Ul Quotes

Amongst the friends of Allah (Awliya), the Qur'an is considered as a love letter from Allah, which inevitably is read continuously to remind them of their Beloved.

If knowledge is not put into practice, it does not benefit one.

In a nation where the disbelievers sought Heaven from the idols, the Messenger of Allah [Prophet Muhammad] taught them that Heaven can be found through a simple smile.

The five basic tenets of Islam continue onto the sixth for me. Huquq-ul-Ibaad, or humanitarianism. That it is not proclaimed as obligatory has deeper meaning; as right or wrong are left to human initiatives, its importance would be lost if forced." -Edhi, A Mirror To The Blind

In the late hours of the night, befriend the prayer mat.

A fundamental aim of Mawlid al-Nabi a is to attain love and proximity of the Prophet and to revive the believer’s relationship with his most revered person.

Moartea vine din noi, nu din afară, e umbra noastră, e alter ego-ul pe care îl purtăm în cârcă și cu care ne conversăm atunci când ne simțim singuri.

Pakistan’s foreign policy should be discussed on the floor of the Parliament, not behind closed doors.

You got a name?" "Uhad Ul-badir Taruk Ultani," the wizard said with a small dip of his chin. Jackal blinked. "That name is a fucking nightmare. I'm going to call you Crafty.

Islam has nothing to do with any act of terrorism. We reject every act of extremism and terrorism unconditionally.

Sufis are keys to open up hearts.

The sign of the victorious communities are that they forbid evil; call to good and spend in the way of Allah.

oaky sounds grea8~! but can i bring frined earl hes cool ul'l liek him ???/

I am trying to create awareness of the true concept of democracy.

They [terrorists] can’t claim that their suicide bombings are martyrdom operations and that they become the heroes of the Muslim Ummah [global brotherhood]. No, they become heroes of hellfire, and they are leading towards hellfire.

I saw a man on a bridge about to jump. I said, ‘Don’t do it!’ He said, ‘Nobody loves me.’ I said, ‘God loves you. Do you believe in God?’ He said, ‘Yes.’ I said, ‘Are you a Muslim or a non-Muslim?’ He said, ‘A Muslim.’ I said, ‘Shia or Sunni?’ He said, ‘Sunni.’ I said, ‘Me too! Deobandi or Barelvi?’ He said, ‘Barelvi.’ I said, ‘Me too! Tanzeehi or Tafkeeri?’ He said, ‘Tanzeehi.’ I said, ‘Me too! Tanzeehi Azmati or Tanzeehi Farhati?’ He said, ‘Tanzeehi Farhati.’ I said, ‘Me too! Tanzeehi Farhati Jamia ul Uloom Ajmer, or Tanzeehi Farhati Jamia ul Noor Mewat?’ He said, ‘Tanzeehi Farhati Jamia ul Noor Mewat.’ I said, ‘Die, kafir!’ and I pushed him over.

Faith is like a habit, you have to build it within you, the more you do it the more you are used to it. And then faith becomes a passion, it’s like a habit you never want to quit.

With Zia's controversial demise in 1988, Jinnah was finally spared the false beard Zia kept pinning on the founder's otherwise clean-shaven face.

Sometimes I'm beside myself wondering who is next to me.

Îmi aranjez părul şi, potrivindu-mi sari-ul, un cântec a început să murmure în mine: "am nectar în inimă, îl doreşti?

Phoenix-ul le multumeste pe aceasta cale incendiatorilor lui.

...era happy end-ul si sensul, care acum cadeau si se spargeau intr-o mie de particule ascutite.

Woman is a beam of the divine Light. She is not the being whom sensual desires takes as its object. She is Creator, it should be said. She is not a creature. Great Fatima-ul- Zehra ( Means of Fatima the Radiant, Brightest Star, Star of Venus, The Evening Star), the daughter of the Prophet, is the secret in Sufism. She is the Hujjat of Ali (JJ). In other words, she establishes the esoteric sense of his knowledge and guides those who attain to it. Through her perfume, we breathe paradise. Though she was his daughter, the Prophet Muhammad (SAWW) called her “Um Abi’ha” (mother of her father). What mystery was the Prophet hinting at by this statement? While Fatima Zahra ( Salam -ullah – alleha ) was Muhammad’s (SAWW) daughter. The spiritual Fatima Al-Batool ( the divine virgin) her house is the living Ka’ba.

Festivals and fasts are unhinged, traveling backward at a rate of ten days per year, attached to no season. Even Laylat ul Qadr, the holiest night in Ramadan, drifts--its precise date is unknown. The iconclasm laid down by Muhammed was absolute: you must resist attachment not only to painted images, but to natural ones. Ramadan, Muharram, the Eids; you associate no religious event with the tang of snow in the air, or spring thaw, or the advent of summer. God permeates these things--as the saying goes, Allah is beautiful, and He loves beauty--but they are transient. Forced to concentrate on the eternal, you begin to see, or think you see, the bones and sinews of the world beneath its seasonal flesh. The sun and moon become formidable clockwork. They are transient also, but hint at the dark planes that stretch beyond the earth in every direction, full of stars and dust, toward a retreating, incomprehensible edge

Se vor gândi că și-au sacrificat prezentul pentru un viitor care, la rândul său, avea să devină prezent și care, la rându-i, avea să fie sacrificat pentru un alt viitor și tot așa până la ultimul prezent, până la moarte. Întreaga valoare a lui Azi rezida în Mâine, iar Mâinele conta doar pentru un alt Mâine și astfel sosea și ultimul Azi, Azi-ul definitiv, și-așa trecea toată viața pentru a pregăti, zi după zi, ceas după ceas, clipă după clipă, ceva care nu vine niciodată. Și ei vor descoperi adevărul acesta cumplit: că viitorul nu există ca viitor, că viitorul nu este decât o invenție și o parte a prezentului, iar faptul de a îndura existența agitată, viața tristă, viața nefericită, pentru acest viitor care îți scapă și se îndepărtează cu fiecare zi, este cea mai dureroasă tâmpenie din existența aceasta atât de stupidă.

