Exc Quotes

When you've been falsely accused of serious crimes as often I have, you learn to recognize the oncoming inevitability of the next one.

Când n-ai măsură în nimic, te măsori cu Dumnezeu. Orice exces ni-l apropie. Căci El nu-i decât incapacitatea noastră de a ne opri undeva. Tot ce n-are margine - iubirea, furia, nebunia, ura - e de esență religioasă.

Amic era una categoria molt ample. Amic era una paraula que es feia servir en exces, fins el punt de deixar de tenir significat.

Omul nu trebuie să fie deprimat cu măsură,ci melancolic până la exces,extrem de deprimat

On aime toujours trop quand on aime vraiment. L'exces est de rigueur. ( Don Juan ) Votre Diablerie, vous ne pouvez dire cela. Tout est pour le pire dans le pire des mondes possibles. ( Le majordome dans L'Ecole du diable )

Cum au putut atâtea spirite alese să fie atrase de o mișcare criminală e o întrebare nelalocul ei. „Spiritele alese” au fost atrase de idealismul mișcării, idealism care, în exces, a condus pe de altă parte la o barbarie fără margini.

Sala de așteptare a unui spital: o bătrână îmi explică boala ei... Controversele dintre oameni, uraganele istoriei - nimicuri, în ochii ei; doar boala ei domneşte peste spațiu și durată. 《Nu pot mânca, nu pot dormi, mi-e teamă, cred că am aici puroi》, spunea mângâindu-şi falca, de parcă însăşi soarta lumii ar fi depins de ea. Acest exces de atenție față de sine din partea unei decrepite oarecare mă făcu în primul moment să ezit între spaimă şi greață; apoi, am părăsit spitalul, înainte să-mi vină rândul, hotărât să renunț pentru totdeauna la durerile mele...

Virtutea şi etica reprezintă o linie de mijloc, şi anume o linie de mijloc între două vicii, unul generat de exces, şi celălalt de insuficienţă, precum şi că ea este astfel deoarece, atît în domeniul pasiunilor, cît si în cel al actelor, ea tinde direct spre măsura justă. De aceea si este dificil să atingem desăvîrşirea; căci în orice lucru este dificil să atingi punctul de echilibru, la fel cum centrul unui cerc nu poate fi determinat de oricine, ci numai de un cunoscător. Tot astfel, pentru oricine e uşor sa se mînie, să-şi ofere sau să-si cheltuie averea; dar nu este deloc la îndemîna oricui să ştie faţă de cine, cit, cînd, pentru ce şi în ce mod trebuie sa o facă. De aceea, a proceda bine este un lucru tot atît de rar pe cit e de lăudabil si frumos.

«De Maistre si Edgar Poe m-au invatat sa gandesc.» Aceasta marturisire a lui Baudelaire m-a indemnat sa citesc Serile de la Sankt-Petersburg si celelalte lucrari ale celui mai patimas si mai intolerant dintre ganditori. Adevarurile lui si, mai mult inca, nebuniile lui au un farmec de netagaduit. Un monstru fascinant. La antipod, Valery seduce prin retinere. Nici o dogma, nici un exces nu sunt legate de numele sau. N-a pacatuit decat prin eleganta. Am formulat, in ce-l priveste, o serie de judecati nedrepte, izvorate dintr-o exasperare impura pe care imi fac datoria de a o denunta aici. Textele care urmeaza, fie despre Michaux, Saint-John Perse, Fondane, Beckett, Eliade, Maria Zambrano, fie despre Borges, Weininger, Fitzgerald, sunt vrand-nevrand capricioase, ca tot ce deriva din admiratie, din prietenie sau din entuziasm necontrolat.

(...) bătrânul Terpandros definea în trei cuvinte idealul spartan, modul de viață perfect la care Lacedemona a visat, fără să-l atingă vreodată: Puterea, Dreptatea, Muzele. Forța era la bază, rigoare fără de care nu există frumusețe, fermitate fără de care nu exisă dreptate. Dreptatea constituia echilibrul părților, ansamblul proporțiilor armonioase neclintit de nici un exces. Forța și Dreptatea nu erau altceva decât un instrument bine acordat aflat în mâinile Muzelor.

