L O V E Quotes

Its all for love... L.O.V.E.

A is for Amy who fell down the stairs. B is for Basil assaulted by bears. C is for Clara who wasted away. D is for Desmond thrown out of a sleigh. E is for Ernest who choked on a peach. F is for Fanny sucked dry by a leech. G is for George smothered under a rug. H is for Hector done in by a thug. I is for Ida who drowned in a lake. J is for James who took lye by mistake. K is for Kate who was struck with an axe. L is for Leo who choked on some tacks. M is for Maud who was swept out to sea. N is for Neville who died of ennui. O is for Olive run through with an awl. P is for Prue trampled flat in a brawl. Q is for Quentin who sank on a mire. R is for Rhoda consumed by a fire. S is for Susan who perished of fits. T is for Titus who flew into bits. U is for Una who slipped down a drain. V is for Victor squashed under a train. W is for Winnie embedded in ice. X is for Xerxes devoured by mice. Y is for Yorick whose head was bashed in. Z is for Zillah who drank too much gin.

Architecture is a hazardous mixture of omnipotence and impotence. It is by definition a c h a o t i c a d v e n t u r e... In other words, the utopian enterprise.

That's all you need? Easy. I love you.Okay? Want it louder?I love you. Spell it out schould I l-o-v-e y-o-u. Want it backwards You love I.

Things used to be, now they not anything but us is who we are disguising ourselves as secret lovers we've become public enemies we walk away like strangers in the street gone for eternity we erased one another so far from where we came with so much of everything, how do we leave with nothing lack of visual empathy equates the meaning of L-O-V-E hatred and attitude tear us entirely

Tony:...but you need something to do about Noah. Paul: I know, I know. The only problem being that (a) he thinks I'm getting back with my ex-boyfriend, (b) he thinks I'll only hurt him, because (c) I've already hurt him and (d) someone else has already hurt him, which means that I'm hurting him even more. So (e) he doesn't trust me, and in all fairness, (g) every time I see him, I (h) want everything to be right again and I (i) want to kiss him madly. This means that (j) my feelings aren't going away anytime soon, but (k) his feelings don't look likely to budge, either. So either (l) I'm out of luck, (m) I'm out of hope, or (n) there's a way to make it up to him that I'm not thinking of. I could (o) beg, (p) plead, (q) grovel, or (r) give up. But, in order to do that, I would have to sacrifice my (s) pride, (t) reputation, and (u) self-respect, even though (v) I have very little of them left and (w) it probably wouldn't work anyway. As a result, I am (x) lost, (y) clue-free, and (z) wondering if you have any idea whatsoever what I should do.

Even up until these final eons of time, we felt we could create anything. We could build ourselves a heaven. But why? We were Heaven already. Only in the very end did we try to build a S.O.U.L. That which would outlast V.E.M., outlast The Verse, outlast death. But it was impossible. Or we were too late. Though still the H.O.L.Y. tried. And built Hell instead.

Taking her slick palm, he flattened it once more. And then with his free hand, he signed against her skin in slow, precise positions: L.O.V.E.U.4.E.V.E.R

L= Lake Of Sorrows O= Ocean Of Tears V= Valley Of Death E= End Of Life

This computer-generated pangram contains six a's, one b, three c's, three d's, thirty-seven e's, six f's, three g's, nine h's, twelve i's, one j, one k, two l's, three m's, twenty-two n's, thirteen o's, three p's, one q, fourteen r's, twenty-nine s's, twenty-four t's, five u's, six v's, seven w's, four x's, five y's, and one z.

Did I mention that I think I’m in love with him? Because I think am. Soul-crushing, heart-stealing, life-changing, guilt-free L.O.V.E in love with him.

I know you better then you know, you can fight but it's not over. I say to stop but you start to go, I guess that means it's L-O-V-E.

LOVE: L-let go and O-overcome through V-voiced E-encouragement.

I have the ‘L’. You have the ‘O’. Fate has the ‘V’. Together we have the ‘E’. How then can we deny we are in LOVE?

THE COLONIES OF AMERICA C L O U D . M E D I T E C H . D E S C O N . E V E R G R E E N A FREE STATE IS A CORPORATE STATE   Abruptly

Helpless as a burning city, / how can I ignore that the extremes / of pleasure are fire storms / that leave a vacuum into which / dangerous feelings (tenderness, / affection, l o v e) may rush / like gale force winds.

Take a bar of metal and put a single notch in it. The two lengths thus defined have a relationship that can be expressed as the ratio between them. In theory, therefore, any rational number can be expressed with a single mark on a bar of metal. Using a simple alphabetic code, a mark that calculated to a ratio of .1215225 could be read as 12-15-22-5, or “l-o-v-e.” The complete plays of Shakespeare could be written in a single mark, if it were possible to measure accurately enough.

L O V E is Feeling Another S o u l. It is L O V E that doesn't need words. It is simply hearing another even in silence and communicating in an unheard invisible language. An invisible thread connecting dots of vibes, energy, and happy feelings.

V-e-r-y s-l-o-w-l-y, David explained that without slates on the roof, the rain would get in. In their way, they were just as important as walls. Dr. Moberley asked David if he was afraid of the rain getting in. David told him that he didn't like getting wet. It wasn't so bad outside, especially if you were dressed for it, but most people didn't dress for rain indoors.

Preacher walks away and stands for a spell staring out the cell window with his long, skinny hands folded behind him. Ben looks at those hands and shivers. What kind of a man would have his fingers tattooed that way? he thinks. The fingers of the right hand, each one with a blue letter beneath the gray, evil skin—L—O—V—E. And the fingers of the left hand done the same way only now the letters spell out H—A—T—E. What kind of a man? What kind of a preacher?

The first letter was a “w,” the second an “e.” Then there was a gap. An “a” followed, then a “p,” an “o,” and an “l.” Marvin paused for a rest. After a few moments they resumed and let him see the “o,” the “g,” the “i,” the “z,” and the “e.” The next two words were “for” and “the.” The last one was a long one, and Marvin needed another rest before he could tackle it. It started with “i,” then “n,” then “c.” Next came an “o” and an “n,” followed by a “v,” an “e,” another “n,” and an “i.” After a final pause, Marvin gathered his strength for the last stretch. He read the “e,” the “n,” the “c,” and at last the final “e,” and staggered back into their arms.

here in the dark, dusty corners of my mind I feel a strange relief. I am always welcome here in my l o n e l i n e s s , in my s a d n e s s in this abyss, there is a rhythm I remember. The steady drop of tears, the temptation to retreat, the shadow of my past the life I choose to forget has not w i l l n e v e r e v e r f o r g e t me

L-EVELS O-F V-ARYING E-MOTIONS BEING IN LOVE IS ALWAYS A COMPLICATED RELATIONSHIP!

L=lot O= of V=virtual E=emotions

A, B, C, Č, Ć, D, Đ, DŽ, E, F, G, H, I, J, K, L, M, Ne ponašam se za pjesmu, NJ, O, P, R, S, Š, T, U, V, Z, Ž Da li da napišem pjesmu ili ne?

Everyone is entitled to making bad decisions from time to time, but the true test is in how you handle things after those decisions have been made.

A b c d e f g h I j k l m n o p q r s t v w x y z Did I miss something? Yes! I missed u :(

For now, the Simple Daily Practice means doing ONE thing every day. Try any one of these things each day: A) Sleep eight hours. B) Eat two meals instead of three. C) No TV. D) No junk food. E) No complaining for one whole day. F) No gossip. G) Return an e-mail from five years ago. H) Express thanks to a friend. I) Watch a funny movie or a stand-up comic. J) Write down a list of ideas. The ideas can be about anything. K) Read a spiritual text. Any one that is inspirational to you. The Bible, The Tao te Ching, anything you want. L) Say to yourself when you wake up, “I’m going to save a life today.” Keep an eye out for that life you can save. M) Take up a hobby. Don’t say you don’t have time. Learn the piano. Take chess lessons. Do stand-up comedy. Write a novel. Do something that takes you out of your current rhythm. N) Write down your entire schedule. The schedule you do every day. Cross out one item and don’t do that anymore. O) Surprise someone. P) Think of ten people you are grateful for. Q) Forgive someone. You don’t have to tell them. Just write it down on a piece of paper and burn the paper. It turns out this has the same effect in terms of releasing oxytocin in the brain as actually forgiving them in person. R) Take the stairs instead of the elevator. S) I’m going to steal this next one from the 1970s pop psychology book Don’t Say Yes When You Want to Say No: when you find yourself thinking of that special someone who is causing you grief, think very quietly, “No.” If you think of him and (or?) her again, think loudly, “No!” Again? Whisper, “No!” Again, say it. Louder. Yell it. Louder. And so on. T) Tell someone every day that you love them. U) Don’t have sex with someone you don’t love. V) Shower. Scrub. Clean the toxins off your body. W) Read a chapter in a biography about someone who is an inspiration to you. X) Make plans to spend time with a friend. Y) If you think, “Everything would be better off if I were dead,” then think, “That’s really cool. Now I can do anything I want and I can postpone this thought for a while, maybe even a few months.” Because what does it matter now? The planet might not even be around in a few months. Who knows what could happen with all these solar flares. You know the ones I’m talking about. Z) Deep breathing. When the vagus nerve is inflamed, your breathing becomes shallower. Your breath becomes quick. It’s fight-or-flight time! You are panicking. Stop it! Breathe deep. Let me tell you something: most people think “yoga” is all those exercises where people are standing upside down and doing weird things. In the Yoga Sutras, written in 300 B.C., there are 196 lines divided into four chapters. In all those lines, ONLY THREE OF THEM refer to physical exercise. It basically reads, “Be able to sit up straight.” That’s it. That’s the only reference in the Yoga Sutras to physical exercise. Claudia always tells me that yogis measure their lives in breaths, not years. Deep breathing is what keeps those breaths going.

They found a coin and helped him to the telescope. He complained and insulted them, but they helped him look at each individual letter in turn. The first letter was a 'w,' the second an 'e.' Then there was a gap. An 'a' followed, then a 'p,' an 'o,' and an 'l.' Marvin paused for a rest. After a few moments they resumed and let him see the 'o,' the 'g,' the 'i,' the 'z,' and the 'e.' The next two words were 'for' and 'the.' The last one was a long one, and Marvin needed another rest before the could tackle it. It started with 'i,' then 'n,' then 'c.' Next came an 'o' and an 'n,' followed by a 'v,' an 'e,' another 'n,' and an 'i.' After a final pause, Marvin gathered his strength for the last stretch. He read the 'e,' the 'n,' the 'c,' and at last the final 'e,' and staggered back into their arms. 'I think,' he murmured at last from deep within his corroding, rattling thorax, 'I feel good about it.' The lights went out in his eyes for absolutely the very last time ever.

Io mi diverto ad avere trent’anni, io me li bevo come un liquore i trent’anni: non li appassisco in una precoce vecchiaia ciclostilata su carta carbone. Ascoltami, Cernam, White, Bean, Armstrong, Gordon, Chaffee: sono stupendi i trent’anni, ed anche i trentuno, i trentadue, i trentatré, i trentaquattro, i trentacinque! Sono stupendi perché sono liberi, ribelli, fuorilegge, perchè è finita l’angoscia dell’attesa, non è incominciata la malinconia del declino, perché siamo lucidi, finalmente, a trent’anni! Se siamo religiosi, siamo religiosi convinti. Se siamo atei, siamo atei convinti. Se siamo dubbiosi, siamo dubbiosi senza vergogna. E non temiamo le beffe dei ragazzi perché anche noi siamo giovani, non temiamo i rimproveri degli adulti perchè anche noi siamo adulti. Non temiamo il peccato perché abbiamo capito che il peccato è un punto di vista, non temiamo la disubbidienza perché abbiamo scoperto che la disubbidienza è nobile. Non temiamo la punizione perché abbiamo concluso che non c’è nulla di male ad amarci se ci incontriamo, ad abbandonarci se ci perdiamo: i conti non dobbiamo più farli con la maestra di scuola e non dobbiamo ancora farli col prete dell’olio santo. Li facciamo con noi stessi e basta, col nostro dolore da grandi. Siamo un campo di grano maturo, a trent’anni, non più acerbi e non ancora secchi: la linfa scorre in noi con la pressione giusta, gonfia di vita. È viva ogni nostra gioia, è viva ogni nostra pena, si ride e si piange come non ci riuscirà mai più, si pensa e si capisce come non ci riuscirà mai più. Abbiamo raggiunto la cima della montagna e tutto è chiaro là in cima: la strada per cui siamo saliti, la strada per cui scenderemo. Un po’ ansimanti e tuttavia freschi, non succederà più di sederci nel mezzo a guardare indietro e in avanti, a meditare sulla nostra fortuna: e allora com’è che in voi non è così? Com’è che sembrate i miei padri schiacciati di paure, di tedio, di calvizie? Ma cosa v’hanno fatto, cosa vi siete fatti? A quale prezzo pagate la Luna? La Luna costa cara, lo so. Costa cara a ciascuno di noi: ma nessun prezzo vale quel campo di grano, nessun prezzo vale quella cima di monte. Se lo valesse, sarebbe inutile andar sulla Luna: tanto varrebbe restarcene qui. Svegliatevi dunque, smettetela d’essere così razionali, ubbidienti, rugosi! Smettetela di perder capelli, di intristire nella vostra uguaglianza! Stracciatela la carta carbone. Ridete, piangete, sbagliate. Prendetelo a pugni quel Burocrate che guarda il cronometro. Ve lo dico con umilità, con affetto, perché vi stimo, perché vi vedo migliori di me e vorrei che foste molto migliori di me. Molto: non così poco. O è ormai troppo tardi? O il Sistema vi ha già piegato, inghiottito? Sì, dev’esser così.

A - ALPHA B - BRAVO C - CHARLIE D - DELTA E - ECHO F - FOXTROT G - GOLF H - HOTEL I - INDIA J - JULIETT K - KILO L - LIMA M - MIKE N - NOVEMBER O - OSCAR P - PAPA Q - QUEBEC R - ROMEO S - SIERRA T - TANGO U - UNIFORM V - VICTOR W - WHISKEY       X - X-RAY Y - YANKEE Z - ZULU

I love you.’ ‘Bravely said – though I had to screw it out of you like a cork out of a bottle. Why should that phrase be so difficult? I – personal pronoun, subjective case; L – O – V – E, love, verb, active, meaning – Well, on Mr Squeers’s principle, go to bed and work it out.’  

