“
Cartea de față explorează dintr-o perspectivă proaspătă o idee veche. Fiecare persoană vine pe lume cu o chemare. Ideea aceasta vine tocmai de la Platon și poate fi găsită în Mitul lui Er, la finalul lucrării sale celei mai cunoscute, Republica. Vă voi face o prezentare succintă.
Sufletul fiecăruia dintre noi primește un daimon unic înainte de naștere și alege imaginea sau tiparul după care va trăi pe Pământ. Companionul nostru sufletesc, daimonul, ne însoțește pentru a ne ghida în această viață; dar în drumul nostru spre Pământ, noi uităm de el și ajungem să credem că suntem complet singuri. Daimonul, în schimb, își amintește de imaginea originală și știe cărui tipar de existență aparține, el fiind cel care păstrează mereu direcția unică a destinului individual.
După cum a explicat ulterior cel mai mare dintre platonicieni, filosoful Plotinus, noi ne alegem corpul, părinții, locul și circumstanțele care se potrivesc sufletului nostru și care, așa cum spune mitul, ne sunt necesare. Asta înseamnă că totalitatea circumstanțelor vieții noastre, incluzând aici corpul în care locuiește sufletul și părinții din care ne-am născut și pe care poate că în timpul vieții îi blestemăm, sunt opțiunile sufletului nostru și nimic altceva — opțiuni pe care nu le înțelegem deoarece le-am uitat.
Pentru a combate amnezia, Platon ne povestește mitul și chiar specifică, în ultimul capitol, că supraviețuirea mitului ajută la supraviețuirea și evoluția noastră. Cu alte cuvinte, mitul are o puternică funcție de salvare psihologică, iar o disciplină psihologică derivată din el poate fi inspirația unei vieți trăite conform mitului.
Dar mitul conduce și la acțiune, nu doar la asumarea pasivă a unor principii.
”
”