Aristoteles Quotes

Amicus Plato — amicus Aristoteles — magis amica veritas. (Plato is my friend — Aristotle is my friend — but my greatest friend is truth.)

Amicus Plato amicus Aristoteles magis amica veritas.

Persahabatan sangat diperlukan dalam hidup, karena tanpa sahabat hidup terasa hambar, walau pun kita memiliki kekayaan dan kemasyhuran.

I think you love him more than you can bear.

Hay 3 cosas que siempre vamos a preferir: lo bueno, lo útil y lo placentero.

Obrar por ignorancia y obrar con ignorancia no son lo mísmo.

Skuta var topptung som en middagsløs student med hodet fullt av Aristoteles.

Nijedna savršena duša nije lišena neke mešavine ludila. Aristotel

Um allein zu leben, muss man ein Thier oder ein Gott sein - sagt Aristoteles. Fehlt der dritte Fall: man muss Beides sein - Philosoph....

There was a tear running down his cheek. It seemed like a river in the light of the setting sun.

Apuesto a que a veces podías encontrar todos los misterios del universo en la mano de alguien.

...Hay 3 clases de amistad: por interés o utilidad, por placer y la "amistad perfecta, la de los hombres de bien y semejantes en virtud, porque éstos se desean igualmente el bien".

Denn wir suchten ja das menschliche Gute und die menschliche Glückseligkeit. Als menschliche Tugend bezeichnen wir nun nicht die des Körpers, sondern die der Seele. Und die Glückseligkeit nennen wir die Tätigkeit der Seele.

Hay quienes no pasan de ser sólo acciones, otros además de la acción, dejan un producto.

Mutlu kişi hayatın getirdiklerine göre bir mutlu bir mutsuz olan kişi değil, yaşam boyu erdemli davranan talihin cilvelerine onurlu bir şekilde katlanan ve elindekileriyle en iyi şekilde davranan kişidir.

În tara noastra, totul e posibil. Mahalaua e eligibila, grotescul e rentabil. Se poate face cariera pe baza de tupeu, minciuna, bîzdîc si fermentatie viscerala. Lumea se distreaza. ‘Baietii rai’ se cauta prin alte cotloane. De pilda, printre intelectuali. Intelectualii sînt o adunatura de profitori, golani, fascisti, fii de nomenclaturisti, pupincuristi, antieuropeni sau, din contra, vînduti strainilor. Acolo e buba! În preajma lui Socrate, care l-a corupt pe Platon, care l-a corupt pe Aristotel, care l-a corupt pe Alexandru cel Mare, care ne-a corupt pe toti.

Plato would hardly need to change a single word of his myth of the cave. Our knowledge would not be able to furnish an answer to his anxiety, his disquietude, his "premonitions." The world would remain for him, "in the light" of our "positive" sciences, what it was - a dark and sorrowful subterranean region - and we would seem to him like chained prisoners. Life would again have to make superhuman efforts, "as in a battle," to break open for himself a path through the truths created by the sciences which "dream of being but cannot see it in waking reality." [1] In brief, Aristotle would bless our knowledge while Plato would curse it.

Daher ist die Dichtkunst Sache von phantasiebegabten oder von leidenschaftlichen Naturen; die einen sind wandlungsfähig, die anderen stark erregbar.

La esperanza es el sueño del hombre despierto

Das Ziel des Weisen ist nicht Glück zu erlangen, sondern Unglück zu vermeiden.

Trotsky once wrote: "How many Aristoteles are herding swine? And how many swineherds are sitting on thrones?" Class society impoverishes people, not just materially but psychologically. The lives of millions of human beings are confined to the narrowest limits. Their mental horizons are stunted. Socialism would release all the colossal potential that is being wasted by capitalism.

Când mă gândesc ce puţin am de învăţat de la marii filozofi! Niciodată n-am avut nevoie de Kant, de Descartes sau de Aristotel, care n-au gândit decât pentru orele noastre sigure, pentru îndoielile noastre permise. Dar m-am oprit la Iov cu pietatea unui strănepot.

[...] e coloro che sono innamorati hanno sempre piacere sia a parlare dell'oggetto amato, sia a disegnarlo, sia a comporre qualcosa: ricordandosene infatti con tutti questi mezzi, ritengono quasi di avvertire la presenza dell'amato. E questa è per tutti l'origine dell'amore, quando non solo si prova piacere nella presenza dell'amato, ma anche quando, ricordandosi di lui quando non c'è, si aggiunge il dolore per il fatto che sia assente.

Intuition is a capacity of our heart. Our heart is the door to allowing Existence to guide us, instead of being directed by our ideas, desires and expectations. Since the days of Aristotle’s, we have been taught that logic is the only way to reach a solution. But while logic works in a step-by-step-process to reach a solution, intuition simply takes a quantum leap to a solution without any intermediate steps.

La historia no ha cambiado. Hace mil anos ellos eran los duenos del mundo. Hoy en dia lo siguen siendo. Claro, lo tienen que compartir con los grandes magnates de la tierra, esos que controlan el petroleo, las drogas, la tecnologia y por supuesto la television y la radio. La Iglesia domina los miedos y la promesa de la salvacion; las grandes empresas tambien manipulan los miedos y los paliativos para estos: la satisfaccion de las necesidades basicas - y las no tan basicas que hoy en dia parecen primordiales: carro, casa, belleza y entretenimiento - , una via directa al consimismo. Ambos en busca de lo mismo, la minipulacion del pueblo que los lleva a la gallina de los huevos de oro: el dinero de las masas. No es causalidad que la gente no quiera pensar. La Iglesia se encargo por siglos de esto, evitando la lectura de cualquier cosa que no fuese su religion. Desde Aristoteles, Ovidio, Pitagoras, Platon, Socrates, Antistenes, Heraclito, hasta Voltaire, Huxley, Hesse, Sade, Maquiavelo, Rousseau, Nietzsche, Dumas, entre otros, fueron censurados.

Denn es sind immer die Unterlegenen, die Gleichheit und Recht suchen, während die Mächtigen sich darum nicht scheren.

Lo scopo del lavoro è quello di guadagnarsi il tempo libero.

Treba se, dakle, baviti filozofijom ili se oprostiti od života i otići odavde, jer sve ostalo je golema besmislica i naklapanje.

Wir sind das, was wir wiederholt tun.

untuk hidup sendirian, orang harus menjadi binatang atau dewa--kata Aristoteles. ada yang ketiga: orang harus menjadi keduanya, yaitu seorang filsuf

Tradisi Aristoteles juga menyatakan bahwa semua hukum yang mengatur alam semesta bisa dipelajari dengan pemikiran saja: pembuktian dengan pengamatan tidak diperlukan.

Aklı başında kişi hoş olanın değil, acı vermeyenin peşindedir. -Aristoteles, Nikomakhos

Gustavo Solivellas dice: "En su mejor momento, el hombre es el más noble de todos los animales; separado de la ley y la justicia, él es el peor"(Aristoteles)

Forse, come dice Aristotele, "Non si conosce un amico finché non si è mangiato sale insieme

Me acordé de Dante y reflexioné sobre él. Y me pareció que el rostro de Dante era un mapa del mundo. Un mundo sin oscuridad. Guau, un mundo sin oscuridad. ¿Qué podía haber más bello?

Gustavo Solivellas dice: "Aquellos que educan bien a los niños deberían ser más honorados que los que los producen; los primeros solo les dan la vida, los segundos el arte de vivir bien" (Aristóteles)

Wenn die Disputation etwas streng und formell geführt wird und man sich recht deutlich verständigen will so verfährt der welcher die Behauptung aufgestellt hat und sie beweisen soll gegen seinen Gegner fragend um aus seinen eignen Zugeständnissen die Wahrheit der Behauptung zu schließen. Diese erotematische Methode war besonders bei den Alten im Gebrauch heißt auch Sokratische : auf dieselbe bezieht sich der gegenwärtige Kunstgriff und einige später folgende. Sämtlich frei bearbeitet nach des Aristoteles Liber de elenchis sophisticis 15. Viel auf ein Mal und weitläufig fragen um das was man eigentlich zugestanden haben will zu verbergen. Dagegen seine Argumentation aus dem zugestandenen schnell vortragen: denn die langsam von Verständnis sind können nicht genau folgen und übersehn die etwaigen Fehler oder Lücken in der Beweisführung.

Peníze jsou zvány "umělým bohatstvím", protože člověk jich může mít nadbytek a přesto umřít hlady, jak nám Aristoteles ukazuje na příkladu chamtivého krále, kterému bohové splnili přání, aby se vše, čeho se dotkne, proměnilo ve zlato.

