Orijinal siparişle ilgili sorun Amazon’un hatasından kaynaklanıyor (“Sorun” bölümünde listelenmiştir). Fiyat artışı .....n’un fiyatlandırma hatasından kaynaklanmıyor (örneğin, ürün yanlışlıkla 500 TL yerine 5 TL olarak listelenmiş ve otomatik olarak iptal edilmiş (sipariş ek açıklamalarını kontrol edin)). Bu durumlarla karşılaşılırsa hiçbir şekilde telafi uygulanmamalıdır. Yukarıdaki kriterlerin tümü karşılanmışsa: Orijinal ürün fiyatında oluşan fiyat farkı için müşterinin hesabına bir hediye kartı düzenleyin. Bu fark limitinizin üzerindeyse, müşterinin hesabına bir GC(hediye kartı) uygulanmasını istemek için "Müşteri Temsilcisiyle İletişime Geç" düğmesi aracılığıyla DART ile iletişime geçin. DART, hediye kartını ekledikten sonra müşteriyle yaptığınız tüm işlemleri teyit edin ve şu SIC yolunu kullanarak kontağı özetleyin: Siparişle ilgili > Fatura ve ödeme > Web sitesindeki fiyat değiştirildi > Fiyat ayarlaması (Fiyat artışı, değişim siparişinin mümkün olmadığı durumlar için) Not: Bazı durumlarda hesaba yatırma işlemi hemen gerçekleşmeyebilir ve sizden takip başlatmanız istenebilir size bu durumlarda ne yapmanız gerektiğini bildirecektir.

Hadji toussa et enfonça son bonnet sur les yeux en tournant le dos au jugement dernier. – Continuez à entasser vos trésors dans le ciel ! s'écria le ktitor en menaçant du poing les impitoyables riches qui poursuivaient tranquillement vers l'enfer… Continuez à entasser vos trésors dans le ciel, il sera plus facile à une corde de passer par le chas d’une aiguille qu'à un riche d'entrer dans le royaume des cieux! [Hagiul tuși, trase cozorocul șepcii pe ochi și întoarse spatele "judecãții d-apoi". – Strângeți-vã vouã comori în ceruri... strigã ctitorul, amenințând cu pumnul pe bogații nemilostivi, cari sã duceau liniștiți în iad... strângeți-vã vouã comori în ceruri, cãci mai lesne va trece funia corãbiii prin urechile acului decât bogatul în împãrãția cerurilor!] (extrait de Hadji Tudose, traduit en français par Gabrielle Danoux)

Saat yediyi çaldığında, bir anahtar tomarının şakırtısı çekilme zamanının geldiğinin işaretini verdi. Bana bir altınlık odaya götürülmeyi isteyip istemediğim soruldu; başımı aşağı eğerek cevapladım; refakat memuru “Öyleyse para!” diye karşılık verdi. Bana çok fazla para lazım olacak bir yerde bulunduğumu pek güzel anladım. Bu sebeple kendisine, nezaketinin yarına kadar bana kredi sağlayamaması halinde, zindancıya benim tarafımdan, benden alınan paranın iade edilmesini söylemesini rica ettim. Herif, “Hoop! Yok ya!” diye karşılık verdi, “Bizim ağa iyi kalplidir, hiçbir şeyi geri vermez. Yoksa bunu güzel burnunuz için mi yapacaktı? Ha? Hadi, kara zindana gidelim.

