Desi Quotes

When you give yourself to me, completely, I will bite you. Until then, my love, I will only nibble on you.”~Cole

Desi, babe. Still playing your little games, I see. Now why don't you be a good Daimon and show yourself to me? (Kyrian)

By the time I finish with the two of you, you will be begging me to let you die. (Desiderius) Desi dearest, I have never begged a day in my life, and the sun will surely splinter before I ever plead for anything from the likes of you. (Kyrian)

Desi, Desi, Desi what am I going to do with you? (Kyrian) Don't you dare take that flippant tone with me! (Desiderius) Why ever not? (Kyrian) Because I am not some scared little Daimon to run cringing from you. I am your worst nightmare. (Desiderius) Must you resort to cliches? C'mon, Desidisastrous, couldn't you think of anything more original than that B-movie dialogue staple? (Kyrian)

Samia, it appeared, had become one of those desis who drink Pepsi in Pakistan and lassi in London.

I’m going back to bed,” Grandma said when Mooner and Dougie left. “This doesn’t look too interesting. I liked it better the other night when you were on the floor with the bounty hunter.” Morelli gave me the same kind of look Desi always gave Lucy when she’d just done something incredibly stupid. “It’s a long story,” I said. “I bet.

Desi este ingrozitor cand intelegi, viata se scrie in ciorna, iar noua nu ne este dat sa-i corectam paginile.

Sve uspomene sa kaputa stresi, samo budi to što jesi, tu gde si, šta god da se desi ti budi ok. I nikad ne saznaj kako to boli kad nekoga voliš, a mrziš; kad mrziš, a voliš i lomiš se da izdrziš. Ostaje nada da ce nekad negde neko hteti da shvati mene, moja lutanja, maštanja i sanjanja, i znati da ih prati. I ko zna, možda jednom nađeš me - tamo gde prestajem ja gde počinješ ti, gde stali smo mi, gde sada su drugi. Ali srešćeš samo stranca, slučajnog prolaznika i pogled leden, iako te je taj neznanac nekada voleo više od sebe. (Jedan)

Desi este stiintific recunoscut faptul ca este imposibil pentru o fiinta umana sa traiasca fara somn si aiba mintea clara, totusi, studentii la medicina, ingroziti ignorau in mod patologic acest fapt. Cofeina ii ajuta, desigur, si multi masurau noaptea cu ajutorul numarului cestilor de cafea

You cannot control who you love, Desi, but you can always control how hard you fight, okay?

A long time ago in a kingdom by the sea there lived a princess as tall and bright as a sunflower.

Ni za jednu životnu stazu ne postoji vodič, svaka je neispitana, neponovljiva, zato je u životu avantura pravilo, a ne izuzetak, jer je putovanje kroz neispitane predjele, koje niko poslije nas ne može ponoviti, sve se staze potiru, uvijek nanovo se stvara nova konfiguracija, uvijek se ukazuje drugi pejzaž, druga klima, za svakog posebno. Zato moram da budem svoj vlastiti vodič, prvi i posljednji putnik na putu kojim samo ja mogu proći. Lako ću pregaziti opasne bujice ne gazeći ni do članaka, ili ću se udaviti u smiješnom potočiću, kao niko. Ali ne mogu da čekam, ne mogu da stojim, i sve ću vidjeti tek kad se desi.

Scara la cer Un fir de paianjen Atârna de tavan. Exact deasupra patului meu. În fiecare zi observ Cum se lasa tot mai jos. Mi se trimite si Scara la cer - zic, Mi se arunca de sus. Desi am slabit îngrozitor de mult Sunt doar fantoma celui ce am fost Ma gândesc ca trupul meu Este totusi prea greu Pentru scara asta delicata. - Suflete, ia-o tu înainte. Pâs! Pâs!

De multe ori am fost uimit de faptul ca fiecare, desi se iubeste pe sine insusi mai mult decat pe toti ceilalti, pune totusi mai putin pret pe propria parere despre sine decat pe parerea celorlalti despre el.

Plakalo mi se. Upalio sam sveću da ne budem sam i da ne budem ružan svetlu, ako mi se to desi.

Tidak ada yang tahu bagaimana kenangan bekerja. Keluar masuk ingatan seenaknya sendiri.

My story would satisfy Desi's craving for ruined women -- I was now the most damaged of them all.

Ako se desi nesto lose,pijes da zaboravis;ako se desi nesto lepo,pijes da proslavis;a ako se nista ne desava,pijes da bi se nesto desilo.

Si daca ramuri bat în geam Si se cutremur plopii, E ca în minte sa te am Si-ncet sa te apropii. Si daca stele bat în lac Adâncu-i luminându-l, E ca durerea mea s-o-mpac Inseninându-mi gândul. Si daca norii desi se duc De iese-n luciu luna, E ca aminte sa-mi aduc De tine-ntotdeuna.

Americans can handle one person from anywhere. They had Desi Arnaz from Cuba. And Tin Tan from México. And Rita Moreno from Puerto Rico. But as soon as there are too many of us, they throw up their hands. No, no, no! We were only just curious. We are not actually interested in you people.

no one could ever push you to write or become a writer, except yourself.

Fiction is a great combination between experience and imagination.

She thought of the old I Love Lucy television show and the Desi Arnez line: Lucy, you have some 'splaining to do.

Melakukan kebodohan seperti ini hingga tidak bertemu. Ini cara baru memelihara rindu.

