Mihail Sebastian Quotes

We've searched our database for all the quotes and captions related to Mihail Sebastian. Here they are! All 31 of them:

I've always believed that the only defeats and victories that matter in life are those you lose or win alone, against yourself.
Mihail Sebastian (For Two Thousand Years)
O regăsea mai departe, aşteptându-l. Nu-şi vorbeau. Trecea pe lângă ea, cu un salut, cu o privire. Se înţelegeau foarte bine din ochi şi ştiau amândoi că pentru ce ar voi să-şi spună nu sunt cuvinte.
Mihail Sebastian (Accidentul. Orașul cu salcâmi)
Mona, tu eşti un animal de lux. Eşti făcută din puţin parfum, din multă lene, din oarecare fantezie.
Mihail Sebastian (Steaua fără nume)
Sa fugi de tine o zi, doua, douazeci nu e usor, dar nici imposibil. Faci matematici sau marxism ca S.T.H., faci sionism ca Winkler, citesti carti ca mine, umbli dupa femei sau joci sah, sau te dai cu capul de pereti. Dar intr-o zi, intr-un minut de neatentie, te intalnesti cu tine insuti la un colt de suflet, cum te-ai intalni la un colt de strada cu un creditor de care te-ai ferit zadarnic. Dai ochii cu tine si atunci intelegi cat de inutile sunt toate evadarile din aceasta inchisoare fara ziduri, fara porti si fara gratii, din aceasta inchisoare care este insasi viata ta.
Mihail Sebastian (De două mii de ani; Cum am devenit huligan)
Doesn't being over-familiar put you at a disadvantage? A more formal way of speaking doesn't just mean you're being polite, it's also a way of protecting yourself.
Mihail Sebastian (For Two Thousand Years)
You will face yourself again in a moment of terror and will learn once again that old lesson you keep forgetting: that you can escape from anywhere, but you cannot flee your own self.
Mihail Sebastian (For Two Thousand Years)
I embraced her and she did not object at all. She let herself be kissed and kissed back, but coolly, without conviction, absently, as if she were smoking a cigarette.
Mihail Sebastian (For Two Thousand Years)
Dumneata esti tot ce am detestat mai mult in viata. O fata desteapta. Groaznica specie.
Mihail Sebastian (Jocul de-a vacanța)
A book either knocks you down or raises you up.
Mihail Sebastian (For Two Thousand Years)
The abundance of beards in periods of social unrest, times of revolt or upheaval, should be noted. It's the handiest way people have of making themselves mysterious.
Mihail Sebastian (For Two Thousand Years)
What an odd thing a stranger is. A stranger sleeping next to you. I listen to his breathing as if it were his entire life, with its hidden processes, the pulsing of the blood in the tissues, with thousands of tiny hidden decays and combustions, which together create and maintain him.
Mihail Sebastian (For Two Thousand Years)
Barurile astea sunt ca femeile: nu ştii nici de ce vin, nici de ce te lasă.
Mihail Sebastian (L'Accident)
I was happy three days ago. Today I'm depressed. What happened? Nothing. An inner crutch slipped. Some poorly suppressed memory rose to the surface.
Mihail Sebastian (For Two Thousand Years)
For too long I have played on the stage of lucidity, and I have lost. Now I need to accustom my eyes to the falling darkness. I need to contemplate the natural slumber of all things, which the light calls forth, yet also causes to tire. Life must begin in darkness. Its powers of germination lie hidden. Every day has its night, every light has its shadow. I cannot be asked to accept these shadows gladly. It is enough that I accept them.
Mihail Sebastian (For Two Thousand Years)
I could reply. I could tell him that a metaphor is inadequate in the face of a bloodbath. That a Platonic inclination for dying doesn't balance out the serious decision to kill. That through the ages there has never been a great historical infamy committed for which there couldn't be found a symbol just as big, to justify it. That, in consequence, we would do well to pay attention to great certainties, to great invocations, to the great 'droughts' and 'rains'. That the temper of our most violent outbursts might benefit from a shade less enthusiasm. I could reply. But what good would it do? I have a simple, resigned, inexplicable sensation that everything that is happening is in the normal order of things and that I am awaiting a season that will come and pass -- because it has come and passed before.
Mihail Sebastian (For Two Thousand Years)
A stranger sleeps next to me, like a stone beside another stone.
Mihail Sebastian (For Two Thousand Years)
Imbecilitatea indoctrinata e mai greu de suportat decat imbecilitatea pura si simpla.
Mihail Sebastian
I have always believed it my right to have a locked door between me and the world, and to hold the key myself. Now look at it, kicked open. The doors are off their hinges, the portals unguarded, every cover blown.