Eid happens twice a year—Eid ul-Fitr or “Small Eid” marks the end of the Ramadan fasting month, and Eid ul-Azha or “Big Eid” commemorates the Prophet Abraham’s readiness to sacrifice his son Ismail to God.

87. And indeed, We gave Moosa (Moses) the Book and followed him up with a succession of Messengers. And We gave 'Iesa (Jesus), the son of Maryam (Mary), clear signs and supported him with Rooh-ul-Qudus [Jibrael (Gabriel)].

A scene from the book: “Where are we going?” She asked. “Does that matter?” I smiled, remembering the dream. “Then what matters?” she asked. “We”, I replied.

Nu, i-am spus, nu cred că există viitor. Adică eu, cel puțin, nu mi-l pot imagina. Cred că îți poți imagina viitorul doar atunci când ești fericit sau când simți că poți să depinzi de oameni. Nici unul, nici celălalt nu era cazul meu. Dacă încercam să-mi imaginez viitorul, tot ce puteam vedea era un azi nesfârșit, ca și cum și a doua zi ar fi fost firesc să mă găsesc tot în cușca de sticlă, tot cu Tedy, poștind aceeași țigară și făcând mișto de filmul penal din sala pe care o părăsisem. Viitorul, acum, e așteptarea asta, încercarea de-a ajunge in one piece la Dev, la party-ul ăla la care poate nici n-o să mă distrez, la care Dev poate nici n-o să stea prea mult cu mine, în Bucureștiul în care nu-mi doresc deloc s-o reîntâlnesc pe capră, ba nu-mi doresc nici măcar s-o văd pe Coco. Viitorul sunt doar eu, așa ceva i-am răspuns lui Tedy și știu sigur că a înțeles, fiindcă și el simțea asta. Viitorul e același păr blond de azi și aceeași rochie neagră, sunt unghiile mele de pe care oja neagră a sărit inestetic, viitorul sunt tenișii ăștia scâlciați. Dincolo de asta nu există nimic.

He knows what lies before them, and what is after them, and they comprehend not anything of His knowledge save such as He wills.' i traced the words with my finger, over and over again, and realize what i did not before. that not all questions can be answered. that some truths are beyond the capacity of our minds to understand.

Prior to her reading of the poem, light tears washed over him. He seemed to be leaking out moments that were, as far as he could tell, stored in physical parts of his body – in his shoulders, his back, his stomach. His body remembered things that his brain ignored.

If a girl is forced to be married with a person she doesn’t want to be committed to, then this means you are legalizing & legitimizing, promoting & provoking, allowing & accepting an action that is the most hated, most rejected action in the society. A rape. Yes! A rape.

– Cum se simte o inimă de piatră? – O inimă de piatră face parte din natură, are rolul ei! Fără să bată, trăiește veșnic. – Da, dar este o inimă rece. – Poate fi încălzită de soare. – Da, dar ea nu încălzește. – Încălzește inima mea, pentru că o admir. – De ce o admiri, Ana? – Pentru că este sinceră și grea. Nu poate fi sfărâmată de nimic. – O inimă de piatră nu poate fi distrusă, dar nici nu poate iubi. – De ce trebuie să fie iubirea reciprocă? Nu pot iubi această piatră, fără a mă simți iubită de ea, la rândul meu?" - dialog din romanul meu "Din octombrie până în martie"; acesta este încadrat la genul ROMANCE și vine astăzi, de ziua îndrăgostiților, cu un cadou. Urmărește site-ul editurii "Berg" și comandă.

Timpul este un "cum" . Cînd ne întrebăm ce este timpul, nu trebuie să ne agăţăm grăbiţi de un răspuns ( de genul "asta sau asta este timpul" ), care să conţină mereu un "ce" . Să nu privim către răspuns, ci să repetăm întrebarea. Ce s-a întîmplat cu întrebarea ? S-a modificat. întrebarea "Ce este timpul ?" a devenit întrebarea "Cine este timpul ?". Mai exact : sîntem noi înşine timpul ? Sau, şi mai exact : sînt eu timpul meu ? Cu aceasta m-am apropiat cel mai mult de el şi, dacă înţeleg corect întrebarea, atunci o dată cu ea totul devine serios. Prin urmare, asemenea interogare este modul cel mai adecvat de a accede şi de a mă raporta la timp, ca la unul ce este "de fiecare dată al meu: Dasein-ul este atunci cel problematic.

Stiti ce fac cei care citesc ratingurile si numara cash-ul care curge din rating? Se uita la procente, la cifre, nu vad acolo nicio figura, nicio faptura, nu-ti stiu niciun vis, habar n-au cum arati, ce drama traiesti, ce grozav si tanar esti. Nu esti o fiinta, ci un numar si o categorie. Te incadrezi fortat la „18-49" sau la cei cu „venituri medii", la „urban" sau la „capi-tala". Nu existi ca individ, nu te descrie nimeni, nu te recomanda nimic. Esti o cifra. Din aceste cifre, unii primesc onoruri, altii numara banii... Din lipsa unor cifre mari, oamenii buni de televiziune, cu emisiuni destepte, pleaca acasa. Din prea multe cifre mari, facute din scandal de mahala, se instaureaza nenorocirea de a nu mai scapa de impostori.

Love is cure, love is power,love is magic of changes,love is the mirror of divine beauty

ALLAH without me is still ALLAH But Me without ALLAH is nothing

Keep smiling because no one care's how you feel

Only the sufferers of injustice can realize its intensity - Iman Musa Al-Kazim

I think when we read we have to hear with no ears and realistically see with no eyes and doing that does something good to us.

App ki muhabt mai hr setam gawara hy sirf etna keh dijye yh gulam tumhara hy YA KHUWAJA GAREEB NAWAZ R.A

Puțini mor înaintea apogeului. Mozart - unul dintre cei norocoși. Să mori după ce ai compus Requiem-ul e ca și cum Dumnezeu ar fi decedat în ziua a șasea!

