Oms Quotes

If you want to conquer the anxiety of life, live in the moment, live in the breath.

Om Namah Shivaya, meaning, I honor the divinity that resides within me.

You are a cosmic flower. Om chanting is the process of opening the psychic petals of that flower.

Perfect prayer does not consist in many words, silent remembering and pure intention raises the heart to that supreme Power.

The merest accident of microgeography had meant that the first man to hear the voice of Om, and who gave Om his view of humans, was a shepherd and not a goatherd. They have quite different ways of looking at the world, and the whole of history might have been different. For sheep are stupid, and have to be driven. But goats are intelligent, and need to be led.

Silence is the language of Om. We need silence to be able to reach our Self. Both internal and external silence is very important to feel the presence of that supreme Love.

Om is not just a sound or vibration. It is not just a symbol. It is the entire cosmos, whatever we can see, touch, hear and feel. Moreover, it is all that is within our perception and all that is beyond our perception. It is the core of our very existence. If you think of Om only as a sound, a technique or a symbol of the Divine, you will miss it altogether. Om is the mysterious cosmic energy that is the substratum of all the things and all the beings of the entire universe. It is an eternal song of the Divine. It is continuously resounding in silence on the background of everything that exists.

The easiest way to get touch with this universal power is through silent Prayer. Shut your eyes, shut your mouth, and open your heart. This is the golden rule of prayer. Prayer should be soundless words coming forth from the centre of your heart filled with love.

The singing Sun the signing moon the singing stars and the singing galaxies are the direct expression of the divine word AUM.

Men då sa Jonatan att det fanns saker som man måste göra, även om det var farligt. ’Varför då’, undrade jag. ’Annars är man ingen människa utan bara en liten lort’, sa Jonatan.

Truth is neither in the scripture nor in the words of prophets. It is in your heart, feel it, discover it and expand with it.

‘Yes, but humans are more important than animals,’ said Brutha. ‘This is a point of view often expressed by humans,’ said Om.

Cu mine se petrece ceva. O viaţă de om.

Există o limită a rezistenţei în fiecare. Când e atinsă, nu mai ai poftă să te justifici.

Om began to feel the acute depression that steals over every realist in the presence of an optimist.

Adevărata măsură a vieţii unui om nu se poate obţine decât prin lipsa de măsură, dorind fără măsură, îndrăznind fără măsură, iubind fără măsură.

Penetrate deep into the word "Om". Gradually the word will disappear and only the silence will remain. The word is a support. The meaning is within you. Om brings out that meaning which is hidden in your soul.

Există câteodată în viaţa unui om o nevoie imperioasă de a fi sincer până la cruzime...

He who blames others has a long way to go on his journey. He who blames himself is halfway there. He who blames no one has arrived.

De aceea nu sîntem, în lume, decît ceea ce se întîmplă să fim. Un prieten, o dragoste,cărţile, luna de ieri-noapte, astea toate ne construiesc. Noi ne facem din propria noastră risipire. Fiecare om este dezordinea sa.

Ceea ce nu e destul nu e nimic.

Om (AUM) the Divine song is at the same time Symmetry, Supersymmetry, broken Symmetry, and the unbroken Symmetry of Nature.

Om is the bow, the arrow is soul,

And it came to pass that in that time the Great God Om spake unto Brutha, the Chosen One: ‘Psst!’

Om is a living phenomenon and it has its own mood. Depending on its mood the meaning will be revealed to you.

Slave is an Ephebian word. In Om we have no word for slave,' said Vorbis. 'So I understand,' said the Tyrant. 'I imagine that fish have no word for water.

If time were a bolt of cloth,” said Om, “I would cut out all the bad parts. Snip out the scary nights and stitch together the good parts, to make time bearable. Then I could wear it like a coat, always live happily.

What is the meaning of Om? Om is the mysterious cosmic energy that is the substratum of all the things and all the beings of the entire universe. It is an eternal song of the Divine. It is continuously resounding in silence on the background of everything that exists.

AUM or Om is not related to any religion because Om was practiced before the birth of all the religions of the world.

Hur kan jag säga om din röst är vacker. Jag vet ju bara, att den genomtränger mig och kommer mig att darra som ett löv och trasar sönder mig och spränger mig.

Omniscient, omnipotent, omnivorous and omnipresent all begin with Om.

The Universe is the creation of the mind. Universe exists inside the mind as the flower exists inside the seed.

E cu neputinţă să întâlneşti un om de la care să nu înveţi ceva.

Ik voel me vandaag beroerd. Maar laat ons om ons heen zien. Sommige mensen worden reeds bij het begin van hun leven zwaar gestraft: zij worden als vrouw geboren.

