Loc D Quotes

In general, e mai bine sa nu ataci un mecanism de aparare, decat daca acesta creeaza mai multe probleme decat solutii si daca ai ceva mai bun de pus in loc.

Iubeste daca vrei sa fii iubit! Si mai ales, iubeste cu sufletul! Sufletul? E lichid, altfel nu vad cum ar putea incapea in atatea trupuri felurite. Daca este floare, ia forma florii, daca este pasare, ia forma pasarii, daca este om, ia forma trupului sau. Patrunde in trup si se risipeste in fiecare celula, astfel ai trup pana in varful degetelor. Iar trupul, bucata asta de lut, il absoarbe ca un burete apoi ofteaza de placere. Si acum inteleg de ce sunt atat de placute imbratisarile, atingerile, saruturile. Se intalnesc doua picaturi de suflet si au loc explozii de lumina. Lumina aceea ti se risipeste prin trup, ti-l incalzeste, ti-l umple de viata.

Iată și luminișul, ca o pată în mijlocul pădurii. Lumina slabă ce coboară din stele, așa cum ar spune Corneille, se strânge mănunchi în acel loc; pădurea ne înconjoară de toate părțile cu străjile ei neclintite.

Oameni cu o singură idee, ca o găină cu un singur pui, și acela de rata;oameni cu o mie de idei, ca acele găini care sunt forțate să ia în grijă o sută de pui. toți în urmărirea unui singur gândac, câteva zeci dintre ei rătăciți în roua dimineții - și devenind ciufuliți și soioși în consecință; oameni cu idei în loc de picioare, un fel de miriapozi intelectuali care vă fac să vă târâți peste tot.

Isi amintea, de asemenea, ca ramasese in bratele ei prea mult. Exact acesta fusese motivul pentru care o considerase periculoasa si se hotarase pe loc sa nu se mai intalneasca cu ea. Reprezenta o amenintare pentru libertatea lui. Ceea ce urmarise el fusese detensionarea sexuala rapida...

Relația mă transforma. Mă făcea să urăsc persoana pe care o vedeam în oglindă, căci era opusul a ceea ce voiam să fiu, dar îmi lipsea tăria să pun punct. Mă agățam de momentele în care lui îi păsase de mine, uitasem să închid ușa trecutului și prin ea vedeam lucruri a căror umbră nici măcar nu o mai zăream în prezent. Aparent, speranța e o lamă cu două tăișuri, pe care ești nevoit să o cuprinzi între degete, legat la ochi fiind. Iar eu preferam să strâng mai bine fașa în loc să încerc să privesc prin ea.

NOTE: The character of Aoleon is deaf. This conversation takes place in the book via sign language... “Feeling a certain kind of way Aoleon?” She snapped-to and quickly became defensive. “What in the name of the Goddess are you on about?” Shades of anger and annoyance. The old Aoleon coming out. “I’m sorry. I shouldn’t poke at you like that. It’s okay you know. There’s nothing wrong about the way you feel.” As if suddenly caught up in a lie, Aoleon cleared her throat and ran her fingers absentmindedly over her ear and started to fidget with one of the brass accents in her snowy hair. A very common nervous reaction. “No…I mean…well I was…uh...” “Aoleon, I know about you and Arjana.” he admitted outrightly as he pointed at the drawing. She coughed, stuttered, smiled, but could bring herself to fully say nothing. Words escaped her as she looked about the room for answers. “My sight is Dįvįnë, lest we forget. I knew you were growing close.” “Yes. Well…she’s…something else.” “Indeed?” he responded. Images flashed briefly in Aoleon’s head of her father’s old friend. Verging on her fiftieth decade of life. She was a fierce woman by all accounts. One who’d just as soon cut you with words as she would a blade. Yet, she was darling and caring towards those she held close to her. Lovely to a fault; in a wild sort of way. Dark skin, the colour of walnut stained wood. Thick, kinky hair fashioned into black locs that faded into reddish-brown tips that were dyed with Assamian henna; the sides of her head shaved bare in an undercut fashion. Tattoos and gauged ears. Very comfortable with her sexuality. Dwalli by blood, but a native of the Link by birth although she wasn’t a Magi. Magick was her mother’s gift. “I heard her say something very much the same about you once Aoleon.” “Really?” Aoleon perked up right away. “Did she?” “Yes. After she first met you in fact. Nearly exactly.” Aoleon’s smile widened and she beamed happiness. She sat up assertively and gave a curt nod. “Well, of course she did.” “She’s held such a torch for you for so long that I was starting to wonder if anything would actually come of it.” “Yeah. Both you and Prince Asshole.” Aoleon exclaimed with a certainty that was absolute as she once again tightened up with defensiveness. Samahdemn walked his statement back. “Peace daughter. I didn't know your brother had been giving you a row about her. Then again, he is your brother. So anything is possible.” Aoleon sighed and nodded. “Not so much problems as he’s been giving me the silent treatment over it. Na’Kwanza. It’s always Na’ Kwanza.” Samahdemn nodded knowingly and waived a dismissive hand. “He’s just jealous. He always has been.” “So I’ve noticed.” “Why would you hide it? Why not tell me?” “I don’t know.” she said; shrugging her shoulders. “I didn’t know how you’d take it I suppose.” “Seriously? You were afraid of rejection? From me? Love, have I ever held your individuality against you? Have I ever not supported you or your siblings?” She shook her head; a bit embarrassed that she hadn't trusted him. "No, I suppose not." -Reflections on the Dįvonësë War: The Dįvįnë Will Bear Witness to Fate