E-posta: scaniamegaelectronics@gmail.com 2014 yılında bir hayalin peşinden koşarak çıktığımız bu yolculukta, bugün 550 metrekarelik yeni tesisimizde 20'den fazla çalışanımızla sizlere en iyi hizmeti sunuyoruz. Binlerce teknoloji ürünü en uygun fiyatlarla bir araya getirerek hayallerinizi paylaşıyoruz. Müşteri deneyimini artırmaya yönelik iş modellerimiz, yenilikçi ürün yelpazemiz ve birçok alanda geniş ürün yelpazemiz ile müşterilerimizin kaliteli zaman geçirmelerine destek oluyoruz. Müşteri beklentileri doğrultusunda yenilikçi ürünler ve dağıtım altyapısı ile dünyanın her noktasında müşteri deneyimini arttırmak. Hayal ettiğiniz ve ihtiyaç duyduğunuz teknolojik ürünlerin sizin için ne anlama geldiğini çok iyi biliyoruz. Alışveriş yaparken kendimize gösterdiğimiz hassasiyeti, verdiğiniz her siparişte de gösteriyoruz. Sizlere kusursuz hizmet verebilmek için tedarikten depolamaya, paketlemeden sevkiyata kadar olan süreçte 50'den fazla çalışanımızla çalışmaya devam ediyoruz. Aşağıdaki ürünleri tedarik ediyoruz. E-posta: scaniamegaelectronics@gmail.com Çevrimiçi Oyun Grafik kartı satın alın, ZOTAC GeForce RTX Grafik Kartını çevrimiçi satın alın, Satılık Palit Geforce RTX™ Ekran Kartı, Online Satılık Oyun Grafik Kartı, MSI RTX Gaming Ekran Kartını çevrimiçi satın alın, MSI Nvidia GeForce RTX Grafik Kartını çevrimiçi satın alın, Nvidia GeForce RTX Grafik Kartını çevrimiçi satın alın, Çevrimiçi satılık Nvidia GeForce RTX Grafik Kartı, Nvidia GeForce RTX Grafik Kartı çevrimiçi olarak nereden satın alınır, Satılık Gigabyte GeForce GRAFİK KARTI, Gigabyte GeForce RTX GRAPHICS CARD'ı çevrimiçi satın alın, Satılık ASUS GeForce TUF RTX Ekran Kartı, Phantom 7A-RTX MSI Oyun Bilgisayarını Çevrimiçi Satın Alın, Phantom 7A-RTX Oyun Bilgisayarını Çevrimiçi Satın Alın, Asus Gaming PC'yi çevrimiçi satın alın, Helios 7T-11 Oyun Bilgisayarını Çevrimiçi Satın Alın, Çevrimiçi Oyun Bilgisayarı satın alın, Online satılık oyun bilgisayarı, Innosilicon BTC Madencisini Çevrimiçi Satın Alın, Innosilicon ETH'yi Çevrimiçi Satın Alın, BTC Madencisini Çevrimiçi Satın Alın, Online satış için Innosilicon ETH, Innosilicon A10 Pro ETH Madencisini Çevrimiçi Satın Alın, Innosilicon A10 Pro 6G 720MH/s ETH Miner Online Satın Alın, Antminer T17- 64TH/s Online Satın Alın Antminer L7 – 9500MH/s Online satışta, Antminer çevrimiçi olarak nereden satın alınır Antminer'ı çevrimiçi satın alın, HTC Vive Pro EYE Full Kit'i Çevrimiçi Satın Alın, HTC Vive COSMOS Elite Çevrimiçi Satın Alın, HTC Vive COSMOS'u Çevrimiçi Satın Alın, HTC Vive çevrimiçi satışta, HTC Vive COSMOS'u çevrimiçi olarak nereden satın alabilirim, MSI Gaming Anakartını Çevrimiçi Satın Alın, Online satılık MSI Gaming Anakart, Online Oyun Anakartı satın al, Online Satılık Oyun Anakartı, Gigabyte Oyun Anakartını çevrimiçi satın alın, Online satışta Gigabyte Gaming Anakart, Asus Gaming Anakart Online Satın Alın, Asus Gaming Anakart online satışta, Philips Oyun Monitörünü Çevrimiçi Satın Alın, Online satılık oyun monitörü, Asus Gaming Monitor Online Satın Alın, Asus Gaming Monitor online satışta, AOC Curved Gaming Monitor'ü çevrimiçi satın alın, E-posta: scaniamegaelectronics@gmail.com Hizmetlerimiz... - Lisans gerekmez - Bir gecede veya ertesi gün teslimattan önce ekspres - mükemmel paketleme güvenli ve emniyetli - %100 müşteri hizmetleri ve desteği. - Para iade garantisi - Kapıdan kapıya teslimat hizmetleri sunuyoruz - Mükemmel ve rakipsiz fiyatlar.