Ieder mens heeft geloof ik het gevoel, dat hij er eigenlijk niet bijhoort, bij het leven van de andere mensen. Dat hij op een of andere manier iets anders is, een gast, en hij doet alle mogelijke moeite om te zorgen, dat de anderen dat niet zullen merken. Dat is het gevoel, dat alle mensen gemeen hebben, en daardoor horen ze juist bij elkaar.

Men jag kan inte döda någon’, sa Jonatan, ’det vet du, Orvar!’ […] ’Om alla vore som du’, sa Orvar, ’då skulle ju ondskan få regera i all evinnerlighet!’ Men då sa jag att om alla vore som Jonatan, så skulle det inte finnas någon ondska.

Tala om för mig vad du läser, och jag ska tala om för dig hur du tänker.

I am basically an eternal existence momentarily and perhaps needlessly terrified by one half of itself..

I nearly committed a terrible sin," said Brutha. "I nearly ate fruit on a fruitless day." "That's a terrible thing, a terrible thing," said Om. "Now cut the melon.

Surâd. În viaţa mea domneşte ordinea. Aproape ca în cimitire.

Am inteles ca un om poate avea totul neavand nimic si nimic avand totul.

Om is the things, Om is the ingredient, Om is the container and the content of this universe.

O singură femeie e uneori de ajuns pentru a suprima deşertul unui bărbat.

What makes life worth living? No child asks itself that question. To children life is self-evident. Life goes without saying: whether it is good or bad makes no difference. This is because children don’t see the world, don’t observe the world, don’t contemplate the world, but are so deeply immersed in the world that they don’t distinguish between it and their own selves. Not until that happens, until a distance appears between what they are and what the world is, does the question arise: what makes life worth living?

any thought that gives you peace is a positive thought. The more you fill your mind with positive thoughts, the better your state of mind will be. And that naturally results in better physical health.

Ce cantitate infinită de inutil calm conţinea în dimineaţa aceea oceanul, faţă de neliniştea şi de zbuciumul unui singur om...

The dancing Sun the dancing moon the dancing stars and the dancing galaxies are the direct expression of our divine Self.

O singurătate cum nu poate trăi nici un om în viața reală, care-ți rupe oasele ca un animal sălbatic, îmi sfârteca organele interne.

Om man är arg så är man arg, konstaterade lilla My och skalade sin potatis med tänderna. Man ska vara arg ibland, vartenda knytt har rätt att vara ilsket.

Neîmplinirea unui om este o sinucidere prin etape.

Jag talar inte om din bok nu, men se hur många böcker som redan skrivits om Förintelsen. Till vilken nytta? Folk har inte blivit annorlunda... Dom kanske behöver en ny Förintelse, en ännu värre...

If your own thoughts cannot provoke you, nothing external can provoke you either. Every external occurrence triggers an internal thought that may alter your state of mind. If you can just be the spectator and not the reactor or an adopter of the thought, the thought becomes powerless.

Căci bunătatea unui singur om este cu mult mai puternică decât răutatea miilor de oameni. Răul piere în aceeaşi clipă cu moartea celui care l-a săvârşit, binele continuă să-şi reverse strălucirea şi după dispariţia celui drept.

I've done what I can to teach you to never feel threatened by strong women. I married the strongest one I've ever met.

His being there was stirring up a lot of memories she'd have been happier to leave as sentimental sediment. Not that they weren't good memories. That was the trouble.

- Zo vreemd, zegt ze, dat wij hier nu samen zijn, onbegrijpelijk. Ik denk dikwijls dat er eigenlijk niet veel verschil is tussen leven en dromen. Het verschil is maar schijnbaar, doordat we, als we wakker zijn, alles veel te bevooroordeeld bekijken om te zien dat het leven ook een droom is.

Nu ne putem împotrivi acestui destin. Dar avem măcar datoria să protestăm împotriva lui. Şi, eu cel puţin, nu am alt mijloc de a protesta decât refuzând să fiu confiscat, macerat şi terorizat de acest destin. Dacă va fi să mor azi, mâine sau într-o lună - am să mor. Dar am să mor, cel puţin, mândru că n-am renunţat la demnitatea mea umană, la libertatea mea. Istoria mă va omorî, dar nu va omorî un sclav - ci un om liber, care a ştiut să-şi smulgă măcar o frântură din viaţa lui teroarei istoriei.

Regardless of how many shortcomings the person you fall in love with might have, I can guarantee that you still come out on top of that bargain. So find someone who doesn't love you for the person you are, but despite the person you are.

Câte vieţi sunt într-o viaţă, câţi oameni într-un om.

acasă poate fi oriunde… o plapumă sub care să te piteşti cu un om pe care să-l iubeşti.

