Uni Quotes

Think they have any bras in here that can get my babies to lie flat?" "They're called sports bras and they have a nasty side effect called the uni-boob.

I'm at uni for three months and suddenly I'm not straight any more.

You’re no princess. You’re a motherfucking queen. Don’t let anyone forget it, not even yourself. People think the king matters, but the queen brings down all the other pieces. Good luck in uni and chug a beer in my honor.

I am free. I am haunted. But if nothing else, I am wide awake.

I haven't finished revisiting Sleeping Beauty. As a faerie tale, that one is rife with inherent difficulties. After all, the world doesn't stop just because one person is asleep.

I didn't want the sun to rise. I didn't want the world to continue turning. I wanted the whole planet put into stasis until I could catch up.

And if I get a little chemically imbalanced in the head, like we all know I tend to get sometimes, and I don't want my parents or brother knowing, Will's like, 'We'll deal with it.' He's never said, 'I'll fix it up.' He just says, 'You're not up to going back to uni to finish your Honours this year? Big deal. There's next year. We'll deal with it.'" She nods. "That's what he does well.

Death is more uni­ver­sal than life; everyone dies but not every­one lives.

The way people on Oomza Uni were so diverse and everyone handled that as if it were normal continued to surprise me. It was so unlike Earth, where wars were fought over and because of differences and most couldn't relate to anyone unless they were similar.

Getting dumped is never really about getting dumped.' 'What is it about, then?' I ask. 'It's about every rejection you've ever experienced in your entire life. It's about the kids at school who called you names. And the parent who never came back. And the girls who wouldn't dance with you at the disco. And the school girlfriend who wanted to be single when she went to uni. And any criticism at work. When someone says they don't want to be with you, you feel the pain of every single one of those times in life where you felt like you weren't good enough. You live through all of it again.' 'I don't know how to get over it, Mum,' I say. 'At this point I'm so tired of myself. I don't know how to let go of her.' 'You don't let go once. That's your first mistake. You say goodbye over a lifetime. You might not have thought about her for ten years, then you'll hear a song or you'll walk past somewhere you once went together - something will come to the surface that you'd totally forgotten about. And you say another goodbye. You have to be prepared to let go and let go and let go a thousand times.' 'Does it get easier?' 'Much,' she says.

Now I have a question," Otto wrote. "Fire away." "What do you see in him?" "Apart from the obvious?" "What’s the obvious? I’m afraid I’m not a teenage girl.

When we try to pick out any­thing by itself, we find it hitched to every­thing else in the Uni­verse.

Est unis ex nobis. Nos defendat eius Grayson Hawthorne Scio Jameson Hawthorne

A fierce hand gripped my chest, squeezing my lungs. No. it wasn't my lungs. It was my heart. It was breaking. Wasn't I stronger than this?

It wouldn't be a unicorn without a horn. That's what the word means! Uni, for one. And then corn for, you know, horn. One-horned." "Yeah, but they're supposed to be all peaceful and nice. Why would a unicorn need a horn? What's it do with it?" Mini turned red. "I dunno. For shooting off magic and stuff." "Or they use it to maul things." "Thats horrible, Aru" They're unicorns. They're perfect.

Every second the Universe divides into possibilities and most of those possibilities never happen. It is not a uni-verse — there is more than one reading. The story won’t stop, can’t stop, it goes on telling itself, waiting for an intervention that changes what will happen next. Love is an intervention.

It seems to me that one of the great luxuries of life at this point is to do one thing at a time. One thing to which you give yourself wholeheartedly, uni-tasking.

Ea e mai sus ca mine, ea m-a biruit şi conştiinţa acestui fapt va fi puntea veşnică între mine şi dânsa, puntea pe care am ars-o, dar care nu s-a prăbuşit şi ne va uni mereu.

Peo­ple are look­ing for how to put ev­ery­thing to­geth­er. They need a uni­fied field the­ory that com­bines glam­our and ho­li­ness, fash­ion and spir­itu­al­ity. Peo­ple need to rec­on­cile be­ing good and be­ing good-​look­ing.

Your social media is every bit as much of who you are as the clothes you wear, the bars you check into, the music you share, the car that drives you or who you date. Everyone judges you on them—your mates, teachers, Uni recruiters and employers.

Did you know I blush purple? Jamal’s teasing me about it." "Is he reading this?" I asked, horrified. "No." "Sorry I made you blush." "I’m not. Good night, Briar Rose." "Good night, blue-skinned alien.

What we have is what it is, and all I want it to be...for now

Non è che i poveri fossero più impauriti dei ricchi o più attaccati alla vita, ma avevano, più di loro, la tendenza a vivere in gruppo, avevano bisogno gli uni degli altri e di sostenersi a vicenda, di piangere o di ridere insieme.

Bren's eyes always drew me, until I found myself drawing them.

What are you thinking?” I ask. “That I wish this was my home, too.” I have nothing to say to this, so I kiss him instead.

Love with uni-consciousness. Live with purposefulness. Laugh with joyfulness.

Rimasero in silenzio mentre i loro occhi si cibavano gli uni degli altri, senza parole perché quelle tra loro erano inutili. L’alchimia che c’era stata sin dal loro primo incontro era qualcosa di indescrivibile che nessuno dei due aveva mai provato prima. Lui era lo Yang, il lato virile e potente dell’essenza che creavano insieme, e lei era lo Yin, la femminilità, la delicatezza che colmava le mancanze dell’altro. Solo insieme erano completi, lontani erano come un giocattolo rotto.

PENTRU CEI MAI SINGURI — Mă adresez vouă, tuturor celor care cunoaşteţi până unde poate merge singurătatea omului, până unde tristeţea de a fi poate să întunece viaţa şi tremurul fiinţei, să zguduie lumea aceasta. Şi mă adresez mai puţin pentru a afla ceea ce trăiesc şi eu, cât pentru a ne uni singurătăţile. Fraţi întru clipe de deznădejde, de tristeţe ascunsă şi de lacrimi nevărsate, ne uneşte pe toţi aceeaşi fugă nebună de viaţă, aceeaşi groază de a trăi, aceeaşi timiditate a nebuniei noastre. Ne-am pierdut curajul de prea multă singurătate şi am uitat să trăim, gândind prea mult viaţa. Oare toată singurătatea noastră să nu ne fi dus decât la moarte şi toate dezamăgirile, numai la renunţare? De ce nimicul să ne fie moartea? Am gândit prea mult pe noi înşine pentru ca viaţa să nu ne fi pedepsit şi am iubit prea mult moartea pentru a mai putea vorbi de iubire. Nu-i viaţă decât unde este un continuu început; iar noi n-am făcut decât să sfârşim viaţa în fiecare clipă, şi ce este toată fiinţa noastră decât un etern sfârşit? Nouă, celor mai singuri, celor cu viaţa alături de noi, cine ne va da speranţa de a uita să murim?