Cruzimea si raul erau limbile ceasului care faceau Auschwitz-ul sa ticaie.

A boy is in search of faith. Such a faith that he went to the forest for it, although it is not always preferable. The God with his entire presence is everywhere, but this boy, he loved the forest. He always thought that the forest is better than the city; free from artificially fabricated environment, free from social animals and full of real animals, whose intentions are very clear, far clearer than the social animals. When they search for prey, they use claws and teeth and jaws and roars, they don’t use soft words, fake emotions and false love.

Wstanę teraz, by pójść ku wyspie Innisfree, Chatka z gliny i łóz na środku wyspy stanie: W dziewięciu rzędach groch i ul, i pszczoły, i Mieszkanie będę miał na pełnej pszczół polanie. I znajdę spokój tam, gdzie świerszczy śpiewny gwar, Spokój z poranka mgieł powoli spłynie w końcu; Północ tam zawsze lśni, błyszczy południa żar, A purpurowy zmierzch pełen jest skrzydeł dzwońców. Wstanę teraz, by pójść, bo słyszę fali głos, Choć plusk. gdy liże brzeg, ledwie się wsącza w ciszę; Jezdni pod stopą bruk, chodnik czy asfalt szos, Słyszę go dzień i noc, na sercu dnia go słyszę.

I wanted to change the system I grew in; hated it so much. A system of the people (some selected people) made and govern by the people (some selected people), for the people (some selected people).

There are parts where even individual trees are crosshatched, where Ul Qoman children and Besz children clamber past each other, each obeying their parents' whispered strictures to unsee the other.

It's not just us keeping them apart. It's everyone in Beszel and everyone in Ul Qoma. Every minute, every day. We're only the last ditch: it's everyone in the cities who does most of the work. It works because you don't blink. That's why unseeing and unsensing are so vital. No one can admit it doesn't work. So if you don't admit it, it does. But if you breach, even if it's not your fault, for more than the shortest time ... you can't come back from that.

Life is an unforgettable journey. A journey where you plan things but the timings are planned by someone else. A journey where you set the goals but the day you achieve them are planned by the best of the planners. So we need to keep our dreams and passion alive. If they stay alive one day we will get them in the best of ways. Then when we will look back and search it will be revealed that every stupid move was a step forward, every tough time was a preparation and every delay was an attempt to fine tune the results.

But pass through Copula Hall and she or he might leave Beszel, and at the end of the hall come back to exactly (corporeally) where they had just been, but in another country, a tourist, a marvelling visitor, to a street that shared the latitude-longitude of their own address, a street they had never visited before, whose architecture they had always unseen, to the Ul Qoman house sitting next to and a whole city away from their own building, unvisible there now they had come through, all the way across the Breach, back home.

Cinci made her way to the jagged piece of concrete Langley had dropped. She picked it up, and with the look of a mathematician deep in thought she briskly made her way to her unconscious, bleeding stepfather. She took that piece of concrete and began pummeling the man's skull.

Din când în când îl suna pe mobil, doar ca să audă mesajul cu vocea lui înregistrată. Continuase să-i plătească abonamentul lună de lună doar pentru asta. Mirosul lui se ștersese din casă; hainele lui nu mai erau de mult așa cum dorise el. Dispărea treptat din mintea e, așa că se agăța disperată de fiecare bucățică din el. Se gândea dinadins la el, în fiecare seară înainte de a adormi, ca să-l viseze noaptea. Cumpărase after shave-ul lui preferat și dădea cu el prin casă. Uneori când era în oraș un miros familiar sau o melodie o transporta în alte vremuri, într-un alt loc. Vremuri mai fericite.

Buy’ce gal, buy’ce tal Vebor’ad ures alit Mhi draar baat’i meg’parjii’se Kote lo’shebs’ul narit A pint of ale, a pint of blood Buys men without a name We never care who wins the war So you can keep your fame —Popular drinking chant of Mandalorian mercenaries—approximate translation, edited for strong language

...înalt, cu umerii laţi, părul lung şi cârlionţat, revărsat în bucle bogate peste umeri, culoarea morcovului şi a focului, sprâncene stufoase roşiatice, o barbă ruginie, pomeţii puternici la fel ca şi maxilarul. Era un bărbat călit în lupte şi războaie, o prezenţă regească. Respira forţă şi autoritate prin fiecare por al corpului lui brăzdat de cicatrici. Purta haine din piei de animale, iar pe umeri o blană groasă. Braţele groase erau descoperite, iar la încheieturi avea nişte brăţări late de metal pe care le folosea drept scut, după zgârieturile adânci imprimate în ele. Pieptul masiv era acoperit de o platoşă din piele tăbăcită, la fel de brăzdată de lovituri menite să-i ia viaţa. Picioarele musculoase îi erau goale sub materialul gros similar cu „kilt”-ul scoţian. O parte din acest material îi era trecut peste spate şi prins peste umărul drept cu o broşă uriaşă reprezentând capul unui cerb cu soarele răsărindu-i printre coarnele îmbârligate.

El término “umbral” se ha convertido en sinónimo de la palabra “confusión” en la mente de muchos atletas. Hay muchas expresiones distintas para, en esencia, el mismo concepto: umbral anaeróbico (UA), umbral de lactato (UL), máximo estado estable de lactato (MLSS), aparición del lactato en sangre (ALS), y la simple y antigua “umbral”. Parece

Dacă mi-ar fi dat să aleg între a fi obligat să trăiesc în Molokai tot restul vieții, sau în East End-ul Londrei, East Side-ul New Yorkului sau Stockyard-ul Chicago-ului, aş alege Molokai-ul fără să şovăi. Aş prefera un singur an în Molokai pentru cinci ani de viață în oricare din celelalte locuri amintite - haznale ale degradării şi mizeriei umane.

And as Bi'ul leaped at him, a shimmering prism of rage, Dairy swung. The world went black for one long moment, and there was only the sound of glass breaking, a glass containing all the oceans in the world, and those oceans held back the fires of a thousand suns, and it all burst forth in one massive wave of power that spread across creation in an instant.