Some days, I feel everything at once. Other days, I feel nothing at all. I don't know what's worse: Drowning beneath the waves or dying from the thirst.

Praten is net als fietsen: als je erover na gaat denken, val je om.

The consistent and persistent man of average intelligence is more likely to succeed than an erratic and lazy genius.

He knew from experience that true and obvious ideas, such as the ineffable wisdom and judgment of the Great God Om, seemed so obscure to many people that you actually had to kill them before they saw the error of their ways...

În om se strâng vorbe nerostite, gânduri cărora nici n-ai şti să le dai un nume, lacrimi neplânse la vremea lor, care deodată vin ca o apă umflată de ploaie, revărsată peste mal.

Words matter. Be better.

Om is that God of love. Like a loving mother Om cleans us of our clutters collected through many incarnations.

DINU: Cine poate să ştie ? Vă daţi seama ce rol joacă întâmplarea în viaţa unui om? ANDA: Nu înţeleg. Ce întâmplare? DINU: Chiar asta pe care o trăim! De ce v-am întâlnit pe dumneavoastră şi nu pe alta? De ce dumneavoastră a trebuit să mă întâlniţi pe mine şi nu pe altcineva?

Nimic nu-i mai rău pentru caracterul omului decât să fi mândru de faptele tale bune. Fie că te mândrești cu musculatura, cu rapiditatea, cu forța, îndemânarea, îndurarea..., acestea sunt slăbiciuni comune nouă tuturor. Dar atunci când un om rămâne din virtutea lui doar cu îngâmfarea, este trist!

I mean, it's one thing saying you've got the best god, but sayin' it's the only real one is a bit of a cheek, in my opinion. I know where I can find at least two any day of the week. And they say everyone starts out bad and only gets good by believin' in Om, which is frankly damn nonsense.

I've done lots of jobs. Right now, I'm a hair collector." "That's good", said Ishvar tentatively. "What do you have to do as a hair-collector?" "Collect hair." "And there is money in that?" "Oh very big business. There is a great demand for hair in foreign countries." "What do they do with it? Asked Om skeptical." "Many different things. Mostly they wear it.Sometimes they paint it in different colors-red, yellow, brown, blue. Foreign women enjoy wearing other people's hair. Men also, especially if they are bald. In foreign countries they fear baldness. They are so rich in foreign countries, they can afford to fear all kinds of silly things.

Era încă pentru mine o femeie aproape necunoscută şi totuşi am simţit, pentru prima oară, o căldură care mi-a dezvăluit un adevăr surprinzător, că apariţia iubirii nu e un proces, e instantanee, aşa cum cred că e clipa morţii; că dragostea apare ca orice mare idee, fiind o ţâşnire de undeva din întunericul nostru.

Om rubed his head. This wasn't god-like thinking. It seemed simpler when you were up here. It was all a game. You forgot that it wasn't a game down there. People died. Bits got chopped off. We're like eagles up here, he thought. Sometimes we show tortoise how to fly. Then we let go.

Vanaf dat moment ben ik verdwaald. Mijn afkeer van het leven en mijn verlangen om er niet te zijn. Vanaf dat moment weet ik dat ik verder, voortaan, altijd het liefst alleen zou wensen te zijn, zonder mij aan iemand of iets te hoeven binden, want ik wil niet zien hoe mijn liefde en de schoonheid die ik koester worden verwoest of beschadigd.

Als kind had je dat vaak. Je werd 's morgens wakker en de muren van je kamer stonden verkeerd om je heen. In gedachten moest je de kamer een slag draaien zodat alles weer klopte en je op kon staan, de deur door, de dag in.

A last word on slow breathing. It goes by another name: prayer. When Buddhist monks chant their most popular mantra, Om Mani Padme Hum, each spoken phrase lasts six seconds, with six seconds to inhale before the chant starts again. The traditional chant of Om, the “sacred sound of the universe” used in Jainism and other traditions, takes six seconds to sing, with a pause of about six seconds to inhale.

You do not need any preacher or prophet to learn about God. The teaching is spread on the trees and the mountains, on the stars and the river, on the Sun and the moon. The ultimate teaching is written in your heart. You just need to wake up and see.