Avec toute sa diversité ethnique et culturelle, il n'y a nulle part ailleurs comme Londres pour ce qui est de la tolérance, de la compassion et de l'humanité.

I smiled. I was starting to like being called Briar Rose.

At the Integral stages of development, the entire universe starts to make sense, to hang together, to actually appear as a uni-verse—a “one world”—a single, unified, integrated world that unites not only different philosophies and ideas about the world, but different practices for growth and development as well.

Je suis ravi pour ces révoltes qui se font entendre un peu partout dans le monde. Une chaine s’est brisée. En revanche, je reste très vigilant car nous avons vu comment les américains étaient impliqués en Tunisie et comment ils le sont avec l’armée de l’administration de Moubarak. En réalité nous avons deux dictateurs qui sont partis mais deux systèmes restent à réformer. Nous devrions tendre vers une démocratie transparente et incorruptible. Or, qui souhaite cela aujourd’hui ? Surement pas le gouvernement américain et encore moins les européens qui n’ont cessé de cautionner et de profiter des avantages des dictateurs. Et les Etats-Unis ne voudraient pas d’une vraie démocratie « transparente ». Même si Barack Obama clame le contraire, son administration a un tout autre programme.

Uni on varannut heidät itselleen koko yöksi

ONCE YOU COMMIT TO A PATH AND TAKE ACTION, THINGS start to change. Said another way, when the Uni-verse knows you are serious, it starts to move into action right along with you.

I'm at uni for three months and suddenly I'm not straight anymore.

La tyrannie de l'opinion, et quelle opinion! est aussi bête dans les petites villes de France, qu'aux États-Unis d'Amérique.

Les papiers des Etats-Unis n’ouvrent pas les portes du paradis. À désirer avec modération.

Gli innocenti che negano la propria colpa parlano esattamente come i colpevoli, di certo lo avrai notato, mio lettore. Chi li ascolta tende a non credere né agli uni né agli altri.

Ascoltate, perchè non siamo tutti come fratelli gli uni per gli altri? Perchè anche la persona migliore nasconde sempre qualcosa all'altro e non gliene parla? Perchè non dire francamente, subito, quello che si ha nel cuore, se si che le nostre parole non saranno dette al vento? Invece ognuno appare per così dire più burbero di quanto non sia effettivamente, come se tutti avessero paura di fare torto ai propri sentimenti se li esternassero troppo in fretta...

I mean, in a way it was crazy good. i've never had so much action with so many different women as when I joined those apps, not even at uni. I had to get myself tested every couple of weeks.

It is cer­tain­ly for­tu­nate for us that the num­bers (of quarks and antiquarks) are un­equal be­cause, if they had been the same, near­ly all the quarks and an­ti­quarks would have an­ni­hi­lat­ed each oth­er in the ear­ly uni­verse and left a uni­verse filled with ra­di­ation but hard­ly any mat­ter. There would then have been no galax­ies, stars, or plan­ets on which hu­man life could have de­vel­oped.

an­ti­quarks? Why are there not equal num­bers of each? It is cer­tain­ly for­tu­nate for us that the num­bers are un­equal be ear­ly uni­verse and left a uni­verse filled with ra­di­ation but hard­ly any mat­ter. There would then have been no galax­ies, stars, or plan­ets on which hu­man life could have de­vel­oped.

This is a uni-verse (”one song’). There’s one song playing everywhere and we are all notes in it. There are no “special” or “better” notes.Every note is necessary and contains the whole essence of the music. All the power and substance of the universe is seeking to sing its song through you as magnificently as it has ever been sung before.

After uni you spend the next few years winnowing those remaining friends down, realizing that you don't have the energy to trek across London or indeed the country to see people who have barely anything in common with you anymore.

A life coach? What does that mean? It doesn’t mean anything, does it? So they ‘coach’ people on how to live their lives? Why don’t they mind their own fucking business? They only call themselves life coaches because they can’t get a job. Because they’re unemployable. And they haven’t got any qualifications either. Do you think they went to Uni to study life coaching? Of course they didn’t. And who do they coach anyway? Do people go to them and ask to be coached on their lives? I hardly think so. They’d see a psychiatrist or a psychologist or someone with a bit of clout, wouldn’t they? They don’t coach anybody at all, do they? They’ve made it all up. So, there you have it. At the bottom end of the otherworldly, metaphysical scale, even less developed spiritually than Orphans or Horace, are Life Coaches.

My tribe is obsessed with innovation and technology, but it is small, private, and, as I said, we don’t like to leave Earth. We prefer to explore the universe by traveling inward, as opposed to outward. No Himba has ever gone to Oomza Uni. So me being the only one on the ship was not that surprising. However, just because something isn’t surprising doesn’t mean it’s easy to deal with.

Signora, tutte le religioni sono vere, per quanto possano sembrare tra di loro opposte. Sono simboli differenti della stessa realtà, sono come la stessa frase detta in varie lingue; tanto che non si intendono gli uni con gli altri anche dicendo la stessa cosa.

We Three had never Wed, not truly Lov’d, but once Night fell again, and if we found ourselves Resident here, might strike the ‘never’- stanley ‘prefesser’ lippert For uni we are ended, ‘never’ may not be truly said. jack ‘malarky’ fuller And love may yet be ours gene ‘rascal’ kane

Il nostro cuore non è fatto di pietra. La pietra a un certo punto può andare in frantumi, sbriciolarsi, perdere ogni forma. Ma il cuore non può andare in frantumi. E questa cosa senza forma che ci portiamo dentro, buona o cattiva che sia, possiamo trasmetterla gli uni agli altri senza limiti.

De nos jours, rien n'est plus mensonger que cette étiquette "pro-vie" dont s'affublent les militants antiavortements : un grand nombre d'entre eux sont aussi favorables à la peine de mort ou, aux Etats-Unis, à la libre circulation des armes (plus de quinze mille morts en 2017), et on ne le voit pas militer avec tant d'ardeur contre les guerres ni contre la pollution, dont on estime qu'elle a été responsable d'une mort sur six dans le monde en 2015. La vie ne les passionne que lorsqu'il s'agit de pourrir celles des femmes. Le natalisme est affaire de pouvoir, et non d'amour de l'humanité.