E sentimentul cel mai caracteristic al omului contemporan necesitatea aceasta de a se popula. Am crezut şi eu că trebuie să trăim printre fantome, dar n-am propus niciodată fantomele imaginaţei, ci fantomele stricte ale spiritului. Uitaţi-vă la fiecare om care rămâne astăzi singur, vedeţi panica de care este deodată cuprins şi apoi dezordinea în care cade, dezordine peste care stăpâneşte, regină, imaginaţia confuză. Păcatul faţă de omenia noastră, care ar fi trebuit să fie omenie prin exces de luciditate, se dovedeşte a fi astăzi exces de imaginaţie. Nimeni, desigur, nu are dreptul să condamne arta şi nobilele ei funcţiuni; dar abuzul acesta de ficţiuni şi de fantastic, chinuirea spiritului cu balauri şi cu toţi monştrii apocalipsului n-au servit, poate, la nimic. Ne-ar servi de infinit mai multe ori singurătatea şi ieşirea din turmă. Valoarea cea mai înaltă de care am avut parte în turmă a fost spiritul cinematografic, vizionar şi ficţionalist. Între atâtea imagini, omul devine şi el o imagine, şi se îneacă.

Ne simțim acasă în multe țări ale spiritului, cel puțin ca musafiri; scăpăm de fiecare dată din fundăturile terne, confortabile în care par să ne fi mânat preferința și prejudecata, tinerețea, originea, accidentele oamenilor și ale cărților, ba chiar și oboseala călătoriilor, suntem plini de maliție față de ispitele dependenței ce se ascund în onoruri, bani, îndatoriri ori plăceri ale simțurilor; ne arătăm recunoscători chiar și pentru greutăți și pentru sănătatea șchioapă, deoarece ne-au eliberat întotdeauna de o anumită "regulă" și de prejudecata ei, suntem recunoscători zeului, diavolului, oii și omizii din noi, curioși până la greșeală, cercetători până la cruzime, avem degete ce se întind netemătoare spre incomprehensibil, dinți și stomacuri pentru ceea ce e de nedigerat, suntem pregătiți pentru orice risc mulțumită unui exces de "voință liberă", avem sufletele din față și din spate vizând un țel suprem care nu-i e limpede nimănui, un fundal și o avanscenă pe care nici un pictor nu le poate străbate, ascunse sub mantia lumii, suntem cuceritori, chiar dacă semănăm cu niște fii risipitori, adunători și culegători de dimineața până seara, suntem avari cu bogățiile noastre, cu sipetele umplute până la refuz, cu ceea ce învățăm și uităm, suntem inventivi la stabilirea principiilor, uneori mândri de tabelele categoriilor, uneori pedanți, uneori bufnițe muncitoare, chiar și la lumina zilei; da, putem fi niște sperietori dacă e nevoie, căci ne iubim din naștere, cu gelozie și încrâncenare singurătatea, cea mai profundă singurătate de la miezul nopții și din miezul zilei. Oameni de felul acesta suntem noi, spiritele libere! Și poate că și voi sunteți așa, voi, care vă apropiați? Voi, noii filozofi?

A fost interesant să-l ascult pe american mirându-se de multitudinea de limbi din Europa, de diferitele cursuri valutare și de diferitele relații dintre religie și stat. Nu părea a înțelege ce înseamnă sentimentul național. Spunea, de exemplu, că în America era totuna dacă erai prin naștere francez sau german, pentru că acolo toți sunt pur și simplu americani. I-am spus că asta e posibil doar în America, deoarece acolo naționalitatea dispare repede, pentru că America nu are limba sa proprie, ci doar o istorie foarte tânără. Dacă ar fi avut limbă proprie și tradiții în diferite domenii, ar fi existat și un puternic sentiment național. Părerile lui și modul de a se uita la lucruri îl făceau destul de antipatic. Era de o naivitate americănească exemplară și șovin în exces. Pentru el, americanii erau întotdeauna cei mai buni. Spunea că asta se aplică și la armată, repetând întruna: „Noi suntem cea mai bogată națiune. Avem cele mai bune uzine și fabrici, bunăstarea noastră e în continuă creștere, iar engleza e vorbită de atâtea milioane de oameni, încât nu există nimeni de care să ne temem

class Indenter: def __init__(self): self.level = 0 def __enter__(self): self.level += 1 return self def __exit__(self, exc_type, exc_val, exc_tb): self.level -= 1 def print(self, text): print(' ' * self.level + text)