Nu mă interesează un bărbat decât în măsura în care cred că-l stăpânesc ca femeie, în care cred că sunt pentru el, într-un moment din viaţă, o fiinţă unică, de neînlocuit. Ştiu că sunt femei mai frumoase decât mine, dar asta nu are nicio însemnătate, fiindcă oricât de frumoasă ar fi o femeie, se poate totdeauna ivi alta, care să fie şi mai frumoasă. Dar cred că poate exista o adâncime sufletească, o sensibilitate, o inteligenţă care pot însufleţi în aşa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infungibilă(cum se spune în Drept despre bunurile care nu se pot schimba între ele, cum ar fi un tablou, un covor, un exemplar de carte dintr-o ediţie rară), amalgam unic de însuşiri de neînlocuit, cel puţin într-o clipă dată, pentru un om într-un anume climat sufletesc

-A fost odată ca niciodată un om care n-a putut. Nu a putut să urască, nu a putut să mintă, nu a putut să înşele, nu a putut să trădeze, nu a putut să jignească, nu a putut să ascundă, nu a putut să se îndoiască, nu a putut să fie egoist, nu a putut să-şi piardă credinţa, nu a putut să abandoneze. Nu a putut! -Dar cine era omul acesta? -Un om care nu a putut să se nască! Nu trebuie să te chinui mereu să fii perfect. Mai bine încearcă să fii tu însuţi, aşa cum eşti. Oamenii adevăraţi te vor aprecia pentru ceea ce eşti, nu pentru ceea ce vrei să fii. Nu există om care să le poată face pe toate. Doar Dumnezeu este perfect şi atotputernic. Tu, fii om şi atât!

I hope you'll know more than I did. That you'll never fear justice. Never misinterpret the fight for equality as a war between the sexes. That you'll never believe that a woman doesn't deserve the same rights or freedoms or chances that you do. I hope you'll know that, above all, most people are not looking for special treatment, most people don't want everything to be the same for everyone, most people just want things to be FAIR for everyone. I hope you'll get that, way faster than I did. And I hope that you'll never get it into your head that just because a woman deserves every opportunity you do, you have to stop holding the door open for her when you can. That you'll never think it's impossible to be equals and behave like a gentleman at the same time. Because, as your grandmothers will teach you, that's rubbish.

We staan elke dag op, doen wat van ons verwacht wordt, en gaan dan weer slapen, en dat noemen we leven. We saboteren onszelf zonder het te beseffen, omdat we nadoen wat ons ooit is voorgedaan, en dan denken we dat het zo móet gaan. En ondertussen organiseren we de dingen zo, dat we geen tijd hebben om stil te staan bij dat wat we ten diepste voelen. We vergeten wat we waard zijn en durven niet te geloven dat we het goeie wel degelijk verdienen. We vinden het makkelijker om te berusten bij ons leed, om onszelf te troosten na de pijn, dan te kiezen voor wat ons echt gelukkig zou maken.

De tot ce se întâmplă în lume sunt şi eu vinovat. Pentru că nu sunt un om întreg, nu sunt o unitate armonioasă, sunt un ins dezaxat, fără centru. Probabil că mai sunt şi alţii, zeci de milioane, ca mine. Şi cum pentru societăţile moderne lumea înseamnă tot mai puţin Cosmos şi tot mai multă Istorie, îţi dai seama ce repercusiuni poate avea dezechilibrul acesta interior în afară de noi. Cum am putea fi creatori în Istorie noi, câteva zeci de milioane de dezechilibraţi?

Ca să fii scriitor ai nevoie de obsesii, și de o enormă plăcere de a le înfățișa și celorlalți, de a le întoarce pe toate părțile, de a le răscoli, analiza, reinterpreta, mângâia, înțelege, accepta. Este esențial să îți placă să petreci mult timp doar cu tine. Un om pe care-l plictisește singurătatea nu cred că poate fi un scriitor autentic.

Nu eram apt să trăiesc în comun cu o femeie pe care n-o iubeam. Preferam să fiu singur ca un lup care se ţine departe de haită. Mă simţeam mai bine aşa. Nu mă întreba nimeni nimic, nu trebuia să ţin seama decât de mine însumi, ceea ce şi vroiam, de fapt, eu fiind singura persoană care mă interesa.

Când izgonit din cuibul veşniciei întâiul om trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri, îl chinuiau mustrându-l lumina, zarea, norii - şi din orice floare îl săgeta c-o amintire paradisul - Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă. Odată istovit de-albastrul prea senin al primăverii, cu suflet de copil întâiul om căzu cu faţa-n pulberea pământului: "Stăpâne, ia-mi vederea, ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii c-un giulgiu, să nu mai văd nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori, căci vezi - lumina lor mă doare". Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare îi dete - lacrimile.

Ne blocam de mici in niste idei fixe si ne aliniem altora si mai gresite ca ale noastre, ca, nu-i asa, cine mai are timp astazi de analize profunde, de cunoastere mai pe-ndelete?...Toti ne pricepem la pus etichete, toti stim sa “citim” oameni din prima si putini avem calitatea rara si pretioasa de a recunoaste ca ne-am inselat in privinta unui om, in bine sau in rau. Aparentele insala mai abitir ca barbatii nesiguri pe ei, dar nu stiu cum facem de nu le abandonam.