L'image la plus simple de la vie organique unie à la rotation est la marée. Du mouvement de la mer, coït uniforme de la terre avec la lune, procède le coït polymorphe et organique de la terre et du soleil. Mais la première forme de l'amour solaire est un nuage qui s'élève au-dessus de l'élément liquide. Le nuage érotique devient parfois orage et reombe vers la terre sous forme de pluie pendant que la foudre défonce les couches de l'atmosphère. La pluie se redresse aussitôt sous forme de plante immobile. La vie animale est entièrement issue du mouvement des mers et, à l'intérieur des corps, la vie continue à sortir de l'eau salée. La mer a jouée ainsi le rôle de l'organe femelle qui devient liquide sous l'excitation. La mer se branle continuellement. Les éléments solides contenus et brassés par l'eau animée d'un mouvemnet érotique en jaillissent sous forme de poissons volants.

Azi, din pricina lipsei de organizare, nouăzeci la sută cel puţin din munca creierului omenesc se risipeşte. Închipuieşte-ţi ce-ar fi când s-ar uni, printr-o organizare perfectă, sforţările mintale ale tuturor oamenilor spre aceeaşi ţintă!... Câţi oameni trăiesc azi pe pământ? Două miliarde, să zicem... Ei bine, ar mai exista oare necunoscutul dacă două miliarde de kilograme de materie cenuşie, într-un avânt comun, ar porni la asaltul porţilor închise?

And if I get a little chemically imbalanced in the head, like we all know I tend to get sometimes, and I don’t want my parents or brother knowing, Will’s like, ‘We’ll deal with it.’ He’s never said, ‘Snap out of it,’ and he’s never said, ‘I don’t get it,’ and he’s never said, ‘I’ll fix it up.’ He just says, ‘You’re not up to going back to uni to finish your Honors this year? Big deal. There’s next year. We’ll deal with it.’” She nods. “That’s what he does well.

Ognuno all'inizio è una nave inaffondabile. Poi ci succedono alcune cose: persone che ci lasciano, che non ci amano, che non ci capiscono o che non capiamo, e ci perdiamo, sbagliamo, ci facciamo male gli uni con gli altri. E lo scafo comincia a creparsi. E quando si rompe non c'è niente da fare, la fine è inevitabile.

Zach was still there. He wasn’t going anywhere. He was going to stick around while she finished uni and traveled and got a job and got married and got old. Just because he chose death didn’t mean Zoe couldn’t choose life. He was still there in her heart and her memory, and he was going to stay beside her, keeping her company right until the end.

Пролетта е религия, по-стара от Месопотамия.

What should I do?" I turned to Negin. "I don't know." "Are you a doctor or not?" I screeched. "As I have said a thousand times, I won't be a doctor for seven years.

Detto del Profeta Riflessione I Fedeli sono specchi, gli uni per gli altri.

When your ego surrenders to the Higher Self, you become a Human Angel: a radiating center of Light, an active and conscious part of the Uni-versal project of Love.

Al prin­ci­pio se creó el Uni­ver­so. Esto hizo que mucha gente se ca­brea­ra y fue re­co­no­ci­do de forma ge­ne­ra­li­za­da como una pé­si­ma idea.

Le predisposizioni profonde dei popoli determinano gli effetti dell'influenza esterna. Ciò che conduce gli uni a crepare di fame, educa invece gli altri al duro lavoro

Nonni e nipoti hanno bisogno gli uni degli altri, perché in fondo fanno la stessa strada, anche se vanno in due direzioni opposte.

The best value translations of the Poetic Edda are by Hollander from Texas Uni Press, or by Larrington of Oxford Uni Press.

Apprendere non vuol dire sapere; vi sono i sapienti e i savi. È la memoria che fa gli uni, è la filosofia che fa gli altri».

Hello, Jackass Dirtbag,” says a perky computer voice. “Welcome to your divisional experience! I am your fully automated Unwinding Intelli-System, but you can call me UNIS.

Là, enfin, tous furent heureux, unis dans le présent comme ils l'avaient été dans le passé; mais jamais ils ne devaient oublier cette île, sur laquelle ils étaient arrivés, pauvres et nus, cette île qui, pendant quatre ans, avait suffi à leurs besoins, et dont il ne restait plus qu'un morceau de granit battu par les lames du Pacifique, tombe de celui qui fut le capitaine Nemo!

Lorsque la Spoliation est devenue le moyen d’existence d’une agglomération d’hommes unis entre eux par le lien social, ils se font bientôt une loi qui la sanctionne, une morale qui la glorifie.

Ihana uni on sellainen jossa ruukussa kasvaa luita, makeita häränhäntiä ja koiranherkkuja muita. Ihana uni on sellainen jossa taikakynän saisin. Silläpä maailman kauneimman runon heti kirjottaisin.

We continued dancing as a swift gale wheeled through the hills of Santa Cruz. Xuan leaned down to whisper into my ear, his lips lightly brushing the helix. “Once upon a time there was a boy, and he loved a girl very much. He was sad because he didn’t think the girl noticed him. Until one day the uni- verse intervened and a beautiful comet brought them together after a tragic accident occurred that day. The boy and the girl found comfort and friendship in each other that night. And something new and extraordinary began to blossom under the heavens, something that would burn with such bright- ness that all the stars would be in awe. And the boy fell madly in love with the girl and promised to always find her, in this life and the next.” “That’s my favorite story.” Xuan smiled. “It’s the best one I’ve ever told, Ms. Steel.

Caos e spavento dominavano questi anni. Era come se un branco di belle belve congiurasse contro il loro domatore, che era ancor più bestiale, e come se, per paura di quest'uomo, si scagliassero gli uni sugli altri.

Contempla il corso degli astri52 immaginando di ruotare con loro e pensa come gli elementi si trasformano continuamente gli uni negli altri. Il pensiero di queste cose, infatti, purifica dalle brutture della vita terrena.

Cosa li spinge a questa vita, cosa li spinge a combattere, dimmi? [...] E' l'offesa della loro vita, il buio della loro strada, il suicidio della loro casa, le parole oscene imparate fin da bambini, la fatica di dover essere cativi. E basta un nulla, un passo falso, un impennamento dell'anima e ci si ritrova dall'altra parte, come Pelle, dalla brigata nera, a sparare con lo stesso furore, con lo stesso odio, contro gli uni o contro gli altri, fa lo stesso.