Our learning is a journey, both individually and collectively. But then life too is a journey. A journey where the ride is more important than the destination.

So to hell with dignity. Dignity has got nothing on Rita Hayworth singing “Put the Blame on Mame” in Gilda, and absolutely nothing on Mae West in anything. It seems far more exciting to be a Siren beckoning with her song or Calypso captivating on her island than to be Penelope, the archetype of female fidelity, weaving and unweaving at her loom, sending her suitors away, waiting for the errant Odysseus to return, waiting while he luxuriates in lotusland, waiting while, as one correspondent to The New York Times Book Review put it, he “commits adultery with various gorgeous, high-class women,” waiting for her husband like Lucy waits for Desi at the end of the day, or Alice waits for Ralph at the end of the night. Bad girls don’t wait around—one doesn’t get to go everywhere by sitting by the phone.

Situatia de srestin e tot una cu statutul de aristocrat. De ce?Pentru ca isi are temeiul in cele mai ,senoriale' insusiri:libertatea si increderea. Ce este nobilul si feudalul?Mai presus de toate orice om liber. Ce inseamna credinta?Incredere in Domnul, desi lumea e rea, in ciuda nedreptatii, in pofida josniciei, cu toate ca de pretutindeni nu vin decat semnale negative.

Ljubav se ne rađa iz nekog razloga. Ni ne umire s razlogom. Ili te razloge niko ne zna. Nikad ne znamo zašto se rodila. Jednako kao što ne znamo uzrok njene smrti. Prosto, i jedni i drugo se - desi. Ili ne desi. Bez zasluge i bez krivice. Na prvi pogled tako prosto, a ustvari komplikovano, nerazmrsivo.

..Ona se verovatno tačno seća na kom smo se sastanku poljubili?... Ja, priznajem, ne... Jer svoj život sam počeo da brojim tek od tog poljupca, pa nadalje... Bilo je od našeg prvog izlaska milion penala, onih filmskih situacija, pri susretu, u kolima, na stepeništu, ali nekako sam se plašio da je poljubim, slutio sam da bi to moglo da pokvari sve? I bio sam u pravu... Prvim poljupcem, kao tamnocrvenim carskim pečatom, u momentu je poništila haotičnu hrpu mojih uspomena, i iz pretenciozne Biografije Mog Momčenja prezrivo iscepila sve one stranice na kojima se pominju devojke, ljubav, strast... Koliko samo promašenih tema? Iz jedne naizgled prozaične popodnevne gužve nadošla je lagano i nezadrživo, kao talas, osmehnula se, potopila me zagrljajem, i tiho se povukla ka tamnoj pučini svoje tajanstvenosti... Da... A more ume nemilosrdno da se primiri... Katkad me, eto, oseka danima i danima ostavi nasukanog i samog... Ali delići Onog Talasa zapali su u svaku božiju pukotinu Ove Stare Stene... I, ma šta da se desi... U meni će zauvek ostati ona so...

Ni za jednu zivotnu stazu ne postoji vodic, svaka je neispitana, neponovljiva, zato je u zivotu avantura pravilo, a ne izuzetak, jer je putovanje kroz neispitane predjele, koje niko poslije nas ne moze ponoviti, sve se staze potiru, uvijek nanovo se stvara nova konfiguracija, uvijek se ukazuje drugi pejzaz, druga klima, za svakog posebno. Zato moram da budem vlastiti vodic, prvi i posljednji putnik na putu kojim samo ja mogu proci. lako cu pregaziti opasne bujice ne gazeci do clanka ili cu se udaviti u smijesnom potocicu, kao niko. Ali ne mogu da stojim, i sve cu vidjeti tek kad se desi.

I kill my loneliness by reading and (then) writing, damn.

Mothers show their daughters how to become strong, fathers make them

If you don't know what to do, don't do anything.

Desi rarely says jackfuck or shitbag; he says swine, which sounds more poisonous on his lips.

A bead of cold sweat dangled on my fingertip before dripping onto the doorbell. What if I got electrocuted from my wet fingers? I would die literally inches from my first high school party. And everyone would be like, oh, poor thing was so nervous, what a tragedy. Death by sweat.

Tina auntie had a rating system of the prettiest desi girls and handsomest desi boys in her head at all times. She was like a walking Indian version of People magazine. Needless to say, Sweetie did not rank anywhere on her list. In fact, she was probably on some anti-list of some kind, knowing Tina auntie. “Top Ten Fat Feminist Desi Girls to Keep Your Boys Away from Before They Go Over to the Dark Side” or “Five Girls Whose Bodies Do Not Match Their Pretty Faces—BEWARE.

Kau menggunakan penilaian manusia, Bung. Matamu tidak sedalam mata Tuhan. Ia bisa melihat apa yang tertutup. Apa yang terlihat baik belum tentu sepenuhnya baik. Apa yang terlihat buruk, bisa jadi ia baik.

Aku patah hati lalu minggat naik sepeda rongsok. Aku terdengar begitu menyedihkan ya, Pak?

Aku hanya jatuh cinta.” Aku berusaha menjawab dalam nada biasa. “Tapi, begitulah.

Kamu tidak tahu bagaimana sulitnya perempuan menjaga hati.

Seorang laki-laki budiman demi mengalihkan rasa sedih tidak akan sampai mengabaikan perempuan yang disayanginya.