Our identification with the body is so strong that most people spend their lives simply taking care of the body. The body feels cold, let’s clothe it; it feels hot, let’s remove the layers; it’s hungry, feed it; it’s tired, give it rest. We become so preoccupied with fulfilling the body’s many desires—cleaning, feeding, clothing, decorating and protecting it, that we become its slaves.

Singurătatea absolută? O concep cîteodată aşa: în tren, pe un culoar ticsit, stînd pe geamantan. Eşti atunci departe nu numai de orice om, mai ales de cei care te împiedică să te mişti; dar eşti departe şi de orice punct fix în spaţiu. Eşti undeva, între o staţie şi alta, rupt de ceva, în drum spre altceva, scos din timp, scos din rost, purtat de tren, purtînd după tine un alt tren, cu oameni, situaţii, mărfuri, idei, una peste alta, în vagoane pe care le laşi în staţii, le pierzi între staţii, le uiţi în spaţii, golind lumea, gonind peste lume, singur, mai singur, nicăieri de singur. îmi plac curbele căilor ferate. Sînt îndeajuns de plecate pentru ca un tren în viteză să nu cadă în afară, dar şi îndeajuns de puţin plecate pentru ca un tren fără viteză să nu cadă înăuntru. Coexistenţa contrariilor.

Ik wou dat ik iemand was, dat denk ik ondertussen, en dat ik alles kon, of toch datgene wat ze van mij wilden. Ik wou het zelfvertrouwen van dat ene kind met die grote oren. En het grapje waar die mevrouw met dat haar, daar achter dat ene raam, zo om moet lachen. Ik wou stoute schoenen om aan te trekken. Ik wou glanzend geluk en onwerkelijk grote liefde. Ik wou troost voor mij en voor iedereen die dat nodig heeft. Ik wou dat ik steengoed was in wat ik deed. Ik wou dat ik hem kon geven wat hij dan verlangt. Ik wou een vader die ik meer kon helpen. Ik wou de mist boven de bergen, dingen om nooit meer te vergeten, en onweerstaanbaar zijn, dat ook nog.

Îmi plac oamenii intenși, complicați, săriți de pe fix, teribiliști, îndrăzneți, narcisiști, oamenii care simt nevoia să creeze, oamenii care urăsc să copieze, să se lase conduși, oamenii care nu au nevoie să se ascundă după diferite măști, cei care sunt disperați să înțeleagă, să știe, să se cunoască, să găsească răspunsuri. Oamenii care iubesc tot ce văd, oamenii bipolari, oamenii care atunci când suferă vor să anihileze lumea, oamenii care visează, care vor să schimbe tot ce e greșit, oamenii inocenți, naivi, oamenii cinici, oamenii care știu să râdă, cei care iubesc originalul, ceea ce iese din tipare. Oamenii care nu cred în moralitate, în cătușe metaforice, în castrarea personalității. Oamenii care se exprimă, oamenii care au personalitate, oamenii pentru care te trezești dimineața și te bucuri să știi că există pe aceeași planetă cu tine și poți să-i scoți la o bere. Îi iubesc pe cei care te fac să crezi din nou în ideea de om, deși tu ești un mizantrop extrem.

Iedereen die voor abnormaal wil doorgaan en er hard aan werkt om excentriek en uitzonderlijk te zijn, heeft een grotere voorspelbaarheid dan wie normaal, gewoon, alledaags en onopvallend heet te zijn. Zodra bijzonderheid gewild is, is het meest bijzondere er vanaf. Echt uitzonderlijke mensen weten zelden van zichzelf dat ze uitzonderlijk zijn en als ze er door de jaren heen achter beginnen te komen dat iets hen van anderen onderscheidt, kost het ze meestal hun verdere leven om zich er bij neer te leggen.

Sommige dingen die je hebt verloren, kun je maar beter niet proberen terug te vinden. Het verleden is bijna altijd mooier dan het echt was. En niets is zo funest voor het verleden als het te willen opwarmen als de kliekjes van een ooit memorabele maaltijd of om er als een banneling in het heden naar terug te verlangen als een verloren en sindsdien onveranderlijk gebleven vaderland. Vroeger is dromenland, een kinderboek dat ooit een onuitwisbare indruk op je heeft gemaakt en dat je vooral niet moet willen herlezen. (p. 167)

-Ce înseamnă pentru tine iubirea? -Tu pe de-antregul, o reprezentare unitară, fără abstractizări inutile. -Poate un om să fie simbolul unui sentiment, să ocupe spațiile goale din sufletul celuilalt? -În accepțiunea mea, da, poate. Dar tu cum vezi iubirea? -Iubirea e cuprinsă în ploile pe care tu și eu le respirăm, în spațiile tridimensionale pe care le proiectezi cu pasiune, duse prin firele de iarbă ce ne sărută gleznele..