Die gesprochenen Worte sind die Zeichen von Vorstellungen in der Seele und die geschriebenen Worte sind die Zeichen von gesprochenen Worten. So wie nun die Schriftzeichen nicht bei allen Menschen dieselben sind, so sind auch die Worte nicht bei allen Menschen dieselben; aber die Vorstellungen in der Rede, deren unmittelbare Zeichen die Worte sind, sind bei allen Menschen dieselben und eben so sind die Gegenstände überall dieselben, von welchen diese Vorstellungen die Abbilder sind.

Con le macchine pensano di far miracoli: ma quali? Di Dio non sentono più bisogno; ma che sortii di miracolo saranno? Per esempio, non si deve più parlare di alto e di basso: a loro non serve più. Aristotele, che per tutto il resto considerano alla stregua di una vecchia ciabatta, ha detto (e questo lo citano): «Se la spola del telaio girasse da sola, se il plettro della cetra suonasse da sé, i maestri non avrebbero più bisogno di aiutanti, né i padroni di servi». Ed è quello che sta avverandosi mi sa.

...Bir filozof olarak Aristoteles, kendisinden önceki bütün filozoflardan birçok bakımdan farklıdır. Bir profesör gibi yazan ilk kişidir: yazdıkları sistematiktir, tartışmaları başlıklara ayrılır, ilhamlı bir peygamber değil, profesyonel bir öğretmendir. (s. 299)

Verrà un tempo» ho detto «in cui tutti noi saremo morti. Tutti. Verrà un tempo in cui non ci saranno esseri umani rimasti a ricordare che qualcuno sia mai esistito o che la nostra specie abbia mai fatto qualcosa. Non ci sarà rimasto nessuno a ricordare Aristotele o Cleopatra, guriamoci te. Tutto quello che abbiamo fatto, costruito, scritto, pensato o scoperto sarà dimenticato, e tutto questo» – ho fatto un gesto che abbracciava la stanza – non sarà servito a niente. Forse quel momento sta per arrivare o forse è lontano milioni di anni, ma anche se noi sopravvivessimo al collasso del nostro sistema solare non sopravviveremmo per sempre. È esistito un tempo prima che gli organismi prendessero coscienza, e ce ne sarà uno dopo. E se l’inevitabilità dell’oblio umano ti preoccupa, ti incoraggio a ignorarla. Sa il cielo se non è quello che fanno tutti.

Aristoteles'in daha önce de hatırlattığımız sözünü tekrar söylersek, "İnsan, doğası gereği bilmek isteyen bir canlıdır." Büyük dinler bunu "yasak elma" efsanesi ile dile getirmişlerdir. Yaratılış efsanesinde sözü edilen, bilgelik ağacına, Tanrı'nın aksi yöndeki emrine rağmen Adem'in yaklaşması, herhalde onun -ve onun şahsında tüm insanlığın, insanın- bilme merakına, öğrenme merakına hamledilmelidir. Bu bilginin insana, kendisini cennetten kovdurma yönünde tarihî bir zarar verdiği aşikardır. Öte yandan, onun bu bilme merakı sayesinde özgürleştiği ve gerçek anlamda "insan" olduğu da söylenebilir.

In 'Physics' Aristotle makes a distinction between time and the single moments he describes as the ‘present'. Single moments are—like Aristotle’s atoms — indivisible, unbreakable things. But Time is the line that links these indivisible moments. Though Tarık Bey asked us to forget Time — that line connecting one present moment to the next — no one except for idiots and amnesiacs can succeed in forgetting it altogether. A person can only try to be happy and forget Time, and this we all do.

El tiempo es la cosa más importante que una persona puede gastar

Il primo motore è la cosa più perfetta che c'è, è pensiero che pensa a se stesso; dunque "esso muove come ciò che è amato", cioè secondo il fine, mentre tutte le altre cose muovono essendo mosse, cioè secondo la causa efficiente. Il mondo lo ama per la sua perfezione e non per la sua bontà, e lui stesso è immobile perchè, essendo perfetto, non ha nulla da attuare.

Okumak, sadece okumak. Okuyan insan, dünyanın aklına yaslar sırtını. O zenginlerin arkadaşları birkaç finansçı, üç beş holding yöneticisi. Üstelik içtenlikten her zaman şüphe duyulan ilişkiler içindeler. Oysa benim dostlarım dünyanın gelmiş geçmiş en akıllı ve en yaratıcı insanları: Aristoteles, Platon, İbn Rüşd, Faulkner, Homeros, Nietzsche, İbn Haldun... Bunları hangi maddiyatla bir tutabilirsin?

Mimoto vladařův zisk [z pozměňování peněz] je nezbytně ztrátou pro zbytek společnosti. A ztráta, kterou vladař způsobuje společnosti, je nespravedlností a činem tyrana a nikoliv krále, jak nám říká Aristoteles. A pokud by se tyran chtěl hájit obvyklými lžemi tyranů, že tento zisk využívá k veřejnému prospěchu, tak se mu nesmí věřit, protože by si stejně tak mohl vzít můj plášť a říct, že ho potřebuje pro veřejnou službu.

Ma anche cambiare è piacevole perché il cambiare è conforme a natura: l'essere sempre identico, infatti, produce un eccesso della disposizione stabilita, per cui si dice: il cambiamento, in tutte le cose, è dolce.

Así que me renombré Ari. Si cambiaba la letra, mi nombre era Air, «aire» en inglés. Pensé que podría ser una gran cosa ser aire. Podría ser algo y nada a la vez. Podría ser necesario y también invisible. Todos me necesitarían y nadie sería capaz de verme.

Zekice bir kitap yazmışsın, Bon-Bon,” diye devam etti Majesteleri, dostumuzun omzuna, o verilen emri tam anlamıyla yerine getirdikten sonra bardağını bırakırken hafifçe, bilgiç bir tavırla vurarak. “Kesinlikle zekice bir kitap. Tam benim sevdiğim türden bir eser. Ancak özdeğe ilişkin tasarımın geliştirilebilir ve fikirlerinin pek çoğu bana Aristoteles’i anımsatıyor. O filozof en yakın tanıdıklarımdan biriydi. Onu hem korkunç huysuzluğundan, hem de pot kırmak gibi eğlenceli bir yönünden dolayı severdim. Bütün o yazdıkları arasında tek bir somut gerçek var ki, onun ipucunu da kendisinin absürdlüğünü sevdiğim için ben verdim. Pierre Bon-Bon, hangi yüce ahlâki gerçekten bahsettiğimi biliyorsun sanırım, değil mi?” “Bildiğimi söyleyemem –” “Evet! – Aristoteles’e insanların hapşırırken gereksiz fikirleri burunlarından dışarı attığını söyleyen bendim.” “Bu –hık!– gerçekten de doğru,” dedi metafizikçi, kendisine bir bardak daha Mousseux koyarken ve ziyaretçisinin parmaklarına enfiye kutusunu sunarken. “Platon’a da,” diye devam etti Majesteleri, enfiye kutusunu ve içerdiği iltifatı alçakgönüllülükle geri çevirerek, “Platon’a da bir zamanlar arkadaşça hisler beslemiştim. Platon’la tanıştın mı Bon-Bon? – Ah! Hayır, binlerce kez özür dilerim. Benimle bir gün Atina’da, Parthenon’da karşılaştı ve bana bir fikirden bunaldığını söyledi. Ona ο νους εδτιv αυλος‘yu* yazmasını önerdim. Bunu yapacağını söyleyip eve gitti, ben de piramitlere çıktım. Ama vicdanım beni bir arkadaşa bile olsa birine gerçeği söylediğim için kınadı ve apar topar Atina’ya geri dönüp ‘αυλος’yu yazarken filozofun sandalyesinin arkasında durdum. Kağıda parmağımla dokunarak ters çevirdim. Böylece cümle şimdi ‘ο νους εδτιv αυγος’** olarak okunuyor ve gördüğün gibi, metafiziğinin temel doktrini.” “Hiç Roma’da bulundunuz mu?” diye sordu restaurateur, ikinci Mousseux şişesini bitirdikten sonra dolaptan büyük bir şişe Chambertin alırken. “Sadece bir kez, sevgili Bon-Bon, sadece bir kez. Bir ara” –dedi Şeytan, sanki bir kitaptan okurcasına– “bir ara beş yıllık bir anarşi dönemi olmuştu ve o sırada bütün memurlarından yoksun kalan cumhuriyetin halkın seçtiklerinden başka yargıcı yoktu. Bunlar da yasal idari yetkiye sahip değildi – o zaman, Mösyö Bon-Bon – yalnızca o zaman Roma’daydım ve bu yüzden onun felsefesine ilişkin dünyevi bir tanıdığım yok.” “Epicurus hakkında ne –hık!– ne düşünüyorsunuz?” “Kimin hakkında?” dedi şeytan şaşkınlıkla, “Epicurus’ta kusur bulmak istiyor olamazsın! Epicurus hakkında ne düşünüyormuşum! Beni mi kastediyorsunuz bayım? – Epicurus benim. Diogenes Laertes tarafından adı anılan üç yüz bilimsel incelemenin herbirini yazan filozof benim.” * Ruh bir flüttür. ** Ruh parlak bir ışıktır.

