Ul Quotes

Amongst the friends of Allah (Awliya), the Qur'an is considered as a love letter from Allah, which inevitably is read continuously to remind them of their Beloved.

If knowledge is not put into practice, it does not benefit one.

In a nation where the disbelievers sought Heaven from the idols, the Messenger of Allah [Prophet Muhammad] taught them that Heaven can be found through a simple smile.

The five basic tenets of Islam continue onto the sixth for me. Huquq-ul-Ibaad, or humanitarianism. That it is not proclaimed as obligatory has deeper meaning; as right or wrong are left to human initiatives, its importance would be lost if forced." -Edhi, A Mirror To The Blind

In the late hours of the night, befriend the prayer mat.

A fundamental aim of Mawlid al-Nabi a is to attain love and proximity of the Prophet and to revive the believer’s relationship with his most revered person.

Moartea vine din noi, nu din afară, e umbra noastră, e alter ego-ul pe care îl purtăm în cârcă și cu care ne conversăm atunci când ne simțim singuri.

Pakistan’s foreign policy should be discussed on the floor of the Parliament, not behind closed doors.

You got a name?" "Uhad Ul-badir Taruk Ultani," the wizard said with a small dip of his chin. Jackal blinked. "That name is a fucking nightmare. I'm going to call you Crafty.

Islam has nothing to do with any act of terrorism. We reject every act of extremism and terrorism unconditionally.

Sufis are keys to open up hearts.

The sign of the victorious communities are that they forbid evil; call to good and spend in the way of Allah.

oaky sounds grea8~! but can i bring frined earl hes cool ul'l liek him ???/

I am trying to create awareness of the true concept of democracy.

They [terrorists] can’t claim that their suicide bombings are martyrdom operations and that they become the heroes of the Muslim Ummah [global brotherhood]. No, they become heroes of hellfire, and they are leading towards hellfire.

Faith is like a habit, you have to build it within you, the more you do it the more you are used to it. And then faith becomes a passion, it’s like a habit you never want to quit.

I saw a man on a bridge about to jump. I said, ‘Don’t do it!’ He said, ‘Nobody loves me.’ I said, ‘God loves you. Do you believe in God?’ He said, ‘Yes.’ I said, ‘Are you a Muslim or a non-Muslim?’ He said, ‘A Muslim.’ I said, ‘Shia or Sunni?’ He said, ‘Sunni.’ I said, ‘Me too! Deobandi or Barelvi?’ He said, ‘Barelvi.’ I said, ‘Me too! Tanzeehi or Tafkeeri?’ He said, ‘Tanzeehi.’ I said, ‘Me too! Tanzeehi Azmati or Tanzeehi Farhati?’ He said, ‘Tanzeehi Farhati.’ I said, ‘Me too! Tanzeehi Farhati Jamia ul Uloom Ajmer, or Tanzeehi Farhati Jamia ul Noor Mewat?’ He said, ‘Tanzeehi Farhati Jamia ul Noor Mewat.’ I said, ‘Die, kafir!’ and I pushed him over.

With Zia's controversial demise in 1988, Jinnah was finally spared the false beard Zia kept pinning on the founder's otherwise clean-shaven face.

Sometimes I'm beside myself wondering who is next to me.

Îmi aranjez părul şi, potrivindu-mi sari-ul, un cântec a început să murmure în mine: "am nectar în inimă, îl doreşti?

...era happy end-ul si sensul, care acum cadeau si se spargeau intr-o mie de particule ascutite.

Phoenix-ul le multumeste pe aceasta cale incendiatorilor lui.

Festivals and fasts are unhinged, traveling backward at a rate of ten days per year, attached to no season. Even Laylat ul Qadr, the holiest night in Ramadan, drifts--its precise date is unknown. The iconclasm laid down by Muhammed was absolute: you must resist attachment not only to painted images, but to natural ones. Ramadan, Muharram, the Eids; you associate no religious event with the tang of snow in the air, or spring thaw, or the advent of summer. God permeates these things--as the saying goes, Allah is beautiful, and He loves beauty--but they are transient. Forced to concentrate on the eternal, you begin to see, or think you see, the bones and sinews of the world beneath its seasonal flesh. The sun and moon become formidable clockwork. They are transient also, but hint at the dark planes that stretch beyond the earth in every direction, full of stars and dust, toward a retreating, incomprehensible edge

Se vor gândi că și-au sacrificat prezentul pentru un viitor care, la rândul său, avea să devină prezent și care, la rându-i, avea să fie sacrificat pentru un alt viitor și tot așa până la ultimul prezent, până la moarte. Întreaga valoare a lui Azi rezida în Mâine, iar Mâinele conta doar pentru un alt Mâine și astfel sosea și ultimul Azi, Azi-ul definitiv, și-așa trecea toată viața pentru a pregăti, zi după zi, ceas după ceas, clipă după clipă, ceva care nu vine niciodată. Și ei vor descoperi adevărul acesta cumplit: că viitorul nu există ca viitor, că viitorul nu este decât o invenție și o parte a prezentului, iar faptul de a îndura existența agitată, viața tristă, viața nefericită, pentru acest viitor care îți scapă și se îndepărtează cu fiecare zi, este cea mai dureroasă tâmpenie din existența aceasta atât de stupidă.

Woman is a beam of the divine Light. She is not the being whom sensual desires takes as its object. She is Creator, it should be said. She is not a creature. Great Fatima-ul- Zehra ( Means of Fatima the Radiant, Brightest Star, Star of Venus, The Evening Star), the daughter of the Prophet, is the secret in Sufism. She is the Hujjat of Ali (JJ). In other words, she establishes the esoteric sense of his knowledge and guides those who attain to it. Through her perfume, we breathe paradise. Though she was his daughter, the Prophet Muhammad (SAWW) called her “Um Abi’ha” (mother of her father). What mystery was the Prophet hinting at by this statement? While Fatima Zahra ( Salam -ullah – alleha ) was Muhammad’s (SAWW) daughter. The spiritual Fatima Al-Batool ( the divine virgin) her house is the living Ka’ba.

Eid happens twice a year—Eid ul-Fitr or “Small Eid” marks the end of the Ramadan fasting month, and Eid ul-Azha or “Big Eid” commemorates the Prophet Abraham’s readiness to sacrifice his son Ismail to God.

87. And indeed, We gave Moosa (Moses) the Book and followed him up with a succession of Messengers. And We gave 'Iesa (Jesus), the son of Maryam (Mary), clear signs and supported him with Rooh-ul-Qudus [Jibrael (Gabriel)].

A scene from the book: “Where are we going?” She asked. “Does that matter?” I smiled, remembering the dream. “Then what matters?” she asked. “We”, I replied.