Pe urma, un timp, am surzit, era grozav, nu mai auzeam nimic, facusem dopuri de ceara, solide, eram ca o sticla plina cu simplitatea pura si libera a starii mele, aratam cu degetul la ureche: “sunt surd, ce sa-i faci!”, zâmbeam nevinovat, ceilalti întelegeau, unii ma si compatimeau desi pareau bucurosi ca ei aud, scapasem, n-aveau decât sa se distinga ei în mozaicul lor de întrebari si de raspunsuri gata desenate, n-aveau decât sa-ti teoretizeze singuri teoria, sa-ti toace varza sonora printre dulcile bucurii ale dresajului. Nenorocirea e ca, într-o buna zi, poc! mi-au pleznit dopurile si am început iar sa aud, as fi putut în schimb sa nu vorbesc, sa ma autoamutesc, dar mi se parea aiurea, ar fi fost necinstit si apoi, oricât te-ai amuti, cuvintele tot le auzi, ele ti se strecoara nestingherite prin maduva, asa ca mi-am vazut de treburile mele.

Trecutul e scris cu cerneala simpatica. Ai nevoie de caldura ca sa-i vezi literele reconturate, dupa ce multa vreme au stat ascunse ca si cum n-ar fi fost. Trebuie sa-i apropii coala alba si intinsa de o flacara sau sa sufli abur din propria gura peste el, pentru ca invizibilul sa se transforme in vizibil si, incetul cu incetul, in fraze cu sens. Desi, de cele mai multe ori, cateva cuvinte esentiale raman sterse, albe, loc gol si taina nedezlegata, cufundate pentru totdeauna in apele nemiscate ale timpului in care inotam. Ale timpului in care ne inecam.

Cu siguranta, nu-l ura. Nu, ura trecuse cu mult timp in urma si cam tot de atunci se nascuse senzatia de rusine pentru ca avusese fata de el un sentiment care s-ar fi putut numi astfel. Respetul fata de el, generat de credinta ca avea calitati de pret, desi cu greu acceptat la inceput, incetase de la un timp a-l mai considera in neconcordanta cu simtamintele ei, iar acum respectul acesta crescuse, se modificase, devenise un soi de prietenie, datorita marturiilor ce-i fusesera atat de favorabile si datorita luminii atat de bune in care se plasase in ziua aceea. [...] Il respecta, il stima, ii era recunoscatoare, ii dorea numai binele, ar fi vrut doar sa stie cat dorea el ca binele acela sa fie legat de ea si in ce masura ar fi fost spre fericirea amandurora sa-si foloseasca puterile, pe care-si imagina ca inca le mai are, pentru a-l face sa-si reinnoiasca cererea.

Kita hidup dalam ajaran Islam. Ada kewajiban memuliakan orangtua.

Koboi, angkat teleponmu. Rubi Tuesday sedang berbicara di jalur satu; aku merindukanmu.

Foto pelarian ini akan tampak bagus dalam hitam-putih.” Timur menurunkan kamera yang menutupi sebagian wajah.

Lalu, hubungan stroberi dengan cinta?” “Ada kaitannya dengan masa lalu.

Aggi berjalan pulang sendiri menuju tempat parkir. Saat melaju, kendaraannya terasa lebih ringan. Satu helmnya menggantung kesepian di setang motor.

Bagaimana itu hidup? Seperti sebuah perempatan jalan. Tempat untuk bilang “hai” dan “da-dah”.

Semoga rindu dan kesedihanmu segera berganti dengan rasa bahagia.

Aku belum selesai bicara. Paris itu, baiklah, Paris sering dijuluki Kota Cinta. Sedangkan, Yogyakarta adalah kota tempat jatuh cinta dan patah hati. Lalu, jatuh cinta kembali.

Kamu galak sekali waktu itu.” “Kamu gombal sekali waktu itu.” “Biasanya perempuan suka.” “Aku bukan jenis perempuan biasanya.

Minta Tuhan jangan terlalu suka memberi beban masalah kepada umat-Nya! Bisa tidak Ia melakukan itu?

Lelaki sejati tidak berbicara mengenai laki-laki lain.

A single prop that does not look real to an audience can louse you up. The same is true of the smallest flaw in setting up the motivation in a story line.

... kebahagiaan adalah menginginkan, menikmati, dan mengapresiasi apa yang sudah kita miliki.