Tere nam py mujko Naz hy Tera naam GAREEB NAWAZ HY ya moin-ud-din

Be-patient for what was written for you was written by greatest of writers

The most precious jewels you'll have around your neck are the arms of your daughter

When unity is evolved out of diversity, then there is real and abiding national progress.

The early years of a Bes (and presumably an Ul Qoman) child are intense learnings of cues. We pick up styles of clothing, permissible colours, ways of walking and holding oneself, very fast. Before we were eight or so most of us could be trusted not to breach embarrassingly and illegally, though licence of course is granted children every moment they are in the street.

Esistono dei posti non intersezionati, ma dove Besźel è interrotta da una sottile parte di Ul Qoma. Da bambini ce la mettevamo tutta per disvedere Ul Qoma, come i nostri genitori e insegnanti ci avevano addestrato a fare in modo incessante (l’ostentazione con la quale noi e le nostre controparti ul qomane usavamo non vederci gli uni con gli altri quando ci trovavamo praticamente gomito a gomito era impressionante).

How could one not think of the stories we all grew up on, that surely the Ul Qomans grew up on too? Ul Qoman man and Besź maid, meeting in the middle of Copula Hall, returning to their homes to realise that they live, grosstopically, next door to each other, spending their lives faithful and alone, rising at the same time, walking crosshatched streets close like a couple, each in their own city, never breaching, never quite touching, never speaking a word across the border.

turned the antenna selection dial, cycling through all eight positions, forward and aft. The tone went away when he limited reception to the aft antenna positions. Came back when he selected the forward positions. UL FWD—upper left forward—strongest of all. Line of sight away from Earth. Receiving from the outer solar system. Jack drew breath to call to the others, get up here, you have to hear this, and then he grew abashed. His cheeks heated. It’s just cosmic noise. Or some clever-clogs hacker pranking the space shuttle. Yet he kept listening,

In Pakistan both branches [of the Ahmadis] fell to persecutions, sanction by the state in 1984 with General Zia Ul-Haq's Ordinance XX, which forbade Ahmadis of either branch from calling themselves Muslims, their religion Islam, or their temples mosques. Under penalty of law, they could not perform the call to pryaer, pray in the manner of Muslims, quote the Qur'an or hadith, greet each other with "as-salamu alaikum," or receite the shahadah... In the Islamic Republic of Pakistan, it was illegal for some people to say, "There is no god but Allah and Muhammad is his Messenger.

These kind of rare situations were when one might glimpse Breach, performing what they did. Accidents and border-perforating catastrophes. The 1926 Earthquake, a grand fire. (There had once been a fire grosstopically close to my apartment. It had been contained in one house, but a house not in Besel, that I had unseen. So I had watched footage of it piped in from Ul Qoma, on my local TV, while my living-room windows had been lit by the fluttering red glow of it.) The death of an Ul Qoman bystander from a stray Bes bullet in a stickup. It was hard to associate those crises with this bureaucracy.

Unicitatea și singularitatea care deosebesc orice individ de restul oamenilor și conferă sens vieții își lasă amprenta nu doar pe dragostea dintre oameni, ci și pe munca de creație. Conștientizarea imposibilității înlocuirii unei persoane permite ca sentimentul responsabilității omului față de propria existență și continuarea acesteia să fie percepută în toată magnitudinea sa. Un om care conștientizează responsabilitatea pe care o are față de o altă ființă umană care îl așteaptă cu dragoste sau față de munca sa neîncheiată nu va fi niciodată capabil să-și irosească viața. Pentru că el cunoaște „de ce”-ul existenței sale și va fi apt să îndure aproape orice „cum”.

Pastroj zërin, ul kokën për t'u treguar akoma më qartë që për mua opinioni i tyre është komplet i panevojshëm dhe lexoj. - Ju lutem, më lejoni të prezantoj veten time. Nëse historia na ka mësuar diçka kjo është që... e harrova çfarë. Po ja, ideja ishte që me të rinjtë mund të ndryshosh situatën, të shpëtosh shtetin, të ngresh kombin, të formosh kombëtare të fortë fizikisht, aq sa të paktën të marrim ndonjë barazim. Bo, bo, i tmerrshëm jam, edhe i fortë, edhe humorist, edhe idealist. Më shikoni e lini sytë, se jam i riu shqiptar. Jam e ardhmja, përuluni, më nderoni, më masakroni, po vij. Ah, po, jam shumë evropian, jam i majtë, po më punon babi në një firmë private dhe ndonjëherë bëhem i djathtë. Copë-copë i kam duart, brohoras sa andej-këtej se na thanë që do të na japin fushë për të luajtur futboll. Jam shumë i pavarur, shumë "indipendent", po këto kohët e fundit, çoç varem pak, se e pashë që s'ma varte njeri ashtu. Po jam edhe shumë i zgjuar, jam diplomuar jashtë, por këta s'më bëjnë kryeministër edhe pse unë jam i zgjuar se kam mbaruar shkollën jashtë. S'më votojnë këta derra. Unë jam edhe vegjetarian se ashtu më kanë mësuar dhe respektoj naturën. Unë u thashë do të vij më datë 27, ma bëni gati një karrige aty, se jam shumë i zgjuar, por këta s'marrin vesh. Ndonjëherë më marrin me vete, çajmë tunele, çajmë male, ndërtojmë hidrocentrale, jam aq i ri sa nuk rri më ulur në kafene, rri në këmbë e kënaqem se në mitingje është plot me të rinj si puna ime. Po unë jam shumë i turpshëm e u them: "Ore jam i mirë unë. Do bëj revolucion unë. S'e sheh që kam veshur edhe bluzë me atë meksikanin, Çenë, edhe pse familja ime thotë: "Jo", po ku marrin vesh ata." Erdha këtu dje, pardje; takova Çimin, i thashë: "O Çimo, do i lujmë fenë lal, revolucion do bëjmë!". "Mirë", tha Çimi; e bëra kryeministër provizor të qeverisë provizore dhe dolëm në rrugë të gjithë bashkë, pastaj shkuam në shtëpi veç e veç. Po Çimin do e heq nga puna, se dje s'më dha cigare dreqi, unë i kisha mbaruar, nga shoqëria kishin mbaruar fondet, ngela thatë...