Nu, i-am spus, nu cred că există viitor. Adică eu, cel puțin, nu mi-l pot imagina. Cred că îți poți imagina viitorul doar atunci când ești fericit sau când simți că poți să depinzi de oameni. Nici unul, nici celălalt nu era cazul meu. Dacă încercam să-mi imaginez viitorul, tot ce puteam vedea era un azi nesfârșit, ca și cum și a doua zi ar fi fost firesc să mă găsesc tot în cușca de sticlă, tot cu Tedy, poștind aceeași țigară și făcând mișto de filmul penal din sala pe care o părăsisem. Viitorul, acum, e așteptarea asta, încercarea de-a ajunge in one piece la Dev, la party-ul ăla la care poate nici n-o să mă distrez, la care Dev poate nici n-o să stea prea mult cu mine, în Bucureștiul în care nu-mi doresc deloc s-o reîntâlnesc pe capră, ba nu-mi doresc nici măcar s-o văd pe Coco. Viitorul sunt doar eu, așa ceva i-am răspuns lui Tedy și știu sigur că a înțeles, fiindcă și el simțea asta. Viitorul e același păr blond de azi și aceeași rochie neagră, sunt unghiile mele de pe care oja neagră a sărit inestetic, viitorul sunt tenișii ăștia scâlciați. Dincolo de asta nu există nimic.

He knows what lies before them, and what is after them, and they comprehend not anything of His knowledge save such as He wills.' i traced the words with my finger, over and over again, and realize what i did not before. that not all questions can be answered. that some truths are beyond the capacity of our minds to understand.

Prior to her reading of the poem, light tears washed over him. He seemed to be leaking out moments that were, as far as he could tell, stored in physical parts of his body – in his shoulders, his back, his stomach. His body remembered things that his brain ignored.

If a girl is forced to be married with a person she doesn’t want to be committed to, then this means you are legalizing & legitimizing, promoting & provoking, allowing & accepting an action that is the most hated, most rejected action in the society. A rape. Yes! A rape.

– Cum se simte o inimă de piatră? – O inimă de piatră face parte din natură, are rolul ei! Fără să bată, trăiește veșnic. – Da, dar este o inimă rece. – Poate fi încălzită de soare. – Da, dar ea nu încălzește. – Încălzește inima mea, pentru că o admir. – De ce o admiri, Ana? – Pentru că este sinceră și grea. Nu poate fi sfărâmată de nimic. – O inimă de piatră nu poate fi distrusă, dar nici nu poate iubi. – De ce trebuie să fie iubirea reciprocă? Nu pot iubi această piatră, fără a mă simți iubită de ea, la rândul meu?" - dialog din romanul meu "Din octombrie până în martie"; acesta este încadrat la genul ROMANCE și vine astăzi, de ziua îndrăgostiților, cu un cadou. Urmărește site-ul editurii "Berg" și comandă.

Stiti ce fac cei care citesc ratingurile si numara cash-ul care curge din rating? Se uita la procente, la cifre, nu vad acolo nicio figura, nicio faptura, nu-ti stiu niciun vis, habar n-au cum arati, ce drama traiesti, ce grozav si tanar esti. Nu esti o fiinta, ci un numar si o categorie. Te incadrezi fortat la „18-49" sau la cei cu „venituri medii", la „urban" sau la „capi-tala". Nu existi ca individ, nu te descrie nimeni, nu te recomanda nimic. Esti o cifra. Din aceste cifre, unii primesc onoruri, altii numara banii... Din lipsa unor cifre mari, oamenii buni de televiziune, cu emisiuni destepte, pleaca acasa. Din prea multe cifre mari, facute din scandal de mahala, se instaureaza nenorocirea de a nu mai scapa de impostori.

I think when we read we have to hear with no ears and realistically see with no eyes and doing that does something good to us.

Only the sufferers of injustice can realize its intensity - Iman Musa Al-Kazim

Keep smiling because no one care's how you feel

ALLAH without me is still ALLAH But Me without ALLAH is nothing

Love is cure, love is power,love is magic of changes,love is the mirror of divine beauty

App ki muhabt mai hr setam gawara hy sirf etna keh dijye yh gulam tumhara hy YA KHUWAJA GAREEB NAWAZ R.A

Cruzimea si raul erau limbile ceasului care faceau Auschwitz-ul sa ticaie.

Puțini mor înaintea apogeului. Mozart - unul dintre cei norocoși. Să mori după ce ai compus Requiem-ul e ca și cum Dumnezeu ar fi decedat în ziua a șasea!

Timpul este un "cum" . Cînd ne întrebăm ce este timpul, nu trebuie să ne agăţăm grăbiţi de un răspuns ( de genul "asta sau asta este timpul" ), care să conţină mereu un "ce" . Să nu privim către răspuns, ci să repetăm întrebarea. Ce s-a întîmplat cu întrebarea ? S-a modificat. întrebarea "Ce este timpul ?" a devenit întrebarea "Cine este timpul ?". Mai exact : sîntem noi înşine timpul ? Sau, şi mai exact : sînt eu timpul meu ? Cu aceasta m-am apropiat cel mai mult de el şi, dacă înţeleg corect întrebarea, atunci o dată cu ea totul devine serios. Prin urmare, asemenea interogare este modul cel mai adecvat de a accede şi de a mă raporta la timp, ca la unul ce este "de fiecare dată al meu: Dasein-ul este atunci cel problematic.

A boy is in search of faith. Such a faith that he went to the forest for it, although it is not always preferable. The God with his entire presence is everywhere, but this boy, he loved the forest. He always thought that the forest is better than the city; free from artificially fabricated environment, free from social animals and full of real animals, whose intentions are very clear, far clearer than the social animals. When they search for prey, they use claws and teeth and jaws and roars, they don’t use soft words, fake emotions and false love.

Wstanę teraz, by pójść ku wyspie Innisfree, Chatka z gliny i łóz na środku wyspy stanie: W dziewięciu rzędach groch i ul, i pszczoły, i Mieszkanie będę miał na pełnej pszczół polanie. I znajdę spokój tam, gdzie świerszczy śpiewny gwar, Spokój z poranka mgieł powoli spłynie w końcu; Północ tam zawsze lśni, błyszczy południa żar, A purpurowy zmierzch pełen jest skrzydeł dzwońców. Wstanę teraz, by pójść, bo słyszę fali głos, Choć plusk. gdy liże brzeg, ledwie się wsącza w ciszę; Jezdni pod stopą bruk, chodnik czy asfalt szos, Słyszę go dzień i noc, na sercu dnia go słyszę.

I wanted to change the system I grew in; hated it so much. A system of the people (some selected people) made and govern by the people (some selected people), for the people (some selected people).

There are parts where even individual trees are crosshatched, where Ul Qoman children and Besz children clamber past each other, each obeying their parents' whispered strictures to unsee the other.