(...) y todo aquello unido era el río, todas las voces, los fines, los anhelos, los sufrimientos, los placeres; el río era la música de la vida. Y cuando Siddharta escuchaba con atención al río, podía oír esa canción de mil voces; y sino escuchaba el dolor ni la risa, si no ataba su alma a una de aquellas voces y no penetraba su yo en ella ni oía todas las tonalidades, entonces percibía únicamente el total, la unidad. En aquel momento, la canción de mil voces, consistía en una sola palabra: el Om, la perfección.

Cînd mă gîndesc la faptul că mizeria este strîns legată de existenţa omenească, nu mai pot adera la nici o teorie şi la nici o doctrină de reformă socială. Toate îmi par egal de stupide şi de inutile. Chiar şi tăcerea îmi pare un urlet. Animalele, care trăiesc fiecare din silinţa lor, nu cunosc mizeria, fiindcă nu cunosc ierarhia şi dependenţa unora de alţii. Fenomenul mizeriei apare numai la om, fiindcă numai el a putut să-şi creeze din semen un supus. Nici un animal nu-şi bate joc de altul, asemănător pînă la identitate cu el. Numai omul este capabil de atît autodispreţ. Toată caritatea din lume nu face decît să evidenţieze şi mai mult mizeria, arătînd-o mai îngrozitoare şi mai ininteligibilă decît în părăsirea absolută. Ca şi în faţa ruinelor, în mizerie te doare vidul de umanitate, regretul că oamenii nu schimbă esenţial ceea ce este în putinţa lor de a schimba. De altă parte, acest sentiment se combină cu unul al imanenţei şi eternităţii mizeriei, al caracterului ei ineluctabil şi fatal, acolo unde există viaţă omenească. Deşi ştii că oamenii ar putea înlătura mizeria, îţi dai totuşi seama de veşnicia ei, dînd astfel naştere la un sentiment neobişnuit de nelinişte amară, la o stare sufletească paradoxală şi tulbure, în care omul apare în toată inconsistenţa şi mizeria lui. Căci mizeria obiectivă din viaţa socială nu este decît un reflex palid al infinitei lui mizerii lăuntrice. Nu admit o revoltă relativă în faţa nedreptăţilor, ci numai o revoltă eternă, fiindcă eternă este mizeria în umanitate.

Iubirea este cu atât mai profundă, cu cât se în-dreaptă spre fiinţe mai nefericite. Dar nu nefericite fiindcă n-au condiţii prielnice de existenţă, deoarece acestea nu ne trezesc decât mila, ci nefericite în sâmburele fiinţei lor. De ce să iubim un om singur pe drumul vieţii? Are el nevoie de iubirea noastră? Cu cât sunt mai mulţi oameni mulţumiţi cu condiţia lor pe pământ, cu atât iubirea din mine se scoboară la un nivel mai inferior. Mă atrage nefericirea altora ca un exerciţiu al iubirii mele. Setea maladivă de nefericire, căutarea tristeţilor altora dezvoltă în mine o iubire egală cu tristeţile, bolile şi nefericirile altora. Şi când iubirea mea reduce din intensitatea acestor blesteme, este ca şi cum aş lupta împotriva tristeţilor, bolilor şi nefericirilor mele, o luptă care, micşorându-se la alţii, creşte la mine, pentru ca variindu-le intensitatea să le pot suporta mai bine. Toate tristeţile, bolile şi nefericirile altora le-am absorbit în mine în măsura în care le-am redus la alţii. Nu mă pot apăra de ele decât sporindu-le. Sunt fiinţe care, în ordinea aceasta, rezistă infinit. Şi atunci este o crimă să nu practici iubirea, ca un mijloc de a reduce nefericirea altora. Numai în iubirea pentru cei nefericiţi, pentru cei care nu pot fi fericiţi, sacrificiul încoronează iubirea. Nu există adâncime în iubire fără sacrificiu, fiindcă în genere nu există adâncime fără o mare renunţare. Şi ce altceva este sacrificiul, dacă nu o mare renunţare dintr-o mare iubire? Viaţa pare a câştiga un sens numai în sacrificiu. Dar nu este o ironie amară faptul că în sacrificiu ne pierdem viaţa?