The early years of a Bes (and presumably an Ul Qoman) child are intense learnings of cues. We pick up styles of clothing, permissible colours, ways of walking and holding oneself, very fast. Before we were eight or so most of us could be trusted not to breach embarrassingly and illegally, though licence of course is granted children every moment they are in the street. I was older than that when I looked up to see the bloody result of that breaching accident, and remember remembering those arcana, and that they were bullshit. In that moment when my mother and I and all of us there could not but see the Ul Qoman wreck, all that careful unseeing I had recently learned was thrown.

Well, well, well. The mighty Uthman-ul-Dosht comes with mercy, and offers peace. These are strange times we live in, eh, Tulkis? Have the Gurkish learned to love their enemies? Or simply fear them?' 'One need not love one's enemy, or even fear him, to desire peace. One need only love oneself.' 'Is that so?' 'It is. I lost two sons in the wars between our peoples. One at Ulrioch in the last war. He was a priest, and burned in the temple there. The other died not long ago, at the siege of Dagoska. He led the charge when the first breach was made.' Glokta frowned and stretched out his neck. A hail of flatbow bolts. Tiny figures, falling in the rubble. 'That was a brave charge.' 'War is harshest on the brave.

Nyalamae Un Poar Nyayam Thaanaa? Kaalamae Un Paer Kaayam Thaanaa? Yaaro Yaar Yaaro.. Venpugai Aavaaro.. Poi Pola Yaavum Purandoduthey Hoi.. Nyalamae Un Poar Nyayam Thaanaa? Kaalamae Un Paer Kaayam Thaanaa? Aetho Nenjukkul Aasai Aasaithaanaa Ellamae Manmaelae Maayai Maayaithaana Vaazhvaiyae Vetri Kollavae Yaarundu Sollu.. Naerukku Naeraai Nijam Mothuthey Hoi.. Kaalamae Thee Thaan Thoovalaamo.. Yaavumae Maa Yai Aagalaamo.. Saerththu Ellamae Veen Veenthaanaa.. Paarthathu Ellamae Pogum Pogumthaanaa.. Pookindra Poovellam Vaadiyae Theerum.. Ul Naakku Kooda Kaaigirathey Hoi.. Nyalamae Un Poar Nyayam Thaanaa? Kaalamae Un Paer Kaayam Thaanaa? Yaaro Yaar Yaaro.. Venpugai Aavaaro.. Poi Pola Yaavum Purandoduthey Hoi..

Oamenii cred că un suflet pereche este potrivesc perfect, și asta e ceea ce vrea toată lumea. Dar un adevărat suflet pereche este o oglinda, persoana care vă arată tot ceea ce va retine, persoana care te aduce la propriul atenție astfel încât să puteți schimba viata ta. Un adevărat suflet pereche este, probabil, cea mai importanta persoana pe care o vei întâlni vreodată, deoarece acestea dărâma zidurile tale și te pocnesc treaz. Dar pentru a trăi cu un suflet pereche pentru totdeauna? Nah. Prea dureros. Suflete pereche, ei vin în viața ta doar pentru a descoperi un alt strat de tine la tine, și apoi pleca. Un scop suflete pereche este de a vă scuture, despartă ego-ul un pic, arata ce obstacole si dependente, rupe inima deschisă atât de ușor nou poate obține în, te face atât de disperată și de control pe care va trebui să transforme dvs. viață, atunci vă prezint maestrul spiritual ...

«Pacatul tine de etica doar in cazul in care esueaza pe acest concept cu ajutorul pocaintei...Etica [nu este] niciodata observatoare, ci acuzatoare, judecatoare, in actiune.» Intelegem, deci, ca etica nu are o componenta maieutica, cum aveau predica si conversatia socratica - ea acuza, judeca si razbuna universalul. Punctul ingust de vedere al eticii priveste problema pacatului prin notiunea de pocainta: motto-ul unei asemenea atitudini este «am pacatuit, deci trebuie sa ma pocaiesc». De ce este meschina o asemenea atitudine? Pentru ca intentia sa este clara: «trebuie sa ma pocaiesc, pentru a pacatui din nou». Este implicit ca nu se rezolva nimic prin aceasta incadrare etica a pacatului (care face o pauza simbolica, pentru a se reimprosapta, inainte de a-si urma obiceiul) si se intelege mai usor de ce Haufniensis leaga, intr-o nota explicativa, pocainta de repetare sau de «pasiunea absurdului».

