Real Ale Quotes

As we grow older we become more conscious of the complexity, incoherence, and unreasonableness of human beings; this indeed is the only excuse that offers for the middle-aged or elderly writer, whose thoughts should more properly be turned to graver matters, occupying himself with the trivial concerns of imaginary people. For if the proper study of mankind is man it is evidently more sensible to occupy yourself with the coherent, substantial, and significant creatures of fiction than with the irrational and shadowy figures of real life.

I don't know whether any of you, gentlemen, ever partook of a real substantial hospitable Scotch breakfast, and then went out to a slight lunch of a bushel of oysters, a dozen or so of bottled ale, and a noggin or two of whiskey to close up with. If you ever did, you will agree with me that it requires a pretty strong head to go out to dinner and supper afterwards.

Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile și adversitățile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieții noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa niște sentimente. Mai puțin de ură, întrucâtva de patemi dar... de dragoste mai ales.

Argus had a thing for highlander ale – made with real Scotsmen

Datorită delimitării clare de responsabilitate între coach și client, rezultatele acțiunilor clientului se traduc, în timp real, în manifestări ale puterii personale a clientului.

(...) dragostea rezultă mai ales din aptitudinea de a iubi, existentă în noi înșine, și nu neapărat din faptul că partenerul are reale calități pentru a fi iubit.

Paradoxul evident pe care îl prezintă psihologia poporului român, acest paradox subtil, aproape imposibil de intuit din afară, face din noi unul dintre cele mai necunoscute, sau mai prost cunoscute , popoare ale Europei. Românii sunt poporul cel mai supus, cel mai de nerăsculat, nu pentru că se lasă dominaţi de ideile celor ce îi stăpânesc, dimpotrivă, pentru că nici o ideologie nu-i seduce, nici chiar revolta, care-i întotdeauna o ideologie. Faţă de tot ce i se spune (şi cu cât se încăpăţinează mai mult), el păstrează o distanţă ironică, din ce în ce mai refractară. Această impertiabilitate funciară la entuziasm şi fanatism îl face în acelaşi timp şi de necucerit, şi de nerevoltat. Şi asta pentru că, pe de o parte, orice revoltă presupune un elan mai mult sau mai puţin entuziast, fanatic, iar românul nu este nu numai capabil de fanatism, ci, mai mult, fanatismul îl repugnă şi – mai mult chiar – i se pare ridicol şi îi trezeşte hazul; pe de altă parte, pentru că teroarea care pare, văzută din afară, insuportabilă, ricoşează de realitate pe suprafaţa alunecoasă a ironiei populare, nereuşind să pătrundă în interior, nereuşind să realizete o presiune interioară pe măsura grozăviei ei istorice. Deci, revolta nu se produce, pentru că nu are condiiţii subiective (predispoziţie psihologică, dar nici obiective (impactul real asupra indivizilor). Astfel se ajunge la paradoxala situaţie în care un popor, care nu poate fi manipulat, poate totuşi fi guvernat cu uşurinţă. Libertatea interioară se transformă în condiţie şi chiar în unealta a supunerii exterioare.

Aedion was not a noble in a castle, sipping wine. He was metal and sweat, sitting in this filthy tavern, drinking their ale. Whether it was real or not, they believed he cared about them, listened to them. They preened when he remembered their names, their wives’ and sisters’ names, and slept assured that he saw them as his brothers. Aedion made sure that they believed he would fight and die for them. Thus they would fight and die for him.

Nu m-am gândit niciodată serios să am de-a face cu o prostituată. Nu vreau să par ipocrit. Sunt un bărbat ca oricare altul. Nivelul de hormoni androgeni din sângele meu este de zece ori mai ridicat decât în sângele unei femei. Creierul meu este scăldat în hormoni sexuali. Simt de multe ori din plin neliniştea erotică pură, mă excită de multe ori o necunoscută dintr-un autobuz, mă rătăcesc adesea în labirintul fanteziilor violente şi-ntunecate, populate tocmai de asemenea obiecte sexuale, total aservite voinţei mele. Pornografia nu mă dezgustă întotdeauna — îmi asum ca bărbat zecile de mii de site-uri de pe internet şi sutele de reviste pe care nici o femeie nu le-ar cumpăra — şi sunt momente când am o nevoie imperioasă de imagini orgiastice. Cu toate acestea, am regretat de câte ori am făcut dragoste cu o femeie străină şi indiferentă, şi pentru nimic în lume n-aş face dragoste cu o prostituată. Nu pentru că riscurile sunt mari şi nici pentru că fidelitatea nu mi-o permite. Cred, pur şi simplu, că sexul însoţit de intimitate este mai bun decât cel fără intimitate. Intenţionat nu vorbesc despre dragoste, deşi până la urmă despre asta e vorba. Dragostea ca sentiment este uneori un inhibitor al sexualităţii, iar fidelitatea devine greu de suportat în pat. Sexul implică o profundă îngustare a conştiinţei, o coborâre adânc sub convenţiile sociale şi etice, o eliberare de tabu-uri, de dezgust, o căutare a plăcerii în interzis şi perversiune. Dragostea, cu puternica ei componentă culturală, tinde şi ea să fie înlăturată în cele mai intense momente ale actului sexual, ca parte a carapacei cerebrale ce ne acoperă nuditatea; în multe cupluri fantezia depersonalizării partenerilor, a uitării legăturii dintre ei, intensifică plăcerea erotică. Cu toate acestea, ceva din această legătură psihică dintr-un cuplu adevărat, numită dragoste, ceva esenţial şi despre care se vorbeşte prea puţin, supravieţuieşte şi celei mai devastatoare dezgoliri simbolice. Este, ca să zic aşa, iubirea intensă dintre două corpuri. Chiar şi când minţile şi personalităţile sunt dizolvate în plăcerea irepresibilă a sexualităţii, intimitatea rămâne şi dă actului acestuia violent şi animalic ceva copilăros, înduioşător, ceva pe care ţi-l aminteşti, după ce ai uitat plăcerea, ca pe adevărata bucurie a acelor ore. Cum nu dau doi bani pe fanteziile puse-n practică (pentru că, concretizate, ele îşi pierd tocmai idealitatea: pot fantaza despre un sex party, de pildă, dar unul real trebuie că e dezamăgitor printr-o mulţime de amănunte concrete), la fel un act sexual în care corpurile nu se cunosc mi se pare ratat de la bun început.

