Gustave Eiffel Quotes

I ought to be jealous of the tower. She is more famous than I am.

An accident which should have caused the death of only five hundred instead of five thousand persons, but on the same day and in public, as the outcome of an accident appealing strongly to the eye, by the fall, for instance, of the Eiffel Tower, would have produced, on the contrary, an immense impression on the imagination of the crowd.

Étant la plus saisissante manifestation de l'art des constructions métalliques par lesquelles nos ingénieurs se sont illustrés en Europe, elle est une des formes les plus frappantes de notre génie national moderne. Being the most striking manifestation of the art of metal structures by which our engineers have shown in Europe, it [the Eiffel Tower] is one of the most striking of our modern national genius.

In 1853, Haussmann began the incredible transformation of Paris, reconfiguring the city into 20 manageable arrondissements, all linked with grand, gas-lit boulevards and new arteries of running water to feed large public parks and beautiful gardens influenced greatly by London’s Kew Gardens. In every quarter, the indefatigable prefect, in concert with engineer Jean-Charles Alphand, refurbished neglected estates such as Parc Monceau and the Jardin du Luxembourg, and transformed royal hunting enclaves into new parks such as enormous Bois de Boulogne and Bois de Vincennes. They added romantic Parc des Buttes Chaumont and Parc Montsouris in areas that were formerly inhospitable quarries, as well as dozens of smaller neighborhood gardens that Alphand described as "green and flowering salons." Thanks to hothouses that sprang up in Paris, inspired by England’s prefabricated cast iron and glass factory buildings and huge exhibition halls such as the Crystal Palace, exotic blooms became readily available for small Parisian gardens. For example, nineteenth-century metal and glass conservatories added by Charles Rohault de Fleury to the Jardin des Plantes, Louis XIII’s 1626 royal botanical garden for medicinal plants, provided ideal conditions for orchids, tulips, and other plant species from around the globe. Other steel structures, such as Victor Baltard’s 12 metal and glass market stalls at Les Halles in the 1850s, also heralded the coming of Paris’s most enduring symbol, Gustave Eiffel’s 1889 Universal Exposition tower, and the installation of steel viaducts for trains to all parts of France. Word of this new Paris brought about emulative City Beautiful movements in most European capitals, and in the United States, Bois de Boulogne and Parc des Buttes Chaumont became models for Frederick Law Olmsted’s Central Park in New York. Meanwhile, for Parisians fascinated by the lakes, cascades, grottoes, lawns, flowerbeds, and trees that transformed their city from just another ancient capital into a lyrical, magical garden city, the new Paris became a textbook for cross-pollinating garden ideas at any scale. Royal gardens and exotic public pleasure grounds of the Second Empire became springboards for gardens such as Bernard Tschumi’s vast, conceptual Parc de La Villette, with its modern follies, and “wild” jardins en mouvement at the Fondation Cartier and the Musée du Quai Branly. In turn, allées of trees in some classic formal gardens were allowed to grow freely or were interleaved with wildflower meadows and wild grasses for their unsung beauty. Private gardens hidden behind hôtel particulier walls, gardens in spacious suburbs, city courtyards, and minuscule rooftop terraces, became expressions of old and very new gardens that synthesized nature, art, and outdoors living.

M-am gândit: data viitoare când mă îndrăgostesc, iau și numărul fetei de alături (nu se știe niciodată: poate că sunt predestinat să nu întâlnesc decât femei care stau fix lângă femeia vieții mele).” “Și pe timpul nopții o să ne punem protezele dentare amândoi în același pahar. Dinții noștri vor fi fericiți împreună.” “Noi nu suntem fericiți când suntem împreună. Și e și mai rău când suntem departe unul de altul. Nu mai pot. Trebuie să găsești o soluție.” “Nu mai puteam suporta să fiu asociat cu iepurele. Puțin îmi păsa mie de iepuri. îmi plăceau multe lucruri în viață.” “Astăzi oamenii se despart pentru fleacuri. Până ce moartea vă va despărți, se zice! în ziua de azi, moartea este fie și cel mai mic defect al celuilalt...” “Am mers la Ikea, și ne-am și certat la Ikea. în acest magazin mare, ar trebui să angajeze un consilier conjugal. Fiindcă, dacă există un loc în care inima cuplurilor se dezvăluie, acela este Ikea. Mă întreb chiar dacă nu cumva toată acea mobilă de asamblat nu este decât un pretext pentru a semăna zâzania sentimentală. Sunt aproape sigur că fondatorul magazinului Ikea trebuie să fi fost un suedez depresiv (e aproape un pleonasm), fără viață afectivă, care a găsit mijlocul de a o distruge și pe a altora. Toți studenții la sociologie ar trebui să meargă să facă un stagiu acolo, ar găsi de toate.” “— Uitați-vă la mobila asta. Fritz a montat-o! M-au privit dintr-odată cu o admirație excesivă. Aveam impresia că sunt Gustave Eiffel.” “— Stingem lumina peste tot. îi facem pe părinții mei să creadă că ăsta e un obicei al blocului. Și zicem că în Polonia chiar există obiceiul să faci pe mortul în pauza dintre două feluri de mâncare.” “Voiam să fiu acceptat undeva, să am obiceiuri, să petrec duminici insuportabile poate, dar duminici sigure.” “Nu mă deranjează că vă certați în timpul lecției mele, dar cel mai bine ar fi să faceți asta în germană. Alice a ezitat o clipă (chipul ei era precum al cuiva care așteaptă pe un peron), apoi s-a apucat să mă insulte în germană. Toate astea nu prea aveau nimic în comun cu Goethe. În oricare altă împrejurare, aș fi apreciat cu siguranță această agitație germanică, dar în acel moment mă simțeam depășit. M-am așezat pe canapea și am ascultat-o pe femeia aceea cum mă înjură într-o limbă pe care nu o înțelegeam. Lângă ea, un tânăr lua notițe. Ca să reacționez cumva, m-am gândit în ce limbă aș fi putut da replica. Știam destule cuvinte în limbi străine, însă atât. M-am gândit să contraatac într-un amestec de daneză și croată, dar până la urmă am optat pentru un pic de polonă. Totuși, singura frază care-mi venea în minte era: „Știți cumva unde se află hotelul?" Mă îndoiam că această glumă poloneză ar fi putut să echilibreze forțele. Eram invadat și nu aveam altă opțiune decât să capitulez. întotdeauna se-ntâmpla la fel. Această scenă a avut măcar meritul de a ne fi destins. Poate că ar trebui să ne certăm mereu într-o limbă străină. Benoît ne privea atent; cu siguranță îi ofeream o imagine jalnică a cuplului.

Once the list is developed, pick a dozen names from the list, which are a mix of both current and past celebrities. Then pose the problem and ask, “How would this situation be handled by…” • Donald Trump • Lady Gaga • Muhammad Ali • Bette Midler • Napoleon • Louis Armstrong • Gustave Eiffel • Renoir • Thomas Edison • Madam Curie • Hillary Clinton • Ronald Reagan • Big Bird • Donald Duck • Plato

And if you need to read that sentence again, no shame. It’s complicated—as complicated as the sovereignty of God. Yet as simple as if. Gustave Eiffel did not build his tower so Lora and I could kiss on top of it. Nevertheless, his if made it possible. And it’s your ifs that open doors of opportunity for others, most of whom you won’t meet on this side of eternity. But make no mistake about it, every little if makes an exponential difference across time and eternity. History