Exista doua feluri de a simti singuratatea: a te simti singur în lume si a simti singuratatea lumii. Cînd te simti singur, traiesti o drama pur individuala; sentimentul parasirii este posibil chiar în cadrul unei splendori naturale. In acest caz, intereseaza numai nelinistile subiectivitatii tale. A te simti aruncat si suspendat în lume, incapabil de a te adapta ei, consumat în tine însuti, distrus de propriile tale deficiente sau exaltari, chinuit de insuficientele tale, indiferent de aspectele exterioare ale lumii, care pot fi stralucitoare sau sumbre, tu ramînînd în aceeasi drama launtrica, iata ce înseamna singuratate individuala.  Sentimentul singuratatii cosmice, desi se petrece tot într-un individ, deriva nu atît din framîntarea lui pur subiectiva cat din senzatia parasirii acestei lumi, a neantului exterior. Este ca si cum toate splendorile acestei lumi ar disparea deodata pentru ca monotonia esentiala a unui cimitir s-o simbolizeze. Sînt multi care se simt torturati de viziunea unei lumi parasite, iremediabil abandonate unei singuratati glaciale, pe care n-o ating, macar, nici slabele reflexe ale unei lumini crepusculare. Care sînt mai nefericiti, acei care simt singuratatea în ei, sau aceia care o simt în afara, în exterior? Imposibil de raspuns. Si apoi, de ce sa ma chinuiasca ierarhia singuratatii? A fi singur, în orice fel, nu e destul? Dau în scris, pentru toata lumea care va veni dupa mine, ca n-am în ce sa cred pe acest pamînt si ca unica scapare este uitarea absoluta. As vrea sa uit de tot, sa ma uit complet, sa nu mai stiu nimic de mine si de lumea aceasta. Adevaratele confesiuni nu se pot scrie decît cu lacrimi. Dar lacrimile mele ar îneca aceasta lume, precum focul meu interior ar incendia-o. N-am nevoie de nici un sprijin, de nici un îndemn si de nici o compatimire, caci desi sînt cel mai decazut om, ma simt totusi atît de puternic, atît de tare si de fioros! Caci sînt singurul om care traiesc fara speranta. Or, aceasta este culmea eroismului, paroxismul si paradoxul eroismului. Suprema nebunie! Toata pasiunea haotica si dezorientata din mine ar trebui s-o canalizez pentru a uita totul, pentru a nu mai fi nimic, pentru a scapa de spirit si de constiinta. Am si eu o speranta: speranta uitarii absolute. Dar aceasta mai e speranta, nu e ea disperare? Nu-i aceasta speranta negarea tuturor sperantelor viitoare? Vreau sa nu mai stiu nimic, nici macar sa stiu ca nu stiu nimic.

Desi has loved me ever since the lie, I know he pictures making love to me, how gentle and reassuring he would be as he plunged into me, stroking my hair. I know he pictures me crying softly as I give myself to him.

Or, cine isi cunoaste clipa de fata, pana nu devine trecut? Sensul ei total ne apare mai tarziu, asa cum mergand pe un drum necunoscut, desi avem iluzia ca il cunoastem cu fiecare pas pe care il facem, abia uitandu-ne in urma ne dam seama cat de drept sau de sinuos a fost...

Cele doua ceasuri arata, concomitent, doua forme diferite de timp, desi pe ambele destul de inexact. Al nostru intarzie peste masura, iar cel de acolo de afara... nu masoara timpul, ci eternitatea aservirii, iar cu treaba asta avem de-a face cat are de-a face creanga cu ploaia: suntem neputinciosi.

Stine bahkan tidak perlu menunduk membaca halaman buku. Dia menatapku sambil mengucapkan kalimat kesukaannya. “Koboi, angkat teleponmu. Rubi Tuesday sedang berbicara di jalur satu; aku merindukanmu.” Stine terus saja menatapku. “Aku juga merindukanmu, Rubi. Terima kasih. Itu saja, Pak Wili.” Dia kembali duduk.

I was thinking: to write and being a writer are two kind of diferrences things. To write is a please. Being a writer is about taking it as a job, as a consequency, as a responsibility. And being a writer is about ENDLESSLY passion. If you don’t like it, just don’t do it. If you can’t do it, just take it as a please.

[...]. desi ii placea trecutul, intunericul pe care-l ascunde inauntrul sau, linistea pe care ti-o da prin faptul ca nu te invata nimic, faptul ca-l pierzi, deplinatatea lui satula, care nu mai cere nimic, viitorul ii placuse intotdeauna mai mult. In el vedea un om in papauci, care merge pe apa fara sa lase nicio urma. [...]

Engkau boleh saja membual tentang kaki telanjangmu Yang telah menempuh jutaan mil. Gaya kupu-kupu mu yang mengarungi laut penuh hiu, Atau kebolehanmu memanjat tebing-tebing terjal Dengan sepotong tali terikat di pinggangmu. Namun jika kau tak pernah menjelajah ke dalam batinmu sendiri, Engkau bagaikan tak pernah pergi ke mana pun.

Even though I'm an ordinary writer, I too, have trouble when it come to writing along the way. But at least I manage to self-publish my book with no errors (hopefully). Just check out Agatha Christie, an author who also has a learning disability. She managed to be succesful. And I hope that I would be successful as her and Abishek Bachan.

Waktu itu Minggu malam. Aku tersentak bangun pada pukul satu dini hari. Sayup-sayup terdengar dari jauh peluit kereta. Nguuuoooong. Dalam kondisi kesepian dan merasa seperti ada yang hilang, aku yang tetap tidur telentang tanpa bergerak-gerak mengeja puisi ‘Saddest Poem’ milik Pablo Neruda dalam patahan-patahan bait yang tidak berlompatan.