It's not just us keeping them apart. It's everyone in Beszel and everyone in Ul Qoma. Every minute, every day. We're only the last ditch: it's everyone in the cities who does most of the work. It works because you don't blink. That's why unseeing and unsensing are so vital. No one can admit it doesn't work. So if you don't admit it, it does. But if you breach, even if it's not your fault, for more than the shortest time ... you can't come back from that.

Life is an unforgettable journey. A journey where you plan things but the timings are planned by someone else. A journey where you set the goals but the day you achieve them are planned by the best of the planners. So we need to keep our dreams and passion alive. If they stay alive one day we will get them in the best of ways. Then when we will look back and search it will be revealed that every stupid move was a step forward, every tough time was a preparation and every delay was an attempt to fine tune the results.

But pass through Copula Hall and she or he might leave Beszel, and at the end of the hall come back to exactly (corporeally) where they had just been, but in another country, a tourist, a marvelling visitor, to a street that shared the latitude-longitude of their own address, a street they had never visited before, whose architecture they had always unseen, to the Ul Qoman house sitting next to and a whole city away from their own building, unvisible there now they had come through, all the way across the Breach, back home.

Cinci made her way to the jagged piece of concrete Langley had dropped. She picked it up, and with the look of a mathematician deep in thought she briskly made her way to her unconscious, bleeding stepfather. She took that piece of concrete and began pummeling the man's skull.

Din când în când îl suna pe mobil, doar ca să audă mesajul cu vocea lui înregistrată. Continuase să-i plătească abonamentul lună de lună doar pentru asta. Mirosul lui se ștersese din casă; hainele lui nu mai erau de mult așa cum dorise el. Dispărea treptat din mintea e, așa că se agăța disperată de fiecare bucățică din el. Se gândea dinadins la el, în fiecare seară înainte de a adormi, ca să-l viseze noaptea. Cumpărase after shave-ul lui preferat și dădea cu el prin casă. Uneori când era în oraș un miros familiar sau o melodie o transporta în alte vremuri, într-un alt loc. Vremuri mai fericite.

Buy’ce gal, buy’ce tal Vebor’ad ures alit Mhi draar baat’i meg’parjii’se Kote lo’shebs’ul narit A pint of ale, a pint of blood Buys men without a name We never care who wins the war So you can keep your fame —Popular drinking chant of Mandalorian mercenaries—approximate translation, edited for strong language

...înalt, cu umerii laţi, părul lung şi cârlionţat, revărsat în bucle bogate peste umeri, culoarea morcovului şi a focului, sprâncene stufoase roşiatice, o barbă ruginie, pomeţii puternici la fel ca şi maxilarul. Era un bărbat călit în lupte şi războaie, o prezenţă regească. Respira forţă şi autoritate prin fiecare por al corpului lui brăzdat de cicatrici. Purta haine din piei de animale, iar pe umeri o blană groasă. Braţele groase erau descoperite, iar la încheieturi avea nişte brăţări late de metal pe care le folosea drept scut, după zgârieturile adânci imprimate în ele. Pieptul masiv era acoperit de o platoşă din piele tăbăcită, la fel de brăzdată de lovituri menite să-i ia viaţa. Picioarele musculoase îi erau goale sub materialul gros similar cu „kilt”-ul scoţian. O parte din acest material îi era trecut peste spate şi prins peste umărul drept cu o broşă uriaşă reprezentând capul unui cerb cu soarele răsărindu-i printre coarnele îmbârligate.

El término “umbral” se ha convertido en sinónimo de la palabra “confusión” en la mente de muchos atletas. Hay muchas expresiones distintas para, en esencia, el mismo concepto: umbral anaeróbico (UA), umbral de lactato (UL), máximo estado estable de lactato (MLSS), aparición del lactato en sangre (ALS), y la simple y antigua “umbral”. Parece

Dacă mi-ar fi dat să aleg între a fi obligat să trăiesc în Molokai tot restul vieții, sau în East End-ul Londrei, East Side-ul New Yorkului sau Stockyard-ul Chicago-ului, aş alege Molokai-ul fără să şovăi. Aş prefera un singur an în Molokai pentru cinci ani de viață în oricare din celelalte locuri amintite - haznale ale degradării şi mizeriei umane.

And as Bi'ul leaped at him, a shimmering prism of rage, Dairy swung. The world went black for one long moment, and there was only the sound of glass breaking, a glass containing all the oceans in the world, and those oceans held back the fires of a thousand suns, and it all burst forth in one massive wave of power that spread across creation in an instant.

When unity is evolved out of diversity, then there is real and abiding national progress.

Be-patient for what was written for you was written by greatest of writers

Tere nam py mujko Naz hy Tera naam GAREEB NAWAZ HY ya moin-ud-din

The most precious jewels you'll have around your neck are the arms of your daughter

The early years of a Bes (and presumably an Ul Qoman) child are intense learnings of cues. We pick up styles of clothing, permissible colours, ways of walking and holding oneself, very fast. Before we were eight or so most of us could be trusted not to breach embarrassingly and illegally, though licence of course is granted children every moment they are in the street.

Esistono dei posti non intersezionati, ma dove Besźel è interrotta da una sottile parte di Ul Qoma. Da bambini ce la mettevamo tutta per disvedere Ul Qoma, come i nostri genitori e insegnanti ci avevano addestrato a fare in modo incessante (l’ostentazione con la quale noi e le nostre controparti ul qomane usavamo non vederci gli uni con gli altri quando ci trovavamo praticamente gomito a gomito era impressionante).

How could one not think of the stories we all grew up on, that surely the Ul Qomans grew up on too? Ul Qoman man and Besź maid, meeting in the middle of Copula Hall, returning to their homes to realise that they live, grosstopically, next door to each other, spending their lives faithful and alone, rising at the same time, walking crosshatched streets close like a couple, each in their own city, never breaching, never quite touching, never speaking a word across the border.

turned the antenna selection dial, cycling through all eight positions, forward and aft. The tone went away when he limited reception to the aft antenna positions. Came back when he selected the forward positions. UL FWD—upper left forward—strongest of all. Line of sight away from Earth. Receiving from the outer solar system. Jack drew breath to call to the others, get up here, you have to hear this, and then he grew abashed. His cheeks heated. It’s just cosmic noise. Or some clever-clogs hacker pranking the space shuttle. Yet he kept listening,

In Pakistan both branches [of the Ahmadis] fell to persecutions, sanction by the state in 1984 with General Zia Ul-Haq's Ordinance XX, which forbade Ahmadis of either branch from calling themselves Muslims, their religion Islam, or their temples mosques. Under penalty of law, they could not perform the call to pryaer, pray in the manner of Muslims, quote the Qur'an or hadith, greet each other with "as-salamu alaikum," or receite the shahadah... In the Islamic Republic of Pakistan, it was illegal for some people to say, "There is no god but Allah and Muhammad is his Messenger.

