“
Și unii și alții avem praguri de frustrare variabile, în funcție de situații, interlocutori și sensibilități. Puțini dintre noi își cunosc zonele de intoleranță, adică această parte din noi mereu hipersensibilă, mereu fragilă, făcută din răni niciodată închise, redeschise la cea mai mică provocare.
Resentimentul este urticaria relațiilor, o mâncărime a lipsei, trebuie să-l zgândărim tot timpul, să-l alimentăm, să-l întreținem sau pur și simplu să-l scărpinăm. Cine nu a cunoscut această plăcere ambiguă de a zgândări o rană care nu voia decât să se vindece, cine nu a căutat această senzație dulce-amăruie de a trezi o suferință îndepărtată și totuși prezentă?
”
”