Cu Alter Quotes

Moartea vine din noi, nu din afară, e umbra noastră, e alter ego-ul pe care îl purtăm în cârcă și cu care ne conversăm atunci când ne simțim singuri.

„Mi-am plâns ochii din orbite de atâtea ori încât am epuizat toată apa pe care o aveam în organism. Simțeam nevoia să mă hidratez cu votcă, să îmi umplu toate golurile cu fum și să mă fut fără să știu cum îl cheamă, câți ani are și ce dracu' vrea el de la viață. Să fiu egoistă, infectă, egocentristă, așa cum au fost și ei.

De fapt, niciunul nu mai are ceva nou de spus, dar din moment ce lumea nu este ideală înseamnă că mesajul încă nu a fost transmis cum trebuie, așa că încercăm. Tu o faci prin muzică, eu prin scris. Până la urmă, amândoi suntem narcisişti. Niște narcisiști cu intenții bune, dar totuși...

Crezi că lumea este o junglă în care nu supravieţuiesc decât cei puternici. Sentimentele sunt o slăbiciune, aşa că le eviţi pe ale tale şi le foloseşti pe ale celorlalţi. Ai impresia că dacă te străduieşti poţi manipula pe oricine. Susţii că e vina lor fiindcă te joci tu cu ei, pentru că sunt fraieri. Nu stai să te gândeşti că unii îţi permit să-ţi faci de cap pentru că te iubesc.

În zilele noastre este penibil să îi spui că îl iubești. Și de ce să o faci când există mii de joculețe psihice, mii de cărți despre cum să-ți falsifici fericirea și să-ți manipulezi aproapele? Sinceritatea e demodată. Ferească 'Ăl de sus! Cum să știi exact cum stau lucrurile, cum să nu-ți complici existența cu scuze, minciuni, iluzii, psihologi și calmante?

Azi scriem noi cu literă mică și Eu cu majusculă, indiferent de locul lor în propoziție.

Nimeni nu a găsit vreodată bărbatul potrivit/femeia potrivită. E foarte ciudat, nu ţi se pare? Milioane de persoane să fi găsit mereu bărbatul greşit/femeia greşită? Nu. Evident, nu este vina bărbatului sau a femeii. Nu există bărbaţi greşiţi sau femei greşite. Am văzut cum capacitatea de a iubi coincide cu procesul personal de evoluţie, care este unic şi irepetabil pentru fiecare dintre noi. Nu este adevărat că toţi reuşesc să iubească. Dimpotrivă, puţine persoane ştiu să iubească. O dovedeşte numărul incredibil de despărţiri. O dovedeşte starea de nefericire în iubire simţită de oameni. Nnereuşita unei relaţii nu depinde niciodată de alegerea partenerului, ci de lipsa de pregătire a unuia sau a ambilor parteneri, de lipsa unui drum care trebuie parcurs spre propriul suflet. Crizele, dificultăţile de care se vorbeşte în mod continuu, sunt deja întipărite în noi, astfel încât, în relaţia de iubire adevărată, e nevoie de o confruntare continuă cu „alter ego-ul", cu lipsa de comunicare, cu suferinţa. Relaţia despre care vorbesc nu este o legătură între doi indivizi care se identifică sau se proiectează unul asupra celuilalt sau au intrat în competiţie sau îşi pun piedici sau se joacă de-a iubirea. Eu vorbesc de relaţia în care cei doi se alătură pentru a parcurge împreună drumul spre adevăr, pentru a demasca ceea ce este fals în fiinţa umană, pentru a-şi regăsi propria unicitate. De exemplu, dacă nu ai o relaţie de adevărată evoluţie şi soţia ta/soţul tău iese cu o altă persoană, suferi de moarte, disperi. De ce? Pentru că te-ai identificat cu celălalt, pierzându-ţi propria identitate. Oamenii trăiesc aşa, din nefericire, identificându-se unul cu celălalt. Adevărata relaţie de iubire se realizează doar între persoane care vor să-şi depăşească propriile limite. Poate să se stabilească doar între persoane adevărate.

Arta de a fi înseamnă să te cunoşti, să te iubeşti şi să nu te temi să iubeşti, să ai încredere în tine şi să ai curajul de a sta pe propriile picioare, de a lupta pentru idealurile tale, de a fi sincer cu tine şi cu ceilalţi, de a avea nesăbuinţa să fii slab şi să îţi îmbrăţişezi tremurul, să-ţi urmezi visele şi să devii şi să rămâi veşnic o fiinţă minunată, un întreg. E un soi de sinceritate față de tine și față de ceilalți, oricât de urât te-ar putea face asta.

The subjects became tipsy and acted drunk, with some even showing physical signs of intoxication. They didn’t get drunk because they drank alcohol; they got drunk because the environment, by associative memory, cued their brains and bodies to respond in the same old, familiar way. When the researchers eventually told the students the truth, many were amazed and insisted that they really did feel drunk at the time. They believed they were drinking alcohol, and those beliefs translated into neurochemicals, which altered their states of being. In other words, their beliefs alone were sufficient to fire up a biochemical change in their bodies that was equal to being drunk. That’s because the students conditioned themselves enough times to associate alcohol with a change in their internal chemical states. As the subjects expected or anticipated the future change in their inner states based on their past associative memories of drinking, they were cued by the environment to physiologically change, just as did Pavlov’s dogs. There

In 1913, English journalist Arthur Wynne published a “word-cross” puzzle in the New York World. The rectangular grid with squares to be filled in with cued words became wildly popular and its name was altered a few years later to “crossword.