Caps For Sale Quotes

If I could rotate my neck 180 degrees, like an owl, I'd go around wearing backwards baseball caps, just to mess with people.

From that moment, death hung over him, snugly, the way snow caps a red postbox after a particularly heavy snowfall.

August este singur pe vîrful unui munte; sînt ultimele sale zile. Poetul spune: „El sta aici si asculta vidul pur. Totul e ciudat, o nalucire. Pe mare (cîndva, August calatorise adesea pe mare) se misca totusi ceva; acolo exista sunet, ceva ce se putea auzi, un cor al apelor. Aici — nimicul se întîlneste cu nimicul într-o absenta fara hotare. Nu-ti ramîne decît sa dai din cap, plin de resemnare.

Întreaga psihologie de până acum a rămas împotmolită în prejudecăţi şi temeri de ordin moral: ea nu s-a încumetat să pătrundă în adâncuri. A o concepe, precum o fac eu, în chip de morfologie şi genetică a voinţei de putere, -iată o idee care nu i-a trecut nimănui prin cap, în măsura în care ne este îngăduit să ghicim din toate cele câte s-au scris până acum şi a ceea ce a fost trecut sub tăcere. Puterea prejudecăţilor morale a impregnat profund sfera spiritualităţii pure, în aparenţă sfera cea mai rece şi mai lipsită de idei preconcepute - exercitând bineînţeles o acţiune vătămătoare, paralizantă, orbitoare, deformantă. O fizio-psihologie autentică întâmpină rezistenţe inconştiente în ini-ma cercetătorului, ea are de luptat cu „inima“: chiar şi o teorie despre interdependenta instinctelor „bune“ şi „rele“ pare un rafinament de imoralitate care provoacă suferinţa şi dezgustul unei conştiinţe încă viguroase şi îndrăzneţe -, şi, cu atât mai mult, o teorie despre derivarea tuturor instinctelor bune din cele rele. Însă, presupunând că s-ar găsi cineva care să ia afectele de ură, invidie, cupiditate, patima puterii drept afecte esenţiale ale vieţii, drept lucruri care trebuie să facă parte, în esenţă şi în principiu, din economia generală a vieţii, dacă vrem ca viaţa să fie intensificată -, acest om ar suferi din pricina unei asemenea orientări a judecăţilor sale ca de un rău de mare. şi aceasta nu este încă nici pe departe cea mai penibilă şi mai ciudată ipoteză din acest imens şi aproape nedesţelenit domeniu de cunoştinţe primejdioase: iar cel care vrea va găsi o sută de temeiuri pentru a se tine la distantă de ea - de va fi în stare! Iar dacă totuşi nava vi s-a abătut prin aceste meleaguri, ei bine, curaj! strângeţi zdravăn din dinţi! deschideţi-vă ochii! apucaţi timona cu nădejde! - vom depăşi de-a dreptul morala, cu riscul de a strivi, de a zdrobi poate restul propriei noastre moralităţi, cutezând să pornim pe acest drum - dar ce contăm noi! Niciodată navigatorilor şi aventurierilor temerari nu li s-a mai înfăţişat vreo lume de cunoştinţe, mai profundă: iar psihologului care consimte la o asemenea „jertfă“ - acesta nu este sacrifizio dell'inteletto, dimpotrivă! - i se va îngădui cel puţin să pretindă în schimb ca psihologia să fie recunoscută iarăşi ca regină a ştiinţelor, pe care celelalte ştiinţe au menirea s-o slujească şi s-o pregătească. Căci de acum îna¬inte psihologia este din nou calea ce duce spre problemele fundamentale.

One might say that, until now, the social, cultural, and political framework for knowledge of the Gulag has not been in place. I first became aware of this problem several years ago, when walking across the Charles Bridge, a major tourist attraction in what was then newly democratic Prague. There were buskers and hustlers along the bridge, and, every fifteen feet or so someone was selling precisely what one would expect to find for sale in such a postcard-perfect spot. Paintings of appropriately pretty streets were on display, along with bargain jewelry and 'Prague' key chains. Among the bric-a-brac, one could buy Soviet military paraphernalia: caps, badges, belt buckles, and little pins, the tin Lenin and Brezhnev images that Soviet schoolchildren once pinned to their uniforms. The sight struck me as odd. Most of the people buying the Soviet paraphernalia were Americans and West Europeans. All would be sickened by the thought of wearing a swastika. None objected, however, to wearing the hammer and sickle on a T-shirt or a hat. It was a minor observation, but sometimes, it is through just such minor observations that a cultural mood is best observed. For here, the lesson could not have been clearer: while the symbol of one mass murder fills us with horror, the symbol of another mass murder makes us laugh.