... dar in "Pivnita de ceapa" a lui Schmuh nu se gasea nimic de mancare si cine voia sa manance ceva trebuia sa mearga in alta parte, la Fischl si nu in "Pivnita de ceapa", fiindca aici nu se taia decat ceapa. Si de ce asa? Pentru ca pivnita se numea astfel si ce era cu totul iesit din comun pentru ca aceasta ceapa, ceapa taiata, cand o privesti cu atentie... nu, clientii lui Schmuh nu mai vedeau nimic sau doar unii dintre ei nu mai vedeau nimic, li se scurgeau ochii, nu pentru ca aveau inimile prea pline; caci unde scrie ca daca ti-e inima plina, trebuie sa iti planga ochii, unora nu le reuseste niciodata asa ceva, mai ales in deceniile din urma, de aceea secolul nostru se va numi candva, in viitor, secolul lipsit de lacrimi, desi a fost multa suferinta - si tocmai din acest motiv, din cauza lipsei lacrimilor, oamenii, cei care isi puteau permite, se duceau la "Pivnita de ceapa", se lasau serviti de patron cu o scandura de tocat, cu un cutit de bucatarie si cu o ceapa ordinara de camp sau gradina care-i costa douasprezece marci, o taiau atat de marunt pana ce sucul reusea. Ce reusea? Reusea ceea ce lumea si suferinta acestei lumi nu reuseau sa produca: omeneasca lacrima rotunda. Si atunci se puneau pe plans. In sfarsit se punea lumea, din nou, pe plans. Se plangea serios, dezlantuit, in toata legea. Apa curgea si lua totul cu ea. Apoi venea ploaia. Apoi cadea roua... Si dupa acea calamitate naturala de douasprezece marci si optzeci de pfenigi, oamenii satui de plans incep sa vorbeasca. Inca ezitand, mirati de propria lor limba goala, dupa ce savureaza ceapa, clientii pivnitei se predau vecinilor lor, acolo, pe lazile incomode imbracate in iuta, se lasa intrebati, isi schimba felul de a fi cum iti intorci paltonul.

Memangnya kalau sudah rajin Tahajud bisa bertemu Tuhan? Bisa mengobrol dengan Tuhan?

Laki-laki pantang untuk tidak serius!

Laki-laki itu yang penting mantap hati, Gus. Berani. Terserah berani itu diartikan dalam bentuk apa; agama, keputusan hidup, cinta, atau tetek bengek lain.

Lalu? Hubungannya dengan merasa khawatir dan tahajud? Ibu jadi bisa mengobrol sama Tuhan, begitu? Tuhan bisa apa memangnya?

Yah, hidup. Kadang baik, kadang buruk. Tenang saja.

Dengan gerakan pelan telapak tangan Timur merangkul telapak tangan Aggi. Berdiri begitu rapat. Tanpa kentara, Aggi balas menggenggam telapak tangan kokoh laki-laki itu.

Laki-laki selai kacang, laki-laki permen karet stroberi, laki-laki stroberi varian flamboyan. Lalu, apa jenis stroberi untukku, Aggi?

He, Aggi,” panggil Timur. Aggi berhenti dan menoleh. “Apa kamu akan merindukan aku?” “Tidak tahu. Akan kuberi tahu kamu nanti.

He, Stroberi Masam! Berhenti merengut!

Ah-eh-ah-eh!

Kalau saya sujud tanpa alasan apa-apa, tidak pakai salat dulu, apa boleh?

Mas Bujang, tidak ingin segera menikah?

Perasaanku tidak lebih penting daripada perasaanmu.

Laki-laki sejati lebih memilih adu jotos! Adu fisik! Tidak adu kata!

Kalau sudah cinta untuk apa berlama-lama?

He was very handsome and romantic. But he also frightened me, he was so wild. I knew I shouldn’t have married him, but that was one of the biggest attractions.

DEEN: What about you? KIRAN: Hmm . . . seeing the future! KIRAN: I want to be able to see the future. DEEN: Feeling anxious about the future? KIRAN: Yeah. Always. KIRAN: Especially lately. DEEN: How’s your mom, btw? KIRAN: To be determined. KIRAN: It’s just a waiting game now. DEEN: OKAY I know my real answer now!!! DEEN: Healing powers. DEEN: Definitely healing powers. KIRAN: Heh KIRAN: You’re a good guy, Deen. DEEN: Only for you.

Kamu bertanya apa aku merasa sedih waktu itu? Kamu tahu ‘Saddest Poem’ milik Neruda, Timur? Sampai sekarang aku bahkan masih bisa mengingat bagian-bagiannya yang waktu itu berulang-ulang selalu kueja menemani ... kesedihan.

I felt more comfortable when you were cursing like a sailor and calling me filthy names." "Are you conceding defeat?" She tried to keep the hopeful tone from her voice when he tucked his laptop into his leather briefcase. "Of course not." His dark eyes flashed with mirth. "I have a business meeting in half an hour which I had hoped to conduct here, but I'm too much of a gentleman to intrude on your privacy while you crush the hearts of ten sad and lonely men. I look forward to battling with you tomorrow, Miss Patel. May the best man win." After the door closed behind him, she sat back in her chair surrounded by his warmth and the intoxicating scent of his cologne. She knew his type. Hated it. Arrogant. Cocky. Egotistical. Ultra-competitive. Fully aware of how devastatingly handsome he was. A total player. She would have swiped left if his profile had popped up on desi Tinder. So why couldn't she stop smiling?

Stroberi itu asam. Seperti perempuan Prancis yang suka menggerutu. Muka mereka masam sekali. Jadi, stroberi itu.” Thomas membuat ekspresi seperti orang tercekik karena racun. Mata setengah terpejam, kepala terteleng ke samping, dan melet. “Blaaah ....

Kylee laughed. "Nothing with you is normal. But speaking of abnormal, I saw this movie where these two girls liked the same boy, and one girl was a werewolf, and the other was a dragon, although she didn't know it yet, and it turned out the boy was a killer of, like, magical creatures, so both girls died and he took the head cheerleader to prom." "That sounds like a stupid movie," I said. "It actually was. But the boy had this shirt off a lot. I guess hunting magical creatures is great for stomach muscles.