Ah!" esclamò Boccadoro con ira. "E quante volte in passato mi affermasti che il mondo è divino, che è una grande armonia di sfere nel cui centro troneggia il Creatore, e che tutto ciò che esiste è buono, e così via. Dicevi che questo si trovava in Aristotele o San Tommaso. Sono ansioso di sentire come spieghi questa contraddizione." Narciso rise. "La tua memoria è stupefacente, eppure ti ha un po' ingannato. Io ho sempre venerato la perfezione del Creatore, ma non mai della creazione. Non ho negato il male nel mondo. Che la vita sulla terra sia armonica e giusta e che l'uomo sia buono, questo, mio caro, nessun vero pensatore l'ha mai affermato.

È un concetto filosofico, non posso esprimerlo altrimentim. Per noi scolari di Aristotele e di San Tommaso il più alto di tutti i concetti è: l'essere perfetto. L'essere perfetto è Dio. Tutto quello che c'è d'altro è solo a mezzo, è parziale, è in divenire, è mescolato, consiste di possibilità. Dio invece non è eterogeneo, è una cosa sola, non ha possibilità, è tutto realtà. Ma noi siamo solo transitori, noi siamo esseri che divengono, noi siamo possibilità, per noi non c'è perfezione, non c'è l'essere completo. Quando però procediamo dalla potenza all'azione, dalla possibilità all'attuazione, partecipiamo al vero essere, siamo di un grado più simili al perfetto e al divino. Questo significa: attuarsi. Tu devi conoscere questo processo della tua propria esistenza.

Dasein-ul este fiinţarea caracterizată ca fapt-de-a-fi-în-lume. Viaţa umană nu este ceva precum un subiect care trebuie să facă cine ştie ce artificiu pentru a veni în lume. Dasein-ul, ca fapt-de-a-fi-în-Iume, înseamnă: a fi în lume în asa fel încît acest fapt de a fi să însemne: a avea mereu de-a face cu lumea; a zăbovi în preajma ei într-un anume mod, fie al executării, al îndeplinirii sau rezolvării a ceva, fie în modul contemplării, al interogării, al determinării contemplative şi comparative. Faptul de-a-fi-în-lume este caracterizat ca preocupare. Dasein-ul, ca fapt-de-a-fi-în-lume, este totodată fapt-de-a-fi-unul-laolaltă-cu-altul, de a fi cu ceilalţi; a deţine împreună cu alţii aceeaşi lume, a-l întalni pe celălalt, a fi laolaltă în sensul de a-fi-unul-pentru-altul. Însă acest Dasein este totodată pentru ceilalţi o simplă prezenţă, aşa cum este prezentă o piatră care nu deţine o lume şi care nu se preocupă de vreo lume. A fi unul laolaltă cu altul în lume, în sensul de a o avea laolaltă - acest fapt are o determinare ontologică privilegiată. Modul fundamental în care există lumea pe care Dasein-urile o deţin laolaltă este vorbirea. Vorbirea văzută în totalitatea ei: ca vorbire care se exprimă pe sine atunci cînd vorbeşte cu altul despre ceva. În spaţiul vorbirii are loc, cu precădere, faptul-de-a-fi-în-lume al omului. Acest lucru era cunoscut deja de Aristotel. În felul în care Dasein-ul, în lumea sa, vorbeşte despre modul în care se îndeletniceşte cu această lume a sa este implicată dintru început o explicitare de sine a acestui Dasein. Felul în care el vorbeşte ne arată cum anume se înţelege Dasein-ul de fiecare dată pe sine, ca ce anume se consideră el pe sine. În vorbirea unuia cu celălalt, în acel ceva despre care se stă de vorbă este cuprinsă de fiecare dată o explicitare de sine a prezentului în care are loc această convorbire. Dasein-ul este o fiinţare care se determină pe sine ca "eu sunt". Dasein-ului îi este constitutiv faptul-de-a-fi-de-fiecare-dată al acestui "eu sunt". Prin urmare, Dasein-ul, asa cum este el în faptul-de-a-fi-în-lume, este primordial şi Dasein-ul meu. El este de fiecare dată propriu şi, ca propriu, el este de fiecare dată. Dacă această fiinţare trebuie determinată în caracterul său de fiinţă,nu trebuie făcut abstracţie de faptul-de-a-fi-de-fiecare-dată care este "al meu". Mea res agitur. Toate caracterele fundamentale trebuie să se regăsească astfel în faptul-de-a-fi-de-fiecare-dată, înteles ca "de fiecare dată al meu".În măsura în care Dasein-ul este o fiinţare care sunt eu însumi şi totodată este determinat ca fapt-de-a-fi-unul-laolaltă-cu-altul, eu nu sunt, în primă instanţă şi la nivel mediu, eu însumi, ci ceilalţi; eu sunt cu ceilalţi, şi aceştia, la rîndul lor, cu alţii. Nimeni nu este, în cotidianitate, el insuşi Nimeni nu este ceea ce el este şi aşa cum este: nici unul şi totuşi toţi laolaltă. Aceştia toţi nu sunt ei înşişi. Acest Nimeni, de care suntem noi inşine trăiţi în cotidianitate, este impersonalul "se". Se spune, se aude, se optează pentru ceva, se dă curs unei preocupări. În înverşunarea dominaţiei acestui impersonal "se" rezidă posibilităţile Dasein-ului meu şi "eu sunt" este posibil pornind de la această nivelare. O fiinţare care este posibilitatea lui "eu sînt" este ca atare, cel mai adesea, o fiinţare dominată de impersonalul "se".

Even if there is only one possible unified theory, it is just a set of rules and equations. What is it that breathes fire into the equations and makes a universe for them to describe? The usual approach of science of constructing a mathematical model cannot answer the questions of why there should be a universe for the model to describe. Why does the universe go to all the bother of existing? Is the unified theory so compelling that it brings about its own existence? Or does it need a creator, and, if so, does he have any other effect on the universe? And who created him? Up to now, most scientists have been too occupied with the development of new theories that describe what the universe is to ask the question why. On the other hand, the people whose business it is to ask why, the philosophers, have not been able to keep up with the advance of scientific theories. In the eighteenth century, philosophers considered the whole of human knowledge, including science, to be their field and discussed questions such as: did the universe have a beginning? However, in the nineteenth and twentieth centuries, science became too technical and mathematical for the philosophers, or anyone else except a few specialists. Philosophers reduced the scope of their inquiries so much that Wittgenstein, the most famous philosopher of this century, said, “The sole remaining task for philosophy is the analysis of language.” What a comedown from the great tradition of philosophy from Aristotle to Kant! However, if we do discover a complete theory, it should in time be understandable in broad principle by everyone, not just a few scientists. Then we shall all, philosophers, scientists, and just ordinary people, be able to take part in the discussion of the question of why it is that we and the universe exist. If we find the answer to that, it would be the ultimate triumph of human reason – for then we would know the mind of God.

Dalih mereka begini: semua sistem yang diciptakan manusia selalu mengikuti modus, apa yang paling banyak maka itulah yang dianggap benar. Aristoteles sekali. Yang beda sendiri itu pastilah salah, pastilah aneh. Yang beda-beda itu, termasuk kamu, tidak perlulah diakomodasi; menghabiskan sumber daya saja, jadinya. Justru kalianlah yang harus beradaptasi mengikuti sistem yang dijalankan oleh kaum dominan.

Aristotele credeva che la regina non fosse una femmina ma un maschio, e dunque un re, e che le operaie si sviluppassero a partire da una sostanza progenitrice che gli adulti raccoglievano dai fiori e non da uova deposte dalla regina.

Demokratik bir rejimin temel anlayışı özgürlüktür. Özgürlüğün belirtilerinde biri ise yöneten ve yönetilenin etrafında olmaktır.

Potomak Aristotelov u mulju ovom se valja.