Dasein-ul este fiinţarea caracterizată ca fapt-de-a-fi-în-lume. Viaţa umană nu este ceva precum un subiect care trebuie să facă cine ştie ce artificiu pentru a veni în lume. Dasein-ul, ca fapt-de-a-fi-în-Iume, înseamnă: a fi în lume în asa fel încît acest fapt de a fi să însemne: a avea mereu de-a face cu lumea; a zăbovi în preajma ei într-un anume mod, fie al executării, al îndeplinirii sau rezolvării a ceva, fie în modul contemplării, al interogării, al determinării contemplative şi comparative. Faptul de-a-fi-în-lume este caracterizat ca preocupare. Dasein-ul, ca fapt-de-a-fi-în-lume, este totodată fapt-de-a-fi-unul-laolaltă-cu-altul, de a fi cu ceilalţi; a deţine împreună cu alţii aceeaşi lume, a-l întalni pe celălalt, a fi laolaltă în sensul de a-fi-unul-pentru-altul. Însă acest Dasein este totodată pentru ceilalţi o simplă prezenţă, aşa cum este prezentă o piatră care nu deţine o lume şi care nu se preocupă de vreo lume. A fi unul laolaltă cu altul în lume, în sensul de a o avea laolaltă - acest fapt are o determinare ontologică privilegiată. Modul fundamental în care există lumea pe care Dasein-urile o deţin laolaltă este vorbirea. Vorbirea văzută în totalitatea ei: ca vorbire care se exprimă pe sine atunci cînd vorbeşte cu altul despre ceva. În spaţiul vorbirii are loc, cu precădere, faptul-de-a-fi-în-lume al omului. Acest lucru era cunoscut deja de Aristotel. În felul în care Dasein-ul, în lumea sa, vorbeşte despre modul în care se îndeletniceşte cu această lume a sa este implicată dintru început o explicitare de sine a acestui Dasein. Felul în care el vorbeşte ne arată cum anume se înţelege Dasein-ul de fiecare dată pe sine, ca ce anume se consideră el pe sine. În vorbirea unuia cu celălalt, în acel ceva despre care se stă de vorbă este cuprinsă de fiecare dată o explicitare de sine a prezentului în care are loc această convorbire. Dasein-ul este o fiinţare care se determină pe sine ca "eu sunt". Dasein-ului îi este constitutiv faptul-de-a-fi-de-fiecare-dată al acestui "eu sunt". Prin urmare, Dasein-ul, asa cum este el în faptul-de-a-fi-în-lume, este primordial şi Dasein-ul meu. El este de fiecare dată propriu şi, ca propriu, el este de fiecare dată. Dacă această fiinţare trebuie determinată în caracterul său de fiinţă,nu trebuie făcut abstracţie de faptul-de-a-fi-de-fiecare-dată care este "al meu". Mea res agitur. Toate caracterele fundamentale trebuie să se regăsească astfel în faptul-de-a-fi-de-fiecare-dată, înteles ca "de fiecare dată al meu".În măsura în care Dasein-ul este o fiinţare care sunt eu însumi şi totodată este determinat ca fapt-de-a-fi-unul-laolaltă-cu-altul, eu nu sunt, în primă instanţă şi la nivel mediu, eu însumi, ci ceilalţi; eu sunt cu ceilalţi, şi aceştia, la rîndul lor, cu alţii. Nimeni nu este, în cotidianitate, el insuşi Nimeni nu este ceea ce el este şi aşa cum este: nici unul şi totuşi toţi laolaltă. Aceştia toţi nu sunt ei înşişi. Acest Nimeni, de care suntem noi inşine trăiţi în cotidianitate, este impersonalul "se". Se spune, se aude, se optează pentru ceva, se dă curs unei preocupări. În înverşunarea dominaţiei acestui impersonal "se" rezidă posibilităţile Dasein-ului meu şi "eu sunt" este posibil pornind de la această nivelare. O fiinţare care este posibilitatea lui "eu sînt" este ca atare, cel mai adesea, o fiinţare dominată de impersonalul "se".

Aveam un prieten de studenţie, a cărui familie locuia la Schaffhausen. Vrând să-l vizitez odată de la Basel - era în 1896, după moartea tatălui meu -, mama mi-a spus : <> Asta am şi făcut, iar când am intrat în casă, am văzut pe scări o fată, de vreo paisprezece ani, cu codiţe. Am ştiut pe loc : Iat-o pe soţia mea! Am fost puternic zguduit; căci, deşi n-o văzusem decât un moment scurt, ştiusem imediat cu o certitudine absolută că urma să-mi devină soţie. Îmi mai amintesc şi astăzi exact că îndată după aceea i-am spus asta prietenului meu. Bineînţeles, n-a făcut decât să râdă de mine. I-am replicat : <> Când, şase ani mai târziu, am cerut-o în căsătorie pe Emma Rauschenbach, am fost şi eu mai întâi refuzat, la fel ca bunicul meu la vremea lui. Dar, spre deosebire de el, eu n-aveam nici cârciumă familiară în care să mă refugiez, nici chelneriţă atrăgătoare, nici nu eram profesor titular cu o sarcină clar conturată şi promiţătoare în faţa mea, ci un simplu medic secundar cu un viitor nebulos. De ce să fiu scutit de dezamăgiri în le meilleur des mondes possibles? - după cum a adăugat nr. 2. După câteva săptămâni, foaia s-a întors însă, şi <>-ul s-a transformat într-un <>, iar astfel personalitatea mea nr.1 s-a afirmat. A devenit, în ceea ce mă priveşte, un <> spus vieţii, iar nr. 2 a dispărut pentru unsprezece ani din mintea mea.

It is related that Satan came before Yahyâ . The latter saw that Satan had plucks of everything on his body. He asked him: “O Satan! What are these plucks?” He replied: “These are the desires with which I hunt mankind.” Yahyâ asked: “Do you have any of my plucks there?” He replied: “Perhaps you ate a stomach full which caused you to feel heavy and uncomfortable in offeringsalâh and remembering Allâh .” Yahyâ asked: “Is there anything else?” He replied: “No.” Yahyâ said: “I take an oath that I will never fill my stomach with food.” Satan said to him: “I take an oath that I will never advise a Muslim.” Among them is the love to have beautiful utensils, clothing and to adorn and decorate the house. When Satan sees that this quality has overpowered the heart of a particular person, he settles down and establishes himself in that person’s heart. He then continually invites him towards building the house, beautifying its roofs and walls, expanding it, etc. He also invites him towards beautifying himself with clothing and animals. He causes the person to undergo losses throughout his life in fulfilling all these demands. Once he gets him involved in all this, he does not have to go that person a second time because these very demands [and desires] lead him to fulfil other demands. This continues till his death. He thus dies in the path of Satan and in following his desires. An evil destiny is thus feared from all this. We seek refuge in Allâh

dirhams, dînârs and all types of wealth including merchandise, animals and properties. The more a person has over and above his essential amount of food and basic needs, the more Satan finds a place to inhabit [a person’s life]. Thâbit al-Bunânî said: “When the Messenger of Allâh was commissioned as a Prophet, Satan said to his smaller devils: “A certain incident has taken place. Go and see what it is.” They all dispersed and searched until they could discover nothing. They returned to him and said: “We do not know.” Satan said to them: “I will go and bring you some information.” He went and returned, and said to them: “Allâh has commissioned Muhammad .” Satan then began dispatching his smaller devils to the Companions of the Prophet [in order to delude them], but these devils would return losers and say: “We have never met anyone like this before. We delude them and then they stand up for their salâh. This salâh then wipes out whatever we achieved.” Satan said to them: “Be a bit patient with regard to them. Perhaps Allâh will open the world to them [by giving them material wealth], we will then be able to achieve our goals from them.” Among them are stinginess and fear of poverty. It is these qualities that prevent a person from spending and giving in charity. It is these qualities that urge man towards hoarding, accumulating and a painful punishment. From among the calamities of stinginess is the intense desire to remain in the market places [and businesses] in order to amass wealth. And these market places [and businesses] are the nesting places of Satan and his armies.