The train scooted along the fried coast. We made solid headway into the Marston's. Mo was down a testicle since the spring. We'd called in at the Royal the night of his operation. We'd stopped at the Ship and Mitre on the way—they'd a handsome bitter from Clitheroe on guest tap. We needed the fortification: when Real Ale Club boys parade down hospital wards, we tend to draw worried glances from the whitecoats. We are shaped like those chaps in the warning illustrations on cardiac charts. We gathered around Mo and breathed a nice fog of bitter over the lad and we joshed him gently. “Sounding a little high-pitched, Mo?” “Other lad's going to be worked overtime.” “Diseased bugger you'll want in a glass jar, Mo. One for the mantelpiece.” Love is a strong word, but. We were family to Mo when he was up the Royal having the bollock out. We passed Flint Castle and Everett Bell piped up.

Drumul este anevoios, și ca rezultat obținem de fiecare dată numai un adevăr relativ. Dar acest adevăr relativ este deocamdată suficient dacă permite să fie explicate legăturile reale cele mai importante ale trecutului, să fie luminate cele ale prezentului și să fie prevăzute cele ale viitorului, așa încât să fim în stare să ajungem prin cunoaștere la adaptare. Adevărul absolut l-ar putea atinge însă numai o atotcunoaștere, care ar ști toate legăturile și toate combinațiile: dar asta nu este posibil, pentru că numărul legăturilor și al combinațiilor este unul infinit. De aceea, vom cunoaște mereu numai adevăruri aproximative.

And then we heard Aled scream. It wasn’t really a scream. It was more of a long wail. I’d never heard anyone sound like that in real life before. I pelted to our front door and opened it, just as Aled opened his and stumbled out of it. I ran to meet him and he was staggering and for a minute I thought he was injured, but I couldn’t see anything physically wrong with him except the fact that his face was contorted because he was sobbing uncontrollably, and I caught him in my arms just as he sank to the ground on the kerb, making the most painful noises I’d ever heard, like he’d been shot, like he was dying … Then he started to cry out, “No, no, no, no, no, no, no …” the tears falling continuously from his eyes, and I started to ask him frantically what it was, what had happened, what had she done, but he just shook his head over and over and choked like he couldn’t form any words even if he wanted to, and then I heard it … “Sh-she killed him— Sh-she killed him.” I felt like I was going to be sick. “Who? What happened, tell me …” “My … my dog … my dog Brian …” And then he started to sob again, so loudly, like he’d never cried before in his whole life. I stayed very still. “She … killed … your dog …?” “She s-said … she couldn’t look after him … because I was gone, and he— He was getting old, s-so She— She just— She went and … had him put down.” “No …” He let out another wail and pressed his face into my jumper. I didn’t want to believe anyone was capable of doing something like that. But we were sitting under the streetlamps and Aled was shaking in my arms and this was real, this was happening. She was taking everything Aled had and burning it. She was burning him, slowly, until he died.