La Breve storia dell’anima che proponiamo non è una summa sistematica e completa del tema, non è neppure un saggio accademico destinato agli addetti ai lavori, non è un testo di approfondimento teorico, desideroso di inoltrarsi su vie inesplorate. Il metodo adottato è quello suggerito da Italo Calvino in una delle sue Lezioni americane. È la tecnica dello scultore che non aggiunge ma toglie, scalpellando senza sosta l’enorme blocco di marmo per far emergere un volto o un torso. Abbiamo pensato di adottare come schema simbolico per questa ricerca nell’orizzonte dell’anima quello della navigazione. Varie sono le tappe del viaggio. Prima però di imbarcarsi, è necessario un itinerario di avvicinamento al fiume transitando nelle culture primitive, nelle antiche e gloriose civiltà dell’Egitto, della Mesopotamia, dell’India e dell’Arabia, visitando anche luoghi reconditi, quasi simili a grotte oscure, come nel caso della metempsicosi, dello spiritismo, della metapsichica. Il grande fiume dell’anima che dobbiamo navigare, circondato da queste terre, rivela due sorgenti specifiche che lo hanno alimentato in modo copioso. Da un lato, c’è la «Sorgente sacra» delle Scritture bibliche con il loro originale e variegato messaggio che ha alcuni apici nel libro della Genesi e nelle parole di Cristo e di san Paolo. D’altro lato, ecco l’«Altra sorgente», quella della cultura greca, ove appaiono i miti affascinanti di Psiche e di Orfeo, ma anche si stagliano pensatori eccelsi come Platone, Aristotele e Plotino. Dalle sorgenti la navigazione s’inoltra poi nel corso tortuoso del fiume: si devono percorrere secoli e secoli di storia. Tre sono i profili dell’anima che entrano in scena. C’è anzitutto quello disegnato dalla teologia cristiana nel suo incessante interrogarsi, nelle risposte del Magistero ecclesiale ufficiale, nell’elaborazione intensa dei suoi pensatori e anche nel suo sforzo ardito di affacciarsi sull’oltrevita dell’anima, al di là del confine della morte. C’è, poi, la complessa riflessione della filosofia occidentale, a partire da Cartesio, dal cui dualismo si diramano sia i grandi «spiritualisti» come Spinoza e Hegel, sia l’aspra reazione dei «materialisti», negatori convinti dell'anima. È il capitolo dell’«Anima filosofica» che si apre anche a teorie innovative, come quelle dell’evoluzionismo e della psicologia/psicoanalisi. Infine c’è il profilo dell’«Anima poetica»: è uno sguardo gettato sul mistero dello spirito dall’intuizione letteraria. Si va, allora, dalle scene create dal genio di Dante al terribile patto tra Faust e Mefistofele descritto da Goethe, dai dialoghi tra anima-corpo-natura immaginati da Leopardi, Rosenzweig o Péguy fino alle sorprendenti proposte di Pirandello e di tanti altri autori. Si giunge così a una tappa conclusiva: si penetra nell’odierno inquietante ma anche affascinante laboratorio delle neuroscienze per incontrare quell’«uomo neuronale» che alcuni vorrebbero spogliato dell’anima e ridotto a cervello. Quando si sarà conclusa la navigazione lungo il fiume della storia dell’anima, si avrà forse un’impressione antitetica rispetto alla voce dell’indigeno amazzone: l’anima è ben più veloce e vivace della civiltà moderna. È ciò che affermava nel V secolo uno scrittore spirituale, Giovanni Cassiano: «Stiamo sicuramente andando indietro quando ci accorgiamo di non essere andati avanti: l’anima non può rimanere ferma».

«Secondo la fortunata definizione del comparatista americano Henry H. Remak, «la letteratura comparata è lo studio della letteratura di là dai confini di un paese particolare e lo studio dei rapporti tra letteratura, da una parte, e, dall’altra, altre aree della conoscenza e delle opinioni, come le arti (per es. la pittura, la scultura, l’architettura, la musica), la filosofia, le scienze sociali (per es. la politica, l’economia, la sociologia), le scienze, la religione etc. In breve, è il confronto tra una letteratura e un’altra o altre, e il confronto tra la letteratura e altre sfere dell’espressione umana». Il comparatismo rivolge un’attenzione speciale alla dinamicità delle strutture e degli stili. Considera il testo nella sua instabilità temporale e quindi lo sottopone a continui test di verifica da punti di vista diversi: storico, linguistico, formale, morale, filosofico, estetico, antropologico. Lo vede formarsi, non formato, e lo considera parte di un certa cultura, non monade a sé stante di valori incondivisibili. Dunque, il comparatismo si applica altrettanto bene al singolo che alla coppia di autori (secondo il paradigma della synkrisis ellenistica, ripreso da Plutarco nelle sue Vite parallele) o a un periodo di tempo. È piuttosto un atteggiamento critico che un procedimento pratico. Di qui la varietà delle sue manifestazioni: sono ugualmente comparatisti, almeno oggi, tanto chi studia la formazione dei generi letterari attraverso l’evoluzione delle forme in una o più letterature quanto chi spiega i generi sessuali attraverso i procedimenti linguistici del narratore. In entrambi i casi si tratta di stabilire le tecniche dell’identità e i modi della rappresentazione (o, con il fortunatissimo termine di Aristotele, della mimesi). Il comparatismo è insito nell’esercizio stesso del leggere. Non si dà mai lettore così sprovveduto che non stabilisca di volta in volta, entrando in rapporto con la scrittura di altri, confronti con letture già fatte o anche solo con referenti reali (la sua vita e il suo universo di conoscenze), né scrittore così originale che non convogli nel suo testo suggestioni esterne, derivate dalla sua esperienza del mondo e di opere altrui. Comparare, dunque, pertiene alla natura stessa dell’esperienza letteraria, sia quella dell’autore che quella del fruitore, in quanto atto creativo della memoria. Tanto è vero che certe opere, lette dopo certe altre, assumono sensi e sovrasensi che, lette prima, non assumerebbero. Un atto comparativo, appunto, è la lettura per Virginia Woolf: «“We have only to compare” – with those words […] the true complexity of reading is admitted», «“dobbiamo solo essere comparativi” – con tali parole […] è riconosciuta la vera complessità della lettura» (How Should One Read a Book?, 1926, poi nel volume di saggi The Common Reader, 1932). In letteratura non c’è individuo che, a un’analisi approfondita, non riveli di appartenere contemporaneamente a più ordini di caratteristiche e di tempi e che quindi non si possa prestare a un’indagine comparatistica. Di qui anche la molteplicità dei metodi comparatistici. Al comparatista l’individuo, cioè il singolo testo o il singolo aspetto di un’opera, appare, insomma, non tanto come il punto di una retta quanto come il punto di intersezione di rette virtualmente infinite. Il modello della letteratura comparata non è la linea di una progressione, cioè il modello della storia letteraria e delle letterature nazionali, bensì la zona in cui insiemi diversi si sovrappongono. Tutte le più grandi personalità dell’arte e della letteratura giungono a determinare inconfondibilmente la loro fisionomia attraverso un ravvicinato confronto con l’opera dei contemporanei e dei predecessori e non attraverso l’isolamento e l’obliterazione dei contatti. Per questo alcuni autori sono particolarmente adatti alle indagini comparatistiche, anzi, con la loro complessità culturale, hanno determinato ... >>

Akar pendidikan itu pahit, tetapi buahnya manis

Eski bilim, kilisenin hizmetinde, Platon ve Aristoteles’in çeşitli düşüncelerinin Hristiyanlık ile yoğrulmasıyla ortaya çıkan dinsel öğretiyi destekleme ve doğrulama görevini yüklenmişti. Bundan ötürü, açıklamalar bu öğretinin dogmaları çerçevesi içinde kalmak durumundaydı. Bir açıklamanın doğruluk ve geçerliliğini saptamak, onun Platon ve Aristoteles’in Hristiyanlıkça benimsenmiş düşüncelerine uygunluğunu araştırmaktan geçiyordu.

Gli scienziati ritenevano che il limite inferiore delle dimensioni corporee per un essere intelligente fosse dieci centimetri, e quindi la possibilità di trovare un Aristotele che zampettava era praticamente pari a zero. Figuriamoci un Aristotele unicellulare.

Het is dan ook geen toeval dat Aristoteles zijn visie op kennis uitwerkt in twee boeken die gewijd zijn aan ethiek, want kennis is daaraan ondergeschikt. Waardevrije kennis bestaat niet, evenmin als wetenschap zonder passie.

Oggi lo sviluppo delle neuroscienze sa dirci quasi tutto sulle nostre emozioni, ma ancora non ci dice quel che Aristotele riferisce nella Retorica, là dove scrive: “Le emozioni hanno relazioni con l’apparato cognitivo perché si lasciano modificare dalla persuasione”. Ciò significa che la nostra emotività può essere educata e, se vogliamo una società migliore, deve essere educata.

Dia (Aristoteles) percaya bahwa kebahagiaan tidak hanya berarti merasa senang, tetapi juga melakukan kebaikan. Dengan demikian, pedofil dan pengebom bunuh diri hanya mengira mereka bahagia. Pada kenyataannya, mereka tidak bahagia sama sekali.