Ai kishte dëgjuar më parë avionët të bënin zhurmë të sforcuar po jo si kjo kërkëllitje e metalit rreth e rrotull tij, sikur perçinat po dilnin vendit si ca kopsa të jakave të modës së vjetër. Veç kësaj, krahët qenë shumë të hollë. Edhe në një ditë të qetë e blu, po t'i shihje ato të dridheshin do të thoshe: një çift fletësh hekuri, ja se ç'janë. - Viktor, po anohemi gjithnjë e më tepër... S'kam parë kurrë kaq keq. Asnjë koment. S'mund të mohohej ajo që dukej. Avioni hidhej poshtë e lart si një kartë bixhozi. - Në qoftë se rrëzohemi... - Do të jetë faji im. Unë të futa këtu. Qe një çast fluturimi i rrafshtë, pa lëkundje. Viktori u habit që ritmi i zemrës së tij nuk qe rritur. As nuk e mbajti frymën dhe as nuk u djersit kur avioni nisi të bjerë përsëri. - Ti sikur s'çan kokë dhe aq, - tha Katrina. - Sigurisht që çaj. - Dëgjo Viktor. Nëqoftë se vdekja është përpara çdo minute, nëqoftë se do të përfundojmë në ujë... Dua të të pyes të më thuash diçka. - Mos e fillo këtë Katrinë. - Është fare e thjeshtë. Dua thjesht ta thuash këtë... - Lëri këto budallallëqe, Katrina. Në një kohë të tillë si kjo, të më pyet. E çfarë? Për dashurinë? - Zemërimi e bëri zërin e tij të ngjante përsëri me një flaut. Goja iu zmadhua dhe mustaqet gjithashtu iu zgjeruan. Ai qe gati të fliste edhe më ashpër. Ajo e ndërpreu: - Mos u bëj kështu me mua tani, Viktor. Nëqoftë se ne do të biem, pse nuk do të doje ta thoje këtë?... - E kape këtë rast për të më përdredhur krahun. - Në se ne nuk e duam njëri-tjetrin, atëherë çfarë bëjmë ne? Pse ndodhemi këtu? - U ndodhëm se ti je një grua dhe unë jam një burrë, ja pse ndodhemi këtu. Ç'mendim të çuditshëm që kishte: ateistët pranojnë ritin absolut. Gruaja këmbëngul dhe burri që po vdes, tund kokën. Pse jo? Pas pak, ata ndjenë ngritjen e kontrolluar të avionit. Ai kishte gjetur përsëri një shtresë të butë ajri dhe po fluturonte qetësisht. Ende në ankth, Katrina nisi të mendojë rreth atyre ç'i kishte shtënë në kokë fortuna. - Tani jemi mirë, - tha Viktori. Ajo ndjeu se ishte shumë më pak mirë se ç'kishte qenë ndonjëherë. O zot! Sa shumë humba, mendonte ajo. Dera e kabinës u hap dhe piloti i dytë tha: - Jeni mirë? Ishte rrugë e keqe. Por për një minutë jemi mbi Çikagon e jugut. - Një lumë fjalësh, një kërkëllitje e pakuptueshme erdhi nga kulla e kontrollit në Miduej. Viktori qe i qetë dhe dukej edhe me humor të mirë. Ç'vetëpërmbajtje kishte ai njeri! Dhe nuk t'i përmendte kundër teje, gjërat qesharake. E kishte shumë të mirë këtë gjë. Atje në spital, për shembull. Ai nuk mund të thoshte: "Të dua". Kjo do të qe shfajësim. Katrina vente e vinte nëpër fjalët e thënë nga ai e ajo, ndërsa avioni u afrua pranë tokës dhe u ul. I kishte mbetur mendja te të gjithë ato edhe kur i kaluan te helikopteri, nën fshikullimën e helikave. Vajzat e shërbimit aty, qenë të mësuara. Ato sikur thoshin: Mos u mërzit e dashur, dashuria do t'i zgjidhë problemet e tua. Bëje veten të meritueshme dhe do të dashurohesh. fq.126-128

A sincere repentance entails a person repenting externally and internally, expressing remorse, and having no intention of repeating that sin. The similitude of a person who repents outwardly only is like that of a dunghill over which a sheet of silk is spread. People look at it and admire it. But once the sheet is removed, [and they see what is beneath it], they turn away in disgust. In like manner, people look at those who portray outward obedience. When the veil is uncovered on the day of resurrection, the day when secrets are exposed, the angels will turn away in disgust from them. It is for this reason that the Messenger of Allâh said: “Allâh does not look at your outward appearances, rather He looks at your hearts.

It is related on the authority of Ibn ‘Abbâs that the Messenger of Allâh said: “When a person turns in repentance to Allâh ,Allâh accepts his repentance and He causes the angels who record his deeds to forget the sins which they had recorded, and He causes his body parts to forget the evil deeds which they committed, and He causes the place in the earth and the sky to also forget. Allâh does all this so that he may come to Him on the day of resurrection without anyone or anything from the creation being able to testify against him.

It is related on the authority of ‘Alî that the Prophet said: “Four thousand years before the creation could be created, the following was inscribed around the throne of Allâh : ‘I am extremely forgiving to the person who repents, believes, does good deeds, and remains on guidance.