Năzuinţa omului spre „liberul arbitru“, în înţelesul superlativ şi metafizic care din păcate mai domneşte încă în creierele semidocte, vrerea de a purta întreaga şi ultima responsabilitate pentru actele sale, descărcând-o din spinarea lui Dumnezeu, a lumii, a eredităţii, a întâmplării, a societăţii, este nici mai mult, nici mai puţin decât dorinţa de a fi însăşi causa sui. Cu o cutezanţă mai mare decât aceea a baronului de Munchhausen, omul încearcă, trăgându-se de păr, să se smulgă din mlaştina neantului, pentru a se înălţa în existentă. Iar de s-ar hotărî vreunul să-i facă vânt neroziei rustice a acestei noţiuni faimoase a „liberului arbitru“ şi să şi-o scoată din cap l-aş ruga să mai facă un pas pe calea „iluminării“ sale şi să procedeze aşijderea şi în privinţa contrariului acestei pseudonoţiuni a „liberului arbitru“: mă refer la „vrerea încătuşată“ care conduce la un abuz al noţiunilor de cauză şi efect. „Cauza“ şi „efectul“ nu trebuie concretizate, precum o fac în mod greşit naturaliştii (şi toţi cei care naturalizează azi în gândire, asemenea lor), care se conformează neroziei mecaniciste dominante ce îşi imaginează cauza drept ceva care trage şi împinge până în momentul în care este obţinut efectul: trebuie să ne folosim de „cauză“ şi de „efect" doar ca de nişte noţiuni pure, adică în chip de ficţiuni convenţionale în scopul desemnării, al comunicării, şi nu pentru cel al explicaţiei. Noţiunea de „în sine“ nu conţine nici un dram de „legătură cauzală“, de „necesitate“, de „determinism psihologic“, în cazul ei efectul nu este urmarea cauzei, în cadrul ei nu domneşte nici o „lege“. Noi singuri am fost cei care am inventat cauzele, succesiunea, reciprocitatea, relativitatea, obligativitatea, numărul, legea, libertatea, temeiul, ţinta; iar când introducem şi amestecăm în lucruri această lume de semne născocite de noi înşine, în chip de lucruri „în sine“, procedăm iarăşi precum am făcut întotdeauna, şi anume mitologic. „Voinţa încătuşată“ este un mit: în realitate, se poate vorbi doar despre voinţe puternice şi slabe. - Când un gânditor simte că a descoperit deodată în întreaga „înlănţuire cauzală" şi în întreaga „necesitate psihologică“ ceva ce seamănă a constrângere, a necesitate, a succesiune obligatorie, a presiune, a încătuşare - aceasta este mai întotdeauna semnul că în cazul lui ceva nu este în regulă: a simţi astfel e un simptom revelator, - respectivul se demască pe sine; şi, în general, în caz că observaţiile mele sunt exacte, problema determinismului este cercetată sub două aspecte diametral opuse, însă întotdeauna într-un mod profund personal: unii nu vor să cedeze cu niciun preţ din „responsabilitatea“ lor, din credinţa în sine, din dreptul personal asupra meritelor tor (acesta e cazul raselor vanitoase), ceilalţi, dimpotrivă, nu vor să-si asume responsabilitatea şi vinovăţia pentru nimic, dorind, dintr-un tăinuit dispreţ de sine, să poată da bir cu fugiţii, indiferent în ce direcţie, din faţa eului lor. Când scriu cărţi, aceştia din urmă obişnuiesc să ia apărarea în zilele noastre răufăcătorilor; deghizarea lor preferată este un fel de compătimire socialistă. Si, într-adevăr, fatalismul celor cu voinţa slabă se înfrumuseţează uimitor din momentul în care reuşeşte să se dea drept la religion de la souffrance humaine: este felul său de a-si demonstra „bunul gust“.

Sully's, on South Prospect, was the quintessential biker-bar, complete with hefty, leather-clad Harley worshippers, and stringy-haired heroin-addicted women who made the rounds among the bikers. Its décor was decidedly Medieval Garage Sale, with a dose of Americana thrown in. An old motorcycle carcass dangled from the vaulted section of the beamed ceiling, and the wood plank floors were littered with butts, scarred by bottle caps and splattered with homogenized bodily fluids. The only light to be had was from neon, dying sconces, and lit cigarettes. Various medieval swords perched on each wall, reminiscent of the times of Beowulf and Fire Dragons on the Barrow.