Newton wrote, “Amicus Plato amicus Aristoteles magis amica veritas.” That is Latin for, “Plato is my friend, Aristotle is my friend, but my best friend is truth.” When

i e cu e l ementele naturii, precum focul, aerul sau apa, fie cu materia în general, fie cu anumite universalii, precum Formele platoniciene sau numerele pitagoricienilor. Lipsa de unitate a răspunsurilor a generat însă confuzie şi a condus la scepticismul c e lor care au negat realitatea Fi inţ e i . Aristotel a s t abi l i t îns ă că anumite cuvint e au mai multe sensuri, că sunt noA.A.ax� A.Ey6f!EVa : or, în acest caz, nu cumva ş i conceptul de Fiinţă trebuie gândit în ma i multe sensuri ? Iar dacă este aşa, s - ar cuveni a fi detaliate sensurile principale ale noţ iuni i de Fiinţă ş i stabilit la c e porţiune d e realitate se aplică ele, după cum trebuie s t abi l i t şi s ensul central, fundamental, care le asociază. Prin urmare, aşa după cum Fiinţa împiedică dispersia realităţii în ansamblu, trebuie s ă existe un fel de sens esenţial al Fiinţei - o ,.F i inţă a Fi inţ e i " , care adună ş i conec­ tează sensurile relativ diferite ale notiunii de Fiintă. Iar dacă este aşa, înseamnă că toţi filozofii care a� identificat Fiinţa cu anumite aspecte ale realului au avut, cumva, dreptate, deşi parţial. Ei nu au văzut decât un anumit sens al Fi inţei, dar le-au scăpat celelalte sensuri. Experienţa lor rămâne ut i l ă ş i merită a f i studiată istoric, ceea c e chiar face Aristotel, în Cartea Alpha mare, dar trebuie s ă fie depă ş i t ă critic printr-un fel de s i nteză. Mai mul t , a căuta să se răspundă în mod univoc între­ bă ri i : ce este Fiinta s e dovedeste a fi o eroare : Fiinta este, în mod efectiv, mai 'multe entităti, chiar dacă în grad� diferite

ar rezuma fără rest l a un flux continuu de senzaţii şi nici o cunoaştere bazată pe concept, pe regulă, pe cauzalitate nu a r fi c u putinţă. Pentru c a s ă s e poată explica existenţa ştiinţei, p entru ca o înţelegere raţională a lumi i s ă fie l e g i t imă - crede Aristotel, pr in urmare -, pentru c a nu orice opinie şi orice închipuire s ă fie la fel de valabile ş i de egal îndreptăţite la numele de "adevăr", trebuie să existe Fiinţă. Numai că aici apar două probleme: 1) Cum se poate demon­ stra existenţa Fiinţei ? 2 ) Ş i unde anume, în cuprinsul realităţii, se regăseşte efectiv F i i nţ a ? Există Fiinţă ? Aristotel ştie însă că nu poate demonstra ca atare existenţa Fiinţei. Totuşi, el crede că poate respinge eficient afirmaţiile celor care îi contestă existenţa. Mai întâi, el presupune, în Cartea Gamma - ceea ce nu este deloc absolut evident, dar era aproape o evidenţă p e ntru filozofia antică -, c ă realitatea interioară, a reprezentărilor mentale, corespunde structural realităţii exte­ rioare, "obi e c t ive " . Cu a l t e cuvinte, dacă lumea e s t e de tip heraclitic, în curgere continuă, lipsită de orice constanţă - adică lipsită de Fiinţă -, şi lumea mentală va fi l a fel de inconstantă, contradictorie, trăsătură proprie - zice Aristotel - viziunii relativiste şi iraţio­ naliste a lui Protagoras. Acesta suprimase distincţia dintre apa­ renţă şi esenţă, dintre intrinsec ş i contextual, sau, de fapt, redusese totul la aparenţă şi la relaţie (în chipul postmodernilor de azi), exact l a fel după cum anumiţi filozofi ai na tur i i e l iminaseră r epausul ş i s t abi l i t atea, păstrând numa i m i ş carea. Rezultatul ar fi că nu s - a r mai putea face, în mod consistent, afirmaţii adevărate sau false despre un anumit lucru : falsul s-ar metamorfoza îndată în adevăr, adevărul ar deveni fals, în funcţie de perspectivă şi de dorinţa celui care j u d ecă : celebra sentinţă a lui Protagoras : "omul este măsura tuturor luc ru r i l o r " , este interpretată de Aristotel ( c a şi de Platon) în cheie pur relati­ vistă: adevărul ş i falsul se pot afirma concomitent despre acelaşi

noncontradicţiei este fals -, n - a r putea f i gândit sau comunicat. Or, în fapt, toată lumea gândeşte ş i comunică ceva anume , i n c l u s i v sofiştii, cei c a r e cont e s t ă pr inc ipiul noncontrad iqi e i . Altminteri, dacă nu a r comunica, omul a r fi, zice Aristotel, "aidoma unei l e gume " . Iar dacă nu ar comunica ceva determinat, omul nu ar comuni c a , în fapt, n imi c . R ealitatea comunicării unu i subiea determinat, aşadar, pr e supune acceptarea une i con­ sistenţe a gândirii, a unei determinări coerente a gândului gândit ş i apoi comunicat, ceea ce, la rândul său, impl i c ă pr inc ipiul noncont r adiqi e i . Pentru ca omul s ă rămână în domeniul logos-ului , al g ândului coe r ent ş i al expresiei ve rba l e ne e chi ­ voc e , e necesar c a el să ut i l i z e z e imp l i c i t pr inc ipiul noncontra­ dicţiei, fie şi atunci când, explicit, el ar dori să-I conteste. Chiar da c ă - aşa cum crede de e x emplu J. Lukasiewicz - acest pr inc ipiu nu este o "lege a l o g i c i i " ş i nu arc valoare logică ca atare, el întemeiază orice l im b aj omenesc ş i înfiinţează orice responsabilitate pentru spusele rostite şi faptele comise. Iar dacă el nu este încă logic, cu siguranţă că el întemeiază logica. Or, pe de altă parte, după cum s-a spus, e pl auz ibi l ca orice consistenţă a gândirii să fie un reflex al consistenţei lumii. (Prin­ c ipiul noncontradicţiei nu poate funcţiona în cazul unor obiecte imaginare inconsistente, precum un triunghi dreptunghic cehi­ lateral.) I a r o lume consistentă este o lume unde există Fi inţ ă . Aş ada r , pr int r -un f e l de " a r gument ontologic" imp l i c it, subt i l ş i ma i p u ţ i n pretenţios decât cel " c la s i c " al l u i An s e lm din Cantcrbury, Aristotel deduce, din faptul incontestabil a l comu­ nicării umane, că trebuie să existe Fiinţă. Unde este Fiinţa ? Dar, chiar dacă acum ş t im că trebuie să existe Fi inţ a , încă n u ş t im unde s e află ea, sau ce anume este ea - altfel spus, cu ce porţiune din realitate s e identifică ea. Problema pare etern ă : " iată subiectul cercetat şi controversat şi în vechime, şi a cum, ş i p u r u re a : ce e s t e ceea-ce-este, adi c ă ce e s t e F i i nţa ? " - scrie Aristotel. Într-adevăr, filozofii, predecesorii săi, au identificat Fiinţa - adică porţiunea de stabilitate şi coerenţă din lume -

e cu e l ementele naturii, precum focul, aerul sau apa, fie cu materia în general, fie cu anumite universalii, precum Formele platoniciene sau numerele pitagoricienilor. Lipsa de unitate a răspunsurilor a generat însă confuzie şi a condus la scepticismul c e lor care au negat realitatea Fi inţ e i . Aristotel a s t abi l i t îns ă că anumite cuvint e au mai multe sensuri, că sunt noA.A.ax� A.Ey6f!EVa : or, în acest caz, nu cumva ş i conceptul de Fiinţă trebuie gândit în ma i multe sensuri ? Iar dacă este aşa, s - ar cuveni a fi detaliate sensurile principale ale noţ iuni i de Fiinţă ş i stabilit la c e porţiune d e realitate se aplică ele, după cum trebuie s t abi l i t şi s ensul central, fundamental, care le asociază. Prin urmare, aşa după cum Fiinţa împiedică dispersia realităţii în ansamblu, trebuie s ă existe un fel de sens esenţial al Fiinţei - o ,.F i inţă a Fi inţ e i " , care adună ş i conec­ tează sensurile relativ diferite ale notiunii de Fiintă. Iar dacă este aşa, înseamnă că toţi filozofii care a� identificat Fiinţa cu anumite aspecte ale realului au avut, cumva, dreptate, deşi parţial. Ei nu au văzut decât un anumit sens al Fi inţei, dar le-au scăpat celelalte sensuri. Experienţa lor rămâne ut i l ă ş i merită a f i studiată istoric, ceea c e chiar face Aristotel, în Cartea Alpha mare, dar trebuie s ă fie depă ş i t ă critic printr-un fel de s i nteză. Mai mul t , a căuta să se răspundă în mod univoc între­ bă ri i : ce este Fiinta s e dovedeste a fi o eroare : Fiinta este, în mod efectiv, mai 'multe entităti, chiar dacă în grad� diferite