Whenever there is something planned in my life—either meeting a friend, going on a school or uni trip, going for a walk, or, like today, starting an internship—when it actually comes to the day I have to go through with the plan, it goes from being something I’m excited about to something I dread. If I arrange to go to the cinema in a week’s time, for instance, when the time to go comes around, it becomes the last thing I want to do. My instinct, always, is to stay in.

It's about every rejection you've ever experienced in your entire life. It's about the kids at school who called you names. And the parent who never came back. And the girls who wouldn't dance with you at the disco. And the school girlfriend who wanted to be single when she went to uni. And any criticism at work. When someone says they don't want to be with you, you feel the pain of every single one of those times in life where you felt like you weren't good enough. You live through all of it again.

He brushed his hand over my cheek and a thought of a wild briar-rose hedge surrounding a beautiful castle flashed into my mind. Sleeping Beauty's castle. Only he didn't see me as the cursed and passive beauty, quietly waiting to be awakened by her Prince Charming. I was the stunning rose hedge, wild and impenetrable and strong enough to withstand a hundred years of people trying to hack their way through it to the vulnerable innocents I would protect. A hedge that knew which person, which people, to let inside.

De mensen in de Sovjet-Unie is elke vorm van politieke vrijheid ontzegd, niet alleen de vrijheid van vereniging, maar ook de vrijheid van denken, van mening en van publieke meningsuiting[...]. Toen Stalin stierf, waren de laden van de schrijvers en de artiesten leeg [...]. Daarmee wil ik niet het verschil tussen tirannieke censuur en vrijheid van de kunsten minimaliseren, maar wel het feit beklemtonen dat het verschil tussen clandestiene literatuur en geen literatuur gelijk is aan het verschil tussen één en nul.

Nothing is wrong with me? I thought. Not unclean? It’s just . . . a new part of me I need to learn to control? I’d come all this way to go on my pilgrimage because I’d thought my body was trying to tell me something was wrong with it. I hadn’t wanted to admit it to myself, but I’d thought I’d broken myself because of the choices I’d made, because of my actions, because I’d left my home to go to Oomza Uni. Because of guilt. The relief I felt was so all encompassing that I wanted to lie down on the rug and just sleep. Ariya

Ognuno all'inizio è una nave inaffondabile. Poi ci succedono alcune cose: persone che ci lasciano, che non ci amano, che non capiscono o che noi non capiamo, e ci perdiamo, sbagliamo, ci facciamo male, gli uni con gli altri. E lo scafo comincia a creparsi. E quando si rompe non c'è niente da fare, la fine è inevitabile. Però c'è un sacco di tempo tra quando le crepe cominciano a formarsi e quando andiamo a pezzi. Ed è solo in quel momento che possiamo vederci, perchè vediamo fuori di noi dalle nostre fessure e dentro gli altri attraverso le loro.

Ce înseamnă a iubi pe cineva? A-l desprinde întotdeauna dintr-o masă, a-l extrage dintr-un grup, chiar și restrâns, din care face parte fie și doar prin intermediul familiei sau prin altceva; și apoi a căuta să afli care sunt propriile lui haite, mulțimile pe care le conține în el însuși și care sunt, poate, de o cu totul altă natură. A le uni cu ale tale, a le face să pătrundă în ale tale și a pătrunde tu însuți în ale lui. Celeste nunți, mulțimi de mulțimi. Nu există iubire care să nu fie un exercițiu de depersonalizare pe un corp fără organe ce se cere creat; și doar în punctul cel mai înalt al acestei depersonalizări poate cineva să fie numit, își primește numele sau prenumele, își dobândește discernabilitatea cea mai intensă prin surprinderea instantanee a multiplilor care îi aparțin și cărora le aparține. ... sfârșitul iubirii îl restituie indiscernabilului. (Gilles Deleuze et Félix Guattari)

when they leave uni it’s gonna be with a huge debt and crazy competition for jobs and the outrageous rental prices out there mean her generation will have to move back home forever, which will lead to even more of them despairing at the future and what with the planet about to go to shit with the United Kingdom soon to be disunited from Europe which itself is hurtling down the reactionary road and making fascism fashionable again and it’s so crazy that the disgusting perma-tanned billionaire has set a new intellectual and moral low by being president of America and basically it all means that the older generation has RUINED

Il est sans intérêt à mon sens de discuter sur "our way of life" ou sur celle des Russes. Dans les deux cas, un ensemble de traditions et de coutumes ne constitue pas un ensemble très structuré. Il est beaucoup plus intelligent de s'interroger pour connaître les institutions et les traditions utiles ou nuisibles aux hommes, bénéfiques ou maléfiques pour leur destin. Il faut alors tenter d'utiliser ainsi le meilleur désormais reconnu, sans se préoccuper de savoir si on le réalise actuellement chez nous ou ailleurs.

Čujem priču o čovjeku koji je prije osamdesete imao 40,000 žena. Pitali ga da li se sjeća ičega zanimljivog, uzbudljivih detalja, itd. Čovjek je odgovorio da se eto ničega posebnog ne sjeća, da mu je to bilo isto kao popiti čašu vode. Ako se ova priča stavi u širi kontekst življenja, onda su sva putovanja, raftinzi na Uni, vožnje motorcikolom po francuskim plažama, izvanbračne avanture, seks, itd., samo divlji oganj, lažna vatra, koja gori ali ne grije, kako reče velikan hrvatskog pjesništva S S Kranjčević u "Mir Vam!". Jedino što je izvorno i istinito su momenti koji su nam dani, a ako su nam dani, nema razloga da za njima tumaramo. Ta, doći će ionako, najčešće iznenada, ako Gospod to tako odluči. Ako odluči?

Ех, човече, свещено животно!

Ihmiset liittoutuvat kaltaistensa kanssa. Keskinkertaisen tukijoukot ovat sankimmat.

Azi, din pricina lipsei de organizare, nouăzeci la sută cel puţin din munca creierului omenesc se risipeşte. Închipuieşte-ţi ce-ar fi când s-ar uni, printr-o organizare perfectă, sforţările mintale ale tuturor oamenilor spre aceeaşi ţintă!... Câţi oameni trăiesc azi pe pământ? Două miliarde, să zicem... Ei bine, ar mai exista oare necunoscutul dacă două miliarde de kilograme de materie cenuţie, într-un avânt comun, ar porni la asaltul porţilor închise?