These kind of rare situations were when one might glimpse Breach, performing what they did. Accidents and border-perforating catastrophes. The 1926 Earthquake, a grand fire. (There had once been a fire grosstopically close to my apartment. It had been contained in one house, but a house not in Besel, that I had unseen. So I had watched footage of it piped in from Ul Qoma, on my local TV, while my living-room windows had been lit by the fluttering red glow of it.) The death of an Ul Qoman bystander from a stray Bes bullet in a stickup. It was hard to associate those crises with this bureaucracy.

Unicitatea și singularitatea care deosebesc orice individ de restul oamenilor și conferă sens vieții își lasă amprenta nu doar pe dragostea dintre oameni, ci și pe munca de creație. Conștientizarea imposibilității înlocuirii unei persoane permite ca sentimentul responsabilității omului față de propria existență și continuarea acesteia să fie percepută în toată magnitudinea sa. Un om care conștientizează responsabilitatea pe care o are față de o altă ființă umană care îl așteaptă cu dragoste sau față de munca sa neîncheiată nu va fi niciodată capabil să-și irosească viața. Pentru că el cunoaște „de ce”-ul existenței sale și va fi apt să îndure aproape orice „cum”.

Pastroj zërin, ul kokën për t'u treguar akoma më qartë që për mua opinioni i tyre është komplet i panevojshëm dhe lexoj. - Ju lutem, më lejoni të prezantoj veten time. Nëse historia na ka mësuar diçka kjo është që... e harrova çfarë. Po ja, ideja ishte që me të rinjtë mund të ndryshosh situatën, të shpëtosh shtetin, të ngresh kombin, të formosh kombëtare të fortë fizikisht, aq sa të paktën të marrim ndonjë barazim. Bo, bo, i tmerrshëm jam, edhe i fortë, edhe humorist, edhe idealist. Më shikoni e lini sytë, se jam i riu shqiptar. Jam e ardhmja, përuluni, më nderoni, më masakroni, po vij. Ah, po, jam shumë evropian, jam i majtë, po më punon babi në një firmë private dhe ndonjëherë bëhem i djathtë. Copë-copë i kam duart, brohoras sa andej-këtej se na thanë që do të na japin fushë për të luajtur futboll. Jam shumë i pavarur, shumë "indipendent", po këto kohët e fundit, çoç varem pak, se e pashë që s'ma varte njeri ashtu. Po jam edhe shumë i zgjuar, jam diplomuar jashtë, por këta s'më bëjnë kryeministër edhe pse unë jam i zgjuar se kam mbaruar shkollën jashtë. S'më votojnë këta derra. Unë jam edhe vegjetarian se ashtu më kanë mësuar dhe respektoj naturën. Unë u thashë do të vij më datë 27, ma bëni gati një karrige aty, se jam shumë i zgjuar, por këta s'marrin vesh. Ndonjëherë më marrin me vete, çajmë tunele, çajmë male, ndërtojmë hidrocentrale, jam aq i ri sa nuk rri më ulur në kafene, rri në këmbë e kënaqem se në mitingje është plot me të rinj si puna ime. Po unë jam shumë i turpshëm e u them: "Ore jam i mirë unë. Do bëj revolucion unë. S'e sheh që kam veshur edhe bluzë me atë meksikanin, Çenë, edhe pse familja ime thotë: "Jo", po ku marrin vesh ata." Erdha këtu dje, pardje; takova Çimin, i thashë: "O Çimo, do i lujmë fenë lal, revolucion do bëjmë!". "Mirë", tha Çimi; e bëra kryeministër provizor të qeverisë provizore dhe dolëm në rrugë të gjithë bashkë, pastaj shkuam në shtëpi veç e veç. Po Çimin do e heq nga puna, se dje s'më dha cigare dreqi, unë i kisha mbaruar, nga shoqëria kishin mbaruar fondet, ngela thatë...

The early years of a Bes (and presumably an Ul Qoman) child are intense learnings of cues. We pick up styles of clothing, permissible colours, ways of walking and holding oneself, very fast. Before we were eight or so most of us could be trusted not to breach embarrassingly and illegally, though licence of course is granted children every moment they are in the street. I was older than that when I looked up to see the bloody result of that breaching accident, and remember remembering those arcana, and that they were bullshit. In that moment when my mother and I and all of us there could not but see the Ul Qoman wreck, all that careful unseeing I had recently learned was thrown.

Well, well, well. The mighty Uthman-ul-Dosht comes with mercy, and offers peace. These are strange times we live in, eh, Tulkis? Have the Gurkish learned to love their enemies? Or simply fear them?' 'One need not love one's enemy, or even fear him, to desire peace. One need only love oneself.' 'Is that so?' 'It is. I lost two sons in the wars between our peoples. One at Ulrioch in the last war. He was a priest, and burned in the temple there. The other died not long ago, at the siege of Dagoska. He led the charge when the first breach was made.' Glokta frowned and stretched out his neck. A hail of flatbow bolts. Tiny figures, falling in the rubble. 'That was a brave charge.' 'War is harshest on the brave.

Nyalamae Un Poar Nyayam Thaanaa? Kaalamae Un Paer Kaayam Thaanaa? Yaaro Yaar Yaaro.. Venpugai Aavaaro.. Poi Pola Yaavum Purandoduthey Hoi.. Nyalamae Un Poar Nyayam Thaanaa? Kaalamae Un Paer Kaayam Thaanaa? Aetho Nenjukkul Aasai Aasaithaanaa Ellamae Manmaelae Maayai Maayaithaana Vaazhvaiyae Vetri Kollavae Yaarundu Sollu.. Naerukku Naeraai Nijam Mothuthey Hoi.. Kaalamae Thee Thaan Thoovalaamo.. Yaavumae Maa Yai Aagalaamo.. Saerththu Ellamae Veen Veenthaanaa.. Paarthathu Ellamae Pogum Pogumthaanaa.. Pookindra Poovellam Vaadiyae Theerum.. Ul Naakku Kooda Kaaigirathey Hoi.. Nyalamae Un Poar Nyayam Thaanaa? Kaalamae Un Paer Kaayam Thaanaa? Yaaro Yaar Yaaro.. Venpugai Aavaaro.. Poi Pola Yaavum Purandoduthey Hoi..