De asemenea, existenţa arhitectului în prunc este o reali­ tate, dar virtuală, ş i deci de alt tip decât existenţa lui actualizată, l a maturitate. Or, confuz i a acestor sensuri poate conduce la nenumărate sofisme. Aşadar, existenţa, c a ş i alte noţiuni, nu are nici un sens unic, aşa cum credea Parmenide sau Platon, dar, pe de altă parte, ea nu descrie nici o multiplicitate pur verbală ( omonimică) de sensuri - aşa cum voiau sofişti i ; există mereu un nex comun, ceva care integrează toate aceste sensuri d i ferite, deopotrivă fără a le egaliza sau a l e deduce unele dintr-altele, dar şi fără a le lăsa s ă se disperseze în necuprindere. Dar care este atunci referinţa principală sau sensul central al existenţei, aceea care impune acest nex comun, aşa cum, în mod analog, sensul central al noţiunii de "sănătos" este "sănă­ tatea" ? Această referinţă principală este ceea ce Aristotel numeşte "Fiinţă" (ouaia). Fiinţa este p orţiunea de stabilitate din lume, " miezul tare" al realităţii. Fiinţa este ceea ce lucrul este în sinea lui, este ce-este-le său. Fiinţa este suportul proprietăţilor, al calităţilor ş i afecţiunilor, adică ceea ce e permanent într-un subiect atunci când acesta se s chimbă ş i devine într-un fel. De pi ldă , un om poate fi sănătos sau bolnav, poate fi fericit sau mizerabil, poate învăţa sau uita, ş i totuşi, atâta vreme cât trăieşte, el rămâne el însuşi, fiindcă el îşi păstrează Fiinţa. Râul lui Heraclit, în care nu te-ai putea scălda de două ori, sau chiar nici măcar o singură dată, după cum credea Cratylos, discipolul radical al lui Heraclit, deoarece este în perpetuă mişcare, rămâne totuşi un anume râu, şi nu un altul, deoarece subzista ceva din el: Fiinţa s a . Fi inţa, de asemenea, face ca lucrur i l e s ă nu f i e numai reţele de relaţii ş i contexte (aşa cum cred astăzi "pragmatişti" relativişti ca Richard Rorty ) , ci s ă a ibă şi o anume autonomie faţă de cel care l e percepe. Pentru c ă au Fiinţă, lucrur i l e nu sunt complet reductibile l a datele senzaţiei sau a l e percepţiei, c i ele admi t şi o cunoaştere raţională. Invers, da c ă nu a r exista Fiinţă, lume

subiect, ceea ce de fapt conduce la suprimarea principiului noncon­ tradicţiei. " La modul general - spune Aristotel --'- cei care contestă pr inc ipiul noncontradicţiei suprimă Fiinţa. Căci este necesar ca ei să pretindă că toate cele sunt contexte, sau relaţii contextuale, şi că nu există ceva ce omul s au anima lul sunt intrinsec." Trebuie s ă spunem totuşi că legătura dintre relativismul epistemologie ş i negarea principiului noncontradicţiei nu este chi a r atât d e necesară log i c pe cât i s e părea l u i Aristotel : ma i înt â i afirmaţia lui Protagoras poa t e fi înţeleasă nu numai i n d i ­ vidua l - subi ectiv ( o r i c e o m e măsura tuturor lucrurilor), ci ş i specific-kantian ( omu l în general dă măsura lucrurilor). Ap o i p r i n c i p i u l noncontradicţiei nu p e rmi t e să se facă afirmaţii contradictorii despre acelaşi subiect şi sub acelaşi rapo rt ; or, a afirma, de pi ldă , că toate propoziţiile sunt adevărate poate însemna, eventual, că "toate propoziţiile sunt adevărate doar sub un anume aspect, diferit însă de la caz la caz, ceea nu contra­ zice neapărat pr inc ipiul noncontradicţiei. Totuşi este de netăgăduit că, filozofic vorbind, există o legă­ tură între relativismul ontologic ş i cel epistemologie, pe de -o parte, şi sofistică, pe de a l t ă parte, şi că Aristotel nu greşea foarte mult asociindu-le. Aşadar, să admitem că, dacă se suprimă Fiinţa, în final, s e suprimă principiul noncontradicţiei. Rămâne atunci de arătat doar că principiul noncontradicţiei nu poate fi suprimat, p e ntru a arăta că suprimarea Fiinţei este inacceptabi l ă . O bună pa r t e a Că r ţ i i Gamma e s t e dedi c a t ă tocma i acestei chestiuni : să se arate că principiul noncontradicţiei nu poate fi suprimat. Fi reşte, în sine, principiul noncontradicţiei, fiind o axiomă, nu poate f i demonstrat, iar cei care încearcă s-o facă se înşală - explică Aristotel. Dar se poate foarte b i n e arăta, în s ch i m b , că negarea lui este impos i b i l ă pentru o persoană care vrea s ă gândească coerent şi să comunice limpede gândul s ău. Es t e ceea ce s-a numit metoda " r e sping e r i i " (refutatio ) . Într-adevăr, spune Aristotel, dacă am putea face afirmaţii contradictorii despre acelaşi subiect ş i în acelaşi moment, n-am mai pu tea nici gândi, nici comunica nimic determinat; astfel încât nimic, nici măcar această teză - anume că principiul

noncontradicţiei este fals -, n - a r putea f i gândit sau comunicat. Or, în fapt, toată lumea gândeşte ş i comunică ceva anume , i n c l u s i v sofiştii, cei c a r e cont e s t ă pr inc ipiul noncontrad iqi e i . Altminteri, dacă nu a r comunica, omul a r fi, zice Aristotel, "aidoma unei l e gume " . Iar dacă nu ar comunica ceva determinat, omul nu ar comuni c a , în fapt, n imi c . R ealitatea comunicării unu i subiea determinat, aşadar, pr e supune acceptarea une i con­ sistenţe a gândirii, a unei determinări coerente a gândului gândit ş i apoi comunicat, ceea ce, la rândul său, impl i c ă pr inc ipiul noncont r adiqi e i . Pentru ca omul s ă rămână în domeniul logos-ului , al g ândului coe r ent ş i al expresiei ve rba l e ne e chi ­ voc e , e necesar c a el să ut i l i z e z e imp l i c i t pr inc ipiul noncontra­ dicţiei, fie şi atunci când, explicit, el ar dori să-I conteste. Chiar da c ă - aşa cum crede de e x emplu J. Lukasiewicz - acest pr inc ipiu nu este o "lege a l o g i c i i " ş i nu arc valoare logică ca atare, el întemeiază orice l im b aj omenesc ş i înfiinţează orice responsabilitate pentru spusele rostite şi faptele comise. Iar dacă el nu este încă logic, cu siguranţă că el întemeiază logica. Or, pe de altă parte, după cum s-a spus, e pl auz ibi l ca orice consistenţă a gândirii să fie un reflex al consistenţei lumii. (Prin­ c ipiul noncontradicţiei nu poate funcţiona în cazul unor obiecte imaginare inconsistente, precum un triunghi dreptunghic cehi­ lateral.) I a r o lume consistentă este o lume unde există Fi inţ ă . Aş ada r , pr int r -un f e l de " a r gument ontologic" imp l i c it, subt i l ş i ma i p u ţ i n pretenţios decât cel " c la s i c " al l u i An s e lm din Cantcrbury, Aristotel deduce, din faptul incontestabil a l comu­ nicării umane, că trebuie să existe Fiinţă. Unde este Fiinţa ? Dar, chiar dacă acum ş t im că trebuie să existe Fi inţ a , încă n u ş t im unde s e află ea, sau ce anume este ea - altfel spus, cu ce porţiune din realitate s e identifică ea. Problema pare etern ă : " iată subiectul cercetat şi controversat şi în vechime, şi a cum, ş i p u r u re a : ce e s t e ceea-ce-este, adi c ă ce e s t e F i i nţa ? " - scrie Aristotel. Într-adevăr, filozofii, predecesorii săi, au identificat Fiinţa - adică porţiunea de stabilitate şi coerenţă din lume

Es geht – damals zu Zeiten von Aristoteles wie heute – um Kampf und Konflikt.