In the emerging picture of mankind in the universe, the future (if it exists) will surely entail discoveries about space and time which will open up whole new perspectives in the relationship between mankind, mind, and the uni-verse.… But what is now? There is no such thing in physics;it is not even clear that ‘now’ could ever be described, let alone explained, in terms of physics.… Notions such as ‘the past,’ ‘the present’ and ‘the future’ seem to be more linguistic than physical.… There is no universal now, but only a personal one—a ‘here and now.’ This strongly suggests that we look to the mind, rather than to the physical world, as the origin of the division of time into past, present, and future.…There is none of this in physics.… No physical experiment has ever been performed to detect the passage of time. As soon as the objective world of reality is considered, the passage of time disappears like a ghost into the night.

«Che bel quadretto,» commentò. «I tre evangelisti aggrappati gli uni agli altri si apprestano all'ascensione impossibile.» «Accidenti,» disse Mathias sollevando Lucien, «perché gli abbiamo dato il terzo piano?» «Mica sapevamo che beveva come una spugna,» disse Marc. «E poi ti ricordo che non si poteva fare diversamente. L'ordine cronologico prima di tutto: al piano terra l'ignoto, il mistero originale, il disordine generale, il magma primordiale, insomma, le stanze comuni. Al primo piano, vago superamento del caos, qualche modesto tentativo, l'uomo nudo si raddrizza in silenzio, insomma, tu, Mathias. Risalendo la scala del tempo...» «Cosa c'è da gridare?» domandò Vandoosler il Vecchio. «Sta declamando,» disse Mathias. «È pur sempre un suo diritto. Non ci sono orari per gli oratori.» «Risalendo la scala del tempo,» continuò Marc, «scavalcata l'antichità, l'agevole ingresso nel glorioso secondo millennio, i contrasti, gli ardimenti e gli stenti medievali, insomma, io, al secondo piano. Dopodiché, al piano superiore, il degrado, la decadenza, il contemporaneo. Insomma, lui,» pro- seguì Marc scuotendo Lucien per un braccio. «Lui, al terzo piano, che con la sua vergognosa Grande Guerra chiude la stratigrafia della Storia e della Scala. Ancora più su il padrino, che in un modo tutto suo porta avanti lo scardinamento del presente.» Marc si fermò e tirò un sospiro. «Capisci che, anche se sarebbe più pratico sistemare questo qui al primo piano, non possiamo mica permetterci di sconvolgere la cronologia rovesciando la stratigrafia della scala. La scala del tempo è tutto quel che ci resta, Mathias! Vuoi buttare all'aria la tromba delle scale, che è l'unica cosa che abbiamo messo in ordine? L'unica, caro mio! Non possiamo permettercelo.»

Ces dernières décennies, le référendum a souvent été mis en avant comme un moyen efficace de réformer la démocratie. À une époque où la société s’individualise et où la société civile pèse moins lourd qu’autrefois, il a paru utile à beaucoup d’observateurs de demander directement à la population son avis sur des dossiers controversés. Les référendums sur la Constitution européenne aux Pays-Bas, en France et en Irlande ont quelque peu refroidi le zèle en faveur de ce mode de décision. Pourtant, il bénéficie encore d’une grande popularité, comme en témoignent les référendums projetés sur l’autonomie de la Catalogne et de l’Écosse, et sur le retrait du Royaume-Uni de l’Union européenne. Les référendums et la démocratie délibérative sont apparentés dans la mesure où, dans un cas comme dans l’autre, le citoyen ordinaire est consulté, mais les mécanismes sont pour le reste totalement opposés : lors d’un référendum, on demande à tout le monde de voter sur un sujet à propos duquel, le plus souvent, peu de gens sont informés ; lors d’un projet délibératif, on demande à un échantillon représentatif de la population de délibérer sur un sujet à propos duquel il obtient le plus d’informations possible. Lors d’un référendum, les gens réagissent encore très souvent avec leurs tripes ; lors d’une délibération, c’est une opinion publique éclairée qui s’exprime.

Във водата човешкото тяло почти никога не може да има същия войнствен заряд като на сушата. Макар че мускулите проблясват, оросени от водни капчици, тук култът към тялото има само една-едничка цел: да се противопоставяш на реката, като плуваш срещу разпенените прагове, за да почувстваш красотата на водната стихия, която за миг ще стане част и от твоите мишци.

they’re all stuffed anyway, they agree when they leave uni it’s gonna be with a huge debt and crazy competition for jobs and the outrageous rental prices out there mean her generation will have to move back home forever, which will lead to even more of them despairing at the future and what with the planet about to go to shit with the United Kingdom soon to be disunited from Europe which itself is hurtling down the reactionary road and making fascism fashionable again and it’s so crazy that the disgusting perma-tanned billionaire has set a new intellectual and moral low by being president of America and basically it all means that the older generation has RUINED EVERYTHING and her generation is doooooomed unless they wrest intellectual control from their elders sooner rather than later

Chaque fois que je vais dans un super-market, ce qui du reste m'arrive rarement, je me crois en Russie. C'est la même nourriture imposée d'en haut, pareille où qu'on aille, imposée par des trusts au lieu de l'être par des organismes d’État. Les États-Unis, en un sens, sont aussi totalitaires que l'URSS, et dans l'un comme dans l'autre pays, et comme partout d'ailleurs, le progrès (c'est-à-dire l'accroissement de l'immédiat bien-être humain) ou même le maintien du présent état de choses dépend de structures de plus en plus complexes et de plus en plus fragiles. Comme l'humanisme un peu béat du bourgeois de 1900, le progrès à jet continu est un rêve d'hier. Il faut réapprendre à aimer la condition humaine telle qu'elle est, accepter ses limitations et ses dangers, se remettre de plain-pied avec les choses, renoncer à nos dogmes de partis, de pays, de classes, de religions, tous intransigeants et donc tous mortels. Quand je pétris la pâte, je pense aux gens qui ont fait pousser le blé, je pense aux profiteurs qui en font monter artificiellement le prix, aux technocrates qui en ont ruiné la qualité - non que les techniques récentes soient nécessairement un mal, mais parce qu'elles se sont mises au service de l'avidité qui en est un, et parce que la plupart ne peuvent s'exercer qu'à l'aide de grandes concentrations de forces, toujours pleines de potentiels périls. Je pense aux gens qui n'ont pas de pain, et à ceux qui en ont trop, je pense à la terre et au soleil qui font pousser les plantes. Je me sens à la fois idéaliste et matérialiste. Le prétendu idéaliste ne voit pas le pain, ni le prix du pain, et le matérialiste, par un curieux paradoxe, ignore ce que signifie cette chose immense et divine que nous appelons "la matière". (p. 242)