De citit, citeam la întîmplare, pe apucate, şi n-am studiat nimic serios. Singura mea specialitate adevărată era plictiseala pe care mi-o provoca învăţătura sistematică. Îmi pregăteam însă cu grijă totdeauna cîteva citate pe care la momentul oportun le debitam ca din întîmplare, ca să forţez o impresie favorabilă; şi au fost cîţiva profesori care s-au lăsat înşelaţi, ba chiar au văzut în mine o speranţă, ceea ce mă făcea să rîd în sinea mea cu recunoştinţă deoarece, sărmanii de ei, îmi dădeau fără voie încredere în capacitatea mea de escroc; cel puţin la acest capitol nu eram cu desăvîrşire mediocru; învăţasem ceva din războiul cu tata, din lecţia dură a şcolii de corecţie şi din ipocrizia bine însuşită la spital. Azi nu mă mai mir decît de curajul şi luciditatea cu care am constatat atunci că nu eram bun de nimic. Cum am ajuns să-mi pierd ulterior această luciditate e aproape o taină pentru mine. La Belle Arte îmi spuneam aproape cu satisfacţie: "Avantajul meu faţă de ceilalţi mediocri, şi slavă Domnului nu sînt deloc singur, e important: eu ştiu! De aceea ei vor fi mereu în inferioritate faţă de mine". Şi totuşi am uitat asta. Singura explicaţie pe care mi-o dau e că în orice ins mediocru există primejdia de a se crede într-o bună zi genial.

Well it seems to me that there are books that tell stories, and then there are books that tell truths...," I began. "Go on," she said "The first kind, they show you life like you want it to be. With villains getting what they deserve and the hero seeing what a fool he's been and marrying the heroine and happy ending and all that. Like Sense and Sensibility or Persuasion. But the second kind, they show you life more like it is. Like in Huckleberry Finn where Huck's pa is a no-good drunk and Jim suffers so. The first kind makes you cheerful and contented, but the second kind shakes you up." "People like happy ending, Mattie. They don't want to be shaken up." "I guess not, ma'am. It's just that there are no Captain Wentworths, are there? But there are plenty of Pap Finns. And things go well for Anne Elliot in the end, but they don't go well for most people." My voice trembled as I spoke, as it did whenever I was angry. "I feel let down sometimes. The people in the books-the heroes- they're always so...heroic. And I try to be, but..." "...you're not," Lou said, licking deviled ham off her fingers. "...no, I'm not. People in books are good and noble and unselfish, and people aren't that way... and I feel, well... hornswoggled sometimes. By Jane Austen and Charles Dickens and Louisa May Alcott. Why do writers make things sugary when life isn't that way?" I asked too loudly. "Why don't they tell the truth? Why don't they tell how a pigpen looks after the sow's eaten her children? Or how it is for a girl when her baby won't come out? Or that cancer has a smell to it? All those books, Miss Wilcox," I said, pointing at a pile of them," and I bet not one of them will tell you what cancer smells like. I can, though. It stinks. Like meat gone bad and dirty clothes and bog water all mixed together. Why doesn't anyone tell you that?" No one spoke for a few seconds. I could hear the clock ticking and the sound of my own breathing. Then Lou quietly said, "Cripes, Mattie. You oughtn't to talk like that." I realized then that Miss Wilcox had stopped smiling. Her eyes were fixed om me, and I was certain she'd decided I was morbid and dispiriting like Miss Parrish had said and that I should leave then and there. "I'm sorry, Miss Wilcox," I said, looking at the floor. "I don't mean to be coarse. I just... I don't know why I should care what happens to people in a drawing room in London or Paris or anywhere else when no one in those places cares what happens to people in Eagle Bay." Miss Wilcox's eyes were still fixed on me, only now they were shiny. Like they were the day I got my letter from Barnard. "Make them care, Mattie," she said softly. "And don't you ever be sorry.

Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin. Abia am timp să mă mir că exist, dar mă bucur totdeauna că sunt. Nu mă realizez deplin niciodată, pentru că am o idee din ce în ce mai bună despre viaţă. Mă cutremură diferenţa dintre mine şi firul ierbii, dintre mine şi lei, dintre mine şi insulele de lumină ale stelelor. Dintre mine şi numere, bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3. Am şi-un defect un păcat: iau în serios iarba, iau în serios leii, mişcările aproape perfecte ale cerului. Şi-o rană întâmplătoare la mână mă face să văd prin ea, ca printr-un ochean, durerile lumii, războaiele. Dintr-o astfel de întâmplare mi s-a tras marea înţelegere pe care-o am pentru Ulise - şi bărbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri. Cu greu mi-aş putea imagina un pământ pustiu, rotindu-se în jurul soarelui... (Poate şi fiindcă există pe lume astfel de versuri.) Îmi olace să râd, deşi râd rar, având mereu câte o treabă, ori călătorind cu o plută, la nesfârşit, pe oceanul oval al fantaziei. E un spectacol de neuitat acela de-a şti, de-a descoperi harta universului în expansiune, în timp ce-ţi priveşti o fotografie din copilărie! E un trup al tău vechi, pe care l-ai rătăcit şi nici măcar un anunţ, dat cu litere groase, nu-ţi pferă vreo şansă să-l mai regăseşti. Îmi desfac papirusul vieţii plin de hieroglife, şi ceea ce pot comunica acum, aici, după o descifrare anevoioasă, dar nu lipăsită de satisfacţii, e un poem închinat păcii, ce are, pe scurt, următorul cuprins: Nu vreau, când îmi ridic tâmpla din perne, să se lungească-n urma mea pe paturi moartea, şi-n fiece cuvânt ţâşnind spre mine, peşti putrezi să-mi arunce, ca-ntr-un râu oprit. Nici după fiecare pas, în golul dinapoia mea rămas, nu vreau să urce moartea-n sus, asemeni unei coloane de mercur, bolţi de infern proptind deasupra-mi... Dar curcubeul negru-al ei, de alge, de-ar bate-n tinereţia mea s-ar sparge. E o fertilitate nemaipomenită în pământ şi-n pietre şi în schelării, magnetic, timpul, clipită cu clipită, gândurile mi le-nalţă ca pe nişte trupuri vii. E o fertilitate nemaipomenită în pământ şi-n pietre şi în schelării. Umbra de mi-aş ţine-o doar o clipă pironită, s-ar şi umple de ferigi, de bălării! Doar chipul tău prelung iubito, lasă-l aşa cum este, răzimat între două bătăi ale inimii mele, ca între Tigru şi Eufrat.

Exista doua feluri de a simti singuratatea: a te simti singur în lume si a simti singuratatea lumii. Cînd te simti singur, traiesti o drama pur individuala; sentimentul parasirii este posibil chiar în cadrul unei splendori naturale. In acest caz, intereseaza numai nelinistile subiectivitatii tale. A te simti aruncat si suspendat în lume, incapabil de a te adapta ei, consumat în tine însuti, distrus de propriile tale deficiente sau exaltari, chinuit de insuficientele tale, indiferent de aspectele exterioare ale lumii, care pot fi stralucitoare sau sumbre, tu ramînînd în aceeasi drama launtrica, iata ce înseamna singuratate individuala.  Sentimentul singuratatii cosmice, desi se petrece tot într-un individ, deriva nu atît din framîntarea lui pur subiectiva cat din senzatia parasirii acestei lumi, a neantului exterior. Este ca si cum toate splendorile acestei lumi ar disparea deodata pentru ca monotonia esentiala a unui cimitir s-o simbolizeze. Sînt multi care se simt torturati de viziunea unei lumi parasite, iremediabil abandonate unei singuratati glaciale, pe care n-o ating, macar, nici slabele reflexe ale unei lumini crepusculare. Care sînt mai nefericiti, acei care simt singuratatea în ei, sau aceia care o simt în afara, în exterior? Imposibil de raspuns. Si apoi, de ce sa ma chinuiasca ierarhia singuratatii? A fi singur, în orice fel, nu e destul? Dau în scris, pentru toata lumea care va veni dupa mine, ca n-am în ce sa cred pe acest pamînt si ca unica scapare este uitarea absoluta. As vrea sa uit de tot, sa ma uit complet, sa nu mai stiu nimic de mine si de lumea aceasta. Adevaratele confesiuni nu se pot scrie decît cu lacrimi. Dar lacrimile mele ar îneca aceasta lume, precum focul meu interior ar incendia-o. N-am nevoie de nici un sprijin, de nici un îndemn si de nici o compatimire, caci desi sînt cel mai decazut om, ma simt totusi atît de puternic, atît de tare si de fioros! Caci sînt singurul om care traiesc fara speranta. Or, aceasta este culmea eroismului, paroxismul si paradoxul eroismului. Suprema nebunie! Toata pasiunea haotica si dezorientata din mine ar trebui s-o canalizez pentru a uita totul, pentru a nu mai fi nimic, pentru a scapa de spirit si de constiinta. Am si eu o speranta: speranta uitarii absolute. Dar aceasta mai e speranta, nu e ea disperare? Nu-i aceasta speranta negarea tuturor sperantelor viitoare? Vreau sa nu mai stiu nimic, nici macar sa stiu ca nu stiu nimic.