From his beach bag the man took an old penknife with a red handle and began to etch the signs of the letters onto nice flat pebbles. At the same time, he spoke to Mondo about everything there was in the letters, about everything you could see in them when you looked and when you listened. He spoke about A, which is like a big fly with its wings pulled back; about B, which is funny, with its two tummies; or C and D, which are like the moon, a crescent moon or a half-full moon; and then there was O, which was the full moon in the black sky. H is high, a ladder to climb up trees or to reach the roofs of houses; E and F look like a rake and a shovel; and G is like a fat man sitting in an armchair. I dances on tiptoes, with a little head popping up each time it bounces, whereas J likes to swing. K is broken like an old man, R takes big strides like a soldier, and Y stands tall, its arms up in the air, and it shouts: help! L is a tree on the river's edge, M is a mountain, N is for names, and people waving their hands, P is asleep on one paw, and Q is sitting on its tail; S is always a snake, Z is always a bolt of lightning, T is beautiful, like the mast on a ship, U is like a vase, V and W are birds, birds in flight; and X is a cross to help you remember.

I must admit though that I too, like Shelby, find the prospect of this Hunt intriguing.’ ‘Yeah, well, it’s all well and good for you wannabe ninjas,’ Otto said with a smile. ‘Some of us actually don’t find the idea of being chased through the wilderness by Raven and a bunch of G.L.O.V.E. goons particularly exciting.

Questo ucciderà quello. Il libro ucciderà l’edificio. L’invenzione della stampa è il più grande avvenimento della storia. E’ la rivoluzione madre. E’ il completo rinnovarsi del modo di espressione dell’umanità, è il pensiero umano che si spoglia di una forma e ne assume un’altra, è il completo e definitivo mutamento di pelle di quel serpente simbolico che, da Adamo in poi, rappresenta l’intelligenza. Sotto forma di stampa, il pensiero è più che mai imperituro. E’ volatile, inafferrabile, indistruttibile. Si fonde con l’aria. Al tempo dell’architettura, diveniva montagna e si impadroniva con forza di un secolo e di un luogo. Ora diviene stormo di uccelli, si sparpaglia ai quattro venti e occupa contemporaneamente tutti i punti dell’aria e dello spazio.. Da solido che era, diventa vivo. Passa dalla durata all’ immortalità. Si può distruggere una mole, ma come estirpare l’ubiquità? Venga pure un diluvio, e anche quando la montagna sarà sparita sotto i flutti da molto tempo, gli uccelli voleranno ancora; e basterà che solo un’arca galleggi alla superficie del cataclisma, ed essi vi poseranno, sopravvivranno con quella, con quella assisteranno al decrescere delle acque, e il nuovo mondo che emergerà da questo caos svegliandosi vedrà planare su di sé, alato e vivente, il pensiero del mondo sommerso. Bisogna ammirare e sfogliare incessantemente il libro scritto dall'architettura, ma non bisogna negare la grandezza dell'edificio che la stampa erige a sua volta. Questo edificio è colossale. E’ il formicaio delle intelligenze. E’ l’alveare in cui tutte le immaginazioni, queste api dorate, arrivano con il loro miele. L’edificio ha mille piani. Sulle sue rampe si vedono sbucare qua e là delle caverne tenebrose della scienza intrecciantisi nelle sue viscere. Per tutta la sua superficie l’arte fa lussureggiare davanti allo sguardo arabeschi, rosoni, merletti. La stampa, questa macchina gigante che pompa senza tregua tutta la linfa intellettuale della società, vomita incessantemente nuovi materiali per l’opera sua. Tutto il genere umano è sull’ impalcatura. Ogni spirito è muratore. Il più umile tura il suo buco o posa la sua pietra. Certo, è anche questa una costruzione che cresce e si ammucchia in spirali senza fine, anche qui c’è confusione di lingue, attività incessante, lavoro infaticabile, concorso accanito dell’umanità intera, rifugio promesso all’ intelligenza contro un nuovo diluvio, contro un’invasione di barbari. E’ la seconda torre di Babele del genere umano." - Notre-Dame de Paris, V. Hugo

Nulla v’è di così insensibile, brutale o scatenato dalla rabbia che la musica, finché se ne prolunghi l’eco, non trasformi nella sua stessa natura. Colui che non può contare su alcuna musica dentro di sé, e non si lascia intenerire dall’armonia concorde di suoni dolcemente modulati, è pronto al tradimento, agli inganni e alla rapina: i moti dell’animo suo sono oscuri come la notte, e i suoi affetti tenebrosi come l’Erebo. Nessuno fidi mai in un uomo simile.

Only the fool would take trouble to verify that his sentence was composed of ten a’s, three b’s, four c’s, four d’s, forty-six e’s, sixteen f’s, four g’s, thirteen h’s, fifteen i’s, two k’s, nine l’s, four m’s, twenty-five n’s, twenty-four o’s, five p’s, sixteen r’s, forty-one s’s, thirty-seven t’s, ten u’s, eight v’s, eight w’s, four x’s, eleven y’s, twenty-seven commas, twenty-three apostrophes, seven hyphens and, last but not least, a single !” —Lee Sallows

A peels an apple, while B kneels to God, C telephones to D, who has a hand On E’s knee, F coughs, G turns up the sod For H’s grave, I do not understand But J is bringing one clay pigeon down While K brings down a nightstick on L’s head, And M takes mustard, N drives to town, O goes to bed with P, and Q drops dead, R lies to S, but happens to be heard By T, who tells U not to fire V For having to give W the word That X is now deceiving Y with Z, Who happens, just now to remember A Peeling an apple somewhere far away.

Lo vostro fermo dir fino ed orrato approva ben ciò bon ch’om di voi parla, ed ancor più, ch’ogni uom fora gravato di vostra loda intera nominarla; che ’l vostro pregio in tal loco è poggiato, che propiamente om nol poria contarla: però qual vera loda al vostro stato crede parlando dar, dico disparla. Dite ch’amare e non essere amato ene lo dol che più d’Amore dole, e manti dicon che più v’ha dol maggio: onde umil prego non vi sia disgrato vostro saver che chiari ancor, se vole, se ’l vero, o no, di ciò mi mostra saggio.

Cea mai minunată femeie din lume este cea care te iubeşte cu adevărat şi pe care-o iubeşti cu adevărat. Nimic altceva nu contează. Odată, pe vremea liceului, umblam pe bulevard cu un prieten, doi puşti zăluzi şi frustraţi care dădeau note «gagicilor» şi vorbeau cu atât mai scabros cu cât erau, de fapt, mai inocenţi erotic. Ce fund are una, ce balcoane are alta... Femeile nu erau nimic altceva pentru noi decât nişte obiecte de lux, ca automobilele lustruite din vitrinele magazinelor «Volvo» sau «Maserati»: nu ne imaginam cu adevărat că vom avea şi noi una vreodată. Prin dreptul cinematografului Patria am zărit o tipă trăznitoare. Am rămas înlemniţi: ce pulpe în ciorapi de plasă neagră, ce fund rotund şi ce mijloc subţire, ce ţoale pe ea, ce plete de sârmă roşie, răsucită în mii de feluri... Ne-am învârtit în jurul ei ca s-o vedem şi din faţă: cum putea avea aşa pereche de ţâţe, aşa de perfecte cum numai în albumele de artă — care pe-atunci ne ţineau loc de Penthouse—mai văzuserăm? Pentru cine era o astfel de fiinţă, cum putea fi o noapte de sex cu ea? Până la urmă ne-am aşezat la coadă la bilete, fără s-o scăpăm din ochi şi fără să-ncetăm comentariile. Când, îl auzim pe unul, un tip destul de jegos care stătea şi el la coadă, mâncând seminţe, înaintea noastră: «E bună paraşuta asta, nu? V-ar place şi vouă, ciutanilor... Da' ascultaţi-mă pe mine, c-am fumat destule ca ea: cât o vedeţi de futeşă, să ştiţi că e pe undeva un bărbat sătul de ea până peste cap! Poa'să fie cea mai mişto din lume, poa'să fie şi Brijibardo, că tot i-e drag vreunuia de ea ca mie de nevastă-mea...» Am fost mult mai şocat de remarcile astea decât mi-aş fi imaginat. Cum să te plictiseşti de frumuseţea însăşi, de neatins şi de neconceput? De cea pentru care ţi-ai da şi pielea de pe tine? Ce ar putea dori un bărbat mai mult decât să-şi poată trece braţul în jurul mijlocului ei, să poată privi minute-n şir în ochii ei, să o întindă încetişor pe pat... Să o scoată din învelişul ei de dantelă mătăsoasă... De-aici încolo imaginaţia mea se bloca, nu-mi puteam închipui cum e să faci dragoste. De câte ori mă gândeam cum ar fi, vedeam doar un ocean roz care se răsuceşte asupra ta şi te sufocă... Am cunoscut apoi femei reale, femei imaginare, femei din vis, femei din cărţi, femei din reclame, femei din filme, femei din videoclipuri. Femei din revistele porno. Fiecare altfel şi fiecare cu altceva de oferit. M-am îndrăgostit de câteva şi de fiecare dată a fost la fel: primul semn că aş putea-o iubi a fost mereu că nu m-am putut gândi, văzând-o, «cât de futeşă e». Chiar dacă era. Bărbaţii au creierul impregnat de hormoni. Nici cel mai distins intelectual nu e altfel, până şi el, la orice vârstă, îşi imaginează cum ar face-o cu fata plictisită, necunoscută, de lângă el. Dar când cunoşti cea mai minunată femeie din lume, care e cea pe care o poţi iubi, semnul este, trebuie să fie, că nici pulpele, nici «balcoanele» nu se mai văd, de parcă hormonii sexului şi-ai agresivităţii s-ar retrage din creierul tău tumefiat şi l-ar lăsa inocent ca un creier de copil şi translucid ca o corniţă de melc. Facem sex cu un creier de bărbat, dar iubim cu unul de copil, încrezător, dependent, dornic de a da şi a primi afecţiune. Femeile minunate din viaţa mea, toate cele pe care le-am iubit cu adevărat şi care-au răspuns cu dragoste dragostei mele, au fost într-un fel necorporale, au fost bucurie pură, nevroză pură, experienţă pură. Senzualitatea, uneori dusă până foarte departe, nu a fost decât un ingredient într-o aventură complexă şi epuizantă a minţii. Pentru mine nu există, deci, «cea mai minunată» în sensul de 90-60-90, nici în cel de blondă, brună sau roşcată, înaltă sau minionă, vânzătoare sau poetă. Cea mai minunată este cea cu care am putut avea un copil virtual numit «cuplul nostru», «dragostea noastră».

Just as He had been doing even before the moment I consciously embarked on this journey, He revealed to me that it was all about love. It always has been—before the foundations of the earth—and it always will be—throughout eternity. The answers I was seeking were found in love, the healing I desperately needed also found in love. The love I sought and so desperately wanted to give was enabled, empowered, and actualized by His divine love. So nothing remains but for me to LOVE as an expression of my appreciation for His love for me: L-live an O-openly V-virtuous E-existence.

It won't work. You see, he is a liar and a thief. And he's been one for too long. He can't retire now. In addition to which. He has become, I'm afraid, a hack.' 'He may be all those things but she knows he's not.' 'What gives her that curious idea?' 'She's been with him constantly for the last few days. She's seen him shaking with terror, exhausted, ready to quit. She's watched him pull himself together again and she's also seen him be warm and tender. And funny. Not famous-international-wit funny but really funny.' 'Do you think she's an idiot? Do you think she doesn't know what kind of man he is? Or what he needs?' 'And what he needs is L-O-V-E? Uh-uh it's too late. He is 43 years old. Or will be this October. He's been married twice, both times disastrously and there have been too many years of... too much dough, too much bad writing and too much whiskey. He's got nothing left inside to give. Even if he could, which he can't.' 'But that's not true. You can, you have. I just know it.' 'No, you don't. It's lousy. In any case, the problem is you're not in love with the script. You're in love with me. And why shouldn't you be? When suddenly, waltzing into your life comes this charming and relatively handsome stranger. Me. Smooth as silk, with a highly practised line of chatter, specifically designed to knock relatively unsophisticated chicks like you Miss Simpson, right on their ears. Which I'm terribly afraid I've done. Well if it's the last decent thing I do in this world, and it very well may be, I'm going to fix that. I'm going to send you packing Miss Simpson before I cause you serious and irrevocable harm. You want the truth? Of course you don't. I'll give it to you anyway. I do not give one damn about anything.

A – Appy Chappy Noodle B – Booboo Belly Bubbles C – Captain Cheeky Chips D – Dizzy Doopsy Doodle E – Etsy Petsy Tootsie F – Furry Tickle Tilly G – Gummy Bunny Buttercup H – Hippy Wibbly Wobbly I – Iggy Biggy Baloo J – Jelly Jolly Jumbo K – Kissy Missy Munchkin L – Lazy Pippin Pupcake M – Moody Minty Monster N – Nutty Noodle Ninja O – Otty Chotty Chip P – Pickled Pepper Pin Q – Quinkle Choco Chap R – Rosy Nosy Muffin S – Silly Sugar Snaps T – Twinkle Tummy Tickle U – Upsy Nupsy Pumpkin V – Vanilla Clumsy Cookie W – Wiggly Wobbly Jelly X – Xippy Chip Cherry Y – Yummy Pummy Peach Z – Zinky Pinky Plum

POMPIERUL: Nu vreţi să vă spun nişte poveşti? DOAMNA SMITH: Vai, cum să nu, sunteţi o comoară. (îl îmbrăţişează.) DOMNUL SMITH, DOAMNA MARTIN, DOMNUL MARTIN: Da, da, poveşti, bravo, bravo! (Aplaudă.) POMPIERUL: Interesant e că poveştile pompierilor sunt toate adevărate şi trăite. POMPIERUL: Vorbesc despre lucruri pe care le-am trăit pe pielea mea. Realitatea şi numai realitatea. Nimic din cărţi. DOMNUL MARTIN: Aşa e, nu în cărţi găseşti adevărul, ci în viaţă. DOAMNA SMITH: Daţi-i drumul! DOMNUL MARTIN: Daţi-i drumul! DOAMNA MARTIN: Linişte, începe. POMPIERUL tuşeşte de mai multe ori: Iertaţi-mă, dar nu vă mai uitaţi aşa la mine. Mă jenez. Ştiţi că sunt timid. DOAMNA SMITH: Ce comoară de om! (Îl îmbrăţişează.) POMPIERUL: Încerc totuşi să încep. Dar promiteţi-mi că nu ascultaţi. DOAMNA MARTIN: Păi, dacă nu ascultăm, n-auzim nimic. POMPIERUL: La asta nu m-am gândit! DOAMNA SMITH: V-am zis eu: are suflet de copil. DOMNUL MARTIN, DOMNUL SMITH: Vai ce copil mic şi scump! (îl îmbrăţişează.) DOAMNA MARTIN: Curaj. POMPIERUL: Bine. (Tuşeşte, apoi începe cu o voce tremu-rând de emoţie.) Câinele şi boul, fabulă experimentală: „într-o bună zi, alt bou l-a întrebat pe alt câine: «Tu de ce nu ţi-ai înghiţit trompa? — Pardon, i-a răspuns câinele, am crezut că-s elefant.»

Beneath the table, Ryder releases my hand and lays it open in my lap, palm up. And then I feel him tracing letters on my palm with his fingertip. I. L. O. V. E. Y.O.U. I can’t help myself--I shiver. I shiver a lot when Ryder’s around, it turns out. He seems to have that effect on me. “Are you cold, Jemma?” Laura Grace asks me. “Ryder, go get her a sweatshirt or something. You two are done eating, anyway. Go on. Take her into the living room and light the fire.” “Nah, I’m fine,” I say, just because I know the old Jemma would have argued. “Well, go work on your project, then. It’s warmer in the den.” “My room’s like an oven,” Ryder deadpans, and I have to stifle a laugh, pretending to cough instead.

I should have listened to all those old-school government types, but I didn't. The ones - I had formerly written off as "crazy" or conspiratorial - THOSE ones, that ended up being right ----- about everything. I guess... I just never believed there were nefarious agencies working behind the public government apparatus that were intent on consolidating power and running roughshod over anyone who opposed them. I suppose.. I thought, sure, maybe that group DOES exist... but I was young and too busy living my life, or trying to, before it was rudely, and shockingly interrupted BY these rogue groups... to ever believe they WERE real. __ Until I encountered them. And had to go up against them. THE SHADOW GOVERNMENT. T H E R E A L G O V E R N M E N T.

Era o noapte minunată, cum numai în tinereţe pot fi nopţile, iubite cititorule. Bolta înstelată era atât de luminoasă, încât, privind-o, te întrebai fără să vrei: cum e cu putinţă oare, ca sub firmamentul acesta de vrajă să mai existe şi oameni posomorâţi ori cu toane? E foarte tinerească, desigur, şi această întrebare, iubite cititorule, deie Domnul ca ea să-ţi însenineze cât mai des sufletul! Alunecând însă cu gândul la feluriţi oameni îmbufnaţi şi cu toane, mi-am amintit şi de starea mea sufletească în tot cursul acelei zile. Un sentiment ciudat de înstrăinare puse pe nesimţite stăpânire pe mine, chiar din zori. Încercam senzaţia penibilă a omului însingurat care deodată se simte părăsit şi uitat de toţi. Oricine este în drept, fireşte, să mă întrebe: dar cine erau aceşti „toţi"? de vreme ce, în cei opt ani de când locuiesc aici, la Petersburg, n-am reuşit să leg aproape nici o cunoştinţă. Şi ce rost ar avea, la ce mi-ar folosi de fapt asemenea cunoştinţe, când, fără să fi cunoscut pe cineva direct, am ajuns să cunosc aproape tot Petersburgul! De aceea am şi avut impresia că mă pără¬sesc toţi, când oraşul întreg s-a ridicat deodată cu tot calabalâcul, pornind într-un exod grăbit spre localităţile de vilegiatură din împrejurimile capitalei. Îngrozit la gândul că rămân singur, am hoinărit trei zile la rând pe străzi, pradă unei tristeţi cople¬şitoare şi fără a izbuti să-mi dau seama de ceea ce se petrece cu mine. Fie că mergeam pe Bulevardul Nevski, fie că străbăteam parcul sau rătăceam de-a lungul cheiului — nu mai întâlneam acum nici un chip cunoscut, nici unul din oamenii aceia cu care mă obişnuisem a da ochii în cutare loc, la cutare oră, ani de-a rândul. Ei nu mă cunoscuseră, desigur, dar eu îi cunoşteam... Îi cunoşteam de aproape, căci le studiasem atât de bine chipurile, încât am ajuns să le admir când sunt voioase şi mă simt tare abătut când le văd întunecate. Am ajuns chiar să leg un fel de prietenie cu un bătrânel, pe care, nu e zi de la Dumnezeu, să nu-l întâlnesc, la aceeaşi oră, pe Fontanka. Are o înfăţişare atât de gravă şi e atât de cufundat în gânduri! Tot timpul mormăie ceva pe sub nas, gesticulează cu mâna stângă, iar în dreapta ţine un baston lung, noduros, cu măciulia aurită. Chiar şi el m-a observat şi manifestă faţă de mine o simpatie sinceră. Sunt convins că, dacă s-ar întâmpla să nu fiu la ora obişnuită şi pe locul ştiut de pe Fontanka, l-ar cuprinde ipohondria. Iată de ce câteodată aproape că ne şi salutăm, mai ales când amândoi suntem în bună dispoziţie. Mai deunăzi, după ce nu ne văzusem două zile la rând, întâlnindu-ne a treia zi, printr-o pornire spontană, duserăm involuntar mâinile la pălărie; ne oprirăm totuşi la timp, stăpânindu-ne gestul şi trecurăm cu simpatie unul pe lângă celălalt. La fel de bine îmi sunt cunoscute şi casele. Când trec pe stradă, fiecare parcă m-ar întâmpina cu aerul că vrea să-mi iasă în cale, mă priveşte cu toate ferestrele şi doar că nu-mi spune: „Bună ziua! Cum vă mai simţiţi? Cât despre mine, mulţumesc lui Dumnezeu, sunt bine sănătoasă, iar pe la începutul lunii am să mai capăt un etaj"; sau: „Cum o duceţi cu sănătatea? Eu de mâine intru în reparaţie" (...) Sau, n-am să uit niciodată întâmplarea cu o căsuţă foarte drăguţă, de culoare roz-pal. Era o căsuţă de zid, zveltă şi cochetă, şi mă privea cu atâta prietenie, iar la vecinele ei grosolane şi greoaie se uita atât de semeaţă, încât inima-mi tresaltă de bucurie ori de câte ori mi se întâmpla să trec pe lângă ea. Dar săptămâna trecută, având drum pe acea stradă şi aruncându-mi privirea spre prietena mea, o auzii căinându-se amarnic: „Priveşte, mă vopsesc în galben !" Mizerabilii! Nu-i cruţaseră nici coloanele, nici cornişele. Prietena mea se îngălbenise ca un canar. De supărare, simţii în gură gust de fiere şi nici până acum nu mi-am găsit puteri destule ca să mai dau ochi cu sărmana mea prietenă. (...)Aşadar, cititorule cred că înţelegi cam în cel fel cunosc eu tot oraşul Petersburg. youtubecom/watch?v=Fa5EVxyS7QM&

PSALM 91 He who dwells in  a the shelter of the Most High         will abide in  b the shadow of the Almighty. 2    I will say [1] to the LORD, “My  c refuge and my  d fortress,         my God, in whom I  e trust.”     3 For he will deliver you from  f the snare of the fowler         and from the deadly pestilence. 4    He will  g cover you with his pinions,         and under his  h wings you will  i find refuge;         his  j faithfulness is  k a shield and buckler. 5     l You will not fear  m the terror of the night,         nor the arrow that flies by day, 6    nor the pestilence that stalks in darkness,         nor the destruction that wastes at noonday.     7 A thousand may fall at your side,         ten thousand at your right hand,         but it will not come near you. 8    You will only look with your eyes         and  n see the recompense of the wicked.     9 Because you have made the LORD your  o dwelling place—         the Most High, who is my  c refuge [2]— 10     p no evil shall be allowed to befall you,          q no plague come near your tent.     11  r For he will command his  s angels concerning you         to  t guard you in all your ways. 12    On their hands they will bear you up,         lest you  u strike your foot against a stone. 13    You will tread on  v the lion and the  w adder;         the young lion and  x the serpent you will  y trample underfoot.     14 “Because he  z holds fast to me in love, I will deliver him;         I will protect him, because he  a knows my name. 15    When he  b calls to me, I will answer him;         I will be with him in trouble;         I will rescue him and  c honor him. 16    With  d long life I will satisfy him         and  e show him my salvation.

Deoarece concepția imortalității sufletului exprimă probabil faptul că oamenii țin la viață, precum și atașamentul față de morții lor, a crede că pe lumea cealaltă sufletul își păstrează caracterul de aici al persoanei e doar o tradiție iluzorie și întristătoare; auzind că omul ia cu el pe lumea cealaltă nu numai înfățișarea din timpul vieții, dar până și sentimentele de dragoste și ură, că, deși separați de moarte, părinții și copiii ar rămâne părinți și copii, iar frații ar trăi mai departe acolo în aceeași relație, că spiritele morților în Occident descriu în general o lume a umbrelor asemănătoare cu societatea de aici, mie, dimpotrivă, mi se pare foarte tristă tradiția atașării de o existență care nu respectă decât ființa umană. Și în antichitate pitagoreicii credeau că sufletele celor răi vor trebui să sufere pe lumea cealaltă, înghesuite în corpuri de dobitoace sau păsări. În a treia zi, când sângele nu se uscase încă bine pe cruce, Isus Christos s-a urcat la Cer, iar trupul Domnului a dispărut. „…iată doi bărbați au stat înaintea lor, în veșminte strălucitoare. Și înfricoșându-se ele și plecându-și fețele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutați pe Cel viu între cei morți? Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceți-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea, zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat pe mâinile oamenilor păcătoși și să fie răstignit, iar în a treia zi să învieze.”68 Când Raymond l-a întâlnit în Ceruri, Isus Christos purta o haină de lumină, la fel cu cei doi. Și nu numai Christos, dar toți oamenii în tărâmul spiritelor au veșminte țesute din lumină. Era convins că sunt haine făcute de acele spirite din propriul suflet,cu alte cuvinte, că viața spirituală dusă pe Pământ devine veșmântul lor după moarte. În relatarea lui se ascunde o concepție morală din această lume. La fel ca în lumea de dincolo buddhistă, și în cea descrisă de Raymond sunt șapte nivele, iar sufletele, pe măsură ce evoluează, le urcă unul câte unul.

You’re just pushing your food around, aren’t you? You’ve barely taken two bites. I thought you loved Lou’s Cornish hens.” “I do. I’m sorry. All I can think about is that English project due this week.” I look over at Ryder with a faux scowl. “We’re already way behind--you’ve always got some excuse. We should probably work on it tonight.” “Probably so,” Ryder says with an exasperated-sounding sigh. “That’s the third project the two of you have been paired up on,” Mama says, shaking her head. “I hope you two can behave well enough to get your work done properly. No more arguing like the last time.” We’d pretended to fight over a calculus project. Yes, a calculus project. Is there really any such thing? “We’re trying really hard to behave,” I say, shooting Ryder a sidelong glance. “Right?” His cheeks pinken deliciously at the innuendo. I love it when Ryder blushes. Totally adorable. “Right,” he mumbles, his gaze fixed on his lap. Laura Grace gives us both a pointed look. “You two better learn to get along, you hear? You’re going to be spending a lot of time together for the next four years.” Four years. Just the two of us--away from our meddling mamas. I have to bite my lip to force back the smile that’s threatening to give us away. “She’s right,” Mama says, nodding. “The only way I’m allowing Jemma to go to NYU is if she promises not to go off campus without Ryder to escort her.” Escort me? What is it, the 1950s or something? Besides, I don’t think she realizes that NYU isn’t a traditional campus. There’s no fences or gates or anything like that. I guess she’ll find out when she comes to visit over Thanksgiving, but by then it’ll be too late. That’s what she gets for not looking over the application materials I gave her. “Fine,” I say, trying to sound slightly annoyed. “I promise.” Beneath the table, Ryder releases my hand and lays it open in my lap, palm up. And then I feel him tracing letters on my palm with his fingertip. I. L. O. V. E. Y.O.U. I can’t help myself--I shiver. I shiver a lot when Ryder’s around, it turns out. He seems to have that effect on me.

Nici vântul și nici soarele nu sunt bune oricând, ci doar atunci când avem nevoie de ele: soarele ne bucură într-o zi geroasă, iar o adiere de vânt ne mângâie într-o zi prea călduroasă. Altminteri, oamenii mor și de prea mult vânt, așa cum mor de prea mult soare. Ca și căldura, ca și o adiere răcoroasă, milostenia se împlinește atunci când ajunge în mâinile care cu adevărat au nevoie de ea. Oamenii bogați își fac adeseori daruri scumpe între ei, dar bucuria unui sărac pentru o haină purtată e incomparabil mai mare. Milostenia adevărată umple de bucurie sufletul celui care dă chiar mai mult decât al celui ce primește, pentru că mai fericit este a da decât a lua. Iar dacă dăm unui om nemulțumitor, ni se amărăște inima, pentru că omul nemulțumitor amărăște totul în jur. Milostenia este o stare de suflet, nu contabilitate. Există oameni care împart daruri și bani cu regularitate, dar nu au învățat să fie milostivi. A fi milostiv nu înseamnă a împărți lumea în săraci și bogați, în orfani și celebrități. Nu există în lume oameni speciali față de care să ne manifestăm milostenia: milostenia îi vizează pe toți. Și cel sărac, și cel bogat au nevoie de milostenie în egală măsură, doar ceea ce le putem dărui este diferit. Până la urmă, nu dăm bani, nici mâncare, nici haine, ci ne dăruim pe noi înșine. Viața nu trebuie să fie alcătuită din zile în care facem donații la o casă de copii, cu poze aferente pentru FB și reztul zilelor în care suntem răutăcioși, aroganți, răzbunători cu oamenii pe care îi considerăm nevrednici de milostenie, asemeni nouă. Există oameni care au donat milioane de euro către case de copii, dar nu cunosc numele nici unui copil din acea casă, dar există o femeie de serviciu, sau un portar, sau un șofer care îi strigă ori de câte ori îi vede pe nume, iar noi știm că a fi strigat pe nume, într-un ceas de mare tristețe, este cel mai minunat lucru ce ni se poate întâmpla, cea mai mare milostenie. V-ați gândit vreodată ce rost mare au străinii în viața noastră? Cât de important este să fim milostivi și așezați la vorbă cu străinii: niciodată nu știi cu cine vorbești, pe cine mâhnești și ce va însemna asta în viața lui. Cu ai tăi te mai împaci, dar pe străin nu-l mai vezi și tămâi în amintirea lui așa rece, rău și supărăcios. Să rămânem buni în amintirea străinului care trece prin viața noastră!

Let love be genuine.  u Abhor what is evil; hold fast to what is good. 10 v Love one another with brotherly affection.  w Outdo one another in showing honor. 11Do not be slothful in zeal,  x be fervent in spirit, [7]  y serve the Lord. 12 z Rejoice in hope,  a be patient in tribulation,  b be constant in prayer. 13 c Contribute to the needs of the saints and  d seek to show hospitality. 14 e Bless those who persecute you; bless and do not curse them. 15 f Rejoice with those who rejoice, weep with those who weep. 16 g Live in harmony with one another.  h Do not be haughty, but associate with the lowly. [8]  i Never be wise in your own sight. 17 j Repay no one evil for evil, but  k give thought to do what is honorable in the sight of all. 18If possible, so far as it depends on you,  l live peaceably with all. 19Beloved,  m never avenge yourselves, but leave it [9] to the wrath of God, for it is written,  n “Vengeance is mine, I will repay, says the Lord.” 20To the contrary,  o “if your enemy is hungry, feed him; if he is thirsty, give him something to drink; for by so doing you will heap burning coals on his head.” 21Do not be overcome by evil, but overcome evil with good.

Desfășurarea prost orînduită a planului bine orînduit al vieții face ca rareori cel chemat să vină, și rar se-ntâmplă ca omul ce ți-e sortit să-l iubești să apară la ceasul potrivit iubirii. De puține ori natura spune bietelor ei făpturi 'Priviți!' atunci când privind poți ajunge la fericire; strigătului desperat al făpturii care întreabă 'Unde?' ea îi răspunde 'Aici!' doar atunci cînd aceasta ajunge să fie sătulă și obosită de jocul de-a v-ați-ascunselea. Am putea să ne întrebăm dacă o intuiție mai precisă și o înteracțiune mai strînsă a mecanismului social - care pentru moment ne scutură și ne aruncă de colo-colo - nu vor îndrepta aceste anacronisme atunci cînd omenirea va ajunge la apogeul progresului. Dar asemenea perfecțiune nu se poate prevedea, ea nu se poate nici măcar concepe ca posibilă. E de ajuns că în cazul de față, ca de altfel în milioane de alte cazuri, cei doi oameni care se întâlniseră nu erau jumătățile unui întreg desăvârșit care se întâlnesc în clipa potrivită. Una din jumătăți lipsea, rătăcind singură în lume și aștepînd să vină prea tîrziu. Și dintr-această amînare stîngace aveau să se iște griji, decepții, suferințe adînci, catastrofe și destine nemaipomenit de stranii.

The robot could no longer lift his head, had not read the message. They lifted his head, but he complained that his vision circuits had almost gone. They found a coin and helped him to the telescope. He complained and in-sulted them, but they helped him look at each individual letter in turn, The first letter was a “w”, the second an “e”. Then there was a gap. An “a” followed, then a “p”, an “o” and an “l”. Marvin paused for a rest. After a few moments they resumed and let him see the “o”, the “g”, the “i”, the “s” and the “e”. The next two words were “for” and “the”. The last one was a long one, and Marvin needed another rest before he could tackle it. It started with an “i”, then “n” then a “c”. Next came an “o” and an “n”, followed by a “v”, an “e”, another “n” and an “i”. After a final pause, Marvin gathered his strength for the last stretch. He read the “e”, the “n”, the “c” and at last the final “e”, and staggered back into their arms. “I think,” he murmured at last, from deep within his corroding rattling thorax, “I feel good about it.” The lights went out in his eyes for absolutely the very last time ever. Luckily, there was a stall nearby where you could rent scooters from guys with green wings.

The robot could no longer lift his head, had not read the message. They lifted his head, but he complained that his vision circuits had almost gone. They found a coin and helped him to the telescope. He complained and in- 159 sulted them, but they helped him look at each individual letter in turn, The first letter was a “w”, the second an “e”. Then there was a gap. An “a” followed, then a “p”, an “o” and an “l”. Marvin paused for a rest. After a few moments they resumed and let him see the “o”, the “g”, the “i”, the “s” and the “e”. The next two words were “for” and “the”. The last one was a long one, and Marvin needed another rest before he could tackle it. It started with an “i”, then “n” then a “c”. Next came an “o” and an “n”, followed by a “v”, an “e”, another “n” and an “i”. After a final pause, Marvin gathered his strength for the last stretch. He read the “e”, the “n”, the “c” and at last the final “e”, and staggered back into their arms. “I think,” he murmured at last, from deep within his corroding rattling thorax, “I feel good about it.” The lights went out in his eyes for absolutely the very last time ever. Luckily, there was a stall nearby where you could rent scooters from guys with green wings.

FAUST: Ah, Faust, hai solo un'ora di vita, poi sarai dannato per sempre. Fermatevi sfere del cielo che eternamente ruotate, che il tempo finisca e mezzanotte non venga mai. Occhio lieto della natura, sorgi, sorgi di nuovo e fai un giorno eterno, o fai che un'ora duri un anno, un mese, una settimana, un giorno, che Faust possa pentirsi e salvare l'anima. "O lente lente currite noctis equi". Le stelle ruotano, il tempo corre, l'orologio suonerà, verrà il demonio e Faust sarà dannato. Salirò fino a Dio! Chi mi trascina in basso? Guarda, il sangue di Cristo allaga il firmamento e una sola goccia mi salverebbe, metà d'una goccia. Ah, mio Cristo, non uncinarmi il cuore se nomino Cristo. Lo dirò di nuovo. Risparmiami, Lucifero. Dov'è? E' scomparso. Vedo Dio che stende il braccio e china la fronte minacciosa Montagne e colline, venite, franatemi addosso, nascondetemi all'ira terribile di Dio. No, no? Allora mi getto a capofitto nella terra: apriti, terra. No, non mi dà riparo. Stelle che regnavate alla mia nascita e che mi avete dato morte e inferno, risucchiatevi Faust come una nebbia nelle viscere di quelle nubi incinte, affinché, quando vomitate in aria, il corpo cada dalle bocche fumose ma l'anima salga al cielo. (L'orologio suona) Ah, mezz'ora è passata. Presto passerà tutta. Dio, se non vuoi avere pietà di quest'anima almeno per amore di Cristo il cui sangue mi ha riscattato, assegna un termine alla mia pena incessante: che Faust resti all'inferno mille anni, centomila, e alla fine sia salvato. Ma non c'è fine alle anime dannate. Perché non sei una creatura senz'anima? Perché la tua dev'essere immortale? Metempsicosi di Pitagora, fossi vera, l'anima mi lascerebbe, sarei mutato in una bestia bruta. Felici le bestie che morendo cedono l'anima agli elementi, ma la mia vivrà torturata in eterno. Maledetti i genitori che mi fecero! No, Faust, maledici te stesso, maledici Lucifero che ti ha privato del cielo. (L'orologio suona mezzanotte). Suona, suona! Corpo, trasformati in aria, o Lucifero ti porterà all'inferno. Anima, mùtati in piccole gocce d'acqua e cadi nell'oceano, nessuno ti trovi. (Tuono, ed entrano i diavoli) Mio Dio, mio Dio, non guardarmi così feroce! Serpi e vipere, lasciatemi vivere ancora un poco. Inferno orribile, non aprirti. Non venire, Lucifero. Brucerò i miei libri. Ah, Mefistofele. (Escono con Faust. [Escono in alto Lucifero e i diavoli]) Christopher Marlowe, La tragica storia del Dottor Faust [Atto V, Scena II]

Put on  h the whole armor of God, that you may be able to stand against  i the schemes of the devil. 12For  j we do not wrestle against flesh and blood, but against  k the rulers, against the authorities, against  l the cosmic powers over  m this present darkness, against  n the spiritual forces of evil  o in the heavenly places. 13Therefore  p take up the whole armor of God, that you may be able to withstand in  q the evil day, and having done all, to stand firm. 14Stand therefore,  r having fastened on the belt of truth, and  s having put on the breastplate of righteousness, 15and,  t as shoes for your feet, having put on the readiness given by the gospel of peace. 16In all circumstances take up  u the shield of faith, with which you can extinguish all  v the flaming darts of  w the evil one; 17and take  s the helmet of salvation, and  x the sword of the Spirit, which is the word of God, 18praying  y at all times  z in the Spirit,  a with all prayer and supplication. To that end  b keep alert with all perseverance, making  c supplication for all the saints, 19and  d also for me, that words may be given to me in opening my mouth  e boldly to proclaim  f the mystery of the gospel, 20for which I  g am an ambassador  h in chains, that I may declare it boldly, as I ought to speak.

PROVERBS 2  u My son,  v if you receive my words         and treasure up my commandments with you, 2    making your ear attentive to wisdom         and inclining your heart to understanding; 3    yes, if you call out for insight         and raise your voice  w for understanding, 4    if you seek it like  x silver         and search for it as for  y hidden treasures, 5    then  z you will understand the fear of the LORD         and find the knowledge of God. 6    For  a the LORD gives wisdom;         from his mouth come knowledge and understanding; 7    he stores up sound wisdom for the upright;         he is  b a shield to those who  c walk in integrity, 8    guarding the paths of justice         and  d watching over the way of his  e saints. 9     f Then you will understand  g righteousness and justice         and equity, every good path; 10    for wisdom will come into your heart,         and knowledge will be pleasant to your soul; 11     h discretion will  i watch over you,         understanding will guard you, 12    delivering you from the way of evil,         from men of perverted speech, 13    who forsake the paths of uprightness         to  j walk in the ways of darkness, 14    who  k rejoice in doing evil         and  l delight in the perverseness of evil, 15    men whose  m paths are crooked,          n and who are  o devious in their ways.

6Yet among  e the mature we do impart wisdom, although it is not  f a wisdom of this age or of the rulers of this age,  g who are doomed to pass away. 7But we impart a secret and hidden wisdom of God,  h which God decreed before the ages for our glory. 8None of  i the rulers of this age understood this, for  j if they had, they would not have crucified  k the Lord of glory. 9But, as it is written,      l “What no eye has seen, nor ear heard,         nor the heart of man imagined,     what God has  m prepared  n for those who love him”— 10these things  o God has revealed to us through the Spirit. For the Spirit searches everything, even  p the depths of God. 11For who knows a person’s thoughts  q except the spirit of that person, which is in him? So also no one comprehends the thoughts of God except the Spirit of God. 12Now  r we have received not  s the spirit of the world, but the Spirit who is from God, that we might understand the things freely given us by God. 13And we impart this  t in words not taught by human wisdom but taught by the Spirit,  u interpreting spiritual truths to those who are spiritual. [4] 14The natural person does not accept the things of the Spirit of God, for they are  v folly to him, and  w he is not able to understand them because they are spiritually discerned. 15The  x spiritual person judges all things, but is himself to be judged by no one. 16 y “For who has understood the mind of the Lord so as to instruct him?” But  z we have the mind of Christ.

I I I I I I t t t t t t i i i i i i s s s s s s u u u u u u n n n n n n f f f f f f o o o o o o r r r r r r t t t t t t u u u u u u n n n n n n a a a a a a t t t t t t e e e e e e t t t t t t h h h h h h a a a a a a t t t t t t t t t t t t h h h h h h e e e e e e l l l l l l i i i i i i g g g g g g h h h h h h t t t t t t t t t t t t h h h h h h a a a a a a t t t t t t m m m m m m a a a a a a n n n n n n y y y y y y o o o o o o f f f f f f u u u u u u s s s s s s h h h h h h a a a a a a v v v v v ve e e e e e i i i i i i i n n n n n n n J J J J J J Je e e e e e e s s s s s s s u u u u u u u s s s s s s s i i i i i i i s s s s s s s j j j j j j j u u u u u u u s s s s s s s t t t t t t t e e e e e e e n n n n n n n o o o o o o o u u u u u u u g g g g g g g h h h h h h h t t t t t t t o o o o o o o i i i i i i i l l l l l l l l l l l l l lu u u u u u u m m m m m m m i i i i i i i n n n n n n n a a a a a a a t t t t t t t e e e e e e e t t t t t t t h h h h h h h e e e e e e e c c c c c c c o o o o o o o r r r r r r r r r r r r r r u u u u u u u p p p p p p p t t t t t t t i i i i i i i o o o o o o o n n n n n n n i i i i i i i n n n n n n n our own lives, making ourselves look like hypocrites and making Jesus look like a peddler of contaminated water. Yet if we cleanse ourselves of our darkened deeds, or more accurately, if we allow Jesus to wash through us and within us, then we can become clean enough for the light that He offers to reflect in a positive way to the world around us.

EPHESIANS 3 For this reason I, Paul,  o a prisoner for Christ Jesus  p on behalf of you Gentiles— 2assuming that you have heard of  q the stewardship of  r God’s grace that was given to me for you, 3 s how the mystery was made known to me  t by revelation,  u as I have written briefly. 4 v When you read this, you can perceive my insight into  w the mystery of Christ, 5which was not made known to the sons of men in other generations as it has now been revealed to his holy apostles and prophets by the Spirit. 6This mystery is [1] that the Gentiles are  x fellow heirs,  y members of the same body, and  z partakers of the promise in Christ Jesus through the gospel. 7 a Of this gospel I was made  b a minister according to the gift of  c God’s grace, which was given me  d by the working of his power. 8To me,  e though I am the very least of all the saints, this grace was given,  f to preach to the Gentiles the  g unsearchable  h riches of Christ, 9and  i to bring to light for everyone what is the plan of the mystery  j hidden for ages in [2] God  k who created all things, 10so that through the church the manifold  l wisdom of God  m might now be made known to  n the rulers and authorities  o in the heavenly places. 11This was  p according to the eternal purpose that he has realized in Christ Jesus our Lord, 12in whom we have  q boldness and  r access with  s confidence through our  t faith in him. 13So I ask you not to lose heart over what I am suffering  u for you,  v which is your glory.

Stewards of God’s Grace 1 PETER 4 Since therefore  z Christ suffered in the flesh, [1]  a arm yourselves with the same way of thinking, for  b whoever has suffered in the flesh  c has ceased from sin, 2 d so as to live for  e the rest of the time in the flesh  f no longer for human passions but  g for the will of God. 3For the time that is past  h suffices  i for doing what the Gentiles want to do, living in sensuality, passions, drunkenness, orgies, drinking parties, and lawless idolatry. 4With respect to this they are surprised when you do not join them in the same flood of  j debauchery, and  k they malign you; 5but they will give account to him who is ready  l to judge the living and the dead. 6For this is why  m the gospel was preached even to those who are dead, that though judged in the flesh the way people are, they might live in the spirit the way God does. 7 n The end of all things is at hand; therefore  o be self-controlled and sober-minded  p for the sake of your prayers. 8Above all, keep loving one another earnestly, since  q love covers a multitude of sins. 9 r Show hospitality to one another without grumbling. 10 s As each has received a gift, use it to serve one another,  t as good stewards of God’s varied grace: 11whoever speaks, as one who speaks  u oracles of God; whoever serves, as one who serves  v by the strength that God supplies—in order that in everything  w God may be glorified through Jesus Christ.  x To him belong glory and  y dominion forever and ever. Amen.

David's Song of Thanks     8  f Oh give thanks to the LORD;  g call upon his name;          h make known his deeds among the peoples!     9 Sing to him, sing praises to him;         tell of all his wondrous works!     10 Glory in his holy name;         let the hearts of those who seek the LORD rejoice!     11  i Seek the LORD and his strength;         seek his presence continually!     12  j Remember the wondrous works that he has done,          k his miracles and the judgments he uttered,     13 O offspring of Israel his servant,         children of Jacob, his chosen ones!     14 He is the LORD our God;          l his judgments are in all the earth.     15 Remember his covenant forever,         the word that he commanded, for a thousand generations,     16 the covenant  m that he made with Abraham,         his sworn promise to Isaac,     17 which  n he confirmed to Jacob as a statute,         to Israel as an everlasting covenant,     18 saying,  o “To you I will give the land of Canaan,         as your portion for an inheritance.”     19 When you were  p few in number,         of little account, and  q sojourners in it,     20 wandering from nation to nation,         from one kingdom to another people,     21 he allowed no one to oppress them;         he  r rebuked kings on their account,     22 saying, “Touch not my anointed ones,         do my  s prophets no harm!”     23  t Sing to the LORD, all the earth!         Tell of his salvation from day to day.     24 Declare his glory among the nations,         his marvelous works among all the peoples!     25 For  u great is the LORD, and greatly to be praised,         and he is to be feared  v above all gods.     26 For all the gods of the peoples are worthless idols,          w but the LORD made the heavens.     27 Splendor and majesty are before him;         strength and joy are in his place.     28 Ascribe to the LORD, O families of the peoples,          x ascribe to the LORD glory and strength!     29 Ascribe to the LORD the glory due his name;         bring an offering and come before him!      y Worship the LORD in the splendor of holiness; [2]         30 tremble before him, all the earth;         yes, the world is established; it shall never be moved.     31  z Let the heavens be glad, and let the earth rejoice,         and let them say among the nations,  a “The LORD reigns!”     32  b Let the sea roar, and all that fills it;         let the field exult, and everything in it!     33 Then shall the trees of the forest sing for joy         before the LORD, for he comes to judge the earth.     34 Oh give thanks to the LORD, for he is good;         for his steadfast love endures forever! 35 c Say also:     “Save us, O God of our salvation,         and gather and deliver us from among the nations,     that we may give thanks to your holy name         and glory in your praise.     36  d Blessed be the LORD, the God of Israel,         from everlasting to everlasting!”  e Then all the people said, “Amen!” and praised the LORD.

La Cadillac Eldorado Brougham del 1957 era l'incarnazione perfetta dell'esibizionismo, tra le macchine d morte. Quasi tre tonnellate di acciaio unite insieme a fare una bestia dalle fauci enormi e dalle code alte, rivestita di tanto metallo cromato che ci si sarebbe potuto costruire un Terminator e conservarne qualche scarto (il metallo era presente soprattutto sotto forma di strisce taglienti che, in caso di impatto, si staccavano, trasformandosi in falci letali che scorticavano i pedoni). Sotto i quattro fanali anteriori sfoggiava due pallottole paraurti cormate, che somigliavano a due siluri inesplosi o a due mortali tette di Madonna. La colonna dello sterzo, non contraibile, in uno scontro di una certa entità avrebbe trafitto il conducente; i finestrini elettrici avrebbero potuto staccare la testa di un bambino; non c'erano cinture di sicurezza, e il motore V8 da 325 cavalli consumava tanto che, quando passava, lo sentivi risucchiare dinosauri liquefatti dal terreno. Faceva al massimo centosettanta chilometri orari, ma le sospensioni molli e simili a scialuppe non le avrebbero mai dato stabilità a quella velocità, e a poco sarebbero serviti i freni di dimensioni ridotte. Le pinne che sporgevano posteriormente erano così alte e aguzze che l'auto rappresentava una minaccia letale per i pedoni anche da parcheggiata; e tutto l'insieme poggiava su grandi pneumatici internamente bianchi, simili a gigantesche ciambelle e dotati della stessa manovrabilità. Detroit non sarebbe riuscita a superare quella letale ostentazione pinnata nemmeno se avesse rivestito di strass un'oraca assassina. Era un'autentico capolavoro.

I still felt a little bit sick for needing the help of a Librarian. It was frustrating. Terribly frustrating. In fact, I don’t think I can accurately—through text—show you just how frustrating it was. But because I love you, I’m going to try anyway. Let’s start by randomly capitalizing letters. “We cAn SenD fOr a draGOn to cArry us,” SinG saId As we burst oUt oF the stAirWeLL and ruSHED tHrough ThE roOm aBovE. “ThAT wILl taKe tOO Long,” BaStiLlE saiD. “We’Ll haVe To graB a VeHiCle oFf thE STrEet,” I sAid. (You know what, that’s not nearly frustrating enough. I’m going to have to start adding in random punctuation marks too.) We c! RoS-Sed thrOu? gH t% he Gra## ND e ` nt < Ry > WaY at “A” de-aD Ru) n. OnC $ e oUts/ iDE, I Co* Uld sEe T ^ haT the suN wa + S nEar to s = Ett = ING—it w.O.u.l.d Onl > y bE a co@ uPle of HoU[ rs unTi ^ L the tR} e} atY RATiF ~ iCATiON ha, pPenEd. We nEeDeD!! to bE QuicK?.? UnFOrTu() nAtelY, tHE! re weRe no C? arriA-ges on tHe rOa ^ D for U/ s to cOmMan > < dEer. Not a ON ~ e ~. THerE w + eRe pe/\ Ople wa | lK | Ing aBoUt, BU? t no caRr# iaGes. (Okay, you know what? That’s not frustrating enough either. Let’s start replacing some random vowels with the letter Q.) I lqOk-eD arO! qnD, dE# sPqrA# te, fRq? sTr/ Ated (like you, hopefully), anD aNn | qYeD. Jq! St eaR& lIer, tHqr ^ E hq.d BeeN DoZen! S of cq? RrIqgEs on The rQA! d! No-W tHqRe wA = Sn’t a SqnGl + e oN ^ q. “ThE_rQ!” I eXclai $ mqd, poIntIng. Mqv = Ing do ~ Wn th_e RqaD! a shoRt diStq + + nCe aWay < wAs > a sTrANgq gLaSs cqnTrAPtion. I waSN’t CqrTain What it wAs >, bUt It w! qs MoV? ing—aND s% qmewhat quIc: =) Kly. “LeT’s G_q gRA? b iT!

The Ten Commandments EXODUS 20  z And  a God spoke all these words, saying, 2 b “I am the LORD your God, who brought you out of the land of Egypt, out of the house of slavery. 3 c “You shall have no other gods before [1] me. 4 d “You shall not make for yourself a carved image, or any likeness of anything that is in heaven above, or that is in the earth beneath, or that is in the water under the earth. 5 e You shall not bow down to them or serve them, for I the LORD your God am  f a jealous God,  g visiting the iniquity of the fathers on the children to the third and the fourth generation of those who hate me, 6but showing steadfast love to thousands [2] of those who love me and keep my commandments. 7 h “You shall not take the name of the LORD your God in vain, for the LORD will not hold him guiltless who takes his name in vain. 8 i “Remember the Sabbath day, to keep it holy. 9 j Six days you shall labor, and do all your work, 10but the  k seventh day is a Sabbath to the LORD your God. On it you shall not do any work, you, or your son, or your daughter, your male servant, or your female servant, or your livestock, or the  l sojourner who is within your gates. 11For  m in six days the LORD made heaven and earth, the sea, and all that is in them, and rested on the seventh day. Therefore the LORD blessed the Sabbath day and made it holy. 12 n “Honor your father and your mother,  o that your days may be long in the land that the LORD your God is giving you. 13 p “You shall not murder. [3] 14 q “You shall not commit adultery. 15 r “You shall not steal. 16 s “You shall not bear false witness against your neighbor. 17 t “You shall not covet  u your neighbor’s house;  v you shall not covet your neighbor’s wife, or his male servant, or his female servant, or his ox, or his donkey, or anything that is your neighbor’s.

13. ‘’Cel pe care mi-l arati, ce insemnatate are cate stie? E asemenea unui dictionar. Important este ceea ce este.’’ 14. ‘’ Si, una cate una, dintr-o contradictie invinsa in alta, ma indrept spre tacerea intrebarilor si astfel, catre fericire. O, limbutilor! Intrebarile au stricat atat de mult oamenii! Nebun cel care spera in raspunsul providentei! ‘’ 15. ‘’Iubesti fiindca iubesti! Nu exista ratiune pentru a iubi. ‘’ 16. ‘’Te folosesti de trecutul tau ca de o priveliste, marginita aici de un munte, dincolo de un fluviu si dispui in libertate de orasele viitoare, tinand seama de ceea ce exista. Iar daca ceea ce exista n-ar exista, ai inventa cu usurinta orase de vis, caci visului nimic nu-i rezista, dar vor fi nu numai usor de imaginat, ci si pierdute in arbitrar.’’ 17. ‘’ Iar desfraul se naste din spaima de a nu reusi sa fii…La fel despre acela sau aceea care nu vedeau decat golul din oameni, caci ei sunt goi daca nu sunt ferestre inspre eternitate. Iata pentru ce in dragostea vulgara nu iubesti decat ceea ce-ti scapa, caci altfel vei fi satul si scarbit de placerea ta. ‘’ 18. ‘’Caci exista un timp al judecatii. Dar exista si un timp al devenirii.’’ 19. ‘’Nu confunda dragostea cu delirul posesiei, care adduce cea mai crunta suferinta. Caci, in ciuda parerii commune, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctual proprietatii, care este contrariul dragostei.’’ 20. ‘’De-abia v-a fost acordata dragostea si voi, intocmai ca in falsele voastre prietenii, transformati acest dar liber in servitute si robie si, din clipa in care sunteti iubiti, incepeti sa va simtiti lezati. Si va impuneti, pentru a aservi mai bine spectacolul suferintei voastre.’’ 21. ‘’Si-ti voi raspunde prin acest mare secret, ascuns sub cuvinte vulgare si simple, pe care intelepciunea m-a facut sa-l aflu, putin cate putin, de-a lungul vietii: ca a pregati viitorul nu inseamna decat a crea prezentul. Iar cei care urmaresc imagini indepartate, fruct al inventiei lor, se irosesc in utopia si himera.’’ 22. ‘’Din distrugere in distrugere, aluneci spre vanitate, caci ea ramane singura culoare posibila, atunci cand tot ce mai exista este doar reziduu ce nu te poate hrani. …Iata ca esti obligat, in pustiul tau, sa fii satisfacut de tine insuti, caci nu mai exista nimeni in afara ta. Si esti condamnat sa strigi de-acum inainte: ‘’Eu, eu, eu’’ in gol, si nu vei primi niciodata raspuns.’’ 23. ‘’Nu aceeasi este placerea pe care ti-o da un diamant fals si un diamant pur. Cea care tace in fata ta nu este aceeasi cu o alta, in profunzimea tacerii ei. Si nu vei fi niciodata inselat de la inceput…Ce inseamna diamantul daca nu este un bolovanis tare de scurmat, care-l ascunde? Ce inseamna o spade, daca nu exista dusmani? Ce inseamna o revenire fara absenta? Ce inseamna fidelitate daca nu exista tentatie?’’ 24. ‘’Am cautat si am gasit, caci spiritul nu doreste decat ceea ce poseda. A gasi inseamna a vedea. Si cum as putea cauta ceea ce pentru mine inca nu are sens? Ti-am spus, regretful dragostei inseamna dragoste. Nimeni nu sufera de dorinta a ceea ce nu concepe.'' 25. ‘’Nu incerca sa transformi omul in altceva decat este. Caci, fara indoiala, ratiuni puternice , impotriva carora nu poti sa faci nimic, il oblige sa fie asa cum este si nu altfel. Dar il poti transforma in ceea ce este, caci omul e greu de substanta. Tu esti cel care trebuie sa alegi din el ceea ce iti place. Si sa faci desenul a ceea ce ai ales, astfel incat sa para evident tuturor si lui insusi.’’ 26. ‘’Iata de ce nu am dusmani. In dusman vad prietenul. Iar el imi devine prieten. Iau toate partile. Nu am de ce sa schimb partile. Ci le leg printr-un alt limbaj. Si aceeasi fiinta se poarta altfel.’’ 27. ‘’Umilinta inimii iti cere nu sa te umilesti, ci sa te deschizi. Aceasta este cheia transformarilor. Doar atunci poti sa daruiesti si sa primesti.’’ 28. ‘’Daca iubirea ta dispretuieste semnele iubirii sub pretextul de a atinge esenta, ea nu mai este decat vocabular.

Beneath the table, Ryder releases my hand and lays it open in my lap, palm up. And then I feel him tracing letters on my palm with his fingertip. I. L. O. V. E. Y.O.U. I can’t help myself--I shiver. I shiver a lot when Ryder’s around, it turns out. He seems to have that effect on me. “Are you cold, Jemma?” Laura Grace asks me. “Ryder, go get her a sweatshirt or something. You two are done eating, anyway. Go on. Take her into the living room and light the fire.” “Nah, I’m fine,” I say, just because I know the old Jemma would have argued. “Well, go work on your project, then. It’s warmer in the den.” “My room’s like an oven,” Ryder deadpans, and I have to stifle a laugh, pretending to cough instead. “Take her up there, then, before she catches cold. Go. Scoot.” Laura Grace waves her hands in our direction. We rise from the table in unison, both of us trying to look as unhappy about it as possible. Silently, I follow him out. As soon as the door swings shut behind us, he reaches for my hand and pulls me close. “Shh, listen,” I say, cocking my head toward the door. “I still can’t believe it,” comes Laura Grace’s muffled voice. “The both of them, going off to school together, just like we always hoped they would. They’ll find their way into each other’s hearts eventually, just you wait and see.” I hear my mom’s tinkling laughter. “I guess their plan to escape each other didn’t work out so well after all, did it, now? I’m sure they never even imagined--” “I just hope they don’t kill each other,” Daddy interrupts. “They’ll be fine,” Mr. Marsden answers. “Well, I guess we won this round, didn’t we?” Mama says, her voice full of obvious delight. I glance up at Ryder, dressed for Sunday dinner--khakis, plaid button-down with a T-shirt beneath. His spiky hair is sticking up haphazardly, his dimples wide as he smiles down at me with so much love in those deep, dark chocolate eyes of his that it lights up his whole face. And me? I’m so happy when I’m with him that Nan says I glow, that a bright, shining light seems to radiate off the pair of us wherever we go. Despite their gloating, it’s easy to see that they didn’t win, our parents. Nope. We won.

[Canzone I] Donne ch’avete intelletto d’amore, i’ vo’ con voi de la mia donna dire, non perch’io creda sua laude finire, ma ragionar per isfogar la mente. Io dico che pensando il suo valore, Amor sì dolce mi si fa sentire, che s’io allora non perdessi ardire, farei parlando innamorar la gente. E io non vo’ parlar sì altamente, ch’io divenisse per temenza vile; ma tratterò del suo stato gentile a respetto di lei leggeramente, donne e donzelle amorose, con vui, ché non è cosa da parlarne altrui. Angelo clama in divino intelletto e dice: "Sire, nel mondo si vede maraviglia ne l’atto che procede d’un’anima che ’nfin qua su risplende". Lo cielo, che non have altro difetto che d’aver lei, al suo segnor la chiede, e ciascun santo ne grida merzede. Sola Pietà nostra parte difende, che parla Dio, che di madonna intende: "Diletti miei, or sofferite in pace che vostra spene sia quanto me piace là ’v’è alcun che perder lei s’attende, e che dirà ne lo inferno: O mal nati, io vidi la speranza de’ beati". Madonna è disiata in sommo cielo: or voi di sua virtù farvi savere. Dico, qual vuol gentil donna parere vada con lei, che quando va per via, gitta nei cor villani Amore un gelo, per che onne lor pensero agghiaccia e pere; e qual soffrisse di starla a vedere diverria nobil cosa, o si morria. E quando trova alcun che degno sia di veder lei, quei prova sua vertute, ché li avvien, ciò che li dona, in salute, e sì l’umilia, ch’ogni offesa oblia. Ancor l’ha Dio per maggior grazia dato che non pò mal finir chi l’ha parlato. Dice di lei Amor: "Cosa mortale come esser pò sì adorna e sì pura?" Poi la reguarda, e fra se stesso giura che Dio ne ’ntenda di far cosa nova. Color di perle ha quasi, in forma quale convene a donna aver, non for misura: ella è quanto de ben pò far natura; per essemplo di lei bieltà si prova. De li occhi suoi, come ch’ella li mova, escono spirti d’amore inflammati, che feron li occhi a qual che allor la guati, e passan sì che ’l cor ciascun retrova: voi le vedete Amor pinto nel viso, là ’ve non pote alcun mirarla fiso. Canzone, io so che tu girai parlando a donne assai, quand’io t’avrò avanzata. Or t’ammonisco, perch’io t’ho allevata per figliuola d’Amor giovane e piana, che là ’ve giugni tu diche pregando: "Insegnatemi gir, ch’io son mandata a quella di cui laude so’ adornata". E se non vuoli andar sì come vana, non restare ove sia gente villana: ingegnati, se puoi, d’esser palese solo con donne o con omo cortese, che ti merrano là per via tostana. Tu troverai Amor con esso lei; raccomandami a lui come tu dei.

Try any one of these things each day: A) Sleep eight hours. B) Eat two meals instead of three. C) No TV. D) No junk food. E) No complaining for one whole day. F) No gossip. G) Return an e-mail from five years ago. H) Express thanks to a friend. I) Watch a funny movie or a stand-up comic. J) Write down a list of ideas. The ideas can be about anything. K) Read a spiritual text. Any one that is inspirational to you. The Bible, The Tao te Ching, anything you want. L) Say to yourself when you wake up, “I’m going to save a life today.” Keep an eye out for that life you can save. M) Take up a hobby. Don’t say you don’t have time. Learn the piano. Take chess lessons. Do stand-up comedy. Write a novel. Do something that takes you out of your current rhythm. N) Write down your entire schedule. The schedule you do every day. Cross out one item and don’t do that anymore. O) Surprise someone. P) Think of ten people you are grateful for. Q) Forgive someone. You don’t have to tell them. Just write it down on a piece of paper and burn the paper. It turns out this has the same effect in terms of releasing oxytocin in the brain as actually forgiving them in person. R) Take the stairs instead of the elevator. S) I’m going to steal this next one from the 1970s pop psychology book Don’t Say Yes When You Want to Say No: when you find yourself thinking of that special someone who is causing you grief, think very quietly, “No.” If you think of him and (or?) her again, think loudly, “No!” Again? Whisper, “No!” Again, say it. Louder. Yell it. Louder. And so on. T) Tell someone every day that you love them. U) Don’t have sex with someone you don’t love. V) Shower. Scrub. Clean the toxins off your body. W) Read a chapter in a biography about someone who is an inspiration to you. X) Make plans to spend time with a friend. Y) If you think, “Everything would be better off if I were dead,” then think, “That’s really cool. Now I can do anything I want and I can postpone this thought for a while, maybe even a few months.” Because what does it matter now? The planet might not even be around in a few months. Who knows what could happen with all these solar flares. You know the ones I’m talking about. Z) Deep breathing. When the vagus nerve is inflamed, your breathing becomes shallower. Your breath becomes quick. It’s fight-or-flight time! You are panicking. Stop it! Breathe deep. Let me tell you something: most people think “yoga” is all those exercises where people are standing upside down and doing weird things. In the Yoga Sutras, written in 300 B.C., there are 196 lines divided into four chapters. In all those lines, ONLY THREE OF THEM refer to physical exercise. It basically reads, “Be able to sit up straight.” That’s it. That’s the only reference in the Yoga Sutras to physical exercise. Claudia always tells me that yogis measure their lives in breaths, not years. Deep breathing is what keeps those breaths going.

Am ranit si am fost ranit, Apoi am vrut sa invat si am invatat ca asta nu se termina niciodata daca vrei sa fii om." "...ce-i care-si ascund adevarata natura risca sa uite de ea si sfarsesc prin a fi altcineva." " - Ti-e dor de trecut? - Da. - De ce? - Trecutul e sigur. Acolo nu mi se mai poate intampla nimic. - Eu iubesc prezentul. - De ce? - E imprevizibil. - Vezi? Suntem diferiti... Ce iubesti la mine? - Tot ce nu pot fi eu..." " - Pai si...iertati-ma.. din ce traiti? - Am copii, - Ah.. Misto. Pai si cu ce v-ati ocupat? Ce meserie aveati? - M-am ocupat cu fericirea." "Mama ta este aici si acolo. Mama ta este viata si inainte de viata." "Copiii sunt mai aproape de Dumnezeu, pentru ca ei nu se indoiesc. Indoiala vine cu varsta. ...Oare unde ne pierdem harul? Unde se rupe firul care, odata intrerupt naste indoiala? Sunt multe raspunsuri, stiu. Prea multe corecte, niciunul adevarat." "Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata se va aseza sub voi si va va ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta." "Poate ca iubirea e atunci cand, dupa ce ai stins lumina la baie si ti-ai vazut ochii obositi in oglinda, alti ochi ii privesc pe ai tai de undeva din intunericul apropiat. Si esti impacat cu asta si nu mai tanjesti dupa nimic altceva." "Intelegerea nevoilor reale ale persoanei iubite, asta este pariul unei relatii. Sa mergi adanc in sufletul celui langa care traiesti si sa nu transformi o relatie intr-o mecanica a sabloanelor..." "Iubirea incepe cu intrebari simple pe care le rostim si sfarseste cu intrebari la fel de simple pe care nu le punem niciodata." " - Da' de ce nu-si spun nimic? Stau asa lipiti si-si amesteca mainile... - Sunt la inceput, astia doi. Abia s-au cunoscut. N-au curaj sa-si spuna lucruri si lasa mainile sa vorbeasca pentru ei." "Cel mai frumos lucru al dumnezeirii este ca Dumnezeu se afla si in sufletele celor care il contesta, fara ca acestia sa i se poata opune." "Ati vazut filmele alea in care oamenii, ca sa se razbune, mai trag niste gloante in cadavrul dusmanului lor, desi stiu ca acesta e mort? Ei bine, oricate gloante ai descarca in cadavrul unei iubiri pierdute, n-o sa-ti potolesti setea..." "Esti singur in vartejul suferintei tale si daca vrei sa iesi trebuie sa tragi aer in piept si sa te scufunzi pana se sfarseste. Mai degraba iubeste-o pana cand iubirea ti se face apa si se scurge prin toti porii. Iubeste-o in absenta. Va fi ca si cum te-ai arunca de nebun intr-un zid. De sute, de mii de ori. Neclintit, zidul iti va rupe oasele, pielea ti-o vei zdreli, iti vei sfasia hainele pana cand te vei fi prelins in praful de la poalele lui. Un somn lung te va cuprinde, apoi te vei trezi ca dupa un cosmar pe care vei incerca sa-l rememorezi. Soarele diminetii nu-ti va da timp si vei uita. Cu fiecare zi care va trece, vei mai fi uitat putin cate putin... Vindeca-te singur. E tot ce poti face pentru tine.

- Auzi domnule, cum domn'e?, as putea eu sa accept vreodata sau sa fiu obligat de acest Burtica sau chiar conditionat, auzi! conditionat! - La ce va referiti, Dom' Preda? - Cum ba, tu esti pe lumea cealalta de nu intelegi? Imi vorbea de parca eu as fi fost acolo sa stiu ce a vorbit el cu Burtica. Pana la urma s-a hotarat sa ma lamureasca si pe mine. - Uite ce mi-a zis, nea Tecu, cica, tov. Preda, dumneavoastra cunoasteti parerile noastre cu privire la puterea si capacitatea de gandire a tov Nicolae Ceausescu. Stiti cu totii ca dansul e un geniu, ca are gandire creatoare in politica tarii noastre, ca el e ctitorul neegalat de nimeni in privinta indicatiilor novatoare, de construire a socialismului, cum de altfel si a culturii, precum si a cunoasterii istoriei patriei noastre. De aceea m-am gandit ca impreuna sa ajungem la un acord si sa aratam ca in cartea pe care ati scris-o pana acum din romanul Delirul, dumneavoastra ati avut ca model persoana dansului. Descrierea actiunilor din timpul celui de-al doilea razboi mondial il infatiseaza ca un personaj principal, curajos, capabil, credincios comunismului si luptator pentru infrangerea fascismului si a Germaniei hitleriste. - Si dumneavoastra ce ati raspuns? - I-am zis ca nu pricep la ce se refera. Cum, tov Preda, n-ai inteles la cine ma refer eu? Te rog sa il prezinti ca personaj principal al romanului Delirul in volumul al doilea. Dupa cum mi-a povestit el in continuare, am inteles ca Preda ramasese inmarmurit pe scaun si nu-i venea sa creada ca tot ce auzise din gura lui Burtica era aievea. Si ca Burtica s-a ridicat in picioare si s-a proptit cu ambele maini in marginea biroului si i-a repetat: "Cred ca ne-am inteles sau, mai bine zis, ai inteles, domnu' Preda in privinta recomandarii mele prin aceea de a indeplini vointa sefului statului nostru de a il prezenta cu toate meritele in locul lui Niculae, personajul dumneavoastra din volumul I, inlocuindu-l discret cu Niculae Ceausescu, atribuindu-i lui toate meritele. Dupa ce s-a mai linistit a inceput sa-mi spuna mie cu vocea unui copil batut pe nedrept de parinti: - Vezi, ma, Dumitrescule, cum te obliga cizmarul asta nenorocit, care nu stie nici sa scrie, nici sa citeasca, si nici macar sa vorbeasca, te obliga sa il incluzi pe el in toate operele literaturii romane? El habar n-are de nimic, dar de, EL detine puterea si ce vrea el si cum vrea el noi trebuie sa executam. Inclusiv eu sa-l introduc in volumul doi al Delirului. Cum sa-l introduc in cartea mea cand nu stiu nimic despre el? Ba stiu ceva. Ca a facut politica asa de buna ca a dus tara de rapa. I-am zis lui Burtica sa ma scuze, dar nu pot scrie despre un om despre a carui viata si cultura nu stiu nimic. - Si tov. Burtica n-a zis nimic? - Cum sa nu zica? A zis. Si inca ce-a zis. Bine, tov. Preda, dar te avertizez, numai sa incepi sa scrii ceva din volumul al doilea al romanului Delirul si vorbim altfel. Trebuia sa il introduci si in volumul I, dar hai, treaca-mearga. Acum trebuie sa il bagi in vol. II. - Dom Burtica, dar v-am spus ca nu pot, nu pot. Ei, daca nu poti, cat voi trai eu si dumneata, acest volum II din Delirul sa stii de la mine ca nu va aparea.

THIS IS MY ABC BOOK of people God loves. We’ll start with . . .           A: God loves Adorable people. God loves those who are Affable and Affectionate. God loves Ambulance drivers, Artists, Accordion players, Astronauts, Airplane pilots, and Acrobats. God loves African Americans, the Amish, Anglicans, and Animal husbandry workers. God loves Animal-rights Activists, Astrologers, Adulterers, Addicts, Atheists, and Abortionists.           B: God loves Babies. God loves Bible readers. God loves Baptists and Barbershop quartets . . . Boys and Boy Band members . . . Blondes, Brunettes, and old ladies with Blue hair. He loves the Bedraggled, the Beat up, and the Burnt out . . . the Bullied and the Bullies . . . people who are Brave, Busy, Bossy, Bitter, Boastful, Bored, and Boorish. God loves all the Blue men in the Blue Man Group.           C: God loves Crystal meth junkies,           D: Drag queens,           E: and Elvis impersonators.           F: God loves the Faithful and the Faithless, the Fearful and the Fearless. He loves people from Fiji, Finland, and France; people who Fight for Freedom, their Friends, and their right to party; and God loves people who sound like Fat Albert . . . “Hey, hey, hey!”           G: God loves Greedy Guatemalan Gynecologists.           H: God loves Homosexuals, and people who are Homophobic, and all the Homo sapiens in between.           I: God loves IRS auditors.           J: God loves late-night talk-show hosts named Jimmy (Fallon or Kimmel), people who eat Jim sausages (Dean or Slim), people who love Jams (hip-hop or strawberry), singers named Justin (Timberlake or Bieber), and people who aren’t ready for this Jelly (Beyoncé’s or grape).           K: God loves Khloe Kardashian, Kourtney Kardashian, Kim Kardashian, and Kanye Kardashian. (Please don’t tell him I said that.)           L: God loves people in Laos and people who are feeling Lousy. God loves people who are Ludicrous, and God loves Ludacris. God loves Ladies, and God loves Lady Gaga.           M: God loves Ministers, Missionaries, and Meter maids; people who are Malicious, Meticulous, Mischievous, and Mysterious; people who collect Marbles and people who have lost their Marbles . . . and Miley Cyrus.           N: God loves Ninjas, Nudists, and Nose pickers,           O: Obstetricians, Orthodontists, Optometrists, Ophthalmologists, and Overweight Obituary writers,           P: Pimps, Pornographers, and Pedophiles,           Q: the Queen of England, the members of the band Queen, and Queen Latifah.           R: God loves the people of Rwanda and the Rebels who committed genocide against them.           S: God loves Strippers in Stilettos working on the Strip in Sin City;           T: it’s not unusual that God loves Tom Jones.           U: God loves people from the United States, the United Kingdom, and the United Arab Emirates; Ukrainians and Uruguayans, the Unemployed and Unemployment inspectors; blind baseball Umpires and shady Used-car salesmen. God loves Ushers, and God loves Usher.           V: God loves Vegetarians in Virginia Beach, Vegans in Vietnam, and people who eat lots of Vanilla bean ice cream in Las Vegas.           W: The great I AM loves will.i.am. He loves Waitresses who work at Waffle Houses, Weirdos who have gotten lots of Wet Willies, and Weight Watchers who hide Whatchamacallits in their Windbreakers.           X: God loves X-ray technicians.           Y: God loves You.           Z: God loves Zoologists who are preparing for the Zombie apocalypse. God . . . is for the rest of us. And we have the responsibility, the honor, of letting the world know that God is for them, and he’s inviting them into a life-changing relationship with him. So let ’em know.

Sempre più lento andava il pensieroso e si chiedeva frattanto: « Ma che è dunque ciò che avevi voluto apprendere dalle dottrine e dai maestri, e che essi, pur avendoti rivelato tante cose, non sono riusciti a insegnarti? ». Ed egli trovò: « L'Io era, ciò di cui volevo apprendere il senso e l'essenza. L'Io era, ciò di cui volevo liberarmi, ciò che volevo superare. Ma non potevo superarlo, potevo soltanto ingannarlo, potevo soltanto fuggire o nascondermi davanti a lui. In verità, nessuna cosa al mondo ha tanto occupato i miei pensieri come questo mio Io, questo enigma ch'io vivo, d'essere uno, distinto e separato da tutti gli altri, d'essere Siddharta! E su nessuna cosa al mondo so tanto poco quanto su di me, Siddharta!». Colpito da questo pensiero s'arrestò improvvisamente nel suo lento cammino meditativo, e tosto da questo pensiero ne balzò fuori un altro, che suonava: « Che io non sappia nulla di me, che Siddharta mi sia rimasto così estraneo e sconosciuto, questo dipende da una causa fondamentale, una sola: io avevo paura di me, prendevo la fuga davanti a me stesso! L'Atman cercavo, Brahma cercavo, e volevo smembrare e scortecciare il mio Io, per trovare nella sua sconosciuta profondità il nocciolo di tutte le cortecce, l'Atman, la vita, il divino, l'assoluto. Ma proprio io, intanto, andavo perduto a me stesso ». Siddharta schiuse gli occhi e si guardò intorno, un sorriso gli illuminò il volto, e un profondo sentimento, come di risveglio da lunghi sogni, lo percorse fino alla punta dei piedi. E appena si rimise in cammino, correva in fretta, come un uomo che sa quel che ha da fare. « Oh! » pensava respirando profondamente « ora Siddharta non me lo voglio più lasciar scappare! Basta! cominciare il pensiero e la mia vita con l'Atman e col dolore del mondo! Basta! uccidermi e smembrarmi, per scoprire un segreto dietro le rovine! Non sarà più lo Yoga-Veda a istruirmi, né l'Atharva-Veda, né gli asceti, né alcuna dottrina. Dal mio stesso Io voglio andare a scuola, voglio conoscermi, voglio svelare quel mistero che ha nome Siddharta ». Si guardò attorno come se vedesse per la prima volta il mondo. Bello era il mondo, variopinto, raro e misterioso era il mondo! Qui era azzurro, là giallo, più oltre verde, il cielo pareva fluire lentamente come i fiumi, immobili stavano il bosco e la montagna, tutto bello, tutto enigmatico e magico, e in mezzo v'era lui, Siddharta, il risvegliato, sulla strada che conduce a se stesso. Tutto ciò, tutto questo giallo e azzurro, fiume e bosco penetrava per la prima volta attraverso la vista in Siddharta, non era più l'incantesimo di Mara, non era più il velo di Maya, non era più insensata e accidentale molteplicità del mondo delle apparenze, spregevole agli occhi del Brahmino, che, tutto dedito ai suoi profondi pensieri, scarta la molteplicità e solo dell'unità va in cerca. L'azzurro era azzurro, il fiume era fiume, e anche se nell'azzurro e nel fiume vivevan nascosti come in Siddharta l'uno e il divino, tale era appunto la natura e il senso del divino, d'esser qui giallo, là azzurro, là cielo, là bosco e qui Siddharta. Il senso e l'essenza delle cose erano non in qualche cosa oltre e dietro loro, ma nelle cose stesse, in tutto. « Come sono stato sordo e ottuso! » pensava, e camminava intanto rapidamente. «Quand'uno legge uno scritto di cui vuoi conoscere il senso, non ne disprezza i segni e le lettere, né li chiama illusione, accidente e corteccia senza valore, bensì li decifra, li studia e li ama, lettera per lettera. Io invece, io che volevo leggere il libro del mondo e il libro del mio proprio Io, ho disprezzato i segni e le lettere, a favore d'un significato congetturato in precedenza, ho chiamato illusione il mondo delle apparenze, ho chiamato il mio occhio e la mia lingua fenomeni accidentali e senza valore. No, tutto questo è finito, ora son desto, mi sono risvegliato nella realtà e oggi nasco per la prima volta.

I L.O.V.E. .... do you?

L and V, both angular. O and E, both vowels. Coupled together, like a couple of couples coupling and copulating, and you have love. All this talk of sex makes me nostalgic for the Rasputin era.

Consciousness is a much smaller part of our mental l i fe than we are conscious o f, because we cannot be conscious of what we are not conscious of. H ow simple that is to say; how difficult to appreciate! It is like asking a flashlight in a dark room to search around for something that does not have any l ight shining upon it. T he flashlight, since there is l i g ht in whate v er direction it turns, wo u ld have to conclude that there is l ight e v e r ywhe r e. A nd so consciousness can seem to pervade all mentality when actually it does not.

L - executes, Loyalty, O - shows, Obligation, V - mirrors, Victory, E - waves, Essence; consequently, when these four alphabets gather that, wave and fragrance, LOVE.

Mina olen mõtelnud: olgu Jumalaga kuidas tahes - isamaaga ei lase ma ennast häirida. Sest ma olen ju näinud, mis t ä i e l i k isamaateenimine kaasa toob. Iga o s a l i n e isamaateenimine oleks ülejäänud osas kuritöö. Aga täielik, tõeline, Timo-taoline isamaateenimine oleks ju hullus. Või on siiski veel mingi vahepealne võimalus olemas? Või on ehk kõik võimalused üldse ainult v a h e p e a l s e d?

Chevalerie - see on kahtlemata kogu keskaja kõige kõrgem vaimne saavutus. Ja meie balti aadel ei tarvitse tõesti mitte häbeneda. Sest tema esindas seda vaimu väga puhtal kujul ja veel kaua pärast seda, kui see ülejäänud Euroopas oli teiste ideaalide poolt kõrvale tõrjutud. Ometigi, mu härrad - tehkem ükskord silmad lahti: see meie suurepärane chevalerie oli ja on absoluutselt sissepoole pööratud asi! See on meil ainult o m a v a h e l või võrdväärseiks arvatavate keskel olemas! A l l a p o o l e tegime ja teeme meie tänapäevani kõige jõledamaid asju!

Aa – pronounced as ah, as in father Bb – pronounced as bay Cc – Generally, its French pronunciation is say. However, its pronunciation will change depending on the situation. If this letter comes before I and E, it must be pronounced as the English S (similar to how C in the word center is pronounced). If it comes before A, O, and U, its pronunciation must be the same as c in cat. Dd – pronounced as day, or similar to D in the word dog Ee – must sound like euh, similar to the emphasis of U in the word burp Ff – sounds like eff, similar to how F is pronounced in the word fog Gg – As a general rule, this letter is pronounced as jhay. However, its pronunciation will change depending on the word. If this letter is found before the vowels A, O, and U, it must sound like the g in the word get. On the other hand, if it’s placed before I and E, the pronunciation must be similar to the S in the word measure. Hh – While this letter generally sounds as ash and is found in French written words, it is ALWAYS silent, even if the word begins with this letter. However, H has two kinds in the French language that are useful in writing. In non-aspirated H (or H muet), the letter H is treated as a vowel and the word requires either liaisons or contractions (other rules will be discussed in a later section). On the other hand, in an aspirated H (or H aspiré), the word is treated is a consonant and will not require liaisons or contractions. To determine which words are aspirated or not so that words can be spelled and pronounced correctly, French dictionaries place an asterisk (or any other symbol) on words starting with an H to indicate that they are aspirated. Ii – sounds like ee, or similar to how the letters ea in the word team is pronounced Jj – pronounced as ghee, and sounds like the S in the word measure Kk – sounds like kah, and is pronounced like the K in the word kite Ll – a straightforward el pronunciation, similar to L in the word lemon Mm – simply pronounced as emm, from M in the word minute Nn – similar to N in the word note, as it sounds like enn Oo – This letter can be pronounced as the O in the word nose, or can also sound similar to the U in nut. Pp – pronounced as pay, or similar to the letter P in the word pen Qq – sounds like ku, or how the K in kite is pronounced Rr – must sound like you’re saying air. To do this correctly in French, you must try to force air as if it’s going to the back of your throat. Your tongue must be near the position where you gargle, but the letter must sound softly. Ss – Generally, it must sound like ess. However, the pronunciation might change depending on the word. If the word begins with an S or has 2 S’s, it must sound like the S in sister. However, if the word only has one S, it must sound like the Z in the word amazing. Tt – pronounced as tay, just like t in the word top Uu – To pronounce this properly, you must say the letter E as how it is said in English while making sure that your lips follow the position like you’re saying “oo”. Vv – pronounced as vay, and sounds like the V in violin. Ww – pronounced as dubla-vay as the general rule. However, this may be changed depending on the word. It can sound like V in the word violin, or as W in the word water. Xx – sounds like eeks, and can be pronounced either like gz (as how the word exit is said) or as ks (when the word socks is said). Yy – pronounced as ee-grehk, or similar to ea in leak. Zz – sounds as zed, or like the letter Z in zebra

Progresivamente me aficioné a las películas, me convertí en espectador asiduo y ahora pienso que la sala de un cinematógrafo es el lugar que yo elegiría para esperar el fin del mundo. Me enamoré, simultánea o sucesivamente, de las actrices de cine Louise Brooks, Marie Prévost, Dorothy Mackay, Marion Davis, Evelyn Brent y Anna May Wong. De estos amores imposibles, el que tuve por Louise Brooks fue el más v ivo, el mas desdichado. ¡Me disgustaba tanto creer que nunca la conoscería! Peor aún, que nunca volvería a verla. Esto, precisamente, fue lo que sucedió. Despuesde tres o cuatros películas, en que la vi embeselado, Louise Brooks desapareció de las pantallas de Buenos Aires. Sentí esa desaparición, primero, como un desgarriamento; después, como una derrota personal. Debía admitir que si Louise Brooks hubiera gustado al público, no hubiera desaparecido. La verdad (o lo que yo sentía) es que no sólo pasó inadvertida por el gran público, sino también por las personas que yo conocía. Si concedían que era linda – más bien ‘bonitilla’ – , lamentaban que fuera mala actriz; si encontraban que era una actriz inteligente, lamentaban que no fuera más bella. Como ante la derrota de Firpo, comprobé que la realidad y yo no estábamos de acuerdo. Muchos años despés, en París, vi una película (creo que de Jessua) en que el héroe, como yo (cuando estaba por escribir Corazón de payaso, uno de mis primeros intentos literarios), inconteniblemente echaba todo a la broma y, de ese modo, se hacía odiar por la mujer querida. El personaje tenía otro parecido conmigo: admiraba a Louise Brooks. Desde entonces, en mi país y en otros, encuentro continuas pruebas de esa admiración, y también pruebas que la actriz la merecía. En el New Yorker y en los Cahiers du cinéma leí articulos sobre ella, admirativos e inteligentes. Leí, asimismo, Lulú en Hollywood, un divertido libro de recuerdos, escrito por Louise Brooks. En el 73 o en el 75, mi amigo Edgardo Cozarinsky me cito una tarde en un cafe de la Place de L’Alma, en Paris, para que conociera a una muchacha que haria el papel de Louise Brooks en un filme en preparacion. Yo era el experto que debia decirle si la muchacha era aceptable o no para el papel. Le dije que si, no solamente para ayudar a la posible actriz. Es claro que si me huberian hecho la pregunta en tiempos de mi angustiosa pasion, quiza la respuesta hubiera sido distinta. Para me, entonces, nadie se parecia a Louise Brooks.

What’s wrong with Louis?” asked Ron. “Is he sick or something?” “Yes,” said Jenny. “He’s got a real bad disease. And it’s spelled L-O-V-E.

A good way to keep in mind the special needs of your aging cat is simply to use the acronym L.O.V.E.  That stands for Listen With Your Heart; Observe for Changes; Visit the Veterinarian; and Enrich the Environment.

Sign Up Authors: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Follow Us: Phillip Sweet Quotes Stay true to yourself, yet always be open to learn. Work hard, and never give up on your dreams, even when nobody else believes they can come true but you. These are not cliches but real tools you need no matter what you do in life to stay focused on your path.

I HATE HIM, M-A-M-A. HE’S NOT ALLOWED HERE BECAUSE HE DOESN’T UNDERSTAND LOVE. YOU CAN ONLY BE HERE IF YOU LOVE. THAT’S THE RULE. REMEMBER WHEN WE CAME HERE? THIS HOUSE IS L-O-V-E.

Home Authors Topics Quote Of The Day Pictures  search Sign Up Login Authors: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Follow Us: Women Quotes Any time women come together with a collective intention, it's a powerful thing. Whether it's sitting down making a quilt, in a kitchen preparing a meal, in a club reading the same book, or around the table playing cards, or planning a birthday party, when women come together with a collective intention, magic happens.

For Dads Helping Ease Her Quease Morning sickness is one pregnancy symptom that definitely doesn’t live up to its name. It’s a 24/7 experience that can send your spouse running to the bathroom morning, noon, and night—and hugging the toilet far more than she’ll be hugging you. So take steps to help her feel better—or at least not worse. Lose the aftershave that she suddenly finds repulsive, and get your onion ring fix out of her sniffing range (thanks to her hormones, her sense of smell is supersized). Fill her gas tank so she doesn’t have to come nose-to-nozzle with the fumes at the pump. Fetch her foods that quell her queasies and don’t provoke another run to the toilet. Good choices include ginger ale, soothing smoothies, and crackers (but ask first—what spells r-e-l-i-e-f for one queasy woman spells v-o-m-i-t for another). Encourage her to eat small meals throughout the day instead of 3 large ones (spreading out the load and keeping her tummy filled may ease her nausea), but don’t chide her for her food choices (now’s not the time to nag her about eating her broccoli). Be there for support when she’s throwing up—hold back her hair, bring her some ice water, rub her back. And remember, no jokes. If you were throwing up for weeks, you wouldn’t find it amusing. Not surprisingly, neither does she.

AT: oKAYYYY, mY BROMO SAPIEN, AT: r U READY, AT: tO GET STRAIGHT IN, FLAT DOWN, BROAD SIDE, SCHOOL FED UP THE BONE BULGE, AT: bY A DOPE SMACKED, TRINKED OUT, SMOTHER FUDGING, AT: tROLLLLLLLLLLLLLLLLL, TG: dont care AT: oK, lET ME, AT: oRGANIZE MY NOTES HERE, AT: oKAYYY, AT: (tURN ON SOME STRICT BEATS MAYBE, iT WILL HELP TO LISTEN TO THEM WHILE i DESTROY YOU,) AT: wHEN THE POLICE MAN BUSTS ME, aND POPS THE TRUNK, AT: hE'S ALL SUPRISED TO FIND I'M TOTING SICK BILLY, AT: wHOSE, AT: gOAT IS THAT, hE ASKS, wHILE HE STOPS TO THUNK AT: aBOUT IT, aND i'S JUST SAY IT'S DAVE'S, yOU SILLY AT: gOOSE, AT: bUT THE MAN SAYS, gOOSE! wHERE, lET ME SEE YOUR HANDS, AT: aND i SAY SHIT SORRY, i DIDN'T KNOW IT WAS HONKTRABAND, AT: wOW, oK, AT: i AM GETTING OFF THE POINT, wHICH WAS, AT: aBOUT THIS HOT MESS DAVE, tHAT YOU GOT LANDED IN, AT: lIKE THE COP i MENTIONED, bUT INSTEAD OF YOUR BADGE, AT: aND YOUR GUN, IT'S YOUR ASS THAT YOU HANDED IN, AT: (aND THEN GOT HANDED BACK TO YOU,) AT: cAUSE THAT'S HOW HUMANS GET SERVED, AT: aND GUYS LIKE YOU DESERVE TO UNDERSTAND THAT iT'S, AT: a CIRCLE AND HORNS IN YOUR BUTT THAT GOT BRANDED IN, AT: (uMM, bEFORE i GAVE YOUR ASS BACK TO YOU, i DID THAT, iS WHAT i MEAN,) AT: bUT i MEAN, gETTING BACK TO THE POINT, oR MAYBE TWO ACTUALLY, AT: tHE FIRST IS YOU SUCK, aND THE SECOND IS HOW i SMACKEDYOUFULLY, AT: (oH YEAH, tHAT RHYME WAS SO ILLLLLLLLL,) AT: bUT NO, jUST JOKING, lET'S SEE, hOW CAN i PUT THIS TACTFULLULLY, AT: i MEAN THE POINTS ON THE HORNS ON MY HEAD, AT: cOMING AT YOU THROUGH TRAFFIC, AT: aIMED AT THE TARGET ON YOUR SHIRT THAT IS RED, AT: wE'RE ABOUT TO GET MAD HORNOGRAPHIC, AT: (i MEAN SORT OF LIKE A GRAPHIC CRIME SCENE, nOT LIKE,) AT: (aNYTHING SEXUAL,) AT: (eRR, wHOAAAAA,) AT: (nEVERMIND,) AT: oK, gETTING BACK TO THE ACTUAL, tACTICAL, vERNACULAR SMACKCICLE, AT: i'M FORCING YOU TO BE LICKING, (aND lIKING,) AT: gRAB MY HORNS AND START KICKING, lIKE YOU'RE RIDING A VIKING, AT: cAUSE i'M YOUR BULLY, aND YOU'RE NOT IN CHARGE, AT: yOU THINK YOU'RE IN CHARGE BUT YOU'RE NOT IN CHARGE, AT: i'M IN CHARGE, cAUSE i'M CHARGING IN, AT: yOUR CHINASHOP, AT: bREAKING, uH, yOUR PLATES AND STUFF, WHICH i DON'T REALLY KNOW, AT: wHAT THE PLATES ARE SUPPOSED TO REPRESENT, bUT, AT: (fUCK,) AT: iT'S JUST THAT YOU THINK YOU ARE THE COCK OF THE WALK'S HOT SHIT AT: bUT WHEN IN FACT YOU ARE NOT, mORE LIKE YOU ARE, AT: sOMETHING THAT RHYMES WITH THE COCK OF THE WALK'S HOT SHIT, AT: bUT IS SO MUCH WORSE THAN THE COCK'S SHIT, AT: sO, gIVEN THAT, lET ME BE THE FIRST, AT: tO SAY YOU ACT LIKE YOU'RE GOLD FROM PROSPIT, AT: wHEN YOU'RE REALLY COLD SHIT FLUSHED FROM DERSE,

respect those who labor among you and n are over you in the Lord and admonish you, 13 and to esteem them very highly in love because of their work. o Be at peace among yourselves. 14[✞] And we urge you, brothers, admonish p the idle, 1 q encourage the fainthearted, r help the weak, s be patient with them all. 15[✞] See that t no one repays anyone evil for evil, but always u seek to do good to one another and to everyone. 16 v Rejoice always, 17 w pray without ceasing, 18 x give thanks in all circumstances; for this is the will of God in Christ Jesus for you. 19[✞] y Do not quench the Spirit. 20 Do not despise z prophecies, 21 but a test everything; hold fast what is good. 22 Abstain from every form of evil. 23[✞] Now may b the God of peace himself c sanctify you completely, and may your d whole e spirit and soul and body be kept blameless at f the coming of our Lord Jesus Christ. 24 g He who calls you is faithful; h he will surely do it. 25 i Brothers, pray for us. 26 j Greet all the brothers with a holy kiss. 27[✞] I put you under oath before the Lord to have k this letter read to all the brothers. 28 l The grace of our Lord Jesus Christ be with you.

La Breve storia dell’anima che proponiamo non è una summa sistematica e completa del tema, non è neppure un saggio accademico destinato agli addetti ai lavori, non è un testo di approfondimento teorico, desideroso di inoltrarsi su vie inesplorate. Il metodo adottato è quello suggerito da Italo Calvino in una delle sue Lezioni americane. È la tecnica dello scultore che non aggiunge ma toglie, scalpellando senza sosta l’enorme blocco di marmo per far emergere un volto o un torso. Abbiamo pensato di adottare come schema simbolico per questa ricerca nell’orizzonte dell’anima quello della navigazione. Varie sono le tappe del viaggio. Prima però di imbarcarsi, è necessario un itinerario di avvicinamento al fiume transitando nelle culture primitive, nelle antiche e gloriose civiltà dell’Egitto, della Mesopotamia, dell’India e dell’Arabia, visitando anche luoghi reconditi, quasi simili a grotte oscure, come nel caso della metempsicosi, dello spiritismo, della metapsichica. Il grande fiume dell’anima che dobbiamo navigare, circondato da queste terre, rivela due sorgenti specifiche che lo hanno alimentato in modo copioso. Da un lato, c’è la «Sorgente sacra» delle Scritture bibliche con il loro originale e variegato messaggio che ha alcuni apici nel libro della Genesi e nelle parole di Cristo e di san Paolo. D’altro lato, ecco l’«Altra sorgente», quella della cultura greca, ove appaiono i miti affascinanti di Psiche e di Orfeo, ma anche si stagliano pensatori eccelsi come Platone, Aristotele e Plotino. Dalle sorgenti la navigazione s’inoltra poi nel corso tortuoso del fiume: si devono percorrere secoli e secoli di storia. Tre sono i profili dell’anima che entrano in scena. C’è anzitutto quello disegnato dalla teologia cristiana nel suo incessante interrogarsi, nelle risposte del Magistero ecclesiale ufficiale, nell’elaborazione intensa dei suoi pensatori e anche nel suo sforzo ardito di affacciarsi sull’oltrevita dell’anima, al di là del confine della morte. C’è, poi, la complessa riflessione della filosofia occidentale, a partire da Cartesio, dal cui dualismo si diramano sia i grandi «spiritualisti» come Spinoza e Hegel, sia l’aspra reazione dei «materialisti», negatori convinti dell'anima. È il capitolo dell’«Anima filosofica» che si apre anche a teorie innovative, come quelle dell’evoluzionismo e della psicologia/psicoanalisi. Infine c’è il profilo dell’«Anima poetica»: è uno sguardo gettato sul mistero dello spirito dall’intuizione letteraria. Si va, allora, dalle scene create dal genio di Dante al terribile patto tra Faust e Mefistofele descritto da Goethe, dai dialoghi tra anima-corpo-natura immaginati da Leopardi, Rosenzweig o Péguy fino alle sorprendenti proposte di Pirandello e di tanti altri autori. Si giunge così a una tappa conclusiva: si penetra nell’odierno inquietante ma anche affascinante laboratorio delle neuroscienze per incontrare quell’«uomo neuronale» che alcuni vorrebbero spogliato dell’anima e ridotto a cervello. Quando si sarà conclusa la navigazione lungo il fiume della storia dell’anima, si avrà forse un’impressione antitetica rispetto alla voce dell’indigeno amazzone: l’anima è ben più veloce e vivace della civiltà moderna. È ciò che affermava nel V secolo uno scrittore spirituale, Giovanni Cassiano: «Stiamo sicuramente andando indietro quando ci accorgiamo di non essere andati avanti: l’anima non può rimanere ferma».

no matter what country or how well to do someone is economically, they will have to come back here life after life until we learn the four letters long lesson, which is -- L…O…V…E…!

02 R L M M E T C O O A T 03 T V A D V A N T A G E 04 R S E L B U O D V T N

__ A B C D E F G H I J K 01 U O E E S R N E A E C 02 R L M M E T C O O A T 03 T V A D V A N T A G E 04 R S E L B U O D V T N 05 H A E E O T D O U A A 06 R E C G E S L O E B C 07 A D O K B L E U E H V 08 D E U C E H B R A D O 09 M D R Y B T M E V F D 10 T L T N E T I C O E U 11 A N L

She turned his hand over, tracing letters into his palm. I…L.O.V.E…Y.O.U…

my worshipers, the daughter of my dispersed ones,         shall bring my offering.     11  z “On that day  a you shall not be put to shame         because of the deeds by which you have rebelled against me;     for then  b I will remove from your midst         your proudly exultant ones,     and  c you shall no longer be haughty         in my holy mountain.     12 But I will leave in your midst         a people  d humble and lowly.      e They shall seek refuge in the name of the LORD,         13  f those who are left in Israel;     they  g shall do no injustice         and speak no lies,      h nor shall there be found in their mouth         a deceitful tongue.      i For they shall graze and lie down,         and none shall make them afraid.” Israel’s Joy and Restoration     14[†]  j Sing aloud, O daughter of Zion;         shout, O Israel!     Rejoice and exult with all your heart,         O daughter of Jerusalem!     15 The LORD has taken away the judgments against you;         he has cleared away your enemies.      k The King of Israel,  l the LORD, is in your midst;         you shall never again fear evil.     16  z On that day it shall be said to Jerusalem:     “Fear not, O Zion;          m let not your hands grow weak.     17  l The LORD your God is in your midst,          n a mighty one who will save;      o he will rejoice over you with gladness;         he will quiet you by his love;     he will exult over you with loud singing.     18 I will gather those of you who mourn  p for the festival,         so that you will no longer suffer reproach. [3]     19 Behold, at that time  q I will deal         with all your oppressors.     And  r I will save the lame         and gather the outcast,     and I will change  s their shame into  t praise         and renown in all the earth.     20  u At that time I will bring you in,         at the time when I gather you together;     for I will make you renowned and praised         among all the peoples of the earth,      v when I restore your fortunes         before your eyes,” says the LORD.

Hey! Rip Van Tinkle!... Hey... Hey!" "What!, What do you want?" "I know my ABC"s, wanna here them?" "NO!" "Ok, A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, Q, R, S, T, U, V, W, X, Y, and Z." "HA!, you forgot the P[ee]!" " What!, I would never forget you!

B T M E V F D 10 T L T N E T I C O E U 11 A N L N

Praticare l'arte della "dissolvenza" verso se stessi. Mettersi in dissolvenza. Rendere indistinte le nostre proteste, le nostre grida di terrore, d'esecrazione o di giubilo. Appannare i nostri tratti severi, attenuare l'invadenza dello sguardo e quel che di troppo pronunciato v'è nel nostro modo di alzare la mano. Lasciare che anche la nostra inflessibile cadenza di intellettuali, la nostra gravità di moralisti, non vengano prese troppo sul serio. In questo l'arte della dissolvenza ha qualcosa in comune con l'umorismo. E anche la nostra pretesa di esserci, di affermare ed affermarci, sia pure con qualche piccola prevaricazione, questa pretesa di imporre ragionevolmente quel che siamo o pensiamo di essere, insomma la nostra voglia di contare, insomma sopratutto questo deve essere messo in dissolvenza o meglio in quella mezza luce che può suscitare un ironico sospetto sulla commedia della cosidetta personalità. Si tratta di insinuare il dubbio sulla forza della nostra apparenza, così da far pensare che questo voler alzare la voce, sia pure per qualche breve momento, nasconda il timore di non essere ascoltati. Il fatto è che vogliamo disperatamente essere ascoltati anche a costo di parlare solo con le ombre. Ma è appunto questa disperazione che ci fa diffidare della nostra pretesa. Lasciamo pure che nessuno ci ascolti. Finiremo così per dare anche noi meno ascolto a noi stessi e qundi alla nostra stessa disperazione".

B ir a k ş a m, s e v g i d en s ö z e d e r k e n, bir l e o p ar b a ş ı nı ka l­ d ı r dı ve m ü n z e v i ye d e d i, " B i ze s e v g i d en s ö z e d i y o r s u n u z. S ö y l e y in E f e n d im , sizin e ş i n iz n e r e d e ?" Ve m ü n z e vi d e d i , " B e n im e ş im y o k ." Ve h a y v a n l ar ve k u ş l ar a r a s ı n da bir ş a ş k ı n l ık v a v e y l as ı d ır ki k o p t u, ve a r a l a r ı n da k o n u ş m a ya b a ş l a d ı l a r, " K e n­ d i si bu k o n u da b ir ş ey b i l m e z k en bi ze na s ıl s e v g i d en ve a n l a ş m a d an s ö z e d e b i l ir k i ?" Ve s e s s i z ce ve k ü ç ü m s e m e y le y a n ı n d an a y r ı l ıp g i t t i l e r. O g e c e. m ü n z e vi d ö ş e ğ i ne y ü z ü k o y un u z a n dı ve g ö ğ­ s ü nü y u m r u k l a y a r ak acı acı a ğ l a d ı. 20