Văzând în fapta lui jignire, Boierii şi-au ieşit din fire: „Vecinu-i fire prost crescută, Un farmazon, un om năuc: Bea roşul vin ca un haiduc, La doamne mâna nu sărută, Doar da şi nu, nicicând poftim” - îl osândiră unanim. În satul său, pe-aceeaşi vreme Un alt boier sosi-n vecini, Stârnind aidoma dileme La moşierii cei meschini. Vladimir Lenski se numeşte, Direct din Gottirsgen soseşte: Frumos şi tânăr şi poet, Lui Kant discipol, interpret, El din Germania ceţoasă Aduse roadele ştiinţei — S-aline greul suferinţei; Fiinţă-aprinsă, curioasă, Cu negrul păr adus pe spate Vorbea cu foc de libertate. Adică francmason, aici în sens de liber-cugetător. Ferit de tina infamiei, Cu sufletul cuprins de-ardoare, Credea-n căldura prieteniei Şi-n duioşie de fecioare. În inima-i ce ignoranţă! — Nutrea statornic o speranţă. Şi-a lumii larmă, strălucire îi răscoleau tânăra-i fire, împodobind ideea-n haină De reverii şi dulce vis; Scruta cu sufletul deschis în viaţă-un scop, în lume-o taină Ce-i frământa adânca minte, …Visând minuni, ţintind nainte! Credea el că un suflet mare Se va uni cu el, odată, Că chipul gingaşei fecioare L-aşteaptă undeva curată; Sau că amicii-s plini de zel Să poarte lanţuri pentru el, Să sfarme-n ţăndări braţul lor Ulciorul clevetirilor; Că-n viaţă sunt aleşi ai sorţii, Prieteni sfinţi ai omenirii, Ce hărăziţi sunt nemuririi, Cu veşnica văpaie-a torţii Şi cu raza ei de înnoire S-aducă-n lume fericire. Revolta şi compătimirea, iubirea binelui avea Şi-a slavei dulce pătimire De june-n sânge-i clocotea. El lira şi-o plimba cu sete Sub cerul lui Schiller şi Goethe Şi sufletu-i vibra patetic, Aprins de jarul lor poetic. Şi-a muzelor înaltă artă N-a ruşinat-o el nicicând. Şi nimeni de semeţu-i gând N-a fost în stare să-l despartă, De dorul sfânt al tinereţii Şi gingăşia simplităţii.

Revenons donc à nos poncifs, ou plutôt à quelques-uns d’entre eux : 1° Le XIXe siècle est le siècle de la science. 2° Le XIXe siècle est le siècle du progrès. 3° Le XIXe siècle est le siècle de la démocratie, qui est progrès et progrès continu. 4° Les ténèbres du moyen âge. 5° La Révolution est sainte, et elle a émancipé le peuple français. 6° La démocratie, c’est la paix. Si tu veux la paix, prépare la paix. 7° L’avenir est à la science. La Science est toujours bienfaisante. 8° L’instruction laïque, c’est l’émancipation du peuple. 9° La religion est la fille de la peur. 10° Ce sont les États qui se battent. Les peuples sont toujours prêts à s’accorder. 11° Il faut remplacer l’étude du latin et du grec, qui est devenue inutile, par celle des langues vivantes, qui est utile. 12° Les relations de peuple à peuple vont sans cesse en s’améliorant. Nous courons aux États-Unis d’Europe. 13° La science n’a ni frontières, ni patrie. 14° Le peuple a soif d’égalité. 15° Nous sommes à l’aube d’une ère nouvelle de fraternité et de justice. 16° La propriété, c’est le vol. Le capital, c’est la guerre. 17° Toutes les religions se valent, du moment qu’on admet le divin. 18° Dieu n’existe que dans et par la conscience humaine. Cette conscience crée Dieu un peu plus chaque jour. 19° L’évolution est la loi de l’univers. 20° Les hommes naissent naturellement bons. C’est la société qui les pervertit. 21° Il n’y a que des vérités relatives, la vérité absolue n’existe pas. 22° Toutes les opinions sont bonnes et valables, du moment que l’on est sincère. Je m’arrête à ces vingt-deux âneries, auxquelles il serait aisé de donner une suite, mais qui tiennent un rang majeur par les innombrables calembredaines du XIXe siècle, parmi ce que j’appellerai ses idoles. Idoles sur chacune desquelles on pourrait mettre un ou plusieurs noms.

Konec dějin nenastal – do amerického prezidentského úřadu nastoupil Donald Trump a my se nyní nacházíme ve zcela odlišné fázi vývoje. Liberalismus postrádá ideologického protivníka, jako byl imperialismus, fašismus nebo komunismus. Prezidentův odpor vůči němu je bezvýznamný. Zatímco každé hlavní hnutí 20. století mělo svou vizi nového lidstva, Trump nenabízí nic, nehodlá určovat a prosazovat žádnou globální představu světa, dokonce se domnívá, že by to byla zásadní chyba. Ani zastánci brexitu nemají pro svou zemi žádný plán. Zajímavé je, že většina zastánců vystoupení z Evropské unie neodmítá liberální zásady společnosti – ztratili pouze víru v globalizaci. Nadále uznávají demokracii, svobodný trh, lidská práva a sociální zodpovědnost, domnívají se však, že se tyto pěkné vymoženosti mají zastavit na hranicích, protože s nepřizpůsobivými imigranty jsou neudržitelné. Věří, že k zachování svobody a blahobytu v Británii nebo v Americe je nutné postavit zeď a nežádoucí cizince k sobě nepouštět. Cizinců se liberalismus netýká.