Innocent III confirms this in cap. Litteras, de rest. spol. “Whatever is against conscience, paves the way to hell.” But an erroneous conscience is that which dictates what is false as though it were true. Moreover, some erroneous consciences are vincible, and some are invincible. A conscience is vincible, when it may and must be conquered by the operation, or because it notices an error, or at least hesitates about an error, and at the same time notices the obligation to conquer it, but does nothing to conquer it, as many teach (S. Anton. 2. p. tit. 5, c. 1 §5; Navarr. praelud. 9. n. 9; Salm. tr. 20. c. 14. punct. 2. n. 9; Suarez in 5. p. d. 4. sect. 8. n. 18 with Sylvius, Cajetan, communissime aliisque ex S. Thoma de Veritate, q. 15. art. 4. ad 10). Furthermore, the Salamancans (loc. cit.) and Alphonse de Castro (tr. 2, de pecc. d. 1. p. 15. n. 6, with Azor, Suarez, Vasquez, Bonac. etc. and Wigandt de consc. ex 1. q. 5, n. 7), teach that it is not necessary to apply oneself to the utmost so as to conquer error, rather it is sufficient to do what is common and ordinary. On the other hand, an invincible conscience is such that cannot be morally conquered, since no thought or doubt comes into the mind of the one who acts, nor even confusion while he acts, or when he considers the cause of the action, as it is explained in greater length in the Treatise On sins (book 2) where it is argued on the knowledge that is required for sin.

plimbări difuze îmi plimb sângele deschis pe holurile spitalului România. doctorii fug îngroziți de furia pietrelor din lacrimi, cele care se prăbușesc în infern numărând până la primul auz. apoi se întorc cu reduceri de toamnă, fluierând după frunzele doborâte de durerea lumii. ce avalanșă de durere acoperă noaptea, dar și ziua în care florile înfloresc în Floreasca! poezia a fost adusă aici, în spital, de primul poet uitat, care în loc de inimă avea un mare dor. medicii nu au reușit extirparea și el a rămas trist ca o uimire. sângele meu l-a întâlnitau stat statui împreună în ambulatoriul proaspăt văruit. nu a mai rămas fericirea la îndemâna oricui * promenades diffuses je promène ouvertement mon sang dans les couloirs de l’hôpital nommé Roumanie. les médecins fuient terrifiés par la fureur des pierres contenues dans les larmes, celles qui s’effondrent dans l’enfer en comptant jusqu’à la première audition. elles reviennent ensuite avec des soldes d’automne, en sifflant les feuilles par la douleur du monde démolies. quelle avalanche de douleur recouvre la nuit, mais aussi le jour où les fleurs fleurissent à Floreasca ! la poésie a été transportée ici, à l’hôpital, par le premier poète oublié, qui avait une immense nostalgie à la place du cœur. les médecins n’ont pas réussi à l’extirper et il est resté triste comme un étonnement. mon sang l’a rencontré – ils se sont transfigurés en statues ensemble dans la salle ambulatoire fraîchement repeinte. le bonheur n’est pas à portée de n’importe qui.

la poésie affamée déchiquette avec les dents s’en lèche les babines dans des fourneaux les gardiens jettent des métaphores sur les hommes-mannequins sur les vies-accordéons quotidiennement ont lieu des exécutions avec des fragments d’œuvres inachevées laissées à l’abandon sur les plaines avec des sondes comme des yeux de feu s’approche le moment de rendre des comptes pour la soif des mots et la liberté de me murer dans l’idée comme dans une prière en chuchotant la poésie est l’état de l’être [poezia flămândă rupe cu dinții se linge pe bot prin furnale gardienii aruncă metafore peste oamenii-manechin peste viețile-acordeon zilnic au loc execuții cu fragmente de opere neterminate lăsate-n paragină pe câmpiile cu sonde ca niște ochi de foc se-apropie clipa când voi da socoteală pentru setea cuvintelor și libertatea de-a mă zidi în idee ca-ntr-o rugă șoptind poezia e starea de a fi]