Deseori seara gândurile sunt mai negre, pe când dimineața suntem mai optimiști. În plus, activitățile de seară (cand ne uităm la televizor, bem, mâncăm în exces) sunt de multe ori mai puțin sănătoase decât cele din prima parte a zilei. Rezervați-vă câteva minute dimineața ca să vă gândiți la ziua care începe. Probabil că vor fi cele mai uitile minute din acea zi.

(...) acest paradox al individului contemporan grijuliu până la exces cu independența sa, dar care cere, în același timp, atenție și asistență, care înțelege să îmbine dubla imagine de disident și bebeluș, să vorbească limbajul dublu al nonconformismului și al cererii insațiabile. (...) Slăbiciunea și teama sunt însă inerente libertății. Prin natura sa, individul occidental este o ființă rănită care plătește nemăsuratul orgoliu de a voi să fie el însuși cu o esențială precaritate. Și cum societățile noastre au abolit sprijinul tradiției și au relativizat credințele, ele își constrâng - ca să spunem așa - membrii să se refugieze, în caz de adversitate, în comportamente magice, în substitute facile, în plângere reînnoită.

Saadanne haarde Vilkaar underkaste de fleeste sig selv, for at følge Strømmen, og for at i Agt tage det som gemeenligen kaldes en Anstændighed, da dog intet er mindre anstændigt og meere daarligt, end at anvende Penge ikke alleene paa unyttige Ting, men endogsaa paa saadanne, som ere Legemet skadelige, og skille en ved mange uskyldige Fornøjelser. Jeg meener, at dens Opførsel er anstændig, der fører et Levnet lige tvert her imod; der sparer unyttige Udgifter, for at være i Stand til at anvende Penge til sin egen og Landets Ære; der gaaer til Fods, og bevæger sig, for at have et sundt Legeme; der æder og drikker saaledes til Middag, at han ikke spilder sit Aftens-Maaltiid. Saaledes er og stedse haver været mit Levnet; og veed jeg ikke at have giort Exces af noget, uden af Snus-Tabac, hvilket, saasom jeg omsider haver mærket, at det var mig ikke tienligt, jeg udi nogle Aar haver modereret.

Aproape toţi bărbaţii şi femeile trăiesc cufundaţi în sfera intereselor subiective,unele dintre acestea,fără îndoială,frumoase sau respectabile,şi sunt incapabili să simtă dorinţa arzătoare de a emigra dincolo de ei înşişi.Mulţumiţi sau chinuiţi de amănuntele din jurul lor,trăiesc,definitiv,satisfăcuţi cu linia orizontului lor şi nu simt lipsa vagilor posibilităţi ce pot exista în exces.O asemenea stare sufletească e incompatibilă cu curiozitatea radicală,care e,la urma urmelor,un neobosit instinct de emigraţii,o năzuinţă primară de a merge de la sine însuşi către altceva.De aceea e atât de greu ca le petit burgeois şi la petite burgeoise să se îndrăgostească în mod autentic,pentru ei viaţa semnifică tocmai o insistenţă asupra cunoscutului şi obişnuitului,o satisfacţie de nezdruncinat în cadrul repertoriului consuetudinar. Această curiozitate,care e în aceelaşi timp dorinţă arzătoare de viaţă,nu se poate întâlni decât în sufletele poroase prin care poate circula aerul liber,neîngrădit de nici un zid limitativ.