Departe de a fi o lume materială, realitatea este mai mult o lume psihică ce permite doar concluzii indirecte şi ipotetice privind natura materiei reale. Doar psihicul are o realitate nemijlocită, şi anume orice formă de psihic, chiar şi reprezentările şi gândurile ireale care nu se referă la nicio exterioritate. Numind aceste conţinuturi imaginaţie sau delir, nu le ştirbim cu nimic eficacitatea, ba chiar nu există niciun gând "real" care ocazional să nu poată fi înlăturat de un gând "ireal", operaţie prin care acesta dovedeşte o forţă şi o eficienţă mai mare decât celălalt. Mai mari decât primejdiile fizice sunt efectele uriaşe ale reprezentărilor delirante, cărora conştiinţa lumii noastre ar vrea să le refuze orice realitate. Mult lăudata noastră raţiune şi voinţa noastră peste măsură de supraevaluată se dovedesc ocazional neputincioase în faţa gândului "ireal". Puterile lumii care stăpânesc necondiţionat asupra întregii omeniri sunt factori psihici inconştienţi şi tot ele sunt acelea care produc conştiinţa şi, în consecinţă, acea conditio sine qua non a existenţei în genere a unei lumi. Noi suntem covârşiţi de o lume care a fost creată de sufletul nostru. După asta se măsoară dimensiunea erorii pe care o face conştiinţa noastră occidentală atunci când îi atribuie sufletului doar o realitate derivată din cauze materiale. Mai înţelept este desigur Orientul, care consideră că în suflet este întemeiată esenţa tuturor lucrurilor. Între entităţile necunoscute ale spiritului şi materiei se află realitatea sufletului, realitatea psihică, singura realitate care ne este nemijocit cognoscibilă.

stilul meu va dobandi un caracter specific din clipa cand nu se va mai sinchisi de nimic, va fi exact, nu va adormi. a face curte direct unei femei pe care o doresti e cea mai mare prostie. asta n-ar reusi decat cu o femeie neatinsa de vanitate. si vanitatea femeilor e locul comun al tuturor filozofilor. fie doua surori A si B: daca vrei ca A sa te placa trebuie neaparat sa incepi prin a-i face curte lui B. ..ajungand la han, am gasit acolo doua fetiscane cu obrajii rumeni. amandoua erau dragute. am apucat-o de cur pe cea mai putin draguta, as fi putut s-o [..] dar m-am gandit ca ar fi imprudent chiar la inceput de campanie. oricum asta mi-a risipit toata melancolia care ma rodea de cand am plecat din Pforzheim si am fost fericit pana la Stuttgart. in timpul drumului am citit Viata lui Alfieri, vol 2. te poti preface o luna-doua dar in cele din urma adevaratul caracter tot iese la iveala: nu tin neaparat sa am femei. Martial a avut, intre 18 si 31 de ani, vreo 22 de femei, dintre care 12 intr-adevar dupa o intriga amoroasa. eu am 25 de ani si in urmatorii 10 ani voi avea probabil 6 femei. voi avea, de asemenea, 20 de cai de acum si pana cand nu voi mai fi in stare sa incalec din pricina varstei. sufletul e oare substanta, sau calitate – pusa odata cu ochiul in trup, consecinta a existentei ochiului? principiul lui Locke potrivit caruia toate ideile ne vin prin simturi, si anatomia pasiunilor asa cum reiese din Helvetius dovedesc ca nu vedem in om niciun fel de efect al sufletului, ca nu exista decat efecte ale simturilor, ca nu exista par conséquent suflet. cele doua portrete ale Imparatului sunt intr-adevar marete, dar Appiani a facut din el un iluminat. se pare ca pictorii nu concep altfel geniul. acea intelegere superioara care surprinde pe cat posibil omeneste raporturile reale dintre lucruri, si care domina evenimentele printr-o prudenta rece, le ramane invizibila. gasesc ca sensibilitatea e inconsistenta, ca autorul [Schiller] n-a adancit suficient ideile majore, in sfarsit ca personajele sale n-au destul spirit [esprit]. exceptand acestea si unele lungimi catre final, piesele sunt bune. dar sensibilitatea intemeiata pe-o serie de idei vagi si umflate, ca aceea din Werther, mi se pare o consecinta a lipsei de spirit specifice natiei, nu ma emotioneaza. raceala germanilor se explica bine prin hrana lor: paine neagra, unt, lapte si bere. cafea totusi, dar ar trebui sa bea vin, si inca din cel mai tare, pt a le insufleti muschii puhavi. apoi lectura Bibliei i-a ajutat si ea sa fie neghiobi si emfatici. de altfel e o cauza care actioneaza si asupra caracterului britanic. dar cei mai mari suverani din sec 18, Frederick II si Catherina II, apartineau acestei natii.

