“
Doctore, mi-am fracturat sufletul,
s-a impiedicat de o privire ascuţită,
s-a răsucit în toată dragostea lui
şi şi-a frânt o aripă!
Hai, pune atele sau coasele cu sfoară
ce-a mai rămas!
Coase!
Nu mă lăsa infirmă,
nu mă rupe de mine!
Coase şi spune-mi
cine în mine se revarsă prin ochi,
fără anestezie?
Cum am ajuns
să-mi fiu străină mie
şi cine m-a smuls din mine,
doctore?
”
”