Ibn ‘Abbâs said: “Many a repentant person will come on the day of resurrection thinking that he is a repentant person but he is not really a repentant person. This is because he did not fortify the doors of repentance with remorse, the determination not to repeat that sin, the determination to redress the wrongs that he did to people if possible, and to seek to absolve himself from them if possible, if not, to engage in abundant forgiveness for himself and for them so that they may be pleased with him.

Ibn ul Farid, the thirteenth-century adept in practical and theoretical mysticism, lived in Cairo. He attained to permanent union with his real self (the Beloved) by getting rid of the dualistic illusion of two selves. "It is like a woman possessed by a spirit," he said. By casting off his self-existence he had found the Beloved to be his real self. "Naught save otherness marred this high estate of thine," the Beloved said to him, "and if thou wilt efface thyself thy claim to have achieved it will be established indeed!" (Among Sufis otherness is equivalent to thinking of one's self as something other than God.)

The glorious reign of Sheikh Noor-ud-Din, Sheikh-Ul-Alam and by the title Alamdar-e-Kashmir ("Flag Bearer of Kashmir"), served as a beacon light to the Kashmiris of later generations, particularly during the many depressing days of political subjugation.

ul tag, which means that we want our list to be “Unordered List”. And inside, we have li tag, which means “List Item”.

Nothing beautiful to the mind than to witness passing of difficulty. Human mind receives episodic happiness, it waits for this phase. In between those episodes is a sequential sadness just to harmonize us musically with happiness. All love for nature and life for this melodrama, life is a true story. Witness it. Feel it. Make it. Read it. As the end approaches, let it go in the end like a handsome guest. Celebrate the moments spent and drop it at the door with your soul.

I have always imagined myself as becoming everything in life from a carpenter to a professor or an astronaut juggling with the seven skies, thinking high on moon, and resting under the shade of meteors. This wishful thinking in life creates a paradigm of being high on career. It sets you on a different stratum of ideas; you can’t anticipate low stuff in your life while cruising through wishfully accepted wisdom. A thought process that makes you mad, stupid, ecstatic, provides intelligent taste buds, but once perceived as such, sets your dopamine rush low and puts you in depression. On the one side you know that to become what you want to aspire needs all the knowledge and wisdom that may come through understanding of the world around us, and for that good work one million books and thousand libraries should fall on you. How much tea is needed to soothe the nerves of your brain to achieve the wisdom?

Stau in linistea bucatariei si nu-mi tine companie decat ticaitul monoton al ceasului. E un sunet ciudat de linistitor. Ma gandesc uneori la asta, la numarul tot mai mare de ceasuri zgomotoase din lume, fiecare dintre ele marcand necontenit lipsa noastra de timp. Ar trebui sa fim ingroziti de ele, si totusi tic-tac-ul lor repetitiv ne alina sufletul.

ul > < li v-for ="( world, i) in worlds" > {{ world}} < button @click =" worlds.splice( i, 1)" > Zap! button > li > ul >

The founder of the Kashmir wool industry is traditionally held to be the 15th-century ruler of Kashmir, Zayn-ul-Abidin, who employed weavers from Central Asia. The mention of woollen shawls made from this wool in Kashmir is found in several books between the 3rd century BCE and the 11th century BCE.

one should refrain from such statements which reek of shirk and are disrespectful towards Allah Most High

Again historical antecedents played a part. There was dissent from the beginning. Jinnah’s claim to be the ‘sole spokesman’ for Muslims had vied with Maulana Mawdudi’s authoritarian reading of a ‘holy community of Islam’. In turn, General Ayub Khan (1958-68), in collaboration with various pirs (Muslim holy men), competed with the revivalist Jamaat-i-Islami to gain a monopoly over the discourse of ‘modernist’ Islam. In the late 1960s and early 1970s, the Awami League’s espousal of ‘Bengali Islam’ stood (again mainly versus the Jamaat-i-Islami) in opposition to the authority of ‘Pakistani Islam’. Zulfiqar Ali Bhutto (1972-77), championed ‘folk Islam’, again in collaboration with an assortment of mainly Sindhi pirs, to challenge the dominance of ‘scripturalist Islam’, advocated both by the Jamaat-i-Islami as well as by sections of the country’s modernizing elite. Later, General Zia ul Haq (1977-88), who initially worked with but then against the Jamaat, favoured a ‘legalist’ interpretation of Islam with a strong punitive bias that aimed to stem both its popular as well as its modernist expressions. In time it strengthened the hold of an ulama-inspired, ‘shariatized Islam’ which, by the 1990s, openly challenged the legitimacy of the nation-state and further aggravated Pakistan’s consensus problem.

Life has its own terms to define fair!

Pervez Musharraf forced I.S.I. director-general Mahmud Ahmed to retire about two hours before the American war began. He did not explain his decision. As to the way ahead, Musharraf told the Americans what they wanted to hear: He was going to “clean up” I.S.I. He appointed Lieutenant General Ehsan ul-Haq as his new spy chief.

Eid-ul-Adha is more than just a reminder of Hazrat Ibrahim's dream and submission to Allah's order. On the one hand, it is the context of an eternal spirit of sacrifice but also a unique place of obedience, which Muslims have neglected and reduced to eating sacrificial meat and selling skins.

In Ul Qoma I was in Ioy Street. It is pretty equally crosshatched with RosidStrász where I lived [in Besźel]. The building two doors along from my own house was a late-night Ul Qoman liquor store, half the pedestrians around me in Ul Qoma, so I was able to stop grosstopically, physically close to my own front door, and unsee it of course, but equally of course not quite, with an emotion the name of which I have no idea.

and wholesome jokes that are sure to tickle the funny bones of kids and grown-ups alike. Laughter is a universal language,

Are we not the ambassadors of this truth that we humans are fundamentally equal and no human being is superior to another on the basis of caste creed or religion or language . Upholding these values that to speak truth is important, to lie is a sin, not to kill an innocent life, striving for peace, upholding the human dignity, and cherishing the differences with honor, and finally believing that our God is one. Our creator is one. He has to be one. We are one family.

Hate the sins, not the sinners