Oamenii cred că un suflet pereche este potrivesc perfect, și asta e ceea ce vrea toată lumea. Dar un adevărat suflet pereche este o oglinda, persoana care vă arată tot ceea ce va retine, persoana care te aduce la propriul atenție astfel încât să puteți schimba viata ta. Un adevărat suflet pereche este, probabil, cea mai importanta persoana pe care o vei întâlni vreodată, deoarece acestea dărâma zidurile tale și te pocnesc treaz. Dar pentru a trăi cu un suflet pereche pentru totdeauna? Nah. Prea dureros. Suflete pereche, ei vin în viața ta doar pentru a descoperi un alt strat de tine la tine, și apoi pleca. Un scop suflete pereche este de a vă scuture, despartă ego-ul un pic, arata ce obstacole si dependente, rupe inima deschisă atât de ușor nou poate obține în, te face atât de disperată și de control pe care va trebui să transforme dvs. viață, atunci vă prezint maestrul spiritual ...

«Pacatul tine de etica doar in cazul in care esueaza pe acest concept cu ajutorul pocaintei...Etica [nu este] niciodata observatoare, ci acuzatoare, judecatoare, in actiune.» Intelegem, deci, ca etica nu are o componenta maieutica, cum aveau predica si conversatia socratica - ea acuza, judeca si razbuna universalul. Punctul ingust de vedere al eticii priveste problema pacatului prin notiunea de pocainta: motto-ul unei asemenea atitudini este «am pacatuit, deci trebuie sa ma pocaiesc». De ce este meschina o asemenea atitudine? Pentru ca intentia sa este clara: «trebuie sa ma pocaiesc, pentru a pacatui din nou». Este implicit ca nu se rezolva nimic prin aceasta incadrare etica a pacatului (care face o pauza simbolica, pentru a se reimprosapta, inainte de a-si urma obiceiul) si se intelege mai usor de ce Haufniensis leaga, intr-o nota explicativa, pocainta de repetare sau de «pasiunea absurdului».

Dasein-ul este fiinţarea caracterizată ca fapt-de-a-fi-în-lume. Viaţa umană nu este ceva precum un subiect care trebuie să facă cine ştie ce artificiu pentru a veni în lume. Dasein-ul, ca fapt-de-a-fi-în-Iume, înseamnă: a fi în lume în asa fel încît acest fapt de a fi să însemne: a avea mereu de-a face cu lumea; a zăbovi în preajma ei într-un anume mod, fie al executării, al îndeplinirii sau rezolvării a ceva, fie în modul contemplării, al interogării, al determinării contemplative şi comparative. Faptul de-a-fi-în-lume este caracterizat ca preocupare. Dasein-ul, ca fapt-de-a-fi-în-lume, este totodată fapt-de-a-fi-unul-laolaltă-cu-altul, de a fi cu ceilalţi; a deţine împreună cu alţii aceeaşi lume, a-l întalni pe celălalt, a fi laolaltă în sensul de a-fi-unul-pentru-altul. Însă acest Dasein este totodată pentru ceilalţi o simplă prezenţă, aşa cum este prezentă o piatră care nu deţine o lume şi care nu se preocupă de vreo lume. A fi unul laolaltă cu altul în lume, în sensul de a o avea laolaltă - acest fapt are o determinare ontologică privilegiată. Modul fundamental în care există lumea pe care Dasein-urile o deţin laolaltă este vorbirea. Vorbirea văzută în totalitatea ei: ca vorbire care se exprimă pe sine atunci cînd vorbeşte cu altul despre ceva. În spaţiul vorbirii are loc, cu precădere, faptul-de-a-fi-în-lume al omului. Acest lucru era cunoscut deja de Aristotel. În felul în care Dasein-ul, în lumea sa, vorbeşte despre modul în care se îndeletniceşte cu această lume a sa este implicată dintru început o explicitare de sine a acestui Dasein. Felul în care el vorbeşte ne arată cum anume se înţelege Dasein-ul de fiecare dată pe sine, ca ce anume se consideră el pe sine. În vorbirea unuia cu celălalt, în acel ceva despre care se stă de vorbă este cuprinsă de fiecare dată o explicitare de sine a prezentului în care are loc această convorbire. Dasein-ul este o fiinţare care se determină pe sine ca "eu sunt". Dasein-ului îi este constitutiv faptul-de-a-fi-de-fiecare-dată al acestui "eu sunt". Prin urmare, Dasein-ul, asa cum este el în faptul-de-a-fi-în-lume, este primordial şi Dasein-ul meu. El este de fiecare dată propriu şi, ca propriu, el este de fiecare dată. Dacă această fiinţare trebuie determinată în caracterul său de fiinţă,nu trebuie făcut abstracţie de faptul-de-a-fi-de-fiecare-dată care este "al meu". Mea res agitur. Toate caracterele fundamentale trebuie să se regăsească astfel în faptul-de-a-fi-de-fiecare-dată, înteles ca "de fiecare dată al meu".În măsura în care Dasein-ul este o fiinţare care sunt eu însumi şi totodată este determinat ca fapt-de-a-fi-unul-laolaltă-cu-altul, eu nu sunt, în primă instanţă şi la nivel mediu, eu însumi, ci ceilalţi; eu sunt cu ceilalţi, şi aceştia, la rîndul lor, cu alţii. Nimeni nu este, în cotidianitate, el insuşi Nimeni nu este ceea ce el este şi aşa cum este: nici unul şi totuşi toţi laolaltă. Aceştia toţi nu sunt ei înşişi. Acest Nimeni, de care suntem noi inşine trăiţi în cotidianitate, este impersonalul "se". Se spune, se aude, se optează pentru ceva, se dă curs unei preocupări. În înverşunarea dominaţiei acestui impersonal "se" rezidă posibilităţile Dasein-ului meu şi "eu sunt" este posibil pornind de la această nivelare. O fiinţare care este posibilitatea lui "eu sînt" este ca atare, cel mai adesea, o fiinţare dominată de impersonalul "se".

Aveam un prieten de studenţie, a cărui familie locuia la Schaffhausen. Vrând să-l vizitez odată de la Basel - era în 1896, după moartea tatălui meu -, mama mi-a spus : <> Asta am şi făcut, iar când am intrat în casă, am văzut pe scări o fată, de vreo paisprezece ani, cu codiţe. Am ştiut pe loc : Iat-o pe soţia mea! Am fost puternic zguduit; căci, deşi n-o văzusem decât un moment scurt, ştiusem imediat cu o certitudine absolută că urma să-mi devină soţie. Îmi mai amintesc şi astăzi exact că îndată după aceea i-am spus asta prietenului meu. Bineînţeles, n-a făcut decât să râdă de mine. I-am replicat : <> Când, şase ani mai târziu, am cerut-o în căsătorie pe Emma Rauschenbach, am fost şi eu mai întâi refuzat, la fel ca bunicul meu la vremea lui. Dar, spre deosebire de el, eu n-aveam nici cârciumă familiară în care să mă refugiez, nici chelneriţă atrăgătoare, nici nu eram profesor titular cu o sarcină clar conturată şi promiţătoare în faţa mea, ci un simplu medic secundar cu un viitor nebulos. De ce să fiu scutit de dezamăgiri în le meilleur des mondes possibles? - după cum a adăugat nr. 2. După câteva săptămâni, foaia s-a întors însă, şi <>-ul s-a transformat într-un <>, iar astfel personalitatea mea nr.1 s-a afirmat. A devenit, în ceea ce mă priveşte, un <> spus vieţii, iar nr. 2 a dispărut pentru unsprezece ani din mintea mea.