Sunt două iaduri, omule, două, știu eu! Cel de 'colo, pentru diavoli, și cel de aici, de pe pământ, pentru îngeri. Acolo, plătesc oamenii răi pentru toate răutățile comise, iar aicea, pe pământ, plătesc oamenii buni, tocmai pentru că sunt buni. Tu nu vezi că numai ăia cu suflet bun pătimesc aicea?

Para hiçbir zaman insanı adam etmezdi. İyisi mi, buldu mu yemeliydi. Yoksa, bizim bilemeyeceğimiz bir görüşe, bir ahlaka saplanırdı insan. Bu ahlakta yalnız, yalnız o para denilen şeyi her ne pahasına olursa olsun kazanmak vardı. Şeref de oydu. Ahlak da oydu. Namus da oydu. Bir bakıma doğru da. Onunla satın alınmayacak hiçbir şey yoktu: Pırlantasından insanına kadar. Şu Hasan Tahsin, iki yüz elli lirayı onun aptallığı yüzünden -bir izzetinefis meselesi yaparak- iade etmemişti. Ama, bu akşam herhangi bir dalkavuğun herhangi bir lakırdısına yüz lira harcayabilirdi. Bir güzel kıza beş yüz liralık bir elmas hediye edebilirdi. Bir övünebilmek için bu gece üç yüz liralık bir ziyafet çekebilirdi. Onun için Halit fazla üzülmedi. Azıcık üzüldüyse bile, insanların bu hale gelişinden doğan umutsuzluktan değil, parayı bulamadıkları içindi. Aktöre ne bakarsın! Aktör zayıf adamdı, tecrübesizdi. Hayatta böyle vakalarla demek hiç karşı karşıya gelmemişti ki, bu kadarla üzülebili-yordu. Halbuki şöyle düşünmeliydi: Bulursam yerim, bulamazsam sürterim. Bulduğum zaman prens, bulmadığım zaman büyük aktörüm. Haşan Tahsin denilen namussuz ise, parası olduğu için adamdır. Olmadığı gün -hele bir olmayagörsün-yeniden köpekleşecekti. Üzülmeye değmez.

In learning to tolerate discomfort, we neither react immediately or impulsively to an uncomfortable feeling, nor do we completely ignore it. Rather, we acknowledge and accept that it is there. Often, within this acceptance, we reach a peaceful and still point where we are not overwhelmed or driven by anxious or catastrophic thoughts. An IAD patient can learn to accept their feelings without needing to analyze them or draw anxious conclusions from them.

When we heal from IAD, we also heal from anxiety-induced behaviors of hypervigilance, constriction, and numbing. We regain our ability to focus and be present; we are less fixated on physical symptoms, their meanings, or on trying to analyze them. We broaden our worlds and lives once again, letting go of avoidant behaviors and isolation. We rediscover healthy ways to cope when we are feeling uncomfortable or triggered. These rediscoveries culminate in a return to our previous level of daily functioning. Without hypervigilant fixation, we once again have room and capacity for our work, families, and social lives. When we no longer constrict ourselves, we open ourselves up to previously avoided opportunities and positive experiences. When we replace unhealthy numbing with healthy coping, we develop adaptive means of managing when things get overwhelming.

Illness anxiety disorder is not and should not be treated as a disorder of manipulation, narcissism, or attention-seeking, though it can often be misinterpreted as such. The person with IAD is severely anxious, not narcissistic, delusional, or self-centered.

Bună ziua, cine este?” It’s a male, his age indeterminate, the language—for the moment—unknown. Without hesitating, Tabby answers in the same harsh tongue. “Spune-master care iad are peste congelate.