Când m-am îmbolnăvit atât de rău de luciditatea deşertăciunii tuturor lucrurilor?Oricât aş încerca să-mi aduc aminte,e inutil.Eccleziastul se rostea în mine din secunda în care am venit pe lume.Ce-a urmat a fost doar o succesiune de teste,pe care le-am făcut unoeri cu un exces ce friza nebunia.Intensităţile în care m-am aruncat cu capul înainte au fost doar pentru a le demonetiza,pentru a le arăta că n-au nici o valoare,că sunt doar amăgiri.

omul e conditionat, traieste in limitele principiului psihologic al compensatiei: orice exces din partea constiintei produce o reactie de sens contrar din partea inconstientului

V-am făcut această demonstrație, domnilor jurați, ca să vă dovedesc în fapt că psihologia te ajută să ajungi la orice concluzie dorești. Depinde numai de cel care o mânuiește. Psihologia determină uneori pe oamenii cei mai serioși să născocească adevărate romane, chiar fără să vrea. Spunând acestea, mă gândesc, firește, la un anumit exces de psihologie, domnilor jurați, la ceea ce se poate numi un abuz de psihologie.

Les secrets du bonheur sont souvent la ou on ne les voit pas: a notre portee. Le vrai luxe se cache au coeur d'un equilibre delicat entre une vie simple et frugale et une vie aussi gaie et legere que des bulles de champagne. Le juste milieu, c'est l'equilibre atteint entre satisfaire ses envies - etre en vie - et ne pas ceder aux exces. Notre attirance envers certaines marques. Lorsque nous nous sommes emotionnellement connectes a une marque, celle-ci devient pour nous unique. Le choix de nos objets, de nos meubles, de nos possessions en general est tres important pour notre equilibre et notre bonheur: ce que nous possedons doit refleter exactement ce que nous sommes et representer les valeurs que nous portons en nous. La beaute est la promesse du bonheur. Stendhal Avoir une bonne image de soi-meme rend la vie infiniment plus simple. Si vous vous aimez, cela se refletera sur votre physionomie. Celles qui sont depourvues d'identite tentent souvent, par le biais de la mode, d'en acquerir une. Celles, au contraire, qui savent qu'elles ont un charme naturel, parlent, marchent avec une certaine aisance. Vivre dans le luxe, c'est surtout vivre libre de tout souci et de toute angoisse pour le futur, etre capable d'apprecier chaque moment de l'existence et avoir assez de sagesse, de connaisance et bon sens pour vivre en paix avec soi. L'education de nos sens et de nos emotions est plus importante que celle de nos idees. Bien vivre, ce n'est pas vivre dans l'abondance materielle mais developper sa creativite, cultiver sa capacite a porter attention a ce qui nous entoure. Vivre avec attention repose sur la sante mentale et la sante mentale repose sur le fait de preter attention. Pour apprecier quelque chose, il faut pouvoir en prendre conscience. Et c'est en cela que la culture et les voyages aident a vivre mieux et plus luxueusement. La pauvrete, c'est le maximum d'effort pour le minimum de resultat. La richesse, c'est le minimum d'effort pour le maximum de resultat. Abraham Lincoln Parvenir a vivre a son propre rythme est le luxe de ceux qui savent veritablement jouir de l'existence. Aimer vivre et decouvrir est un luxe. Lorsque nous sommes en vacances, nous nous autorisons a etre heureux. Il y a dix ans, le luxe c'etait de posseder un portable; aujourd'hui, c'est de pouvoir l'eteindre. Ce n'est qu'en se fondant a la beaute de la nature qu'on peut retrouver la capacite de s'emerveiller devant la vie. Seule la nature peut aider notre mental a ralentir sa course folle et redonner de la vie a nos sens. regarder, observer, sentir, humer - la nature a le pouvoir magique de calmer l'esprit. Mange sans parler. Pas besoin de mots, la vie se vit sans qu'on ait besoin de la dire. La dire, c'est souvent ne pas la vivre. La dire abondamment, c'est souvent la vivre petitement.