Mihail Sebastian (For Two Thousand Years)
Este în teatrul meu o înclinare spre delicat care îmi va interzice în mod absolut un mare succes. Câtă vreme voi juca pe clapa subtilului, nu voi ajunge să câștig publicul mare. Pagnol îmi arată că grosolănia nu e neapărat necesară, dar că vigoarea dramatică este indispensabilă. Dar pot să încetez a fi ceea ce sunt? Pot să realizez în mod deliberat ceea ce îmi lipsește? (…) Aș vrea să pot lua teatrul ca pe o industrie și să pot realiza o piesă cu un mecanism perfect . (sâmbătă, 2 ianuarie 1943)
Mihail Sebastian (Jurnal 1935-1944)
There is doubtless such a thing as a ’national character’. In art, it is the lowest common denominator. The more specific the character, the more commonplace it is. That is why creation always requires overcoming such a character. An artist, if he is anything, is an individual. But to be an individual means embodying your own truths, suffering your own experiences, and inventing your own style. But these things can only occur by renouncing facility, and the most unfortunate facility comes from these so-called national characters, formed by the sedimentation of collective mediocrity, which lies there ready-made. National character is by definition that which remains in a culture after you have removed the personal effort involved in thinking, the personal experience of life and the triumph of individual creation.
Mihail Sebastian (For Two Thousand Years)
Poezia lui e singura dramă întru totul sinceră, pe care de la Eminescu literatura noastră (aşi fi vrut să evit acest cuvînt) o cuprinde. E încă o tristeţe viscerală. Dacă ar fi o atitudine în faţa vieţii, ar avea prestaţia stenică şi bărbătească a luptei. Dacă ar fi o renunţare, ar avea durerosul orgoliu al sacrificiului. Dar nu este nici una, nici alta. E valul obscur, elementar şi implacabil al destinului său. Omul nu poate fi nici victorios, nici înfrînt, nici răzvrătit, nici supus. Se supune cineva legii gravitaţiei? Nu. Trăieşte în necesitatea ei stringentă, aşa cum trăieşte o piesă de oţel într-un angrenaj imens: inconştient şi necesar.
Mihail Sebastian
Sambata, 12 iulie [1941] Orgecaim cu totii intr-o imensa, trista, intunecata multime - milioane, milioane, milioane - si moartea nu alege, nu asteapta.
Mihail Sebastian (Journal 1935-1944)
have the feeling that the Zionist movement is an expression of despair: a revolt against destiny. A tragic effort to move towards simplicity, land, peace. Intellectuals who want to escape their solitude.
Mihail Sebastian (For Two Thousand Years)
Fericiți oamenii cu idee fixă! Ei, cel puțin, își mai pot păstra calmul și mai pot crede că înțeleg.
Mihail Sebastian (Journal 1935-1944)
Cumpărat cu 1500 lei, câștigați serile trecute la poker, un quartet milanez de Mozart și al treilea concert brandenburghez de Bach. Ca să-mi fac și eu o bucurie în dimineața asta de primăvară, cu atâta soare, cu atâta tinerețe. Viața e undeva, alături de mine, în afară de mine.
Mihail Sebastian (Journal 1935-1944)
M-am ferit mereu de adevărurile absolute, pe care le pui în buzunar ca pe un permis de armă. Am încercat să-mi păstrez dreptul modest, dar tenace, de a înțelege lucrurile în nuanțe și în distincții. Nu sunt un partizan, sunt mereu un dizident.
Mihail Sebastian (Cum am devenit huligan)
You see, the notion of "sin" is for me an abstraction. There's no such thing as "sin". There's only such a thing as "tactlessness".
Mihail Sebastian (For Two Thousand Years)
Iată o noțiune care lipsește total vieții noastre publice, pe toate planurile ei: incompatibilul. În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună si se împacă la bufet. Compromisul este floarea violenței. Avem de aceea o cultura de brutalități și tranzactii.
Mihail Sebastian (Cum am devenit huligan)
Sometimes symbolism is too obvious.
Mihail Sebastian (For Two Thousand Years)
MAGDA: După ce o cunoști? ANA: Ei! După multe. Pe toate le cunosc. M-am învățat cu ele. Numai s-o iau în mână și spun care cum e. Sunt unele de scârțâie, când le deschizi, ca o ușă neunsă. Altele nici nu le auzi. Sunt și cărțile ca oamenii: unele tac, altele țipă.
Mihail Sebastian (Ultima oră)
ȘTEFĂNESCU (cu dispreț): O gazetă trăiește o zi. Mai puțin decât atât. O dimineață, o oră. O gazetă moare cinci minute după ce a fost citită.
Mihail Sebastian