Iată acuma un atom spiritual pierzându-și echilibrul. Cele două principii se diferențiază îndată în două suflete, bărbat și femeie, sortite de-acum vieții materiale. Urmează căi diferite spre aceeași țintă. Trebuie să treacă prin toate planurile existenței pământești, purtând pretutindeni dorul lor de unire și permanenta nostalgie după lumea spirituală. În clipa când sufletul gol se întrupează, începe viața omului. Pentru suflet e încercarea supremă. Încătușat complet în coaja materială, trebuie să-și recucerească anevoie cunoștința de sine, să urmeze supus legile vieții materiale. Mereu trează stăruie doar trebuința de-a găsi perechea lui de echilibru. Bărbatul și femeia se caută în vălmășagul imens al vieții omenești. Un bărbat din milioane de bărbați dorește pe o singură femeie din milioanele de femei. Unul singur și una singură! Adam și Eva! Căutarea reciprocă, inconștientă și irezistibilă, e însuși rostul vieții omului. Pentru a înlesni căutarea aceasta se fac, se refac și se desfac toate legile și convențiile morale și sociale, tot ceea ce se numește emfatic progresul omenirii. Instinctul iubirii e reminiscența originii divine. Prin iubire numai se poate uni sufletul bărbatului cu sufletul femeii pentru a deveni parte din lumea spirituală. Iubirea aceasta e rodul divin al sufletului omenesc. Dumnezeu sub chipul iubirii trăiește în om. Iubire și Dumnezeu, conștient sau inconștient, trebuie să alcătuiască suprema preocupare a sufletului omenesc. Fără de ele omul nici n-ar putea exista!

Geopolitics is ultimately the study of the balance between options and lim­itations. A country's geography determines in large part what vulnerabilities it faces and what tools it holds. "Countries with flat tracks of land -- think Poland or Russia -- find building infrastructure easier and so become rich faster, but also find them­selves on the receiving end of invasions. This necessitates substantial stand­ing armies, but the very act of attempting to gain a bit of security automat­ically triggers angst and paranoia in the neighbors. "Countries with navigable rivers -- France and Argentina being premier examples -- start the game with some 'infrastructure' already baked in. Such ease of internal transport not only makes these countries socially uni­fied, wealthy, and cosmopolitan, but also more than a touch self-important. They show a distressing habit of becoming overimpressed with themselves -- and so tend to overreach. "Island nations enjoy security -- think the United Kingdom and Japan -- in part because of the physical separation from rivals, but also because they have no choice but to develop navies that help them keep others away from their shores. Armed with such tools, they find themselves actively meddling in the affairs of countries not just within arm's reach, but half a world away. "In contrast, mountain countries -- Kyrgyzstan and Bolivia, to pick a pair -- are so capital-poor they find even securing the basics difficult, mak­ing them largely subject to the whims of their less-mountainous neighbors. "It's the balance of these restrictions and empowerments that determine both possibilities and constraints, which from my point of view makes it straightforward to predict what most countries will do: · The Philippines' archipelagic nature gives it the physical stand-off of is­lands without the navy, so in the face of a threat from a superior country it will prostrate itself before any naval power that might come to its aid. · Chile's population center is in a single valley surrounded by mountains. Breaching those mountains is so difficult that the Chileans often find it easier to turn their back on the South American continent and interact economically with nations much further afield. · The Netherlands benefits from a huge portion of European trade because it controls the mouth of the Rhine, so it will seek to unite the Continent economically to maximize its economic gain while bringing in an exter­nal security guarantor to minimize threats to its independence. · Uzbekistan sits in the middle of a flat, arid pancake and so will try to expand like syrup until it reaches a barrier it cannot pass. The lack of local competition combined with regional water shortages adds a sharp, brutal aspect to its foreign policy. · New Zealand is a temperate zone country with a huge maritime frontage beyond the edge of the world, making it both wealthy and secure -- how could the Kiwis not be in a good mood every day? "But then there is the United States. It has the fiat lands of Australia with the climate and land quality of France, the riverine characteristics of Germany with the strategic exposure of New Zealand, and the island fea­tures of Japan but with oceanic moats -- and all on a scale that is quite lit­erally continental. Such landscapes not only make it rich and secure beyond peer, but also enable its navy to be so powerful that America dominates the global oceans.

Значи къпането е просто друга дума за възкресение и нов живот. О, колко окайвахме в такива моменти градовете и местата, които чудотворната вода не миеше с вълните си, защото всяка вода е свята и вълшебна, дори и тясното поточе, което си проправя път през храсталаците на някоя забутана ливада. Нашите реки ни издигаха в собствените ни очи, чувствахме се богоизбрани и специално спрямо горките градове без води, но и спрямо жителите им, къпещи се в мътни и мръсни водоеми, чието дъно не се виждаше както на нашето речно огледало, в което се гмуркахме отново всеки ден. Трудно е да опровергаеш факта, че животът не е възникнал във водата. Близостта с жизнените сили на природата, които усещам, когато скоча в реката, не може да се сравни с другите дарове на земята. Това проникване във водата, когато се сливаш в едно тяло с нея. За него копнеят любовниците от всички времена.

L'affaiblissement de la part relative de l'Occident dans l'économie mondiale, tel qu'il s'est amorcé au crépuscule de la Guerre froide, est porteur de conséquences graves qui ne sont pas toutes mesurables dès à présent. L'une des plus inquiétantes, c'est que la tentation paraît désormais grande pour les puissances occidentales, et surtout pour Washington, de préserver par la supériorité militaire ce qu'il n'est plus possible de préserver par la supériorité économique ni par l'autorité morale. Là se situe peut-être la conséquence la plus paradoxale et la plus perverse de la fin de la Guerre froide; un évènement qui était censé apporter paix et réconciliation, mais qui fut suivi d'un chapelet de conflits successifs, l'Amérique passant sans transition 'une guerre à la suivante, comme si c'était devenu la "méthode de gouvernement" de l'autorité globale plutôt qu'un ultime recours. Les attentas meurtriers du 11 septembre 2001 ne suffisent pas à expliquer cette dérive; ils l'ont renforcée, et partiellement légitimée, mais elle était déjà largement amorcée. En décembre 1989, six semaines après la chute du mur de Berlin, les Etats-Unis sont intervenus militairement au Panama contre le général Noriega, et cette expédition aux allures de descente de police avait valeur de proclamation: il fallait que chacun sache désormais qui commandait sur cette planète et qui devait simplement obéir. Puis ce fut, en 1991, la première guerre d'Irak; en 1992-1993, l'équipée malheureuse en Somalie; en 1994, l'intervention en Haïti pour installer au pouvoir le président Jean-Bertrand Aristide; en 1995, la guerre de Bosnie; en décembre 1998, la campagne de bombardements massifs contre l'Irak baptisée "Opération Désert Fox"; en 1999, la guerre du Kosovo; à partir de 2001, la guerre d'Afghanistan; à partir de 2003, la seconde guerre d'Irak; en 2004, une nouvelle expédition en Haïti, cette fois pour déloger le président Aristide...