1. ‘’Ar fi trebuit să ne oprim aici: amanţii ar trebui să se despartă în cel mai puternic moment al pasiunii lor, să se părăsească din exces de armonie precum alţii se sinucid din exces de fericire. Ne credeam în dimineaţa lumii dar trebuia să fii surd ca să nu auzi zgomotul valurilor sparte care arăta căderea nopţii.’’ 2. ‘’Astăzi, iubirile noastre mor de saţietate înainte chiar de a fi cunoscut foamea. Iată de ce amanţii sunt atât de trişti: ştiu că n-au alt duşman decât pe ei înşişi, că sunt în acelaşi timp izvorul şi secătuirea unirii lor.’’ 3. ‘’De-ar putea amanţii, odată sfârşită legătura lor, să-şi mărturisească cât de mult au suferit unul din cauza celuilalt din incertitudinea în care i-a ţinut pasiunea lor comună, insomniile, minutele dureroase petrecute întrebându-se asupra enigmei celuilalt! Dar vai, atunci când o fac, mărturisirea nu mai are putere, nu se mai iubesc, prea mulţumiţi că s-au descotorosit de o afecţiune care îi hărţuia.’’ 4. ‘’ Ce vrei, nu le răneşti bine decât pe fiinţele dragi, nu există nici o plăcere în a supăra necunoscuţi. Şi pe urmă, tot ceea ce numim civilizaţie se sprijină pe aprofundarea cruzimii. Ferocitatea prosperă azi în cuvinte, se spiritualizează din cauza discreditului aruncat asupra violenţei fizice. Generaţia noastră, care găseşte un orgoliu în faptul că a eliminat sălbăticia, a constrâns-o să se întoarcă mascată. Nu-ţi mai dozezi forţa cu pumnii sau cu muşchii, o ascuţi cu mintea sau cu limba. Societatea noastră a câştigat astfel în rafinament dar n-a stabilit încă pedepse pentru repararea imenselor daune comise de persiflaj şi de calomnie. Mai adaugă că toate-s bune pentru a-l intimida pe celălalt, inclusiv multiplele ideologii ale eliberării care au înflorit pe meleagurile noastre de un secol încoace: este chiar unul din farmecele deosebite ale epocii noastre acela de a-i putea răni pe indivizi în numele libertăţii lor.’’ 5. „— O, om mare ce eşti, spunea ea (iar aceste cuvinte şi, mai mult încă, intonaţia lor, mă zăpăceau de parcă s-ar fi tras o împuşcătură la urechea mea), credeai că aveam să mor departe de tine, înfometată de prezenţa ta refuzată. Iţi închipuiai că sunt mortificată, biată coafeză rumegând asupra nenorocirilor sorţii şi a mediocrităţii castei sale de jos. Idioată a cărei singură vină era că te iubeşte şi că se născuse umilă, departe de favorurile bogăţiei şi de comorile culturii. Iar tu, junele prim, strălucitul medic, îţi umflai pieptul, îţi continuai cursa de meteor, uitând deja acel plăpând obstacol pe care-l îndepărtaseşi cu dosul mâinii, fir de praf în pragul drumurilor pe care le căleai cu un pas nobil şi egal. Acum, nu eşti decât o legumă, o râmă. …visasem un înger pe pământ, un înger de care să mă fi îndrăgostit nebuneşte şi în care aş fi putut să am o încredere fără margini. Pe vremea întâlnirii noastre, mi se părea că întreaga mea viaţă nu va fi de-ajuns ca să te epuizez. Iar acum mă uit la tine, mizerabil, diminuat: probabil că am fost nebună ca să-ţi consacru viaţa, inteligenţa şi munca. Te credeam la fel ca mine, eram gata să-mi sudez viaţa de a ta fără altă condiţie decât loialitatea mea, dar m-ai strivit, m-ai acoperit de scuipatul tău într-atâta încât mi-am pierdut numele şi identitatea.

In case an exception (Exceptions will be discussed in Chapter 7: Exceptions.) occurs during the execution of the with block, the exc_type, exc_value, and traceback parameters hold the class of the exception, the exception itself, and the exception’s traceback attribute, respectively.

We can’t compare roses with sunflowers; they have their own colors, essence, and aroma.

Just as the lily grows and blooms, not by comparing itself to other flowers but by simply being itself, we too should honor our unique qualities and gifts.

When we raise our vibrations, we unlock the true magic of life—attracting people, opportunities, and experiences that resonate with our light.

Am ramas cu convingerea ca rasfatul nu strica, nu exista exces de dragoste, cum nu e nociva nici supradoza de vitamina C.