Am ranit si am fost ranit, Apoi am vrut sa invat si am invatat ca asta nu se termina niciodata daca vrei sa fii om." "...ce-i care-si ascund adevarata natura risca sa uite de ea si sfarsesc prin a fi altcineva." " - Ti-e dor de trecut? - Da. - De ce? - Trecutul e sigur. Acolo nu mi se mai poate intampla nimic. - Eu iubesc prezentul. - De ce? - E imprevizibil. - Vezi? Suntem diferiti... Ce iubesti la mine? - Tot ce nu pot fi eu..." " - Pai si...iertati-ma.. din ce traiti? - Am copii, - Ah.. Misto. Pai si cu ce v-ati ocupat? Ce meserie aveati? - M-am ocupat cu fericirea." "Mama ta este aici si acolo. Mama ta este viata si inainte de viata." "Copiii sunt mai aproape de Dumnezeu, pentru ca ei nu se indoiesc. Indoiala vine cu varsta. ...Oare unde ne pierdem harul? Unde se rupe firul care, odata intrerupt naste indoiala? Sunt multe raspunsuri, stiu. Prea multe corecte, niciunul adevarat." "Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata se va aseza sub voi si va va ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta." "Poate ca iubirea e atunci cand, dupa ce ai stins lumina la baie si ti-ai vazut ochii obositi in oglinda, alti ochi ii privesc pe ai tai de undeva din intunericul apropiat. Si esti impacat cu asta si nu mai tanjesti dupa nimic altceva." "Intelegerea nevoilor reale ale persoanei iubite, asta este pariul unei relatii. Sa mergi adanc in sufletul celui langa care traiesti si sa nu transformi o relatie intr-o mecanica a sabloanelor..." "Iubirea incepe cu intrebari simple pe care le rostim si sfarseste cu intrebari la fel de simple pe care nu le punem niciodata." " - Da' de ce nu-si spun nimic? Stau asa lipiti si-si amesteca mainile... - Sunt la inceput, astia doi. Abia s-au cunoscut. N-au curaj sa-si spuna lucruri si lasa mainile sa vorbeasca pentru ei." "Cel mai frumos lucru al dumnezeirii este ca Dumnezeu se afla si in sufletele celor care il contesta, fara ca acestia sa i se poata opune." "Ati vazut filmele alea in care oamenii, ca sa se razbune, mai trag niste gloante in cadavrul dusmanului lor, desi stiu ca acesta e mort? Ei bine, oricate gloante ai descarca in cadavrul unei iubiri pierdute, n-o sa-ti potolesti setea..." "Esti singur in vartejul suferintei tale si daca vrei sa iesi trebuie sa tragi aer in piept si sa te scufunzi pana se sfarseste. Mai degraba iubeste-o pana cand iubirea ti se face apa si se scurge prin toti porii. Iubeste-o in absenta. Va fi ca si cum te-ai arunca de nebun intr-un zid. De sute, de mii de ori. Neclintit, zidul iti va rupe oasele, pielea ti-o vei zdreli, iti vei sfasia hainele pana cand te vei fi prelins in praful de la poalele lui. Un somn lung te va cuprinde, apoi te vei trezi ca dupa un cosmar pe care vei incerca sa-l rememorezi. Soarele diminetii nu-ti va da timp si vei uita. Cu fiecare zi care va trece, vei mai fi uitat putin cate putin... Vindeca-te singur. E tot ce poti face pentru tine.

Ad – Add               Ail – Ale               Air – Heir               Are - R               Ate - Eight               Aye - Eye - I                 B                            B – Be - Bee               Base - Bass               Bi – Buy - By – Bye               Bite - Byte               Boar - Bore               Board - Bored                 C               C – Sea - See               Capital – Capitol               Chord – Cord               Coarse - Course               Core - Corps               Creak – Creek               Cue – Q - Queue                 D               Dam - Damn               Dawg – Dog               Days – Daze               Dew – Do – Due               Die – Dye               Dual - Duel                 E               Earn – Urn               Elicit – Illicit               Elude - Illude               Ex – X                 F               Fat – Phat               Faze - Phase               Feat - Feet               Find – Fined               Flea – Flee               Forth - Fourth                 G               Gait – Gate               Genes – Jeans               Gnawed - Nod               Grate – Great                 H               Hair - Hare               Heal - Heel               Hear - Here               Heard - Herd               Hi - High               Higher – Hire               Hoarse - Horse               Hour - Our                 I               Idle - Idol               Ill – Ill               In – Inn               Inc – Ink               IV – Ivy                 J               Juggler - Jugular                 K               Knead - Need               Knew - New               Knight - Night               Knot – Naught - Not               Know - No               Knows - Nose                 L               Lead – Led               Lie - Lie               Light – Lite               Loan - Lone                 M               Mach – Mock               Made - Maid               Mane – Main               Meat - Meet               Might - Mite               Mouse - Mouth                 N               Naval - Navel               None - Nun                 O               Oar - Or – Ore               One - Won                 P               Paced – Paste               Pail – Pale                            Pair - Pear               Peace - Piece               Peak - Peek               Peer - Pier               Pray - Prey                 Q               Quarts - Quartz                 R               Rain - Reign               Rap - Wrap               Read - Red               Real - Reel               Right - Write               Ring - Wring                 S               Scene - Seen               Seas – Sees - Seize               Sole – Soul               Some - Sum               Son - Sun               Steal – Steel               Suite - Sweet                 T               T - Tee               Tail – Tale               Team – Teem               Their – There - They’re               Thyme - Time               To – Too - Two                 U               U - You                 V               Vale - Veil               Vain – Vane - Vein               Vary – Very               Verses - Versus                 W               Waive - Wave               Ware – Wear - Where               Wait - Weight               Waist - Waste               Which - Witch               Why – Y               Wood - Would                 X                 Y               Yoke - Yolk               Yore - Your – You’re                 Z

With forty thousand or so inhabitants, Philadelphia was the largest metropolis in British America, and it offered just about everything money could buy. Yet half the population owned no taxable property, and the bottom 60 percent could claim a mere 8 percent of the total wealth.54 The entire colony was in a very real sense the private property of an aristocratic family in England—the well-fed descendants of William Penn—and it was divided internally between an extremely wealthy oligarchy, concentrated in Philadelphia and the southeast, and a vast population of farmers, laborers, slaves, and immigrant hordes, many of them German, who read newspapers in their own language and washed down their pickled cabbage with the bitter ale of resentment.