Herkese cevap vermek istiyordu. Doğru zamanda veremediği tüm cevapları toplayıp üstlerine yığmak istiyordu, biraz da onlar düşünsün, biraz da onların uykuları kaçsın istiyordu. O an tutulup kaldığı için gediğine koyamadığı bütün lafları gereken yerlere yerleştirmek, usturupluca iade edemediği ifadelerden mürekkep bütün anların intikamını almak istiyordu.

Meanwhile, China has identified Internet Addiction Disorder (IAD) as its number-one health crisis, with more than 20 million Internet-addicted teens, and South Korea has opened 400 tech addiction rehab facilities and given every student, teacher and parent a handbook warning them of the potential dangers of screens and technology.

E oare vreun iad mai rău decât chinul pe care îl îndură un om când știe înșăuntrul său că a făcut ceva mârșav, ceva îngrozitor de mârșav? Întrebați-l pe omul acela. O să vă spună ce este iadul. E oare vreun rai mai bun decât fericirea care coboară asupra unui om în acele clipe rare ale vieții când zăvoarele lumii se deschid și simte că stăpânește toate tainele veșniciei și că e pe deplin unit cu Dumnezeu? Întrebați-l pe omul acela. O să vă spună ce este raiul. De ce să ne facem atâtea griji pentru ce va să vină, pentru un viitor închipuit, când clipa de-acum e singura dată când putem simți pe deplin prezența și absența lui Allah în viețile noastre? Fără să fie îmboldiți nici de frica de-a fi pedepsiți în iad, nici de dorința de-a fi răsplătiți în rai, sufiții îl iubesc pe Dumnezeu doar pentru că-l iubesc pe El, curat și firesc, cu nevinovăție și fără tocmeală.

- Da, e lucru îngrozitor să cazi în mâinile răului reîncarnat. - Atunci, întreabă doctorul Poole, de ce continuați să-L venerați? - De ce arunci mâncare unui tigru care mârăie?Ca să câștigi un moment de respiro. Ca să amâni oroarea inevitabilului, fie și pentru câteva minute. Și pe Pământ e la fel ca-n Iad - dar cel puțin ești tot pe Pământ.

Ceea ce oamenii de pe Pământ numesc „Rai” și „Iad” sunt, de fapt, modurile în care ei abordează situațiile oriunde s-ar afla, cât și ceea ce manifestă fiecare individ ca circumstanțe ale vieții sale.

Schimbările nu se fac greu sau ușor, se fac în funcție de ce avem nevoie. Îți trebuie o singură secundă, poate uneori infinit mai puțin decât o secundă, să te trezești din Rai în Iad sau invers.

Oamenii iau decizii greu, de cele mai multe ori la timpul nepotrivit, când a trecut momentul. Decizia corectă se ia în momentul în care îți amintești că ești unic, când te gândești la tine și pentru tine, nu când gândești pentru altă persoană. Aveți voi o vorbă că „drumul spre iad e pavat cu bune intenții”. Eu aș spune că drumul spre iad este pavat cu cele mai profunde compromisuri. Alegerea bună o faci când nu te mai gândești la ceilalți. Fiecare om reacționează din instinct și va vrea să-i fie bine lui. Nimeni nu se va gândi la celălalt, ci la sine. Rupe-te de toți și fii doar tu cu tine ca să iei decizia pe care să n-o regreți. Momentul alegerii este vital, căci este momentul sufletului, îi dai șansa să trăiască sau îl omori. Sufletul nu trăiește în minciună. Mintea trăiește în orice. Sufletul se sufocă în neadevăr. În lumea noastră nu există bine sau rău, există alegere. Orice alegere faci este o experiență. Viața este o călătorie, nu o parcare. Momentul alegerii trebuie să se producă departe de toate vibrațiile celor din jur. Răsăritul soarelui ca vibrație este important pentru alegere, căci este momentul nașterii. Și răspunsul corect vine sub forma unei afirmații, este neinterpretabil, nenegociabil și nu există dubii la alegerea răspunsului corect. Cu o singură condiție: să ți-l amintești, căci este ca flacăra unei lumânări în vânt. Durează câteva clipe și se stinge imediat, la influența celor din jur. Răspunsul se află în tine. Lasă-l să iasă. Răspunsurile proaste sunt răspunsurile care nu sunt urmate de acțiune. Eu nu pot experimenta emoția. Când este o decizie profundă, organică, nimeni nu-ți poate sta în cale. Nu ai cum să evoluezi dacă nu treci prin minciună, adulter, mlaștină. Frica pe care o exorcizezi, fiecare pas te fac mai puternică în alegerea ta. Fiecare moment de consecvență este un pas spre evoluție. Efortul e util când ești consecvent. Oamenii îți aduc în față proiecția propriilor frici. Vinovăția, mila, frica, îndoiala atrag energii negative și te provoacă să experimentezi asta. Dacă vrei să găsești adevărul, fii adevăr, nu mocirlă. Dacă vrei să găsești lumina, fii lumină. Așteptarea te ține pe loc. Orice alegere iei va fi alegerea corectă.