Considerare il diavolo un partigiano del Male e l'angelo un combattente del Bene significa accettare la demagogia degli angeli. La faccenda, in realtà, è più complessa. Gli angeli sono partigiani non del Bene, ma della creazione divina. Il diavolo, invece, è colui che nega al mondo divino un senso razionale. Come si sa, angeli e demoni si spartiscono il dominio del mondo. Tuttavia, per il bene del mondo non occorre che gli angeli abbiano il sopravvento sui demoni (come credevo quando ero bambino), ma che i poteri degli uni e degli altri siano all'incirca in equilibrio. Se nel mondo c'è un eccesso di senso incontestabile (dominio degli angeli), l'uomo soccombe sotto il suo peso. Se il mondo perde tutto il suo senso (dominio dei demoni), è altrettanto impossibile vivere. Le cose che vengono private di colpo del loro senso presunto, del posto assegnato loro nel preteso ordine delle cose (un marxista formatosi a Mosca che crede agli oroscopi), provocano in noi il riso. All'origine, il riso appartiene dunque al diavolo. Vi è in esso qualcosa di malvagio (le cose si rivelano di colpo diverse da come volevano farci credere di essere), ma anche una parte di benefico sollievo (le cose sono più leggere di come apparivano, ci lasciano vivere più liberamente, smettono di opprimerci con la loro austera serietà). Quando l'angelo udì per la prima volta il riso del maligno, restò sbalordito. Accadde durante un banchetto, la sala era gremita e i presenti durino conquistati uno dopo l'altro dal riso del diavolo, che era contagioso. L'angelo capiva benissimo che quel riso era diretto contro Dio e contro la dignità della sua opera. Sapeva di dover reagire subito, in un modo o nell'altro, ma si sentiva debole e inerme. Non riuscendo a inventare niente di nuovo, scimmiottò il suo rivale. Aperta la bocca, emise un suono intermittente, spezzato, alle frequenze più alte del suo registro vocale [...], ma dandogli un significato opposto: Mentre il riso del diavolo alludeva all'assurdità delle cose, l'angelo, col suo grido, voleva rallegrarsi che tutto, quaggiù, fosse ordinato con ragione, ben concepito, bello, buono e pieno di senso. Così l'angelo e il diavolo si fronteggiavano e, mostrandosi l'un l'altro la bocca spalancata, emettevano all'incirca lo stesso suono, ma ciascuno esprimeva col suo clamore cose radicalmente opposte. E il diavolo guardava l'angelo ridere e rideva ancora di più, ancora meglio e con più gusto, perché l'angelo che rideva era infinitamente comico. Un riso ridicolo è un fallimento. Ciò non toglie che gli angeli abbiano ottenuto comunque un risultato. Ci hanno ingannati tutti con un'impostura semantica. Per indicare sia la loro imitazione del riso, sia il riso originale (quello del diavolo), c'è una parola sola. Ormai non ci rendiamo nemmeno più conto che la stessa manifestazione esteriore nascoste due atteggiamenti interiori assolutamente opposti. Esistono due tipi di riso e noi non abbiamo parole per distinguerli l'un l'altro.

Comme l'impôt est obligatoire pour tous, qu'ils votent ou non, une large proportion de ceux qui votent le font sans aucun doute pour éviter que leur propre argent ne soit utilisé contre eux; alors que, en fait, ils se fussent volontiers abstenus de voter, si par là ils avaient pu échapper ne serait-ce qu'à l'impôt, sans parler de toutes les autres usurpations et tyrannies du gouvernement. Prendre le bien d'un homme sans son accord, puis conclure à son consentement parce qu'il tente, en votant, d'empêcher que son bien ne soit utilisé pour lui faire tort, voilà une preuve bien insuffisante de son consentement à soutenir la Constitution. Ce n'est en réalité aucunement une preuve. Puisque tous les hommes qui soutiennent la Constitution en votant (pour autant qu'il existe de tels hommes) le font secrètement (par scrutin secret), et de manière à éviter toute responsabilité personnelle pour l'action de leurs agents ou représentants, on ne saurait dire en droit ou en raison qu'il existe un seul homme qui soutienne la Constitution en votant. Puisque tout vote est secret (par scrutin secret), et puisque tout gouvernement secret est par nécessité une association secrète de voleurs, tyrans et assassins, le fait général que notre gouvernement, dans la pratique, opère par le moyen d'un tel vote prouve seulement qu'il y a parmi nous une association secrète de voleurs, tyrans et assassins, dont le but est de voler, asservir et -- s'il le faut pour accomplir leurs desseins -- assassiner le reste de la population. Le simple fait qu'une telle association existe ne prouve en rien que "le peuple des Etats-Unis", ni aucun individu parmi ce peuple, soutienne volontairement la Constitution. Les partisans visibles de la Constitution, comme les partisans visibles de la plupart des autres gouvernements, se rangent dans trois catégories, à savoir: 1. Les scélérats, classe nombreuse et active; le gouvernement est pour eux un instrument qu'ils utiliseront pour s'agrandir ou s'enrichir; 2. Les dupes -- vaste catégorie, sans nul doute, dont chaque membre, parce qu'on lui attribue une voix sur des millions pour décider ce qu'il peut faire de sa personne et de ses biens, et parce qu'on l'autorise à avoir, pour voler, asservir et assassiner autrui, cette même voix que d'autres ont pour le voler, l'asservir et l'assassiner, est assez sot pour imaginer qu'il est "un homme libre", un "souverain"; assez sot pour imaginer que ce gouvernement est "un gouvernement libre", "un gouvernement de l'égalité des droits", "le meilleur gouvernement qu'il y ait sur terre", et autres absurdités de ce genre; 3. Une catégorie qui a quelque intelligence des vices du gouvernement, mais qui ou bien ne sait comment s'en débarrasser, ou bien ne choisit pas de sacrifier ses intérêts privés au point de se dévouer sérieusement et gravement à la tâche de promouvoir un changement. Le fait est que le gouvernement, comme un bandit de grand chemin, dit à un individu: "La bourse ou la vie." Quantité de taxes, ou même la plupart, sont payées sous la contrainte d'une telle menace.