Mujica, un marziano a Genova “Non si fa politica per soldi” L’ex presidente dell’Uruguay in Liguria sulle tracce degli antenati “I migranti che arrivano in Europa le fanno un favore: la svecchiano” Patrizia Albanese | 827 parole Scorte e lampeggianti? Ma quando mai. Arrivano quasi alla chetichella, in una giornata uggiosa. Non fosse per l’auto dell’ambasciata, che dal porto di Genova ieri mattina li ha discretamente portati fin quassù in Val Fontanabuona, sembrerebbero due turisti normali. Perdipiù con poco bagaglio. Già perché a José Alberto Mujica Cordano e a sua moglie Lucia Topolansky - sposata nel 2005 - non serve poi molto. Sebbene lui, figlio di emigranti liguri, fino al primo marzo fosse l’amatissimo presidente dell’Uruguay, del quale è tutt’ora senatore, al pari della moglie. Che non porta manco un gioiello, neppure la fede dopo le nozze. Pure quelle anomale. In stile col personaggio. Racconta, Lucia, sua compagna da quarant’anni: «Non mi ha fatto una dichiarazione, ha fatto un annuncio. In televisione, un giorno, ha comunicato che si sarebbe sposato. Io stavo ascoltando in cucina e l’ho saputo così…». Pausa. «Era sicuro che gli avrei detto sì». Sempre al suo fianco. Carcere compreso. Esperienza, che «Pepe» ricorda tranquillo perché gli «ha insegnato tanto» spiega puntandoti addosso gli occhi nerissimi e scintillanti. Sempre con un diktat: «Essere al servizio degli altri, questo è il significato della politica». Servizio alla società In Italia, veramente, mica tanto… Tra indagati e corrotti, la politica non appassiona. «Ah, no? È molto triste. E in cosa crede la gente?- domanda stupefatto - Se non si crede nel futuro non c’è niente. L’uomo è un animale politico. Diceva Aristotele, che non può vivere da solo, ma nella società. Tu come faresti senza penna e taccuino? Ci vuole qualcuno che li faccia. E che faccia vestiti, auto... Dipendiamo tutti dalla società. La politica è occuparsi della società e dei diritti». Lei da presidente ogni mese dei suoi 8.900 euro, ne devolveva 8.100 agli uruguaiani. Qui non va proprio così. Sospira: «La gente che ama troppo i soldi non deve entrare in politica. Che è servizio. È questa la felicità: servire la gente che ha bisogno. La bara non ha tasche per portarsi via i soldi». Lei e Lucia non avete mai abitato il palazzo presidenziale. «È un museo» scandisce mulinando il braccio verso il soffitto in legno dell’Osteria Fonte Bona, tre camere in tutto - e servizi al piano - dove l’ex presidente ha prenotato quindici giorni fa: online. E tanto per capire che in questa vallata è planato un marziano – anzi due – basti dire che il proprietario, Giovanni Bottino, dopo aver preparato il pranzo «a base di affettati, ravioli col tocco e vino “tinto”», ha lasciato amabilmente riposare «Pepe e Lucia». L’ex presidente è sbarcato «in cerca delle radici», della casa dei nonni materni, dopo una sosta a Muxyka, nei Paesi Baschi, terra paterna. Un viaggio-regalo, che dopo la Val Fontanabuona e Genova, porterà la coppia a Roma, dal Papa. I due mondi «Vedrò Francesco il 28. È il secondo incontro, con quest’uomo che si è spogliato di tutto». Credente? «No – replica divertito sotto i baffi alla Marquez – Ateo. Per il Cristianesimo la vita è una valle di lacrime. Non sono d’accordo: è bellissima. E il Paradiso è qua, è questa vita. Però, la religione aiuta a morire bene. Voglio parlare al Papa di molte cose. Principalmente della difficoltà d’integrazione tra tutti i Paesi dell’America Latina». Europa e Italia sono alle prese con i migranti e la strage dei barconi. «L’Europa diventerà caffelatte. Una miscela di razze – commenta placido – La soluzione non è combattere, ma andare in Africa ad aiutarli. L’Europa avrebbe dovuto farlo da tempo. Quanta ricchezza s’è presa dalle colonie? Poi li ha mollati… Non è giusto». Abbattere Saddam e Gheddafi? «Un errore enorme. La democraz

Dovremmo sempre ricordarci che la stupidità potrà anche essere un dono di Dio, ma, come diceva il santo Papa Karol Wojtyla, non bisogna di certo abusarne, anche perché, come ci ricorda Aristotele, la giusta misura è sempre un'ottima virtù.

Tüm insanlar, doğaları gereği bilmeyi arzular.” -Aristoteles, Metafizik

İnsanlık ve onun oluşturduğu günümüz uygarlığı, yaşanılan sürekli değişimlerle gerçekleşmiştir. Bu evrim, insanoğlunun yeryüzünde var oluş tarihinden başlayarak günümüze değin ürettiği tüm bilgi ve değerlerin kuşaklar arasındaki geçişi ile sağlanmıştır. Bu da ister planlı isterse plansız olsun bir eğitim süreci ile gerçekleşmiştir. Her kuşak öncelikle kendinden önceki kuşağın sahip olduğu bilgi ve değerleri kullanarak hayatını sürdürmüştür. Yaşarken de daha iyi yaşama isteğinin bir sonucu olarak, bu bilgi ve değerlere yenilerini katmıştır. Böylece insanoğlunun birikimli uygarlığı, her geçen gün gelişmiş ve günümüzdeki düzeyine ulaşmıştır.Kültürel birikim insanın yakın çevresindeki bireylerin özellikle de aile bireylerinin taşıyabileceğinden öteye geçmiş o zaman bu işi bilen insanlar, başka bir deyişle eğitimciler devreye girmeye başlamıştır. Böylece eğitim kurumsallaşmaya, öğretmenlik de meslek olmaya başlamıştır.Bu kurumsallaşmanın başını Platon’un kurduğu Akademia (Akademi) bilinen ilk uzman yetiştirme kurumudur çeker.Günümüzde Akademi ilk üniversite olarak kabul görür.Platon’un öğrencisi, ve uzmanlık eğitimi öncesindeki eğitiminin yetersiz olduğunu öngören Aristoteles ise bir dönem sora Platon ile yollarını ayırarak Lyceum (lise)’yi kurar.Lise öğretiminin o dönemdeki başlıca amacı, o dönemde öğrenilmiş olması varsayılmasına rağmen baz eğitimi tekrar sunmak ve hatırlatmak, uzmanlık öncesinde genel kültür dersleri vermektir.Eğitim hakkında görüşler günümüze kadar halen

Unii și alții atribuie ba lui Platon, ba lui Aristotel afirmația ”mulțumesc zeilor că m-am născut grec iar nu barbar, bărbat iar nu femeie, om iar nu animal”.

Kesabaran itu pahit, tapi buahnya manis.

Akar pendidikan itu pahit, tapi buahnya manis.

cinta terdiri dari satu jiwa yang mendiami dua tubuh

Persahabatan adalah satu jiwa dalam dua tubuh.

cinta terdiri dari satu jiwa yang mendiami dua tubuh.

I confini tra materiale e immateriale sono un retaggio del XX secolo. La realtà, ormai, è mista. Perché la gente paga migliaia se non milioni di euro per comprare un jpg di una scimmietta? Perché la distinzione tra reale e irreale è un consenso comune. Ricordi quel quadro di Magritte? Questa non è una pipa. Puoi provare il contrario? No! E da prima di Aristotele che ci facciamo domande su cosa sia la realtà. Io sono un costruttivista in questo senso. La realtà è un costrutto sociale, non è oggettiva. E se socialmente raggiungiamo il consenso che il Pikachu che vedo dentro Pokémon GO è reale, allora lo è.

Per Dante il sapere non è né prestigioso né alto, ma qualcosa cui tutti, come insegna Aristotele, naturalmente aspirano e a raggiungere il quale tutti devono essere aiutati: Tutti gli uomini naturalmente desiderano di sapere. (Convivio, I, I, 1)

Dante comenzó a explicarme lo que estaba mirando. No escuché una sola palabra. Algo sucedió dentro de mí mientras contemplaba el vasto universo. A través de ese telescopio, el mundo estaba más cerca y grande de lo que jamás hubiera imaginado. Y todo era tan hermosos y abrumador y —no sé— que me hizo consciente de que había algo dentro de mí que importaba. Mientras Dante me miraba buscar en el cielo por el lente de un telescopio, murmuró: —Algún día descubriré todos los secretos del universo.

Nos sentamos, tomando nuestro té y mirando la lluvia caer sobre su porche delantero. El cielo estaba casi negro, y luego comenzó a granizar. Era tan hermoso y escalofriante, que me pregunté sobre la ciencia de las tormentas y cómo a veces parecía que una tormenta quería romper el mundo y cómo el mundo se rehusaba a romperse.