Apa itu rindu? Jarak yang membentang tanpa alat komunikasi. Itu artinya susah payah. Aku harus mencari telepon umum yang sulitnya setengah ampun. Telepon umum pertama, kabelnya putus. Telepon umum kedua, gagang teleponnya lengket. Telepon umum ketiga, tombol angkanya soak (angka 5 dan 9-nya bolong). Telepon umum keempat, jaraknya puluhan ribu kilometer barulah bisa digunakan dengan baik. Bisa saja aku menggunakan fasilitas telepon di minimarket di pangkalan bensin, tetapi aku selalu lupa mampir ke sana. Tidak ada yang buka 24 jam dan aku selalu ingat saat telah tengah malam. Aku jadi berpikir mengenai kemungkinan lain. Aku akan menulis surat panjang. Panjang sekali karena aku akan bercerita mengenai segala hal. Dan, sekali dalam sepekan, atau sekali dalam sebulan, aku akan mendorong masuk surat tebal tersebut ke dalam kotak surat (atau aku akan mengirimkannya langsung melalui kantor pos). Selanjutnya, aku akan mengayuh sepeda, pergi melanjutkan perjalanan tanpa mengharap balasan. Aku sedang tidak memiliki alamat pasti, bukan?

Dau în scris, pentru toata lumea care va veni dupa mine, ca n-am în ce sa cred pe acest pamînt si ca unica scapare este uitarea absoluta. As vrea sa uit de tot, sa ma uit complet, sa nu mai stiu nimic de mine si de lumea aceasta. Adevaratele confesiuni nu se pot scrie decît cu lacrimi. Dar lacrimile mele ar îneca aceasta lume, precum focul meu interior ar incendia-o. N-am nevoie de nici un sprijin, de nici un îndemn si de nici o compatimire, caci desi sînt cel mai decazut om, ma simt totusi atît de puternic, atît de tare si de fioros! Caci sînt singurul om care traiesc fara speranta. Or, aceasta este culmea eroismului, paroxismul si paradoxul eroismului. Suprema nebunie! Toata pasiunea haotica si dezorientata din mine ar trebui s-o canalizez pentru a uita totul, pentru a nu mai fi nimic, pentru a scapa de spirit si de constiinta. Am si eu o speranta: speranta uitarii absolute. Dar aceasta mai e speranta, nu e ea disperare? Nu-i aceasta speranta negarea tuturor sperantelor viitoare? Vreau sa nu mai stiu nimic, nici macar sa stiu ca nu stiu nimic.

Sve kretnje, bilo u višim ili nižim svjetovima, rezultat su volje i ljubavi. S njom i radi nje se pokreće kosmos. Ljubav je osnovni razlog djela i njihov cilj. S njom i radi nje su stvoreni svjetovi. U kosmosu se ne desi niti jedan pokret, a da nije rezultat volje i ljubavi koja je njegov uzrok i cilj. Suština ljubavi jeste kretanje duše onog koji voli prema svom voljenom. Ljubav je ustvari neprestano kretanje. Vrhunac ljubavi je obožavanje, poniznost, skrušenost i potpuna predanost i pokornost voljenom. Ljubav je istina s kojom, i radi koje su stvorena nebesa i Zemlja, ovaj i Onaj svijet.

Daca vrei ca un om sa fie fericit politiceste, nu-i infatisa doua laturi ale unei probleme, caci s-ar framanta, prezinta-i o singura latura, sau chiar nici una, e si mai bine. Lasa-l sa uite c-ar exista primejdia razboiului. Daca guvernul e incapabil, birocratic si ahtiat de impozite, lasa-l sa ramana asa, decat sa-i faci pe oameni sa se necajeasca din pricina asta. Avem nevoie de liniste, Montag. Da-le oamenilor concursuri la care castiga cei care-si aduc aminte cuvintele celor mai polulare cantece, sau de numele capitalelor diferitelor state, sau de recolta de porumb obtinuta in Iowa acum un an. Umple-le mintea cu date ne-inflamabile, impaneaza-le-o cu “fapte” pana ajung sa se simta ghiftuiti, dar grozav de “informati”; atunci au sa-si inchipuie ca gandesc, au sa aiba iluzia miscarii, fara sa se miste. Si-au sa fie fericiti, deoarece “faptele” de acest gen raman neschimbate. Nu trebuie sa le dai vreo materie nesigura, ca filozofia sau sociologia, cu care sa incerce sa-si explice lucrurile. I-ar apuca stenahoria. Orice om capabil sa monteze si sa demonteze un perete de televiziune – si mai toti oamenii sunt capabili acum de asa ceva – este mai fericit decat un om care icearca sa sa masoare, sa fixeze in calcule si ecuatii universul, ce nu se lasa masurat si calculat fara a-l face pe om sa se simta singur ca un animal. Stiu prea bine ca asa se intampla, fiindca am incercat eu insumi. La naiba cu toate astea! Traiasca seratele si cluburile, acrobatii si magicienii, petrecaretii, limuzinele cu reactie, elicopterele-motociclete, pornografia si stupefiantele, tot ce poate simula reflexele automate. Daca piesa e de proasta calitate, daca filmul nu spune nimic, daca spectacolul e lipsit de miez, faceti-mi o injectie cu theremina, si-am sa cred ca piesa ma emotioneaza, desi in realitate va fi doar o reactie tactila la o anumita vibratie. Nu-mi pasa, imi lace sa ma distrez copios!

