“
Sunt oameni a căror prodigioasă viaţă creează aparenţa unui principiu cinetic şi progresiv.Oamenii unei idei,ai unei opere,creiere şi voinţe montate definitiv în aceeaşi schemă,fără putinţă de revizuit,de modelat altor experienţe;imuni şi absoluţi.Chiar după ce depăşesc instinctele,se lasă robi unor dogme pe care nu le mai pot însufleţi,unor scheme inerte sau supersitiţii mediocre.De pildă,superstiţia de a fi şi a rămâne raţionalist,de a fi pur şi bun,de a fi absolut,sau orricare altă schemă nefastă,ce ignoră fundamentala necesitate a omului întrucât vieţuieşte ca om:de a nu fi robul nici uneia din creaţiile sale,de a nu fi nici robul personalităţii sale deja realizate,ci de a încerca întodeauna depăşirea,creşterea,rodirea în pofida oricărei victorii sau agonii.Acesta este unul dintre sensurile existenţei:de a o epuiza conştient şi glorios,în cât mai multe văzduhuri,de a te împlini şi rotunji continuu,de a afla ascensiunea,iar nu circumferinţa,drum care să înfăptuiască toate virtuţile şi să reveleze nu o inteligenţă sau o încrengătură de instincte,ci omul.
”
”