Vivere la vita come un blocco unico e coerente, vivere la vita come esplosa in tanti frammenti. È la storia della volpe e del riccio di un frammento di Archiloco, e su cui Isaiah Berlin ha costruito un saggio. «La volpe sa molte cose, ma il riccio ne sa una grande». Berlin ne fa uno spartiacque degli scrittori, dei pensatori, e dell’umanità in generale. Gli esseri umani si dividono in volpi e ricci. Ricci sono quelli che si rifanno a un unico principio ispiratore, sulla base di una visione morale del mondo. Volpi sono quelli che si appassionano a modelli diversi e contraddittori, senza un faro etico. Per esempio, ricci secondo Berlin sono Platone, Lucrezio, Pascal, Hegel, Dostoevskij e Proust. E volpi: Erodoto, Aristotele, Montaigne, Erasmo, Molière, Goethe, Puškin, Balzac e Joyce. Otto e mezzo racconta che Guido è volpe. Il Gattopardo racconta che don Fabrizio è riccio. Tutti e due concludono il film accettando la propria essenza. E forse, Fellini, Mastroianni sono volpi; Visconti, Lancaster sono ricci. Non so, potrebbe essere cosí. Ma di sicuro, questi due film contemporanei rappresentano i due aspetti dell’umanità, secondo questo principio. Insieme, riempiono tutti i tasselli possibili.

Adesso lo sappiamo che è nel mesencefalo, non nel cuore, che avviene tutto. Eppure continuiamo a regalarci oggetti a forma di cuore, non di mesencefalo, per san Valentino, e a disegnare cuori trafitti dalle frecce di Cupido, con la scritta: “TVB, ti vooooglio bene, I ♥ you”. Lo facciamo perché loro pensavano che l’amore fosse una passione dell’anima sensitiva, e Aristotele dice che l’anima sensitiva ha sede nel cuore: tutto qui. Con l’anima sensitiva identificavano più o meno le facoltà della psiche che noi attribuiamo al sistema limbico e alle zone del cervello che coordinano la percezione, con l’anima razionale alcune delle facoltà superiori della neocorteccia

l'innamoramento, come dice lo stesso Avicenna in un suo trattato specifico sull'amore100, consiste dunque in una sorta di ammutinamento dell'immaginazione, che si arroga i compiti della ragione (come un servo quelli del padrone) illudendo l'innamorato di poter conseguire autonomamente la perfectio umana (che per Aristotele è invece razionale e contemplativa), mentre lo spinge ossessivamente a cercarla nella direzione opposta, nella mercede da parte dell'amata e nell'unione fisica con lei: l'oggetto d'amore, insomma, mentre provoca nell'intelletto - attraverso la contemplazione della bellezza - un surrogato dell'ebbrezza contemplativa, produce poi semplicemente nell'amante (cito - non conoscendo l'arabo - dalla traduzione inglese del trattato avicenniano) the urge to embrace it, to kiss it and for conjugal union with it. Insomma lo induce ad anelare alla bellezza, che è oggetto puro di contemplazione, non with an intellectual consideration (la consideratio è appunto la "contemplazione pura"), ma with animal desire.

Solo temo una cosa: no ser digno de mis sufrimientos

Nuestro sistema nervioso, aunque menos observable que nuestros movimientos físicos, es igualmente significativo. Para mejorarlo, debemos medir, monitorear y mejorar conscientemente nuestros hábitos

Defalarca ne yapıyorsak oyuz. Bu yüzden mükemmellik bir eylem değil, bir alışkanlıktır.” (Aristoteles)

Defalarca ne yapıyorsak oyuz. Bu yüzden mükemmellik bir eylem değil, bir alışkanlıktır.” (Aristoteles)

Denn alle lebendigen Wesen streben nach jenem Göttlichem, und um seinetwillen tun sie alles, was sie von Natur aus tun.

Platon'un düalizmine şiddetle karşı çıkan Aristoteles gerçekliği İdea ya da forma eşitlemeye kesinlikle karşı çıkmıştır. Onun gözünde gerçekten varolan, şu diye gösterdiğimiz bireysel varlık ya da tözleriyle, bu dünya idi. Özdeşlik ilkesine dayanan, değişmezliği temele alan İdealar kuramının, Aristoteles'e göre, değişmeyi açıklaması mümkün değildi. İdeaları ayrı varlıklar olarak almanın, değişme problemini çözmekten vazgeçmek anlamına geldiği kadar, entelektüel analiz ile ontolojik statüyü birbirine karıştırmaktan kaynaklandığına işaret eden Aristoteles, Platon'un İdealarının temel gerçeklikler olmadığı kanaatini hiç değiştirmedi. Ona göre, İdealar veya formlar birer soyutlamadan başka hiçbir şey değildi. Bu açıdan bakıldığında, Aristoteles açısından gerçeklik, formların kendisinden soyutlandığı şeylerden ibaretti ve bu şeyler de tek tek bireysel töz ya da varlıklardı. O; her 'daha yüksek"in eninde sonunda bir yerlerde, burada ve şimdi olduğuna; dünyanın bütün bütüne tek bir dünya olduğuna inanıyordu. İki filozof arasındaki söz konusu farklılık, aslında farklılığın daha derinlerde olduğunu, onların birbirlerinden mizaç olarak farklılık gösterdiklerini ortaya koyar. Platon ve Aristoteles'in dünya karşısındaki tavırları özde, çok farklıydı. İşte bu farklılıklar ki iki ayrı ve büyük sistemin doğuşuna yol açmıştır. Nitekim, Platon genel eğilim itibariyle her zaman, siyaset felsefesinin ya da pratik politikanın problemlerini tartışırken dahi, yetkin olanın fiili dünyada vuku bulması imkânsız olduğu için ütopik bir çözüme yönelen mükemmeliyetçi biriydi. Başka bir deyişle, onun mükemmeliyetçi ve dolayısıyla öte dünyacı ve idealist olduğu yerde, Aristoteles gerçekçi ve dolayısıyla pratik ve ampirik yaklaşımı benimseyen biriydi. Bu durumu en iyi onların bilim tercihleri ifade eder. Buna göre, Platon için bilginin yetkin örneği matematikti; o bir matematikçiydi. Söz konusu bakış açısından geometrik üçgen ya da doğru bu dünyada bulunmaz; onlar, fiziki şeylerin ya da doğruların eksiklik ya da kusurlarını aşan ideal nesneler olmak durumundadırlar. Platon'un, dikkatleri ideal nesnelere yönelttiği yerde, araştırmacıların ve düşünenlerin dikkatini fiili varoluş alanına çeken Aristoteles'in bilim modeli ise biyolojidir. Matematikte yetkin ama cansız nesneler ele alınır, oysa biyolojide konumuz yetkin olmayan fakat canlı varlıklardır. Aynı yaklaşım ve mizaç farklılığı, onların farklı disiplinlerdeki yaklaşımlarına da yansır. Örneğin siyaset felsefesinde Platon mutlak olarak ideal bir devleti temele alarak konuşur ve böyle bir devletin hayata geçirilip geçirilemeyeceği sorusunu kendisine hiçbir zaman sormaz. Buna karşın Aristoteles işe ideal devletin nasıl olması gerektiği problemiyle hiçbir zaman başlamaz; varolan yüz fiili devleti dikkatle analiz ettikten sonra, mevcut koşullar altında hangi devletin daha iyi olacağı sorusunu sorar.

Dare un senso alla vita è il filo rosso del cambiamento. Quando si parla di cambiamento, molte persone pensano a qualcosa di enorme, di radicale; ma i grandi cambiamenti della vita iniziano da piccole trasformazioni, in apparenza insignificanti. L'aspetto più complicato non è fare le cose una volta, è farle tutte i giorni. "Noi siamo quel che facciamo ripetutamente" diceva Aristotele. Diventare persone migliori, più felici ed equilibrate richiede fatica e sforzi costanti. La difficoltà non sta nel sapere cosa bisognerebbe fare meglio, ma nell'impeganrsi con convinzione e nel passare finalmente dalla teoria alla pratica". "Mi fa un po' paura, ma ho davvero voglia che le cose si sblocchino un po'... Sul come, però, ho le idee più confuse". "E' un classico. Le propongo di mettere nero su bianco tutto quello che vorrebbe cambiare nella sua vita. Intendo proprio tutto, dalle cose più insignificanti a quelle più essenziali. Io credo nelle possibilità di riuscita di ciascuno, a patto che rispetti la sua personalità e i suoi valori profondi. Basta costruire un progetto di vita che sia in armonia con ciò che siamo veramente. Questo richiede un grande impegno, metodo e molti sforzi. Ma che ricompensa, alla fine!