What I am interested in, what I write and care about, exists in the slow lane, somewhere between hand-ploughed fields and a pint of real ale.

Better than Medicine   A glass of bitter beer or pale ale, taken with the principal meal of the day, does more good, and less harm, than any medicine the physician can prescribe.   Dr Carpenter in The Scottish Review, (1750)

Viaţă, moarte, gândi, învăluită de nor de spaimă, fiindcă nu era capabilă să facă faţă micilor situaţii imediate care ar fi putut cere o hotărâre precisă, acţiune, o stabilizare oricât de temporară. Însăşi plutirea aceea în vag o îngrozea, pentru că viaţa şi moartea, înţelese aşa cum se cuvenea, erau cuvinte ameninţătoare, înfiorătoare şi ea n-avea să le înţeleagă niciodată. Viaţa, aşa cum fusese dăscălită în tinereţea ei, era menită să fie plăcută, generoasă, simplă. Viitorul înfăţişa un spaţiu clar de albastru pur, argintiu, aidoma cerului boltit deasupra Parisului, pe vreme frumoasă, cu nouri jucăuşi, fulgoşi, fugărindu-se şi făcând tumbe în straturile de jos ale văzduhului. Totul curat şi proaspăt, ca şi hârtia albastră satinată în care toate lucrurile albe din copilăria ei fuseseră împăturite, pentru a fi păstrate albe, pentru a le-nnălbi şi mai mult ca să le dea o imaculare de un albastru glacial. Urma să fie veşnic veselă şi liberă, mai târziu, când va scăpa de guvernante şi va termina cu şcoala, şi totdeauna urma să aibă parte de iubire - totdeauna iubire. - Ei, ei, îşi spuse trăgându-şi capul înăuntru, de fapt viaţa a fost absolut dezagreabilă, dacă nu chiar sordidă în unele porţiuni. Dacă mi-ar spune cineva că sunt o doamnă vagabondă, sper că n-am să mă simt jignită. Deseori mi s-au întamplat lucruri scârboase şi fiecare în parte s-a produs din vina mea. Eu le-am ieşit în cale, neştiind măcar că se aflau acolo, la început. Iar mai târziu când am ştiut, totdeauna mă gândeam: dar asta nu e ceva real, bineînţeles. Asta nu e Viaţă, fireşte. Este doar un accident, cum ar fi când te calcă un camion, ori eşti prins într-o casă incendiată, ori atacată şi jefuită, sau poate chiar asasinată - nu este soarta comună a unor persoane de categoria mea. Am fost oare cândva măritată cu un bărbat atât de gelos încât mă bătea până ce-mi sângera nasul? Nu cred una ca asta. N-am cunoscut niciodată un astfel de bărbat, nici nu s-a născut încă. E un lucru despre care am citit în vreun ziar, dar nasul îmi mai sângerează şi acum, uneori, când sunt destul de înspăimântată de ceva. Mă întreb, o crimă mi-ar părea reală? Sau m-aş mărgini să spun: A! asta nici nu se întâmplă - nu tocmai mie! Totuşi, iată-mă înţărcuită aici, într-o cabină mică şi întunecoasă, alături de o femeie vulgară, care va pica îndată şi va începe să vorbească despre "leguturile" ei. Este o femeie pe care n-aş fi primit-o în casa mea decât să mă coafeze ori să-mi probeze o rochie nouă. Şi eu zac aici mirosindu-i parfumurile oribile şi dormind în aceeaşi încăpere cu ea. Şi am băut prea mult vin şi am făcut treizeci de pasienţe fără să-mi iasă măcar una. Fiindcă alminteri viaţa, această viaţă, asta e viaţa, această măruntă afacere păcătoasă, de-aici şi de acum - ar fi prea sumbră şi dezgustătoare să te mai laşi împovărată de încă un moment...

Lambic is flat, since all carbon dioxide produced during lambic fermentation escapes from the barrel. Packaged young, lambic develops carbonation in a manner similar to a cask or bottle of real ale. Real ale is casked or bottled at the end of fermentation with just enough fermentable sugar left in solution to provide a gentle carbonation. The microorganisms responsible for lambic fermentation can consume virtually any type of sugar; therefore, the brewer never bottles young lambic. The fermentation of the remaining sugar in young lambic would produce enough carbon dioxide to shatter the bottle.