Belajarlah untuk sedikit relaks. Apa yang kamu sebut perasaan picisan itu bisa jadi hanya rasa takutmu saja. Yang lahir dari kekecewaan atau ketidaknyamanan pengalaman pada masa lalu. Cobalah untuk tidak terlalu tegang dan serius. Bisa jadi sesuatu yang bernama perasaan suka atau jatuh cinta kembali itu akan menarik bila kamu sedikit relaks.

Aggi mengambil gambar dari hidangan di atas meja; makaroni stroberi, segelas es teh, dan semangkuk buah stroberi segar. Kini dia mendongak. Beralih mencari subjek gambar yang lain. Saat cincin fokus diputar dan patahan gambar menjadi satu, Timur menoleh. Aggi tidak menurunkan kamera. Terus mengintip dari jendela bidik. Timur menggerakkan bibir. Berkata tanpa suara. “Je ... tu ... aime.

Aku menyebut Thomas laki-laki selai kacang.” “Bagaimana bisa?” “Dia tidak suka stroberi. Dia suka selai kacang. Kamu tahu bagaimana pendapatku mengenai selai kacang?” Timur menggeleng. “Huwek!” Aggi mengernyitkan kening dan mengerutkan ujung hidung. Lalu, dia merendahkan nada suara. “Et alors, les fraises est trop infantile! Je ne l’aime pas! [Jadi, stroberi itu terlalu kekanak-kanakan! Aku tidak suka!]

Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti" e o vorba mai intortocheata decat pare, desi e citata frecvent, ca un subinteles elementar al moralei crestine. In genere, "ca pe tine insuti" e luat drept o forma de superlativ. Se porneste, cu alte cuvinte, de la presupozitia ca ne iubim enorm, si suntem invitati sa aplicam si "aproapelui" acelasi tratament. Dar ne iubim, intr-adevar, atat de mult? In realitate, cand suntem singuri cu noi insine, stim foarte bine cat ne poate pielea. Stim foarte bine ce pacate avem, cat cantarim, care ne sunt penumbrele. Singura diferenta dintre judecata de sine si cea purtata asupra altora e ca cea dintai e insotita, aproape intotdeauna, de o generoasa indulgenta. Ne stim defectele, dar stim, de asemenea, ca, in ciuda lor, suntem oameni de treaba. Viata noastra e plina de derapaje, de minciuni, micimi, vicii, ganduri inavuabile, turpitudini de toate calibrele. Dar cu toate astea, simtim ca dracul nu e chiar atat de negru, ca suntem recuperabili, ca, in adanc, adapostim un suflet bun si o inima curata... Intr-o prima instanta, "iubirea aproapelui" nu pretinde de la noi altceva decat sa privim defectele celuilalt cu aceeasi indulgenta, cu aceeasi intelegatoare complicitate cu care privim propriile noastre defecte. Sa credem in fondul lui bun, in dreptul lui la compasiune si iertare. Dar adagiul crestin se preteaza si la o interpretare simetrica, pornita din unghiul aproapelui: "Nu te iubi altfel decat iti iubesti aproapele!" Ia-ti oarecare distanta fata de eul tau, fii putin mai indiferent cu sufletelul tau, renunta la mila de sine si reflecteaza, din cand in cand, la tine insuti asa cum ai reflecta asupra altuia. Pe scurt: dupa ce ai facut efortul de a nu-ti iubi aproapele mai putin ingaduitor decat te iubesti pe tine, incearca, acum, sa nu te iubesti pe tine mai mult decat iti iubesti, indeobste, aproapele.

- Iako nikada ne pričam o ratu, Irena… Ali ti me svakako navodiš ko zna kakvom magijom da pričam i mislim o stvarima o kojima inače ne bih… Mene ovaj rat nikako i nikada ne podsjeća na rat u Bosni. Ni po čemu. Nijedan rat mi ne liči na drugi, iako su oni, u osnovi, svi isti. Uvijek imaš političare, vojsku na dvije ili više strana, imaš profitere i nedužne žrtve. Njih najviše… Oni su kolateralna šteta. Brojevi koje spomenu u vijestima. Kao što je bilo zadnje godine rata kod nas: "U Sarajevu je danas ubijeno dvanaest ljudi". I to je to. Brojka. Nečiji život, nečiji snovi, nečije dijete, nečija ljubav… Sve to je zapravo ubijeno. Nije ubijen broj… I zato o ratovima niti pričam, niti mislim. Jer u ratovima nema pobjednika… I ponekad me je stid da sam i ja, na kraju, ratni profiter. – Pogledala ga je šokirano. - Nema tu ništa čudno, Irena. I ti i ja smo ratni profiteri. Jer da nema ratova, ne bi bilo ovih misija, da nema misija, tvoj muž, ja i slični nama ne bismo imali posao… I vjerovatno je mnogo onih koji na globalnom nivou razmišljaju tako i ako ne potaknu, onda sigurno dopuste da se s vremena na vrijeme desi kakav rat. Da se organiziraju konferencije, da se prazne i obnavljaju robne rezerve, da se uspostavljaju nove misije… Tako ti je to… -