Poti sa bei nenorocita aia de bere, nu e un capat de lume si totusi n-o faci. Nu aceea si nu atunci. Bei, in schimb, un litru de apa cu un pic de ghimbir si lamaie. Bei apa rece ca un cal. Faci stretching. Apoi faci un dus si redevii, incet, om. De ce ai pus berea la loc? Pentru ca esti un alergator de cursa lunga, d-aia. Pentru ca nicio ispita nu are voie sa te atinga. Iti respecti chemarea, statutul de sportiv si disciplina pe care acestea le implica. Vrei sa onorezi cum se cuvine privilegiul de a alerga liber, sansa de a da fata cu Alpii, increderea tuturor acelor oameni, fie ei sponsori, familie, prieteni sau necunoscuti, care sunt alaturi de tine in nebunia ta. Acest lucru implica sacrificiu, un exercitiu de vointa.

Nu contest că băieţilor le creşteau aripi şi zburau în voie, tot ce se poate, în Drumul Taberei s-au văzut multe (aţi auzit cred de Oltcitul roşu abandonat ani întregi prin faţă pe la Materna, din volanul căruia s-a născut o minune de fetiţă, Mara parcă, după ce volanul a purtat o sarcină în toată regula, crescînd şi crescînd vreme de nouă luni, nu dintr-odată, ca airbagurile de astăzi, umflîndu-se ca un pîntece de femeie, doar că-n loc de buric avea la mijloc claxonul; cunoaşteţi precis şi istoria cu apartamentul acela de la etajul patru, s-a petrecut într-unul din D-uri, în care întreaga sufragerie, pereţi, pardoseală şi tavan, s-a umplut de ciuperci din cauza caloriferelor reci şi a aburilor de la aragaz, pînă cînd proprietăreasa, o literată am impresia, culmea!, după ce a tot gătit ciulama, tocăniţă, şniţele, drob, plăcinte, doar dulceaţă de ciuperci n-a făcut, a înţeles ce noroc a picat pe capul ei, a demisionat dintr-un teatru, unde era secretar literar, şi s-a îmbogăţit în Piaţa Moghioroş, vînzînd la tarabă pînă să intervină miliţia).

[...] cu siguranță mi-ar plăcea să fiu ales pentru ceva măreț. Să fiu un super erou! [...] Cum de nu am ars până acum visul acesta? Am ars unele mai apropiate de realitate, dar pe acesta l-am păstrat mereu la loc de cinste, un vis imposibil pentru care copilul din mine a ridicat un piedestal și l-a așezat cu grijă. Îl privește cu plăcere, îl lustruiește zi de zi și râde, râde cu gura până la urechi, iar colțurile gurii îi sunt murdare de ciocolată.

Dacă îţi faci timp să-i priveşti pe cei care intră şi ies, pe cei care fumează cu un pahar de plastic în mână în faţa building-urilor de birouri, pe cei care stau la o masă, mişcând isteric din picior ş.a.m.d., poţi să îţi faci măcar o impresie despre ce face cariera din om. M-am întâlnit ieri cu o veche cunoştinţă, persoană cu multe responsabilităţi corporatiste, care mi-a spus în zece minute, în formulări diferite, că nu are nimic vesel să-mi povestească şi că, în general, nu se prea întâmplă lucruri de genul ăsta într-un mediu de lucru competitiv. Oamenii se cam plâng de ceea ce fac şi cel mai grav e că şi cei cărora le place ce fac se plâng în cor cu ceilalţi. Oboseală, plictiseală, idioţi, rutină, absurd, presiune prea mare, lipsă de perspective, de timp, de comunicare şi alte teme învecinate răzbat constant din conversaţii. În loc de bună ziua, ne povestim cât de rău ne simţim. E un fel de: "Ia tu energia mea negativă şi dă-mi-o pe a ta." Şi cam asta e tot, exersăm zilnic, cu mici pauze, şi ne dăm seama tot mai rar că lipsa de sens e cel mai mare ucigaş în serie al tuturor timpurilor. (Ne pierdem viaţa încercând să trăim)

Some mornings, I would eye my favorite yellow chiffon tutu skirt but would talk myself out of wearing it to work. It wasn't "professional" enough. I'd take off my multicolored nail polish to present at board meetings and pull my locs back in a low ponytail for court. Each time I changed outfits because of fear that I didn't look the part, I traded a small piece of my authenticity to conform to a life I'd convinced myself I was supposed to want. I was trying to dress a zebra up as a horse.