Dacă nu îți este bine, vezi de ce nu îți este bine. Nu trece peste pentru că poți trece peste. Nimic nu se întâmplă că se întâmplă. În toate experiențele mari există un mesaj. Economia timpului este una dintre cele mai reale și benefice acțiuni ale omului în criză. Este un dar. Dacă pierzi timp, pierzi bucăți din tine. Viața este o sumă de ceva. O sumă d eobiecte, de amintiri, de visuri. Tu stabilești în ce sumă trăiești. Stai lângă o persoană sau stai împreună cu o persoană. Ceea ce tu proiectezi asupra unui om nu înseamnă că este în realitate. Proiecțiile se nasc din nevoi. Dacă ceea ce întâlnești nu coincide cu ceea ce ai nevoie, începi să proiectezi sau să părăsești. A proiecta înseamnă a falsifica realul. Nu ai dreptul să judeci de ce un om este altfel decât ai tu nevoie. Cine te obligă să trăiești cu ceea ce n-ai nevoie? Este doar alegerea ta.

Dacă stăm goi, oglinda reflectă lucrurile așa cum sunt. Rădăcinile latine ale cuvântului „oglindă” (mirror) sugerează mirare și curiozitate. Este aducătoarea bucuriei secrete, ajutându-ne să descifrăm lumile interioară și exterioară, oferindu-ne obiectivitatea de a râde de noi înșine. Oglinda este mai mult decât reflecție. Orele lungi de ședere în singurătate, înlăturând amăgirile de sine, mila de sine artificială, desfigurarea prin inflație, construiesc conexiunea Erosului dintre lumile conștientă și inconștientă într-un mod care le leagă pe amândouă. Prin intermediul oglinzii, mergem până la capăt, ne ducem propria realitate într-o altă lume, lumea inconștientului, și găsim o legătură cu propriul nostru suflet. Scrierea unui jurnal este o modalitate de a-ți asuma responsabilitatea de a afla cine SUNT EU. Confruntarea cu părțile noastre întunecate este dureroasă. Este mai ușor să știm atât de mult și nu mai mult. Ne este mai ușor să ne îndepărtăm de propria noastră mlaștină de agonie și agresiune și să spunem: „Nu contează. Am prieteni. M-am adaptat bine la locul meu de muncă. Toată lumea mă place.” Oglinda nu ne va lăsa să scăpăm. Ea spune: „Ba contează. Dacă nu-ți trăiești viața, contează. Unde a fost râsul tău azi? Unde îți sunt lacrimile? De ce te-ai trădat? Nu ai curajul să-ți înfrunți propriul adevăr? Atâta timp cât rămâi blocată în acea imagine perfectă, ești condamnată să fii un vas grecesc pentru tot restul vieții tale inexistente. Tu perfect nemișcată, mireasă nerăpită!” Aceasta este vocea Zeiței întunecate, îndemnându-ne să fim reale.

Să știi, Traian, că viața nu are niciodată un scop obiectiv, decât dacă prin aceasta se înțelege moartea: orice scop real și veritabil este subiectiv. Societatea tehnică occidentală vrea să-i ofere vieții un scop obiectiv. Acesta e cel mai bun mijloc de a o distruge. Am redus viața la o statistică. Însă: „Oricărei statistici îi scapă cazul unic în felul său, și cu cât omenirea evoluează mai mult, cu atât mai mult tocmai unicitatea fiecărui individ și a fiecărui caz particular va fi cea care va conta.” Societatea tehnică progresează exact în sens opus: generalizează totul. „Generalizând mereu și căutând ori plasând toate valorile în ceea ce este general, umanitatea occidentală a pierdut orice simț pentru valorile unicului și, prin urmare, ale existenței individuale. De aici imensul pericol al colectivismului, fie el înțeles în stil rusesc sau american.

Popularitatea inflației și a expansiunii creditelor, sursa ultimă a încercărilor repetate de a le asigura oamenilor prosperitatea prin expansiunea creditului și, în consecință, cauza fluctuațiilor ciclice ale afacerilor, se manifestă clar în terminologia curentă. În perioada boom-ului se vorbește despre afaceri bune, depre prosperitate, despre avânt. Urmarea sa inevitabilă, reajustarea condițiilor la datele reale ale pieței, se numește criză, sincopă, perioadă de afaceri proaste, depresiune. Oamenii se revoltă împotriva ideii că elementul perturbator este de găsit în malinvestițiile și supraconsumul din perioada de boom și că orice asemenea boom indus pe cale artificială este dinainte condamnat. Ei caută piatra filozofală pentru a-l permanentiza.

i just really like hanging out with you and i don’t want anything to ruin it.” i didn’t know what to say. so i just hugged him. and he went, “oh,” like he did the first time. “i would literally cut off my leg before i let anything ruin this,” i said, my chin on his shoulder. “not even joking. i’d give up the internet for a year. i’d burn my parks and recreation dvds.” he snorted, “shut up.” but he brought his arms up to circle my waist. “not joking though,” i said, and squeezed him tighter. i wasn’t going to let anything ruin this. not horrible parents, not school, not distance, not anything. it sounds kind of silly and stupid, this whole conversation. but i … i don’t know what it was. i don’t know why i felt this way when i’d only known him for two months. was it because we liked the same music? was it because our fashion tastes were the same? was it because there were no awkward silences, there were no arguments, he helped me when no one else would, and i helped him when his own best friend was busy? was it because i worshipped the story he wrote? i worshipped him? i don’t know. i don’t care. being friends with aled made me feel like i'd never had a real friend before, ever.

