Cuza Quotes

You are not expected to. You are not capable of it. I am beyond your experience." Cuza

Din Constanța se merge prin Valu lui Traian, cu căsuțe mărunte, scăldate în caniculă, cu măgari costelivi, sub privirea antediluviană a femeilor bătrâne în negru, care fixează vidul prăfos. Dacă ar fi să cobori într-un asemenea loc, n-ai mai găsi puterea să pleci. Prezentul durează aici de o veșnicie. Așa se explică toate acele nume de eroi, răsculați, conducători, voievozi și politicieni: Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Cuza Vodă, Vlad Țepeș, Mircea Vodă, Ștefan cel Mare, Dragoș Vodă, Ștefan Vodă, Alexandru Odobescu și încă Independența și Unirea, și Valea Dacilor. Nu e nimic acolo. Numai sate împrăștiate prin toată stepa de-a lungul șoselei 3A sau puțin mai departe. În peisajul plat, abia de răsar puțin deasupra liniei orizontului. Capre, lanuri de porumb, cai înhămați la căruțe, siluete aplecate ale oamenilor pe câmp, aceleași mișcări efectuate de o sută, de două, de trei sute de ani, ba dintotdeauna, la fel de neschimbate ca și mișcările animalelor. Și doar acele nume care trebuie să pună în mișcare timpul încremenit, să-i confere sens și direcție.

deputatii Adunãrii Moldovei: Kogãlniceanu, Panu, Negri, D. Rallet, Costache Rosetti, Pisoschi, Mavrogheni, LascãrRosetti, Lascâr Catargiu. Se asazã la masã încã certîndu-se, vorbind în acelasi timp. Kogãlniceanu sustine candidatura lui Negri. Ceilalti protesteazã. Pentru unii dintre ei, subiectul scandalului este lovitura lui Grigore Sturdza. S-au descoperit armele la mosia sa. Ofiterii polonezi umblã grupati prin oras. Spaima de un atac dominã adunarea. Kogãlniceanu cedeazã nervos si vrea sã plece. Este întors de la usã. La un moment dat, în hãrmãlaia asta se aude strigãtul lui Pisoschi: „Stati asa!” Scoate arma si trage un foc în tavan. Se opresc, în linistea care s-a lãsat, dupã un moment de asteptare încordatã, Pisoschi rosteste numele unui nou candidat la domnie: „Alexandru loan Cuza!” Stupefactie. Kogãlniceanu: „Da!” Panu: „Ca militar, poate apãra si Adunarea de Sturdza”. „Da, da, Cuza!

CUZA: Au vrut recunoasterea Unirii. Le-am adus-o. M-am cãrat la Constantinopol si am obtinut-o eu în locul lor. Au vrut libertate. O au. Trag de ea în toate pãrtile ca hienele. Au vrut independentã. M-am înteles cu Napoleon sã punem trupele pe Dunãre si s-o declarãm. Secretarul meu s-a dus fuga la gazete si a dat totul în vileag, într-o zi voi scoate scrisoarea de la Napoleon din scrin sã o arãt poporului. Sã vadã si el ce a scris împãratul Frantei despre noi: „O natiune cu astfel de trãdãtori nu meritã independenta”.

The king felt less endangered by Goga and Cuza than by the young generation, who were looking at the German model. The Romanians had full fledged swastika carrying nationalists well before it became the rage of the 30s. Cuza made the Jews of Iassi tremble before Hitler came to power. King Carol outmaneuvered the Iron Guard with one fast action: he copied the German actions faithfully. He had Codreanu and his clique arrested, led into a forest and shot them in the back. Next day's newspaper headlines read: They were shot while trying to escape. (Auf der Flucht erschossen), the typical Hitlerian method of disposing of political enemies. The king dared to destroy the Iron Guard, showing Hitler that he wouldn't bow to his dictates, yet he put a nationalist, antisemitic regime into power, one based on ethnic nationalism, without foreign models.

À Alexandru Ioan Cuza, Paris, 27 avril 1861 Mon cher Prince, Mon arrivée à Paris a été considérablement retardée par les lenteurs de la navigation du Danube au commencement de la belle saison. J’ai mis quinze jours de Galați à Vienne ! C’est tout dire ; mais enfin j’ai gagné Paris et me suis acquitté de ma mission avec bonheur. Le Prince Napoléon et M. Thouvenel m’ont parfaitement accueilli et ont prêté la plus grande attention à tout ce que je leur ai dit au sujet de l’Union, d’abord, ensuite au sujet des armes et de la question des Bulgares. L'Union définitive des Principautés est dans tous les esprits en France, et je pense que la réalisation de cette grande idée politique par le Prince de la Roumanie donnera à son nom un glorieux retentissement en Europe. L’Union Roumaine est une conséquence de l’Union italienne et ce qui est bien vu chez les Italiens au-delà des Alpes ne peut pas être mal vu chez leurs frères au-delà des Carpates. L’Empereur qui nous a toujours si généreusement protégés, ne désavouera pas plus les uns que les autres. M. Thouvenel m’a parlé, il est vrai, de patience, en se basant sur les nouvelles de Constantinople qui lui annoncent l’adhésion du Gouvernement Turc aux demandes exposées dans Votre mémoire. Il m'a assuré des bonnes intentions du gouvernement l’Empereur à notre égard. Le Prince Napoléon de son côté, après avoir pris connaissance de Votre lettre, m'a de nouveau déclaré que ses sympathies étaient acquises à la Roumanie ainsi qu’à son Prince régnant, mais toutes ces belles paroles ne me suffisent pas pour m’éclairer sur la situation présente et future de mon pays, aussi je compte demander une audience à l’Empereur aussitôt mon retour de Turin et j’espère que Sa Majesté, comme d’habitude, s’expliquera plus catégoriquement au sujet de la politique que nous devons suivre. Tout ce dont je puis Vous assurer pour le moment, c’est que nous avons toujours des amis en France. La presse nous est favorable et les hommes d’État ne sont pas hostiles malgré les petites intrigues de Bibesco et Co.

left by train on a Friday morning to arrive at six in the evening in Bucharest. My friend awaited me at the railroad station. As I got off the train, on that snowy late afternoon, I heard newspaper boys hawking an extra newspaper edition: Extra, extra, the new government of Goga, Cuza. Death to the Jews. That was my bone chilling, frightening reception on my first pleasure trip. King Carol II had called on Octavian Goga, a well-know poet and politician and rabid anti-semite and on Alexandru Cuza, a historian, professor at the University of Iassi, infamous for his incitement to pogroms on Jews in that town, to form a new government. Actually, it was a maneuver on the part of the king of Romania, who felt threatened by Ionel Codreanu, the leader of the "Iron Guard," known Fascists and antisemites, who were taking their orders from Hitler.