champ /ʃɑ̃/ I. nm 1. (terre cultivable) field • dans un ~ de colza | in a field of rapeseed • des ~s de coton | cotton fields • couper or prendre à travers ~s | to cut across the fields • travailler aux ~s | to work in the fields • se promener dans les ~s | to walk in the fields • en pleins ~s | in open country 2. (étendue) field • ~ de glace | ice field • ~ de neige | snowfield • ~ pétrolifère or de pétrole | oil field • ~ de dunes | dunes (pl) 3. (domaine) field • mon ~ d'action/de recherche | my field of action/of research • le ~ culturel/politique | the cultural/political arena • le ~ des polémiques/investigations | the scope of the controversies/investigations • le ~ est libre, on peut y aller | (lit) the coast is clear, we can go; (fig) the way is clear, we can go • avoir le ~ libre | to have a free hand • laisser le ~ libre à qn | (gén) to give sb a free hand(en se retirant) to make way for sb 4. field • le ~ visuel | the field of vision • être dans le ~ | to be in shot • entrer dans le/sortir du ~ | to come into/go out of shot • être hors ~ | [personnage] to be offscreen ou out of shot • une voix hors ~ | an offscreen voice • prendre du ~ | (fig) to stand back 5. field • ~ acoustique/électrique/magnétique | sound/electric/magnetic field 6. field • ~ conceptuel/dérivationnel/lexical/sémantique | conceptual/derivational/lexical/semantic field 7. field • ~ de vecteurs/scalaires/tenseurs | vector/scalar/tensor field 8. field II. loc adv all the time voir aussi: sur-le-champ III. Idiome • mourir au champ d'honneur | to be killed in action

Kaia could relax for a few hours while I attempted to retwist or style their loc’d hair. I

Schimbarea nu separă doar trecutul de viitor. Chiar în cadrul prezentului, ea tinde să acționeze ca un factor distructiv al coerenței familiei. Se părea că intram într-o perioadă în care toți oamenii aveau să se asemene. Era extrem de posibil. În sânul familiei, în orice caz, divergențele sporeau în loc să scadă. Odinioară familia forma, în primul rând, un tot. De la străbunica până la strănepoți, semănam unii cu alții. Domnea în rândurile noastre ceea ce alții denumeau, și ceea ce noi înșine denumeam, cu satisfacție, cu emfază, un aer de familie. (...) De acum înainte fiecare membru al familiei părea să-și ducă existența așa cum înțelegea el. Nu ajunsesem la dezlănțuirile individualiste care ne vor marca viața după al doilea război mondial. Dar, chiar în interiorul grupului, modurile de viață începeau să se deosebească. Nu mai exista acea colectivitate, acel organism, acea totalitate care se numea familie. Exista cutare, și cutare, și un alt cutare. Numai că purtau toți același nume.

Mi se părea pe atunci că timpul nu se mai sfârșea și că trebuia grăbit neîncetat spre a lăsa loc viitorului. (...) Aș fi vrut acum să-l las să se odihnească puțin, să-l văd încetidindu-și pasul (...).

Au n° 4 de l'impasse des Sept fontaines, un jeune passant, l'air satisfait, probablement par cette matinée inondée de lumières qui jaillissaient de toutes parts, comme l'eau d'un terroir riche en sources, avertissement toponymique pertinent, s'il en est, jeta ses yeux noirs, collés de fatigue sur le bandeau blanc accroché à la fenêtre et sur lequel des lettres tracées avec le bout d'un bâton trempé dans de l'encre violette annonçaient la « Chambre meublée à louer ». [La casa no. 4 bis din Fundãtura Șapte Fântâni, un trecãtor, tânãr, cu aer mulțumit, poate de dimineața aceasta plinã de lumini, țâșnind din toate pãrțile ca apa într-un loc bogat în : izvoare — așa cum arãta numele pe cel de aci —, își lipi ochii negri și grei pe fâșia albã din fereastrã, cu litere trase din vârf de bãț muiat în cernealã violetã, vestind : « De închiriat camerã mobilatã ».] (Début du roman)

II. loc prép 1. (à califourchon sur) astride • à ~ sur un mur | astride a wall 2. (s'étendant sur) spanning • à ~ sur deux pays/trois décennies | spanning two countries/three decades 3. (de part et d'autre de) • le domaine est à ~ sur la route | the estate straddles the road 4. (entre) in between • à ~ sur le rouge et le violet | in between red and purple 5. (pointilleux sur) • être à ~ sur les principes/bonnes manières/horaires | to be a stickler for principles/good manners/schedules