We stood in the wings together, side by side. Reed's mouth was still agape. "It makes sense when you think about it," I mused. "You get two people together who have you-know-what, and sparks are going to fly." Reed's cue was about to start. He pointed at me and said, "Tonight. There's a party. And we're going to talk." "Yes" "Because this is crazy." "Totally." "Okay. Well." He tugged a strand of my hair. "Good luck out there." "You're not supposed to say that." "Fine. How about..." He squinted at me. "Here's looking at you kid." The smile melted off my face. "What did you say?" "It's a line. From a movie." He shrugged and burst onto the stage with a hee-haw. It was a line. From Casablanca. The same line KARL had said to me when I was Elsa. The same like Karl didn't recognize when I said it to him as Floressa. Which meant... nothing. Right? Lots of people know that line. Just because Reed said it, and Reed was a sub, it didn't mean he was... he was... "You're on," the stage manager whispered. I stumbled onto the stage. The lights were too bright. The theater was packed. Reed gave me a quick, crooked smile, and I knew. My crush on Karl was less complicated than I thought, because it wasn't Karl I'd been with that day in the garden. Now my crush on Reed... ? THAT was a scandal all on its own.

Eram într-o frizerie. Tin minte fiecare amanunt...[..] În timp ce frizerul ma tundea, vedeam în oglinda, la garderoba, o femeie cam de patruzeci de ani, cu un aer simplu, modest îmbracata si cu ceva blînd si casnic în atitudini. Una din acele femei care nu trebuie sa fie nici frumoase, nici bine îmbracate, care au un fel de maternitate elementara si o blîndete resemnata si tacuta, traind între gesturi mici. Statea la garderoba, în aceeasi pozitie, fara nici o miscare, fara nici o vorba, privind în gol. De fapt, aveam impresia ca nici macar nu se gîndea.[..] La un moment dat am vazut-o cum se îmbraca, si-a luat o punga de plastic si era gata sa se îndrepte spre usa cînd s-a întîmplat ceva. Probabil, unul dintre frizerii care lucrau de partea cealalta, si mai spre fund, i-a zis ceva ce nu auzisem. Eu o vedeam numai pe ea. A stat cîteva clipe fara sa spuna nimic, privind fix spre partea din fund a frizeriei. Apoi deodata s-a congestionat si a început sa strige. Si pe masura ce striga, vocea ei se subtia, devenea tipat, pîna cînd tipatul s-a sfarîmat. Ea îsi dadea seama ca vocea n-o mai ajuta si tipa atunci si mai tare. Nu întelegeam nimic din ce spunea, dar tipatul acela nesigur, ca o lama de cutit care se frînge, suna atît de strident încît era înfricosator. Nu mai era un tipat omenesc. Era un tipat animalic plin de disperare si de neputinta. Nu stiu cît a durat astfel, dar parca nu se mai termina si simteam ca nu mai puteam sa suport. Si poate si mai mult m-a înfricosat faptul ca în acest timp nimeni din frizerie n-a întors privirea spre locul acela. Ca si cum tot ce vedeam si auzeam erau nascociri ale imaginatiei mele. Pentru ceilalti, femeia aceea tacea în continuare la garderoba ei sau plecase. Întelegeti? Tipatul ei nu exista. În zadar tipa, nimeni nu vroia s-o auda. Inclusiv eu, de fapt. Caci în tot acest timp nu m-am sculat de pe scaun sa ma întorc. L-am lasat pe frizer sa ma tunda mai departe. Si numai dupa ce femeia s-a dus undeva în spatele frizeriei, unde îsi lasau frizerii halatele, caci i se facuse rau, l-am întrebat pe cel care ma tundea: "Ce s-a întîmplat?" Ca si cum eu nu fusesem de fata sau ma gîndisem la altceva, nu fusesem atent. Frizerul mi-a explicat atunci ca femeia lucra acolo de mai multa vreme si fusese concediata, iar ea, neavînd din ce trai, venea totusi si-si facea treaba mai departe fara nici un salariu, multumindu-se cu ceea ce primea bacsis. Unul dintre frizeri îi aruncase o vorba grosolana, adaugînd ca nu era nevoie de ea acolo, de ce venea...Îi auzeam înca gemetele cînd am platit si am plecat cît am putut mai repede. Simteam ca trebuia sa ajung afara. Sa n-o mai aud pe femeia aceea gemînd. Si parca tipatul ei plutea în continuare ca un tais de pumnal în aerul frizeriei, desi ceea ce se petrecuse nu zdruncinase nici un detaliu. Rumoarea era aceeasi ca deobicei. "Criza de isterie, a zis unul. Am mai vazut noi de-astea."Atît. Întelegeti? Acesta a fost singurul comentariu pe care l-am auzit... [..]Tipatul dizgratios si disperat, aproape animalic, al acelei femei sfîsiase brutal tot ce tesusem eu cu grija ani de zile. Fericire? Lumina? Frumusete? Gogosi! Cacialma, domnilor. Nu exista decît tipatul si tacerea. Gemetele de animal înjunghiat si exclamatia: "Am mai vazut noi de-astea". Atunci am priceput prima oara ca traisem într-o minciuna aurita. [..] Mi-am dat seama ca tipetele exista, însa nu le auzim.Nu vrem sa le auzim. Sîntem surzi, iar cei care tipa se chinuiesc sa tipe si mai tare vazînd ca nimeni nu-i aude. Toti îsi vad de treburile lor mai departe, ca si cînd nimic nu s-ar fi întîmplat, iar tu te simti atunci ca o papusa dezarticulata.