It is related that Satan came before Yahyâ . The latter saw that Satan had plucks of everything on his body. He asked him: “O Satan! What are these plucks?” He replied: “These are the desires with which I hunt mankind.” Yahyâ asked: “Do you have any of my plucks there?” He replied: “Perhaps you ate a stomach full which caused you to feel heavy and uncomfortable in offeringsalâh and remembering Allâh .” Yahyâ asked: “Is there anything else?” He replied: “No.” Yahyâ said: “I take an oath that I will never fill my stomach with food.” Satan said to him: “I take an oath that I will never advise a Muslim.” Among them is the love to have beautiful utensils, clothing and to adorn and decorate the house. When Satan sees that this quality has overpowered the heart of a particular person, he settles down and establishes himself in that person’s heart. He then continually invites him towards building the house, beautifying its roofs and walls, expanding it, etc. He also invites him towards beautifying himself with clothing and animals. He causes the person to undergo losses throughout his life in fulfilling all these demands. Once he gets him involved in all this, he does not have to go that person a second time because these very demands [and desires] lead him to fulfil other demands. This continues till his death. He thus dies in the path of Satan and in following his desires. An evil destiny is thus feared from all this. We seek refuge in Allâh

dirhams, dînârs and all types of wealth including merchandise, animals and properties. The more a person has over and above his essential amount of food and basic needs, the more Satan finds a place to inhabit [a person’s life]. Thâbit al-Bunânî said: “When the Messenger of Allâh was commissioned as a Prophet, Satan said to his smaller devils: “A certain incident has taken place. Go and see what it is.” They all dispersed and searched until they could discover nothing. They returned to him and said: “We do not know.” Satan said to them: “I will go and bring you some information.” He went and returned, and said to them: “Allâh has commissioned Muhammad .” Satan then began dispatching his smaller devils to the Companions of the Prophet [in order to delude them], but these devils would return losers and say: “We have never met anyone like this before. We delude them and then they stand up for their salâh. This salâh then wipes out whatever we achieved.” Satan said to them: “Be a bit patient with regard to them. Perhaps Allâh will open the world to them [by giving them material wealth], we will then be able to achieve our goals from them.” Among them are stinginess and fear of poverty. It is these qualities that prevent a person from spending and giving in charity. It is these qualities that urge man towards hoarding, accumulating and a painful punishment. From among the calamities of stinginess is the intense desire to remain in the market places [and businesses] in order to amass wealth. And these market places [and businesses] are the nesting places of Satan and his armies.

Ai kishte dëgjuar më parë avionët të bënin zhurmë të sforcuar po jo si kjo kërkëllitje e metalit rreth e rrotull tij, sikur perçinat po dilnin vendit si ca kopsa të jakave të modës së vjetër. Veç kësaj, krahët qenë shumë të hollë. Edhe në një ditë të qetë e blu, po t'i shihje ato të dridheshin do të thoshe: një çift fletësh hekuri, ja se ç'janë. - Viktor, po anohemi gjithnjë e më tepër... S'kam parë kurrë kaq keq. Asnjë koment. S'mund të mohohej ajo që dukej. Avioni hidhej poshtë e lart si një kartë bixhozi. - Në qoftë se rrëzohemi... - Do të jetë faji im. Unë të futa këtu. Qe një çast fluturimi i rrafshtë, pa lëkundje. Viktori u habit që ritmi i zemrës së tij nuk qe rritur. As nuk e mbajti frymën dhe as nuk u djersit kur avioni nisi të bjerë përsëri. - Ti sikur s'çan kokë dhe aq, - tha Katrina. - Sigurisht që çaj. - Dëgjo Viktor. Nëqoftë se vdekja është përpara çdo minute, nëqoftë se do të përfundojmë në ujë... Dua të të pyes të më thuash diçka. - Mos e fillo këtë Katrinë. - Është fare e thjeshtë. Dua thjesht ta thuash këtë... - Lëri këto budallallëqe, Katrina. Në një kohë të tillë si kjo, të më pyet. E çfarë? Për dashurinë? - Zemërimi e bëri zërin e tij të ngjante përsëri me një flaut. Goja iu zmadhua dhe mustaqet gjithashtu iu zgjeruan. Ai qe gati të fliste edhe më ashpër. Ajo e ndërpreu: - Mos u bëj kështu me mua tani, Viktor. Nëqoftë se ne do të biem, pse nuk do të doje ta thoje këtë?... - E kape këtë rast për të më përdredhur krahun. - Në se ne nuk e duam njëri-tjetrin, atëherë çfarë bëjmë ne? Pse ndodhemi këtu? - U ndodhëm se ti je një grua dhe unë jam një burrë, ja pse ndodhemi këtu. Ç'mendim të çuditshëm që kishte: ateistët pranojnë ritin absolut. Gruaja këmbëngul dhe burri që po vdes, tund kokën. Pse jo? Pas pak, ata ndjenë ngritjen e kontrolluar të avionit. Ai kishte gjetur përsëri një shtresë të butë ajri dhe po fluturonte qetësisht. Ende në ankth, Katrina nisi të mendojë rreth atyre ç'i kishte shtënë në kokë fortuna. - Tani jemi mirë, - tha Viktori. Ajo ndjeu se ishte shumë më pak mirë se ç'kishte qenë ndonjëherë. O zot! Sa shumë humba, mendonte ajo. Dera e kabinës u hap dhe piloti i dytë tha: - Jeni mirë? Ishte rrugë e keqe. Por për një minutë jemi mbi Çikagon e jugut. - Një lumë fjalësh, një kërkëllitje e pakuptueshme erdhi nga kulla e kontrollit në Miduej. Viktori qe i qetë dhe dukej edhe me humor të mirë. Ç'vetëpërmbajtje kishte ai njeri! Dhe nuk t'i përmendte kundër teje, gjërat qesharake. E kishte shumë të mirë këtë gjë. Atje në spital, për shembull. Ai nuk mund të thoshte: "Të dua". Kjo do të qe shfajësim. Katrina vente e vinte nëpër fjalët e thënë nga ai e ajo, ndërsa avioni u afrua pranë tokës dhe u ul. I kishte mbetur mendja te të gjithë ato edhe kur i kaluan te helikopteri, nën fshikullimën e helikave. Vajzat e shërbimit aty, qenë të mësuara. Ato sikur thoshin: Mos u mërzit e dashur, dashuria do t'i zgjidhë problemet e tua. Bëje veten të meritueshme dhe do të dashurohesh. fq.126-128

