“
Dacă aș fi știut cum avea să se termine povestea, dacă aș fi intuit finalul, le-aș fi spus celor care adorau legendele astea un pic înspăimântătoare că, într-un loc cu oameni și fantome, nu fantomele sunt cele mai rele. Că nu fantomele ucid oameni, nu întotdeauna. Că uneori oamenii ucid oameni. Iar teroarea nu e în afara noastră, ci în propria minte. Acolo e iadul cel mai fără scăpare, pentru că-l porți peste tot cu tine, și nu-l poți da deoparte.
”
”