Totul e matematic. De ce e bine când te complaci? Nu depui efort, nu te gândești la niciun moment în care poate să fie invers, îți cultivi sentimentul veșniciei, liniar, așezat, fără sincope. Dacă am putea să ne relaxăm, să nu mai fim încordați în căutarea de sine, să fim treji, să fim vii, să ne ridicăm imediat cum cădem, să fim mereu capabili să iertăm și să ieșim din greșeală, am sta mai aproape de Dumnezeu. Cum nu suntem capabili să iubim cu adevărat, nu suntem în stare nici să urâm cu adevărat. În Iad am văzut cum oamenii intră singuri. Pe când în Rai cred că au șansa să intre și împreună.

Biserica a devenit un fel de Agenție de PR a lui Dumnezeu, iar Divinitatea, Suprema Divinitate, Marea Divinitate, Mica Divinitate, doar un produs ambalat în staniol ca sã atragã atenția și sã convingã cu o marjã minimã de eroare. Numai un copil poate sã creadã cã existã Iad, cã existã Rai, cã existã Dumnezeu și Moș Crãciun. Numai un copil este cu adevãrat nud. Nu vorbesc de sfinți, cãci ei sunt o excepție și sunt singurii care s-au vindecat de boalã și trãiesc.

De Iad te eliberezi doar dacã îl depãșești. Și, ca sã îl depãșești, trebuie sã treci mai întâi prin el, sã îl accepți. Asumarea Iadului este împãcarea cu Dumnezeu.

Iar dacă un bărbat se așteaptă ca femeia de lângă el să fie un înger în viața lui, el trebuie ca prima oară să creeze Raiul pentru ea.Îngerii nu trăiesc în iad!

Veghează umbră-a țărnii,umbră ca de iad, deschiși tu ochi-mi legi cu lanț de fier...și cad în pat pătruns de mii de suliți în mănunchi... Și ca să-mi pot goni durerea- vino,moarte... Ha,moarte,port la țărmul viselor deșarte, îngroapă-m suferința rogu-te-n genunchi...

Dacă nu aş fi trecut prin iad, pentru ce aş mai fi luptat acum?

Bataia e rupta din rai, de aia am ajuns eu in iad.

Sunt ultimul om cu care mai poti vorbi despre libertate fara sa fie liber, despre spirit, desi e bagat in iad mai sus de genunchi, despre iubire, desi are inima goala, despre curaj, desi e bantuit de frica, despre poezie, desi nu are voie sa scrie oficial, si despre viata, desi nu traieste, oficial, decat in perimetru restrans, despre orgasm, desi el se abtine, despre Dumnezeu, desi e departe de el, despre lume, desi lumea il respinge. Asta numai pentru ca sunt prima poeta care inca mai scrie in adversitate, dupa '90.

Cat de orb sa fii, sa spui ca nu exista iad?

Nu imi este rusine sa sarut copacii…mi-au fost singurii prieteni, si singura amintire despre rai, in vremuri de iad.