A golden visa is a permanent residency visa issued to individuals who invest, often through the purchase of property, a certain sum of money into the issuing country. The United States EB-5 visa program requires overseas applicants to invest a minimum of anywhere from $500,000 to $1 million, depending on the location of the project, and requires at least 10 jobs to be either created or preserved.[22] When these criteria are met, the applicant and their family become eligible for a green card. There is an annual cap of 10,000 applications under the EB-5 program.[citation needed] The U.S. Citizenship and Immigration Services (USCIS) has offered its EB-5 Immigrant Investor Program since 1990. It is designed to encourage foreign investment in infrastructure projects in the U.S., particularly in Targeted Employment Areas (TEA), high unemployment areas. The funds are channeled through agencies called regional centers, now designated only by the U.S. Department of Homeland Security. The funding opportunities allow the investor to make a sound financial investment and obtain a U.S. “Green Card. A large majority of users of such programs are wealthy Chinese seeking legal security and a better quality of life outside of their home country.

PLOŞNIŢE: Dintre toate formele de sexualitate animală, cea a ploşniţelor de pat (Cimex lectularius) este cea mai stupefiantă. Nici o închipuire omenească nu poate egala o asemenea perversiune. Prima particularitate: priapismul. Ploşniţa de pat nu se opreşte niciodată din copulaţie. Unii indivizi au peste două sute de raporturi sexuale pe zi. A doua particularitate: homosexualitatea şi bestialitatea. Ploşniţele de pat întâmpină dificultăţi în deosebirea semenilor şi, dintre aceşti semeni, le este şi mai greu să recunoască femelele. 50% din raporturile lor sunt homosexuale, 20% se produc cu alte specii, iar 30% se efectuează cu femele. A treia particularitate: penisul perforant. Ploşniţele de pat sunt echipate cu un sex lung dotat cu un vârf ascuţit. Prin intermediul acestui instrument asemănător cu o seringă, masculii străpung carapacea şi îşi injectează sămânţa oriunde, la întâmplare ― în cap, în abdomen, în labe, în spinare, ba chiar şi în inima doamnei lor! Operaţia nu afectează cu nimic sănătatea femelei, dar cum ar mai putea ele să rămână însărcinate în asemenea condiţii? De unde şi... ... A patra particularitate: virgina însărcinată. Din exterior, vaginul ei pare intact şi, totuşi, ea a primit o lovitură de penis în spinare. Cum pot supravieţui spermatozoizii în sânge? De fapt, majoritatea vor fi distruşi de sistemul imunitar, ca nişte vulgari microbi străini. Pentru a multiplica şansele ca vreo sută dintre aceşti gameţi masculi să ajungă la destinaţie, cantitatea de spermă eliberată e fenomenală. Cu titlu de comparaţie, dacă masculii ploşniţe ar avea dimensiunile unei fiinţe omeneşti, ei ar elibera treizeci de litri de spermă la fiecare ejaculare. Din această mulţime de spermatozoizi va supravieţui un număr extrem de mic. Ascunşi în ungherele arterelor, pitiţi prin vene, ei îşi vor aştepta sorocul. Femela îşi petrece iarna găzduindu-i pe aceşti locatari clandestini. Primăvara, conduşi de instinct, toţi spermatozoizii din cap, labe şi abdomen se strâng în jurul ovarelor, le străpung şi pătrund în interiorul lor. Fazele următoare ale ciclului se vor desfăşura fără nici o problemă. A cincea particularitate: femela cu sexe multiple. Fiind tot timpul perforate pretutindeni de sexele masculilor, femelele ploşniţe ajung la un moment dat să fie acoperite de cicatrice care conturează fante maronii înconjurate de o zonă deschisă la culoare. Asemenea unor ţinte! În felul acesta se poate şti câte acuplări a avut femela. Natura a încurajat aceste nelegiuiri dând naştere unor adaptări ciudate. Generaţie după generaţie, anumite mutaţii au ajuns să creeze incredibilul însuşi. Ploşniţele de sex feminin au ajuns să se nască având pe spate pete maronii, aureolate de o culoare deschisă. Fiecărei pete îi corespunde un receptacul care este un "sex sucursală" legat direct de sexul principal. Particularitatea aceasta există actualmente în toate fazele dezvoltării sale: lipsa cicatricelor, câteva cicatrice receptacule la naştere, veritabile vagine secundare pe spinare. A şasea particularitate: autoîncornorarea. Ce se întâmplă atunci când un mascul este perforat de un alt mascul? Sperma supravieţuieşte şi înaintează ca de obicei spre regiunea ovarelor. Negăsindu-le, se îndreaptă spre canalele deferente ale gazdei şi se amestecă cu spermatozoizii autohtoni. Rezultatul: când masculul pasiv va perfora, la rândul sau, o femelă, el îi va injecta propriii spermatozoizi, dar şi pe cei ai masculului cu care a întreţinut raporturi sexuale. A şaptea particularitate: hermafroditismul. Natura nu conteneşte să facă experienţe ciudate pe cobaiul său sexual favorit şi masculii ploşniţe au suferit, la rândul lor, mutaţii: în Africa trăieşte ploşniţa Afrocimex constrictus, ai cărei masculi se nasc cu nişte mici vagine secundare pe spinare. Aceştia nu sunt, totuşi, fecunzi. Se pare că aceste vagine au un rol pur decorativ sau de încurajare a raporturilor homosexuale.

I would return to my world, to my own city and my work. I would go back to being a doctor, an expensive New York doctor, the doctor into which I had been so expensively made. Wasn’t that what New York meant, expense? When I returned, everything would be expensive. Rent for my private office would be expensive. My hourly rate would be high. And however dizzying, the fee for my patients was only the beginning of the cost, the analytic undertaking promising neither comfort nor relief. It is instead a severe curriculum, Freud’s school of suffering: the universal conviction of shame, the pain of disclosure and of the resistance to disclosure, the awful vertigo of free association, the torment of encountering one’s hungers, hatreds, lusts, avowing them, claiming them as one’s own. I would become, anew, the minister of that suffering. In my costliness I would be a temple prostitute set apart and ceremonially dressed (in cardigan, gray flannels, polished cap- toe oxfords). My patients would pay me, not for something that they received from me, but instead for me to neutralize the account of whatever they had inserted or discharged into my person.

I believe that the formative years of childhood are relatively brief but very important segments of a person’s life. The parents, the teachers, the librarians, and, yes, the writers and illustrators of children’s books must take their responsibility most seriously, for the images, the verbal patterns, and the patterns of behavior they present to children in these lighthearted confections are likely to influence them for the rest of their lives. These aesthetic impressions, just like the moral teachings of early childhood, remain indelible. They will, most likely, be the bedrock upon which (or in opposition to which) a person’s spiritual existence, consciously or unconsciously, will be based.

Personajul Gavrila Ardalionovici Ivolghin din naraţiunea noastră aparţinea unei alte categorii; făcea parte din categoria oamenilor „ceva mai deştepţi", deşi ardea, din cap pînă în picioare, de dorinţa de a părea original. După cum am arătat însă, categoria aceasta de oameni e mult mai nefericită decît prima. Chestiunea e că un om „obişnuit" deştept, chiar dacă îşi închipuie la un moment dat (sau poate chiar şi o viaţă întreagă) că este un om genial, deosebit de original, păstrează totuşi, în adîncul inimii, un viermişor de îndoială, care îl duce uneori la exasperare; iar dacă se resemnează, o face de aici încolo deplin înveninat de o puternică doză de vanitate refulată. E drept că în exemplificarea noastră am luat extrema şi am folosit un caz excepţional; în marea majoritate a cazurilor la această categorie de oameni mai deştepţi, lucrurile se petrec mai puţin tragic doar dacă la o vîrstă mai înaintată începe să-i supere ceva mai mult ficatul, atîta tot. Oricum însă, înainte de a se supune şi a se resemna, oamenii aceştia se încăpăţînează uneori să-şi facă de cap vreme indelungată, din tinereţe şi pînă la vîrsta resemnării şi tot numai din dorinţa de a fi originali. Se întîmplă şi cazuri destul de ciudate: din dorinţa de originalitate îl vezi pe cîte unul, om dintr-o bucată de altfel, că este gata să comită şi cîte o mîrşăvie, ba de multe ori se întîmplă ca nenorocitul să nu fie numai un om cinstit, dar şi bun pe deasupra, susţinător de familie, care mai întreţine sau ajută cu banii lui munciţi şi pe cîte un străin de familia lui, şi totuşi o viaţă întreagă să nu-şi găsească astîmpăr. Nu-l satisface nici pe departe şi nu-l consolează gîndul că îşi îndeplineşte atît de frumos îndatoririle de om, dimpotrivă tocmai asta îl enervează. „Uite pe ce mi-am irosit o viaţă întreagă, parcă ar vrea el să spună, iată ce m-a legat de mîini şi de picioare, iată ce m-a împiedicat să descopăr praful de puşcă! Dacă nu era această piedică, poate că aş fi descoperit negreşit ori praful de puşcă, ori America - precis nu ştiu încă ce anume - dar aş fi descoperit negreşit ceva". Ceea ce îi caracterizează îndeosebi pe toţi domnii aceştia e că, în tot decursul vieţii, ei nu izbutesc să se dumerească bine: ce anume trebuie neapărat să descopere şi ce anume sînt gata să descopere în cursul vieţii lor: praful de puşcă sau America? În ce priveşte însă năzuinţa, dorul descoperirii, s-ar putea spune că le posedă într-o doză care ar fi fost pe măsura unui Columb sau unui Galileu. Gavrila Ardalionovici apucase tocmai pe această cale dar nu era decît la începutul ei. Avea încă mult de umblat pe drumuri nesăbuite. Încă din adolescenţă fusese mereu chinuit de conştiinţa mediocrităţii lui, căutînd în acelaşi timp să se convingă că e un om superior. Era un tînăr ros de ambiţii, cu veleităţi şi porniri nestăpînite, cu nervii cam şubrezi încă de la naştere. Impetuozitatea dorinţelor o lua drept semn al forţei sale. În dorinţa lui aprigă de a ieşi din comun, era gata chiar şi de acţiuni nechibzuite, dar în momentul cînd aceste acţiuni urmau să fie aduse la îndeplinire, eroul nostru se dovedea întotdeauna prea deştept pentru a le săvîrşi, şi ca atare se lăsa păgubaş. Asta îl ducea la disperare. Poate că în anumite împrejurări, s-ar fi hotârît şi la vreo ticăloşie, numai să obţină cele rîvnite, dar, ca un făcut, în clipa decisivă se dovedea a fi prea cinstit pentru o ticăloşie. De altfel, la una mai mică s-ar fi pretat oricînd.

NYC Underwater Apartments: 2050 I'll betcha' five dollars that when the polar ice caps melt in 2050 and water levels rise flooding all the great coastal cities on our planet, you still won't be able to afford renting a 2-bedroom apartment in Manhattan sixty feet under the water. And I will also betcha' another five bucks, Sephardic Jews will be renting scuba equipment to tourists and running phony 'Going Out of Business' sales and harass you in undersea shopping malls with their bullshit Dead Sea Salts cosmetic line.

Those who are attracted to Dole’s vision of life in Russell, Kansas, need to spend a little time here. It turns out there’s a reason ambitious people like Dole have been fleeing the place in droves: while its mythical counterpart grows in stature, the actual Russell has been slowly withering. A bleak local economic history could be written from inside any store on Main Street. For example, the biggest and oldest store—a department store called Bankers, for which Dole modeled clothes—opened in 1881, ten years after Russell was founded, beside the new tracks laid by the Union Pacific Railroad. It prospered through the oil boom of the 1920s and the farming boom of the 1940s, reaching its apogee in the 1950s, when it stocked three full floors of dry goods. Since then the store’s business has gradually waned so that it now occupies barely one floor, some of which is given over to the sale of Bob Dole paraphernalia. Where once there were gardening tools there are now rows of Dole buttons, stickers, T-shirts, and caps. The oldest family-owned business in Kansas will probably soon close for lack of business and of a family member willing to live in Russell. “I’d manage the place,” says one of the heirs, who lives in Kansas City, “but only if you put it on a truck and moved it to another town.

Les Marseillais n'aiment pas les voyages. Tout le monde les croit marins, aventuriers, que leur père ou leur grand-père a fait le tour du monde, au moins une fois. Au mieux, ils étaient allés jusqu'à Niolon, ou au Cap Croisette. Dans les familles bourgeoises, la mer était interdite aux enfants. Le port permettait les affaires, mais la mer, c'était sale. C'est par là qu'arrivait le vice. Et la peste. Dès les beaux jours, on partait vivre dans les terres. Aix et sa campagne, ses mas et ses bastides. La mer, on la laissait aux pauvres.

Financial markets strive to be forward-looking, but not when it comes to underfollowed small cap stocks in obscure industries. Such stocks remain under the radar of most investors until they report huge acceleration in earnings growth. When a company that used to grow at 5 to 10% suddenly reports a 300% increase in earnings and a 100% increase in sales, it will grab the attention of many investors.

Până când într-o seară - în Piaţa Republicii, îmi amintesc, ploua - mi se agăţă de braţ şi cu o voce ciudată la el, speriată, ca de copil, spuse: — Mi s-a întâmplat o nenorocire. Oh, înţelesesem eu, dar mă prefăcui că nu bănuiam nimic. — Ce este? El mă privi rugător, aşteptând parcă o iertare preventivă. — O femeie, bâlbâi. — Ştiam. Omul în floarea vârstei, sigur pe sine, plin de energie şi idei, măreţ prin impetuozitatea şi hotărârea faţă de obstacolele care-i ieşeau în cale şi față de pericole, era un biet vierme care tremura. — Şi te iubeşte? — Nu. — Atunci? — Tocmai de-asta. Îmi povesti, cu o sumedenie de amănunte inutile şi plicticoase, cine era, cum îl chinuia şi cum el nu mai putea să trăiască fără ea; una din multele poveşti triste de pe lumea aceasta imperfectă, asemănătoare cu atâtea altele. Numai că Umberto pricepea absurdul situaţiei: el îndrăgostit şi ea nepăsătoare. Şi spunea că era frumoasă, fireşte, dar nu încerca, cum fac bărbaţii în asemenea ocazii, s-o transforme într-o zeiţă. Ba o descria chiar cu cruzime calculată: vicleană, avidă de bani, o inimă de ciment nesimţitor. Dar el nu putea renunţa. II întrebai: — Şi chiar crezi că n-ai putea-o lăsa? — Acum nu. — Dar pricepi bine, că o femeie ca asta te... — Mă duce de râpă, vrei să zici? Sigur că pricep. Totuşi... După două zile am cunoscut-o şi eu. Era la el în birou, aşezată pe divan. Foarte tânără, o faţă isteaţă de fetiţă, cu pielea întinsă de inexprimabila frăgezime a vârstei, cu părul negru şi lung, prins într-o ciudată pieptănătură ottocentescă, cu trupul încă adolescentin. Frumoasă? Nu ştiu. Desigur un tip neobişnuit, popular şi totodată chic. Dar era, între aspectul ei şi lucrurile pe care mi le povestise Umberto, o contradicţie de netrecut. Totul în ea era voioşie, lipsă de griji, bucurie de viaţă, ingenuă abandonare la solicitările vieţii ; sau aşa părea cel puţin. Se purtă foarte drăguţ cu mine. Ciripea, privindu-mă, şi buzele ei se deschideau în zâmbete maliţioase. Ba chiar exagera, în acest sens, ca pentru o declarată intenţie de cucerire. Şi pe Umberto nici nu-l băga în seamă, ca şi când n-ar fi existat. Umberto, în picioare, cu un zâmbet forţat pe buze, o contempla, stupid. Cu un gest de minunată neruşinare, Lunella îşi potrivi fusta lăsând să se zărească mai mult decât se cuvenea. Apoi lăsa capul în jos, provocatoare, ca o şcolăriţă impertinentă: — Ştiţi cine sunt? Eu sunt ciclonul, îmi spuse, eu sunt tromba marină, eu sunt curcubeul. Eu sunt... eu sunt o fetiţă delicioasă. Şi râdea de-a dreptul fericită. Chiar în clipa aceea descoperii, în spatele pălăvrăgelilor copilăreşti, o neţărmurită şi foarte controlată capacitate de a minţi. N-aş putea spune de ce. Ca o senzaţie fizică. Dar ea, în cele din urmă, se întoarse spre Umberto. — Mocci, îi ceru ea cu cel mai viclean dintre surâsuri, hai spune-mi: veveriţica mea! Umberto scutură din cap, între satisfacţie şi nehotărâre. — Hai, Mocci, spune-mi: veveriţica mea! Îl privi. Cu o expresie idioată murmură: — Veveriţica... — Mea! îl incită ea. — Mea, confirmă bărbatul, învins. Şi atunci Lunella, încreţindu-şi graţioasele buze, mimetizându-se poate în vreun erou necuvântător de-al lui Walt Disney: — Chiţ! chiţ! făcu ea copilăreşte. Era atâta ironie în privirile sale, era o atât de rece satisfacţie a posesiunii, că-mi trecu un fior pe şira spinării.

You can write a book knowing it won’t make you a cent, because its larger, longer-term purpose is to promote you, serve as a feather in your cap, or advance sales of another book (or series).

I guess when you graduate from college and don’t get hired immediately after you take off your cap and gown, you get anxious. It’s unfounded and irrational, but you’re anxious nonetheless.

Don't open the door or talk to strangers," "Unless they're selling something.Then allow them to disclose what they are selling and see if its something which might be useful. First say a 'No' upfront, that's taking charge of the situation from beginning. Make them explain, do not react at all till they finish, but listen carefully. Now pretend that hypothetically you might like it but not sure if it can be beneficial to you in this life. Without delay, even the sound of interest in another life work as a charge-up for salespeople, they will continue product explanation with enhanced passion. Even so, don't open-up your cards, just restart the game, ask about the first thing they explained than the second. Steer them around in circles by submitting the similar question in altered manner. Its always good to exhaust your opponent, make them so tired mentally that they wont be able to hide any fact or benefit. Once you see them fatigued start bargaining about the cost, remember instantly they either want to run away or slap you hard, but...Its a big but...The targets on their head will not allow them that option so they will listen to every demand, call their boss and offer you the second most reasonable price... Do not say yes yet...Tell them you will buy it but still need some time to think...They are at present in a flightless state, so they will promptly offer you the most competitive price possible and secure the deal. Although you can still ask for a corporate goody like a calendar, diary, pen T-shirt or a cap for me, now they might or might not possess anything big, but even a free pencil is a bonus. Our standards aren't that high when it comes to a gift.

What are you trying to buy? Asset type? Size? Price? To determine the answer to the first question, do the following: Start with your own net worth. Add in friends and family. The total team net worth is your starting point. Choose a market. Consider travel time and expense. You must be able to be in your market to look at deals at least once a month. Determine the viability of your market. Job growth? Population growth? Get deal flow from the market. Real estate agents Find all commercial realty companies in the city. Get on all their mailing lists. Analyze deals online from realtors in the area. Call the realtors about their listings. Direct to owners Get lists of owners. Create a system to reach owners directly. Mail Text Cold calling Analyze deals. Income approach Income – Expenses = Net operating income Net operating income – Debt service = Cash flow Check with lenders for current terms on debt. What is the CoC return? Cap rate? Debt ratio? Comparable data Check the analyzed cap rate against cap rates in the area for similar properties. Check comparable sale prices. Comps should be close in size and age to the subject property. Comps should have similar amenities. Comps should be within a few miles of the subject property. Exit Hold and operate. Refinance. Sell or flip. Consider upcoming market conditions. Debt Check with lenders or a mortgage broker to determine the availability of loans for this type of property. What are the terms and conditions? Is this the information you used to analyze the deal originally? Make the offer. Use an LOI to submit the offer in writing. The LOI will summarize the main deal points. If your offer is less than 15 percent of the asking price, speak with the realtor before you submit the offer. Once the offer is accepted, send the LOI to your attorney and have them draft the purchase agreement. Draft the purchase and sale agreement. Now that you have a fully executed contract, the clock starts. Earnest money goes into escrow. Do your due diligence. Financial inspection Physical inspection Lease audit Begin your loan application. The lender will complete three inspections. Appraisal Environmental inspection Physical engineer inspection of the buildings Do your closing. The lender will wire the loan proceeds to the closing escrow. Wire your down payment funds to the closing escrow. You own a new property! Engage property management for takeover of operations.

„Fiul meu e homosexual. El o ştie. Eu o ştiu. Şi totuşi nu mi-a mărturisit-o niciodată. Nici o problemă, există multe persoane care aşteaptă să e moară părinţii pentru ca să-şi dea drumul şi să-şi trăiască fără probleme propria sexualitate. Numai că asta nu va funcţiona cu mine, eu am de gând să mai trăiesc mult, cel puţin încă vreo zece ani. Dacă Dante va dori deci să se emancipeze, va trebui să nu ţină cont de subsemnatul. Mie nici nu-mi trece prin cap să mor din cauza înclinaţiilor sale sexuale.

As you learned in Play #7, you will then divide the NOI by the sales price in order to arrive at an actual cap rate.

Într-adevăr, nu e nimic mai regretabil, de pildă, decât să fii bogat, de familie bună, cu înfățișare plăcută, cultivat, inteligent, chiar bun la suflet, fără ca în același timp să ai vreun talent, vreo însușire deosebită, vreo ciudățenie, vreo idee personală; ești „ca toți” și basta! Ești bogat, dar nu ca Rotschild; numele pe care-l porți e cinstit, dar nimeni dintre cei care l-au purtat n-au fost o celebritate; arăți bine, dar înfățișarea ți-e prea puțin expresivă; ai primit o bună educație, dar nu știi la ce s-o întrebuințezi; minte ai, dar fără idei proprii; ai inimă, dar nu ești mărinimos etc., etc., și tot așa în toate privințele. Pe lume, asemenea oameni sunt extrem de numeroși și chiar cu mult mai numeroși decât s-ar părea; asemeni tuturor oamenilor, ei se împart în două categorii principale: unii sunt mărginiți, alții „ mult mai deștepți”. Primii sunt mai fericiți. Pentru un om obișnuit, „mărginit”, nu există nimic mai ușor decât să-și închipuie că este o persoană neobișnuită și originală, savurându-și fără ezitare această închipuire. De pildă, unora dintre domnișoarele noastre le-a fost de-ajuns să-și tundă părul, să-și pună ochelari albaștri pe nas și să-și spună „nihiliste”, pentru a fi sigure că, după ce și-au pus ochelarii, au început de îndată să aibă propriile lor „convingeri”. Unul, dacă a simțit în inima lui un strop dintr-un sentiment universal-uman și bun, imediar și-a băgat în cap ideea că nimeni nu mai simte ca el, că e o persoană progresistă în cadrul dezvoltării generale. Altul, dacă a luat de bună vreo idee sau dacă a citit vreo pagină dintr-o cărțulie fără cap și fără coadă, imediat crede că are acum „propriile sale idei”, care au luat naștere în propriul lui creier. Impertinența naivității, dacă ne putem exprima așa, ajunge în asemenea cazuri să ia proporții uluitoare; așa ceva pare incredibil, dar se întâlnește în fiecare clipă.

The lunch went well, and the foundation appeared close to writing a big check to RIEF. To cap things off, a thick, iced vanilla cake was placed in the middle of the table. Everyone eyed the dessert, preparing for a taste. Just then, Simons walked in, setting the room ablaze. “Jim, can we take a picture?” asked one of the health organization’s investment professionals. As the small talk got under way, Simons began making odd motions with his right hand. The foundation executives had no clue what was happening, but nervous RIEF staffers did. When Simons was desperate for a smoke, he scrabbled at his left breast pocket, where he kept his Merits. There was nothing in there, though, so Simons called his assistant on an intercom system, asking her to bring him a cigarette. “Do you mind if I smoke?” Simons asked his guests. Before they knew it, Simons was lighting up. Soon, fumes were choking the room. The Robert Wood Johnson representatives—still dedicated to building a culture of health—were stunned. Simons didn’t seem to notice or care. After some awkward chitchat, he looked to put out his cigarette, now down to a burning butt, but he couldn’t locate an ashtray. Now the RIEF staffers were sweating—Simons was known to ash pretty much anywhere he pleased in the office, even on the desks of underlings and in their coffee mugs. Simons was in Renaissance’s swankiest conference room, though, and he couldn’t find an appropriate receptacle. Finally, Simons spotted the frosted cake. He stood up, reached across the table, and buried his cigarette deep in the icing. As the cake sizzled, Simons walked out, the mouths of his guests agape. The Renaissance salesmen were crestfallen, convinced their lucrative sale had been squandered. The foundation’s executives recovered their poise quickly, however, eagerly signing a big check. It was going to take more than choking on cigarette smoke and a ruined vanilla cake to keep them from the new fund.

Noi, membrii varietății umane a primatelor, suntem însetați de reguli, deoarece trebuie să reducem dimensiunile problemelor astfel încât acestea să încapă în capul nostru. Sau, din păcate, așa încât să le putem înghesui în cap. Cu cât informația are un grad mai mare de aleatoriu, cu atât dimensiunile sale sunt mai mari și, astfel, mai greu de sintetizat. Cu cât sintetizăm mai mult, cu cât facem mai multă ordine în informație, cu atât este mai puțin aleatorie. Așadar, aceeași condiție care ne face să simplificăm ne împinge să credem că lumea e mai puțin aleatorie decât în realitate.

Cuvântul "ciumă" fusese rostit pentru întâia oară. În acest punct al povestirii, care-l lasă pe Bernard Rieux stând în spatele ferestrei sale, i se va permite povestitorului să explice nesiguranţa şi surpriza medicului, deoarece, cu unele nuanţe, el a reacţionat la fel ca şi cei mai mulţi dintre concetăţenii noştri. Epidemiile, într-adevăr, sunt ceva obişnuit, dar crezi cu greu în ele când îţi cad pe cap. Au fost pe lume tot atâtea ciume câte războaie. Şi totuşi, ciume şi războaie îi găsesc pe oameni întotdeauna la fel de nepregătiţi.

Price to Sales (P/S). Just as it sounds, calculate this by dividing the price a company's shares sell for versus its revenue per share. There are two ways to calculate this ratio. Financial sites such as Yahoo! Finance will give you a company's market capitalization. "Market cap" for short, this is the price per share of the company multiplied by its total number of shares outstanding and is a measure of how much the total company is worth. You can divide the market capitalization by the annual revenue for the company, which you can find on the income statement. You can also calculate the sales per share first by dividing the total revenue by the number of shares outstanding, and then divide this by the stock price. P/S ratios can be useful for companies that currently have negative earnings. Care should be taken not to inappropriately compare ratios across industries, however, as the P/S ratio will depend on the nature of the business. A retailer like Wal-Mart that has extremely low profit margins will have a much smaller P/S ratio than a manufacturer like Apple.