Një ditë më parë pata me të një bisedë të shkurtër, por tepër domethënëse. U kthye në të ngrysur, u ul në krevat, më pa me tallje, me majën e pandofles rrihte qilimin. Kur e pashë në këtë gjendje, m'u kujtua që muajin e fundit, apo më saktë, këto dy javët e fundit, se si më ishte dukur, si e tjetërsuar: qe bërë e papërmbajtur, agresive, nuk e them dot që dukej e prapë, por e hallakatur dhe e çoroditur te zoti ishte! Dukej sheshit që kërkonte të kapej, të grindej, por ja që e pengonte droja. Në filloftë të bëjë potere një e këtillë, kur e sheh që po e kapërcen masën, që është duke e sforcuar për ibret veten, mezi që ia ysht vetvetes atë farë sjelljeje, kur duket hapur që me vështirësi të madhe shkon kundër dëlirësisë dhe sedrës vetjake, domethënë, se është në kundërshtim me natyrën e tyre. Mezi e beson atë që të shohin sytë. Se një e mësuar me vesin, një tip e shthurur e lapërdhare ç'nuk bën që ta zbusë sado pak konfliktin, ta shuaj sherrin; poshtërsinë e bën poshtërsi, ama, fasadën ç'nuk bën që ta ruaj, veten e heq për të kulturuar e të sjellshme, madje, shkon deri aty sa orvatet të të imponohet me këtë "epërsi".

Guaranteed-Bitrate-UL

See all my personal quotes at : mrsaeedabdalian.wordpress.com

Hazardul are un rol incontestabil în viața omului. N-avem posibilitatea să ne combinăm cu toți oamenii din lume: ca-n matematică „elementul m luat de n ori”. De unde să știm unde se află omul cel mai potrivit nouă? Atunci, luăm ce ne scoate-ntâmplarea-n cale. Dacă nepotrivirile nu sunt „strigătoare la cer”, ne-mperechem bărbați cu femei - fără să așteptăm să apară „el”, „unicul” - „alegem” prieteni, și-n cadrul aceleiași legi, ne alegem o profesie; de dorit - una cu care să nu fim flagrant nepotriviți. Cât te potrivești cu-o profesie poți spune abia după un număr de ani de „conviețuire” cu ea. Între un om și profesia lui sunt aproape relațiile dintr-o căsnicie. Poate exista armonie, pot apărea dezechilibre; „conviețuirea”, ca și în multe căsnicii, poate continua din rutină: „Unde să mă mai duc acum? E prea târziu. O să meargă și de-acum încolo, târâș-grăpiș, cum a mers și pân-acum”. Și timpul trece și rezolvă această relație precară: în profesie - vine pensia; în căsătorie - vine moartea și ia unul din parteneri. Timpul este factotum-ul lucrurilor lăsate la voia-ntâmplării.

If we allow ourselves to cultivate love for material things and the pleasures of life, our love of God will grow cold.

We accept the expertise of the experts in everything except Islam in which everyone is an expert except the experts.

Shab E Barat is the night of forgiveness but haqooq ul Ibad is not forgiven until that person forgives Please forgive me if I did anything wrong to you.

Este cu totul inutil să încercăm să schimbăm sau să ne luptăm cu noi înșine atâta timp cât ne considerăm o persoană, o entitate separată. Nu ne vom schimba în niciun fel, pentru că această imagine pe care o avem despre noi ne este subtil sugerată chiar de către minte. Facem o mare greșeală, dacă incercăm să ne schimbăm sinele fals (ego-ul) sau să scăpăm de el! Ne vom invârti in cerc, ajungand să ne simțim frustrați și blazați.

Cei care simțim suntem învingătorii”, spusese Sagri. Dar a simți te făcea atât de vulnerabil, în același timp. Știu, tocmai asta era, persoanele puternice erau cele mai vulnerabile, pentru că doar simțind descopereai cine ești, dar aveam senzația că nu meritam pe de-a-ntregul titlul pe care mi-l dăduse regina noastră. De-a lungul vieții mele, nu fusesem întotdeauna o învingătoare. Uneori, fugisem de ceea ce simțeam. Uneori, ascunsesem ceea ce eram. Alteori renunțasem la mine, pentru că voiam să fiu percepută într-un anumit fel de către cei din jur. Da, purtasem măști. Nu fusesem de la început atât de curajoasă pe cât erau Sagri și Sin. Regretam asta. Îmi părea rău după zilele mele pierdute și îmi promiteam că de acum înainte voi trăi, orice ar fi. “Pentru zilele noastre care nu vor mai fi niciodată. Trăiește-le. Până la capăt.”, îmi scrisese Sagri pe prima pagină din Diavoli orbi. Va fi motto-ul meu, mi-am spus. În amintirea ta, pentru totdeauna.

Știința a ușurat, într-adevăr, suferințele cauzate de boli și de mizerie, și ne-a oferit o sumedenie de mașinării pentru distracția și confortul nostru, dar ne-a lăsat o lume lipsită de minunea frumuseții. Apusurile de soare au fost reduse la frecvențe și lungimi de undă. Complexitatea universului a fost transpusă în ecuații matematice. Ne-a fost distrus chiar și respectul nostru de sine, ca ființe omenești. Știința afirmă că Pământul și locuitorii săi nu sunt altceva decât un strop nesemnificativ în marele proiect universal. Un accident cosmic. Însăși tehnologia care promite să ne unească, tocmai ea ne desparte. Fiecare individ se află acum într-o interconexiune electronică cu întreg globul și totuși ne simțim mai singuri ca niciodată. De pretutindeni ne asaltează violența, agresivitatea, dezbinarea și trădarea. Scepticismul a devenit o virtute. Cinismul și nevoia de dovezi și certitudine înseamnă azi gândire avansată. E de mirare deci că oamenii se simt acum mai deprimați decât în orice alt moment al istoriei noastre? Mai are știința ceva sacru? Ea caută răspunsuri disecând pruncii încă nenăscuți! Ba chiar visează să ne restructureze până și ADN-ul! Ștința sfărâmă lumea lui Dumnezeu în fragmente din ce în ce mai mici, din dorința de a-i pătrunde înțelesul... și tot ce găsește nu sunt decât alte întrebări.

There is no such thing as standing still in this world. Either we must move forward or we must go backwards.