Pe de altă parte, revenind la calomnie în general, ea se poate folosi chiar de un adevăr: scos din context, interpretat tendenţios, supus unui proces de intenţie, un act real al tău, oricât de inocent sau de pozitiv, poate fi înfăţişat ca o culpă. Mai grav: cel care te vorbeşte de rău este uneori chiar de bună-credinţă. Într-un fel. Prejudecăţi înrădăcinate, lenea de a revizui păreri de mult făcute, incompetenţa pretenţioasă, puţină ostilitate, provocată de nu importă ce faptă a ta, ajung ca cineva să te denigreze fără să aibă deloc sentimentul că greşeşte, poate nici pe acela că se răzbună. I-ai refuzat ceva ilegitim sau peste puterile tale, i-ai trântit copilul la un examen, nu l-ai invitat la cununie, ai trecut pe lângă el pe stradă şi, neobservându-l, nu l-ai salutat, gata, poţi să fii tu Arhanghelul Mihail şi tot se găseşte unul care să spună că ţi-ai vândut sabia de foc la mezat şi o mie care să-l creadă. Şi apoi omul este înclinat să-şi aline plictisul cu orice, dar mai ales cu vorbitul de rău. Calomnia prosperă pe veselul tărâm al bârfei dulci şi-al clevetirii. Cine colportează lucruri bune despre tine n-are haz, cum n-a mai avut haz nici povestea cu nevasta şefului de gară, când s-a aflat că presupusul ei însoţitor galant îi e frate. Iar dacă îţi ia cineva apărarea, i se spune: "las' că ştiu eu". Ştie perfect că nu dintr-o farmacie ieşeai, ci de la o amantă, că te-ai îmbogăţit din speculă, că nu eşti chiar aşa cum te arăţi, uşă de altar, că eşti bastard, vândut stăpânirii, că propovăduieşti idei periculoase, că te duci la biserică doar aşa, de ochii lumii, că oi fi tu specialist, dar ultima ta carte e plină de greşeli (zice un ignorant), că-ţi baţi nevasta. Că eşti tot ce nu eşti.

Forța organizatoare, calitatea de lider și darul conducerii pot fi virtuțile unora dintre noi, dar nicidecum o obligație înnăscută a bărbatului. Mulți bărbați sunt neîndemânatici, nu au stofă de director și nu se pricep la luarea de decizii, însă au în schimb alte virtuți. Eficiența este bună și recomandabilă, dar lipsa unor limite ale atitudinii eficiente poate fi realmente primejdioasă. Exigența de a depăși întotdeauna orice limită îi impune bărbatului datoria de a fi mereu învingător. Imaginea ideală a reparatorului ambulant, cu atelier propriu și ustensile de ultimă oră, nu li se potrivește tuturor bărbaților. Mulți dintre noi nu suntem în stare să schimbăm un bec, nu avem idee cu ce se mănâncă mecanica, nu avem bormașină și, ceea ce pare a fi încă și mai grav, nici măcar nu știm să o mânuim. (Din fericire, noi, bărbații neputincioși, ne putem baza pe ajutorul necondiționat al experților din Pagini Aurii.) Nu recomand defel trândăvia și delăsarea, ci mai curând dreptul de a fi inutil. De a putea șovăi fără teamă și de a nu ști cum să reacționăm, fără să ne intereseze prea mult evoluția societății și totuși fără să ne pedepsim din cauza asta. Asumarea propriilor limite reprezintă un binemeritat repaos. „Egoul ideal” coboară din stratosferă și se apropie cu pași sinceri de „egoul real”. Se expune din punct de vedere psihologic, cu toate părțile sale, deopotrivă rele și bune. Nu contează că ne ies la iveală toate neputințele; tocmai acestea ne umanizează. Nu contează că trebuie să ne recunoaștem public ignoranța; ea ne purifică. Dacă nu am avea niciun cusur, am pierde plăcerea învățării și fascinația descoperirii. Sentința bărbatului înfrânt este la fel de simplă și de reconfortantă: „Bucură-te, din fericire nu le știi pe toate, iar partea cea mai bună este că nici nu poți să faci totul!

