Pe Dance Quotes

(As a "grandchild of a capitalist household":) At school, I was forbidden to take singing and dancing lessons with the other girls because I was not to "pollute" the arena of the revolution. Even though I was short-sighted, I was not allowed to sit in the front row in class because the best places were reserved for the children born to peasants, workers or soldiers; they were deemed to have 'straight roots and red shoots'. Similarly, I was forbidden to stand in the front row during PE lessons, though I was the smallest in the class, because the place nearest the teacher were for the 'next generation of the revolution'.

That's when she noticed that Serena, Jimena, and Vanessa each wore matching silver charms. Corrine caught what she was staring at. "They never take them off," she whispered. "Not in P.E., not for dances. Never. They had another friend, Catty, who wore the same amulet, but she's gone now. Someday when we're alone, I'll tell you what happened to her." Tianna looked at the face of the moon etched in the metal on the charms. Sparkling in the morning light, the charms didn't seem silver but more like a strange stone that reflected a rainbow of colors.

Deoarece concepția imortalității sufletului exprimă probabil faptul că oamenii țin la viață, precum și atașamentul față de morții lor, a crede că pe lumea cealaltă sufletul își păstrează caracterul de aici al persoanei e doar o tradiție iluzorie și întristătoare; auzind că omul ia cu el pe lumea cealaltă nu numai înfățișarea din timpul vieții, dar până și sentimentele de dragoste și ură, că, deși separați de moarte, părinții și copiii ar rămâne părinți și copii, iar frații ar trăi mai departe acolo în aceeași relație, că spiritele morților în Occident descriu în general o lume a umbrelor asemănătoare cu societatea de aici, mie, dimpotrivă, mi se pare foarte tristă tradiția atașării de o existență care nu respectă decât ființa umană. Și în antichitate pitagoreicii credeau că sufletele celor răi vor trebui să sufere pe lumea cealaltă, înghesuite în corpuri de dobitoace sau păsări. În a treia zi, când sângele nu se uscase încă bine pe cruce, Isus Christos s-a urcat la Cer, iar trupul Domnului a dispărut. „…iată doi bărbați au stat înaintea lor, în veșminte strălucitoare. Și înfricoșându-se ele și plecându-și fețele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutați pe Cel viu între cei morți? Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceți-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea, zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat pe mâinile oamenilor păcătoși și să fie răstignit, iar în a treia zi să învieze.”68 Când Raymond l-a întâlnit în Ceruri, Isus Christos purta o haină de lumină, la fel cu cei doi. Și nu numai Christos, dar toți oamenii în tărâmul spiritelor au veșminte țesute din lumină. Era convins că sunt haine făcute de acele spirite din propriul suflet,cu alte cuvinte, că viața spirituală dusă pe Pământ devine veșmântul lor după moarte. În relatarea lui se ascunde o concepție morală din această lume. La fel ca în lumea de dincolo buddhistă, și în cea descrisă de Raymond sunt șapte nivele, iar sufletele, pe măsură ce evoluează, le urcă unul câte unul.

Trist cântec de leagăn. Imnurile buddhiste despre Sai no Kawara, în orășelul meu natal, în copilărie. Chiar dacă Shide no yama nu are pante blânde la poale pentru drumurile sale, pe lumea asta așa ceva există. Sai no Kawara. Copii fragezi de doi sau trei ani, de patru-cinci, chiar până în zece ani, știu toți bine locul acesta. Chiar dacă ziua se amuză fiecare de unul singur, la vremea când soarele apune, diavolii din infern se arată… Dau roată peste tot la est și la vest, se împiedică de pietre și de rădăcinile copacilor, cu mâinile și picioarele mânjite în valul de sânge, chiar atunci când, plângând întruna, acele suflete de copii sunt gata să adoarmă pe așternutul de nisip cu pernă de piatră. E un cântec atât de candid! Copiii mici o știu, adulții nu le-o înțeleg, acea singurătate!

„După spusele soțului meu, nu există mascul mai fericit decât bărbatul, și o repetă adesea. Doar la om femeia are și înfățișarea, și glasul mai frumoase decât ale bărbatului. Cu toate că invariabil cel care face curte este masculul, dansând ca păianjenul care prinde muște sau precum curcanul, cântând ca suzumushi45 sau precum canarul, împodobindu-se ca păunul, exalând parfumuri ca moscul sau mangusta, doar la rasa umană femeia, pe deasupra mergând până la a folosi diversele modalități ale animalelor de a obține dragostea, e cea care face curte bărbatului. Faptul că cerul tiranizează masculul pare a fi regula în lumea ființelor vii. Iar motivul pentru care femela poate trăi disprețuind masculul îl constituie puii. Natura protejează mama. Ca urmare, femeile, refuzând să nască copii, pot să se răzbune pe natură, care le-a tratat doar pe ele ca pe niște fiice vitrege, glumește soțul meu, eu îi spun însă că ființa cea mai conștientă de faptul că trăiește pentru descendenți este omul, dar și cel care știe cel mai clar că nu trăiește pentru urmași este tot omul, iar dacă îți dai seama de asta, ele sunt două lucruri pentru care sigur vei primi pedeapsa divină. Religia și artele se nasc toate din concepția că omul nu trăiește pentru descendența sa. Și ideea de a încerca să obții copii pe cale artificială, așa ca tine, e un fel de aspirație către lumea de dinainte de crearea vieții. Drumul științei cotește către fluviul de gheață al morții. La fel ca mișcarea Pământului, și timpul desenează un cerc!

Yuzo depășise și stația Shinagawa, unde ar fi trebuit să coboare. Trecut cu un an sau doi de patruzeci, Yuzo ajunsese întro anumită măsură să considere că suferința și tristețea umană se pierd pe nesimțite în curgerea timpului, că vremea rezolvă situațiile dificile și disensiunile. I se întâmplase de mai multe ori să constate că ori te zbăteai strigând ca un nebun, ori priveai în tăcere cu brațele încrucișate, rezultatul era cam același. Nu trecuse până și războiul tot așa?

Tu ești singurul care nu-ți vezi propria față. Îți atingi zilnic figura convins fiind că imaginea reflectată ar fi cea pe care o vezi direct. Kyōko rămase un timp pe gânduri, întrebându-se ce sens o avea oare faptul că Dumnezeu i-a făcut pe oameni astfel încât să nu-și poată vedea chipul.

Regulile și rolurile familiilor și societății le creează femeilor dificultăți deosebite atunci când este vorba să se definească dincolo de dorințele și de așteptările celorlalți -, iar reacțiile negative ale celorlalți atunci când începem să ne concentrăm în principal pe calitatea și direcția propriei vieți au potențialul de a ne invita să devenim anxioase și să ne simțim vinovate pentru că procedăm așa. Totuși, dacă nu ne folosim furia pentru a ne defini clar în cadrul fiecărei relații importante și dacă nu ne gestionăm emoțiile noastre pe măsură ce ele se ivesc, nimeni nu-și va asuma această responsabilitate pentru noi.

We are reflections of people and they can project their reality on us if we are not careful people may see the ugliness from their nature dance across our minds.

Un frate este cel mai bun aliat al unui om intr-o lume dificila, caci nimeni nu intelege la fel de bine fortele care ne formeaza pe viata.