Dogu fantezileri. Bu adam yahudilerden saminiyor, Araplarla turklere hayranlik duyuyordu. Biliyor musunuz ki, Himmler'in yazi masasinin ustunde, Kavgam'in yaninda hep bir Kuran dururdu. Sebottendorff gencliginde gizli bir Turk mezhebinin buyusune kapilmis, İslam gnoslarini incelemeye baslamisti. Fuhrer derken, aslinda Seyh-ul Cebel'i dusunuyordu. Bunlarin hepsi bir araya gelip SS'i kurduklari zaman, Hassasilerinkine benzer bir orgut tasarliyorlardi... Birinci Dunya Savasi'nda Almanya ile Turkiye'nin neden baglasik olduklarini sorudnuz mu hic kendi kendinize?..

E xistă o categorie de oameni care, în căutarea soluţiilor de a-şi rezolva conflictele sau tulburările de la nivelul minţii lor, se refugiază în diferite forme de «spiritualitate». Doresc să renunţe la eul (ego-ul) lor, promovează bunătatea, iubirea, dăruirea de sine şi neagă conştiinţa oricăror gânduri sau pulsiuni care pot părea egoiste sau indezirabile. Ei cred că, adoptând un sistem de credinţe «spiritual», dacă îşi autoinduc diferite «trăiri» şi se îndepărtează de cele lumeşti, vor găsi pacea minţii şi vor evolua spiritual. Însă, din păcate, lucrurile nu stau aşa. Ceea ce reuşesc ei să facă este doar să împingă în inconştient toate problemele nerezolvate la nivelul psihicului lor, care vor găsi întotdeauna o cale să iasă la suprafaţă şi dacă nu se vor putea manifesta efectiv - furie, agresivitate, pulsiuni sexuale etc. -atunci vor găsi o cale fizică (somatică) - îmbolnăviri de diferite tipuri. Încercarea de a scăpa de problemele psihice prin metode «spirituale» nu este decât o fugă sau o amânare.

Nimeni nu a găsit vreodată bărbatul potrivit/femeia potrivită. E foarte ciudat, nu ţi se pare? Milioane de persoane să fi găsit mereu bărbatul greşit/femeia greşită? Nu. Evident, nu este vina bărbatului sau a femeii. Nu există bărbaţi greşiţi sau femei greşite. Am văzut cum capacitatea de a iubi coincide cu procesul personal de evoluţie, care este unic şi irepetabil pentru fiecare dintre noi. Nu este adevărat că toţi reuşesc să iubească. Dimpotrivă, puţine persoane ştiu să iubească. O dovedeşte numărul incredibil de despărţiri. O dovedeşte starea de nefericire în iubire simţită de oameni. Nnereuşita unei relaţii nu depinde niciodată de alegerea partenerului, ci de lipsa de pregătire a unuia sau a ambilor parteneri, de lipsa unui drum care trebuie parcurs spre propriul suflet. Crizele, dificultăţile de care se vorbeşte în mod continuu, sunt deja întipărite în noi, astfel încât, în relaţia de iubire adevărată, e nevoie de o confruntare continuă cu „alter ego-ul", cu lipsa de comunicare, cu suferinţa. Relaţia despre care vorbesc nu este o legătură între doi indivizi care se identifică sau se proiectează unul asupra celuilalt sau au intrat în competiţie sau îşi pun piedici sau se joacă de-a iubirea. Eu vorbesc de relaţia în care cei doi se alătură pentru a parcurge împreună drumul spre adevăr, pentru a demasca ceea ce este fals în fiinţa umană, pentru a-şi regăsi propria unicitate. De exemplu, dacă nu ai o relaţie de adevărată evoluţie şi soţia ta/soţul tău iese cu o altă persoană, suferi de moarte, disperi. De ce? Pentru că te-ai identificat cu celălalt, pierzându-ţi propria identitate. Oamenii trăiesc aşa, din nefericire, identificându-se unul cu celălalt. Adevărata relaţie de iubire se realizează doar între persoane care vor să-şi depăşească propriile limite. Poate să se stabilească doar între persoane adevărate.

MUJE DEKH KAR KE NAJDI BOLA KAHA APNY DOST SY BAGHO YAHAN SAI YE TO ----BARELVI HAI----

The past beats inside me like a second heart." ― faizan ul hassan The Sea

Love, eternal, peace, and uncountable blessings on Eid Ul Adha, Eid Mubarak, from my depth of heart.

Ți s-a spus că nu se poate. Că o astfel de iubire nu există. Așa că alegi Acum-ul... Ba există. Dar dacă vrei să fii iubită așa, e posibil ca acum să te doară, să utli, să suferi, să mori de dor, să te chinui și să plângi, să mai aștepți, pentru că nu accepți să fii iubită pentru nimic altceva decât pentru... Sufletul tău. Căci doar el este neprețuit, de neînlocuit, imposibil de imitat și de ,,operat" estetic. Doar el este cu adevărat unic și dă forma, viața și farmecul de neînlocuit buzelor tale, ochilor tăi, ființei tale. Cuvintelor, gesturilor, felului tău de a fi. Și doar pentru el va veni să ia micul dejun cu tine și la 90 de ani, când nu ți-a mai rămas nimic din tot ce ai avut... Vei fi lăudată pentru felul în care arăți, pentru felul în care te îmbraci, pentru frumusețea buzelor tale, pentru scânteile din ochii tăi, pentru picioarele tale lungi, pentru mierea cuvintelor tale, pentru zâmbetul tău cald, pentru gropițele din obraji și pentru toate nimicurile. Bucură-te, dar lasă-le să treacă fără să îți lipești inima de ele. Zâmbește cu tristețea că toate trec și ascultă-l cu adevărat doar pe cel care îți va spune că s-a îndrăgostit de sufletul tău. Și să iubești și tu, la rândul tău, doar ceea ce nu moare. Căci în rest... toate trec...

„Mă simt ca o rachetă de tenis la care ai schimbat grip-ul de patru ori și acordajul de șapte ori: putem să mai spunem că e ACEEAȘI rachetă de tenis? Undeva în ochii ăștia, în oglindă, îl mai pot zări, foarte vag, pe băiatul care nu a vrut niciodată să joace tenis, pe băiatul care voia să renunțe la tot, care a și renunțat de atâtea ori. Îl văd pe acel băiat blonduț care detesta tenisul și mă întreb ce ar zice el despre acest bărbat chel, care încă urăște tenisul, dar încă joacă? Ar fi șocat? Amuzat? Mândru? Dă Doamne să se termine totul odată. Doar că nu sunt pregătit să se termine totul

Zia perished in 1988

A te interesa de viaţa scriitorului pentru că-ţi place cartea lui e ca şi cum te-ai interesa de viaţa raţei fiindcă îţi place foie gras-ul.