Ideea potrivit căreia bărbatul ar fi insensibil este deopotrivă nefondată și absurdă. Cultura tot încearcă de veacuri bune să înlăture sentimentele pozitive din sufletul bărbaților, însă fără sorți de izbândă. După cum ne demonstrează istoria, se pare că de-a lungul anilor sensibilitatea masculină nu s-a diminuat. Spre surprinderea multora, fie aceștia bărbați sau femei, bărbatul și-a lăsat amprenta propriilor sentimente în diferitele zone ale creativității umane (spiritualitate, artă, știință). Nu neg posibilitatea ca însuși faptul că bărbații au deținut controlul asupra domeniilor financiar și politic să fi determinat o prezență preponderent masculină în aceste dimensiuni ale vieții sociale; ceea ce vreau să spun este că bărbatul este absolut capabil să simtă afecțiune și să se emoționeze. Afișarea puterii nu îi este suficientă ca atare pentru ca procesul creației să aibă loc: este nevoie de cineva care să vibreze, iar bărbații sunt capabili de așa ceva. Problema bărbatului nu este atrofia sentimentală, ci mai curând frica de a-și dezlănțui întregul potențial afectiv, fără nicio cenzură. Cei mai mulți dintre bărbați cred că emoțiile copleșitoare i-ar face mai vulnerabili și, prin urmare, mai expuși la atacuri. Două astfel de prejudecăți blochează comunicarea afectivă a bărbatului: „Dacă îmi exprim liber toate sentimentele, înseamnă că sunt slab și efeminat, deci voi fi cu siguranță respins” și „Dacă mă lepăd de scutul raționalității, atunci voi fi la mâna tuturor, iar ei vor profita de mine”. Așadar, teamă și neîncredere. În realitate, pe când cea de-a doua opinie este falsă (lumea nu este chiar atât de rea), prima remarcă conține un sâmbure de adevăr. Contrar părerii generale, studiile de specialitate și experiența clinică sunt pline de cazuri în care bărbatului nu-i merge prea bine atunci când lasă jos garda afectivă. Mai mult, plouă cu critici de pretutindeni: bărbații și femeile deopotrivă îi pun la îndoială virilitatea. De fapt, studiile referitoare la percepția comportamentului afectiv bărbătesc în cadrul societății arată că există un risc real al respingerii. Suntem mult prea suspicioși în privința exceselor emoționale masculine. Dacă bărbatul se menține între anumite limite, atunci tandrețea este tolerată de ceilalți bărbați și devine aproape afrodiziacă pentru femei; însă dacă el depășește limita, atunci treaba se strică.

Death liked the English. He enjoyed the real ale, biscuits and cricket. Any nation that could invent a game that went on for five days and invariably ended in a draw truly grasped the futility of existence.

Ce soartă va avea condiția omenească dacă marile mistere ale vieții vor fi în sfârșit elucidate? Ce se va întâmpla când acele convingeri pe care le acceptăm exclusiv pe baza credinței... vor fi dovedite categoric ca fiind reale? Sau, dimpotrivă, ca fiind doar un mit? Am putea spune că unele întrebări ar fi mai bine să rămână fără de răspuns.

La două luni după eliberare, oamenii au încetat să se mai bucure și să se mai îmbrățișeze. Nu mai dădeau de pomană alimente și îmbrăcăminte, ci le vindeau pe piața neagră. Cei care-și compromiseseră integritatea în timpul ocupației au început acum să-și facă planuri și calcule, să se urmărească și să se spioneze reciproc, să-și acopere urmele în dorința de a-și pune la adăpost bunurule pe care le dobândiseră prin colaborarea cu nemții, prin lașitate și denunț sau prin jefuirea caselor părăsite de evreii deportați. Sentimentul de vină și teama de răzbunare le-au alimentat curând ura și suspiciunea îndreptate în special asupra victimelor reale ale ocupației: opozanții activi și pasivi, partizanii, evreii și prizonierii politici; oamenii cinstiți care rămăseseră fermi pe poziție și nu-și trădaseră principiile chiar cu prețul persecuției. inocentul a devenit un reproș viu și o potențială amenințare pentru cel vinovat.

«Perché sei così testardo? L’hai sempre saputa qual era la mia situazione. Se sono riuscito ad accettarlo io, puoi farlo anche tu.»Strinsi i pugni. «No. Mai. Io non posso accettare di perderti.»«Perché?» Ivan mi guardava fisso. I suoi occhi azzurri erano ciò che di più luminoso avessi mai visto. Avrei voluto guardarli per sempre.«Ale,» chiamò, «dimmi ciò che provi.»Voleva che gli dicessi ciò che avevo cominciato quel giorno in spiaggia. Lo volevo anch’io. Era ciò che provavo, ma non era ancora giunto il momento. Quel giorno in spiaggia lui era reale, adesso... avevo scoperto la verità. Guardai verso il basso. «Te lo dico solo se ti svegli.»Ivan rise. «Stai scherzando, vero? Dimmelo adesso.»Lo sbirciai, «Solo se ti svegli. Ti dirò ciò che provo. Lo voglio dire quando starai bene.» Il mio sguardo cadde su Ivan, su lui steso a letto. Quando Ivan avrebbe riaperto gli occhi, allora gli avrei confessato di amarlo. «Potrebbe essere domani, potrebbe essere fra un mese, potrebbe non accadere mai.»«Non mi importa.»«Importa a me,» disse Ivan. Fece un passo dalla mia parte, così vicino che pensai volesse abbracciarmi, e invece si fermò. «Non posso andarmene senza saperlo. Ti prego.»