Bulgari Quotes

Now, now, hear me out," Hamish went on. "We don't have to kidnap Garrett. Not if we kidnap the buyer." "Or distract him," Angus added. "Like the Bulgari job," Hamish said. "You mean the job that landed half the DiMarco family in a South African prison?" Kat said. Angus shrugged. "Nobody said it was perfect.

Prosperity is always built on slave labor. Ask any Ameri-can't. Or Bulgari-can. Yes, we can, eat from a trash can...

«Guarda, Constanti', non è romantico? Un rumeno e un italiano che mangiano noodle e riso alla cantonese presi da un ristorante italo-asiatico gestito da bulgari.»

He had given Daphne a spectacular diamond bracelet before she left, and a ruby heart pin that he had bought for her at Fred Leighton. Sam had always been generous and he had bought something pretty for Alex too, though nothing quite as important. He had bought her a very handsome Bulgari watch that he knew she’d wanted for a while, but none of the thoughtful little things that expressed his interest and affection. He didn’t want to mislead her. There

La foresta brulicava di vita. Lila la poteva scorgere ovunque, in quella parte del pianeta Rosso in cui era stata lasciata tre mesi prima dai soldati della Centuria. Quasi non riusciva a credere che fosse passato tanto tempo da quando l'astronave l'aveva condotta nel piccolo pianeta ai margini della galassia, lasciandola all'interno del rifugio stellare, con un compendio di sopravvivenza che si riduceva a poche basilari istruzioni. Ogni cosa era intensa in quel luogo: suoni, profumi, colori. E le sembrava di farne parte, anche se fino a poco tempo prima non aveva mai nemmeno sentito parlare della pianeta dei Lupi d'argento. Un lungo brivido le serpeggiò su per la spina dorsale, ricordandole chi era, e il motivo che l'aveva spinta a uscire dal suo rifugio. Sospirò e poi si mosse silenziosa tra gli alberi, lasciando vagare lo sguardo attorno a lei.

Oamenii, flori ale pămîntului. Floare a pămîntului era Pavel, care trăgea lîngă mine la lopeţi. Floare veştedă, care avea să se stingă înainte de a lega rod! Flori ale pămîntului erau ţăranii desculţi şi dezbrăcaţi pe care îi lăsasem pe cheiul ud de ploaie de lîngă şlepurile care aveau să-i ducă în Germania pentru cine ştie cît timp. Flori ale pămîntului erau şi soldaţii bulgari care îi păzeau, rupţi şi flămînzi. Flori ale pămîntului erau prizonierii pe care îi ştiam lungiţi sub un şopron pe jumătate ars şi dărîmat şi care-şi aşteptau, tăcuţi şi resemnaţi, împlinirea tristei şi amarnicei lor sorţi. Flori ale pămîntului erau nemţii, care dăruiau prizonierilor bolnavi şi lihniţi să soarbă cicoare caldă şi îndulcită cu ultimele lor bucăţele de zahăr, din cănuţe de tinichea cenuşie. Floare a pămîntului eram şi eu, Darie, băieţandrul cîrn, cu obrazul plin de pistrui, cu părul zburlit, ciufulit, care alergam spre largul lumii, într-o luntre şubredă, pe Dunăre. Nu. Nu era adevărat. Eram oameni. Oameni care sufeream. Oameni care ne chinuiam. Florile nu cunosc suferinţa. Florile nu cunosc decît înflorirea şi moartea.

Le mur de Berlin est tombé. L'Histoire devient à nouveau imprévisible. Tout est venu de l'Est et en particulier de l'URSS, ce pays qui est au-dessus de moi depuis plus d'un an, par le fait du hasard (mais parce que j'écris, je devais fatalement rencontrer l'Europe de l'Est, la Bulgarie, mon premier voyage là-bas).

Dans l’entre-deux-guerres, l’Europe comptait de nombreux États « révisionnistes » : la Russie, l’Allemagne, l’Autriche, la Hongrie et la Bulgarie.

Consider că acest volum nu este nicidecum destinat doar celor care au strămoși comuni cu ai mei, ci tuturor celor pasionați de istorie. Parcurgând paginile acestei cărți și descoperind amănuntele biografice ale personajelor, cititorul va putea afla detalii despre viața oamenilor de rând din ultimele trei secole. Prin ochii lor se poate vedea, de exemplu, cum trăiau odinioară țăranii olteni, munteni ori ardeleni sau cum unii dintre aceștia s-au ridicat prin propriile puteri și au ieșit din sărăcie. De asemenea, cititorul poate descoperi amănunte din viața unor preoți, învățători, meșteșugari sau negustori din secolele XVIII-XX, dar și legende transmise din generație în generație. Cel care va avea răbdarea să citească această carte va vedea prin ochii personajelor cum au fost resimțite de populație diverse evenimente majore din trecut, cum a trecut ea prin războaie, revoluții, ocupații străine, persecuții politice, prizonierat, crize economice, reforme, epidemii, migrații sau crime. Strămoșii mei provin din diverse zone ale țării, din Muntenia, Oltenia, