Irina Binder Quotes

You know what my father told me when I was little, one day, when he found me crying? He told me that God gave people a fixed number of tears and are of two kinds: tears of sadness and tears of happiness. And that I should not waste my tears elsewhere, but keep them for the moments of happiness. Would be a shame to not have tears to cry then ...

Dacă mă judeci doar după trecutul meu, să nu te miri dacă vei ajunge să faci parte din el.

Dacă nu-i vezi lacrimile unui om, nu înseamnă că el nu plânge pe ascuns în sufletul lui.

Mă deranjezi în permanență, fiindcă-mi bați în piept!

Prea târziu" este doar la ultima bătaie a inimii, dar că nimic nu trebuie amânat până atunci deoarece nu știi niciodată când ajungi la capătul vieții.

Dacă oamenii îți vor lua, Dumnezeu îți va da înapoi înzecit. Dacă oamenii te vor nedreptăți, Dumnezeu îți va face dreptate. Dacă oamenii te vor lovi, Dumnezeu te va mângâia.

Acum știu că, indiferent cine mă pune la pământ, numai în fața lui Dumnezeu pot să îmi plec genunchii.

...de cate ori ma aflu aproape de tine, fac eforturi disperate sa nu te imbratisez...

Necazurile - tocmai ele, care te pun la pământ şi care te fac să crezi că nu vei reuşi niciodată să te mai ridici - te fac să devii puternic. Nu ştii niciodată cât de puternic eşti, până când a fi puternic, este singura ta şansă să supravieţuieşti.

Oameni se intorc iar si iar in locuri unde au suferit , constirnti ca vor suferi din nou, de parca n-ar putea trai fara suferinta. Oricat de tare ne-ar speria suferinta, mai tare ne sperie singuratatea. Nu puteam sta departe de ceea ce iubim, oricata durere ar aduce iubirea

Vine un moment în viaţa omului în care trebuie să se trezească din rutină şi din amorţeala sufletului şi să-şi evalueze viaţa, cu tot ceea ce înseamnă ea: realizări, eşecuri, fericire, tristeţe şi oameni. Un moment de sinceritate, în care să înceteze să se mai amăgească. De prea multe ori amânăm acel moment. Îl amânăm, poate, din lipsa de curaj, de dragul unor oameni pe care-i iubim şi care depind de noi, de teama că un nou început nu ne asigură o reuşită, sau poate pentru că încă nu suntem pregătiţi să abandonăm drumul care nu ne duce nicăieri şi să pornim spre drumuri noi. Nu e uşor... Pentru că un astfel de moment presupune rupturi dureroase de oameni, de locuri şi renunţări la vise. Omul nu ştie cât este de puternic până când nu se aruncă în luptă. Iar teama de eşec îl face uneori laş şi îl obligă să se resemneze cu o viaţă lipsită de frumos şi de sens. Sau e posibil ca, uneori, omul să uite să se preţuiască şi trăieşte cu impresia că nu merită o viaţă frumoasă, că fericirea este pentru cei aleşi, şi de aceea nici nu îndrăzneşte măcar să spere, să viseze şi să lupte. Acest moment îl sperie... îl sperie schimbările drastice, alegerile, luptele, incertitudinile şi nu se gândeşte aproape deloc că el înseamnă, de fapt, un nou început, alte posibilităţi, o salvare dintr-o viaţă netrăită aşa cum ar trebui. Şi astfel îşi iroseşte viaţa şi se abandonează pe sine neputinţei. Iar într-o zi se trezeşte cu sufletul încărcat cu regrete şi cu convingerea că e prea târziu...

Acum știu că există Dumnezeu care mă poartă pe brațe atunci când nu mai pot să merg,care îmi trimite un om bun atunci când rămân singură, care îmi trimite un vis nou atunci când nu mai aspir la nimic. Acum știu că nimic nu este posibil fără Dumnezeu.

Fiecare zi din viața ta este un dar.Un dar fragil ca o floare trecăatoare, de care îți poate oferi bucurii, lecții importante,șanse și amintiri eterne și prețioase.

Fiecare zi e o mică viață.O viață în care ne naștem deodată cu zorii zilei, trăim, simțim, dăm naștere unor visuri, renunțăm la visuri, iubim, iertăm, învățăm, uităm, murim...

Numai momentul prezent este certitudine.

Un om care are inima plină de iubire nu va fi niciodată singur, sărac sau urât.

Frumusețea nu e definită de un chip anumit fel, nici de un corp armonios și niciun caz de machiaj, de haine sau de bijuterii frumoase.

Știi unde sunt bucuriile vieții? În faptul că azi poți vedea cerul. Că te poți ridica din pat și că te poți gândi la viitor. Că ești liber și poți alege cum să îți trăiești viața. Că te poți bucura de trăiri, de arome, de tot ceea ce vezi. Că ai un loc care se numește "acasă". Că ai pe cine suna și că acel om se va bucura că te aude. Că poți spera și că îți poți construi visuri după bunul plac. Că ai în fiecare zi șansa să o iei de la capăt, să te redescoperi, să devii cine îți dorești să fii. Că viața îți oferă în fiecare zi o lecție și ocazii să înveți ceva nou și să construiești oameni noi. Că ai un suflet viu, dependent de iubire. Zâmbește și bucură-te de viața ta!

Nu sunt săraci oamenii care nu au, ci aceia care nu dăruiesc din puținul pe care-l au. Nu sunt singuri oamenii fără familie și prieteni, ci aceia care nu se au pe ei înșiși. Nu sunt invalizi oamenii fără mâini, ci aceia care nu și le folosesc pentru a dărui, pentru a mângâia, pentru a îmbrățișa, pentru a munci.

Şi chiar dacă frumuseţea sufletului nostru este considerată naivitate... Şi chiar dacă sensibilitatea noastră este considerată slăbiciune... Şi chiar dacă bunătatea este considerată prostie... Şi chiar dacă sinceritatea este adesea pedepsită... Şi chiar dacă încrederea ne este adesea trădată... Şi chiar dacă iertarea ne este răsplătită cu alte greşeli... Şi chiar dacă respectul oferit este tratat cu lipsă de consideraţie... Şi chiar dacă nu primim întotdeauna ceea ce oferim... Şi chiar dacă la iubire ni se răspunde uneori cu indiferenţă... noi să rămânem buni, frumoşi, sensibili, naivi, sinceri! Să credem cu toată forţa inimii în oameni, în frumos, în prietenie şi în iubire!

Sufletul omului este ca o casă:nu insista să rămâi dacă nu te simți dorită acolo...

Acum știu răutatea este boala sufletelor singure și neîmplinite, iar bunătatea-o binecuvântare oferită de Dumnezeu.

Fiecare zi trăită este o mică viață.Sunt zile în care râdem mult, molipsindu-i pe toți cu fericirea noastră, dar și zile în care plângem până la epuizare.

NIMENI nu este suficient de corect,suficient de sincer,suficient de bun,suficient de moral,suficient de frumos,incat sa aiba dreptul sa isi permita sa ii arate pe altii cu degetul.

Astăzi știu că iertarea este, de multe ori, doar o promisiune ce ascunde un compromis.

Poți și meriți mai mult decât să-ți limitezi universul la o singură persoană și la un singur vis.Viața e plină de oameni frumoși, deschide-te să-i vezi.

Adevăratele comori ale unui om se află în suletul său.Sunt toate sentimentele frumoase, forța cu care se ridică ori de câte ori viața îl îngenunchează, spiritul liber, bunătatea, generozitatea cu care împarte tot ceea ce are mai bun și mai frumos, credința și iubire cu care se dăruiește lumii.Iar fără aceste comori până și cei mai bogați oameni sunt foarte, foarte săraci.

O carte este munca celui care a scris-o. Si-a pus in ea sentimentele, gandurile, munca si iubirea. Cartile trebuie tratate cu respect, pentru ca ele reprezinta insusi sufletul autorului lor....

Sufletele mărunte, meschine, reci și goale ca niște peșteri pustii, se mulțumesc să îngroașe straturile gloatei, să facă parte din opbriul public, să trăncănească și să nu întindă o mână spre ființa decăzută, chiar dacă aceasta le-a fost cândva prieten.

A fi om înseamnă să te comporți ca o mamă, ca un tată, ca o soră, ca un frate, ca un fiu sau ca o fiică nu numai față de cei dragi, ci și față de un străin care are nevoie de ajutorul tău.Ura, disprețul, invidia nu ajută, atenția, compasiunea, iubirea da.

Bogățiile unui om nu se măsoară în lucrurile pe care le are, ci în comorile pe care le poartă în suflet și în faptele lui bune, în toate cuvintele prin care a oferit învățătură, mângâiere, speranță, curaj dar și în momentele în care s-a dăruit semenilor lui.Așa cum a știut.Așa cum a putut.

- Te iubesc atat de mult, mi-a zis incet. Daca as putea , ti-as lua toate tristetile si toate durerile. - Cu anumite dureri traiesti toata viata. Nici macar Dumnezeu nu te scapa de ele. Le porti in suflet toata viata, de parca soarta ar vrea sa nu te lase niciodata sa uiti ca ai fost ranit.

Sunt zile ce aduc în viața noastră împliniri, momente frumoase de neuitat și oameni noi, minunați...dar și zile în care pierdem oameni care, dintr-un motiv sau altul, nu au reușit să ne însoțească mai departe pe drumul vieții noastre.Sunt zile irosite cu nimicuri, cu momente de adâncă tristețe, cu lamentări și cu oameni care ne irosesc timpul și sentimentele, dar sunt și zile trăite din plin.

Dacă aș putea, aș opri timpul pentru tine, dragă mamă.Aș opri timpul tău ca să poți trăi, în sfârșit, tot ceea ce nu ai trăit atunci când ar fi trebuit.Aș opri timpul tău ca să nu-ți răsară fire albe atât de devreme, ca să nu te împovăreze ridurile, ca să mai ai răgaz pentru a te simți frumoasă, femeie, plină de viață.Aș opri timpul tău ca să-ți ofer toate momentele pe care le-ai fi meritat, toate mângâierile, îmbrățișările și toate bucuriile de care ai fost privată pe nedrept.Aș opri timpul tău ca să te odihnești, să îți relaxezi mâinele atât de muncite, să ai și tu timp doar pentru tine.Să te văd bucurându-te de lucrurile pentru care ai muncit atât de mult, să faci numai ceea ce-ți place, și nu doar ceea ce trebuie.Aș opri timpul ca să te răsfăț, să te alint și să te copleșesc cu iubire.Să îți șterg lacrimile și să le acopăr urmele cu săruturi.Aș opri timpul tău ca să mă pot plimba cu tine, să îți împărtășesc din visele mele și să îți aflu cele mai frumoase povești.Aș opri timpul tău ca să te cunosc și să te înțeleg.Să îți aflu durerile, temerile, dorințele neîmplinite, să știu cum aș putea să îți bucur sufletul și cum ar trebui să fiu ca să fii mândră de mine.Aș opri timpul tău ca să îți împlinești visurile frumoase pe care le-ai abandonat atunci când ai început să visezi doar pentru mine.Aș opri timpul tău ca să te văd râzând și ca să memorez fiecare zâmbet al tău, de care îmi va fi atât de dor atunci când mă vei lăsa singură și când voi avea nevoie de o amintire sfântă.Aș opri timpul tău ca să primești fiecare clipă de fericire atât de meritată.Aș opri timpul tău ca să te învăț de la tine tot ce trebuie să știu despre viață, despre renunțări, despre puterea de a trăi prin și pentru cei dragi.Aș opri timpul ca să îți spun toate cuvintele frumoase pe care nu ți le-am mărturisit la timp.Aș opri timpul tău ca să nu pleci nicicând de lângă mine...

Fiecare viață poate fi asemănată cu o călătorie.Nu știm niciodată cât de lungă este călătoria noastră prin lume și nici când și unde se va termina.Nu știm dacă va fi frumoasă, monotonă sau plină de neprevăzut.Nu știm ce oameni vom întâlni în călătoria noastră și nici cine ne va fi alături până la sfârșit.Nu știm ce experiențe vom trăi, ce bucurii, ce dureri, ce iluzii, ce speranțe.Știm doar că drumul nostru nu va fi întotdeauna lin,că uneori vom întâmpina obstacole și chiar și oameni care vor încerca să ne abată de la calea noastră.Uneori ne vom opri acolo unde vom avea impresia că ne-am găsit locul sub Soare, apoi vom realiza că nu ne regăsim în locul acela și nici alături de oamenii lângă care am zăbovit...Ruptura de ei va apărea imposibil de suportat și vom amâna o vreme plecarea, irosind timp și iluzionându-ne că poate, într-un târziu, vom primi ceea ce dorim.Iar când nu va mai suporta pustiul din el și lipsa iubirii, sufletul nostru va găsi forța de a-și urma călătoria de unul singur, până ce va întâlni pe altcineva lângă care să i se pară că a găsit locul sub Soare...Nu știm niciodată ce oameni ni se vor alătura în călătoria noastră și nici cât timp ne vor însoți.Unii vor rămâne în urma noastră, pe neașteptate, fiindcă acolo se încheie drumul lor, alții vor călători mai repede și ne vor depăși din mers, îndreptându-se spre zări de ei știute și nouă necunoscute.Vor fi persoane care ni se vor alătura pe drum pentru perioade scurte, căutând să își aline singurătatea alături de noi, ne vom lăsa amăgiți de promisiunile lor, vom trăi deziluzii ce ne vor face să ne pierdem încrederea în oameni și să fim precauți cu aceia care vor încerca să se alăture călătoriei noastre.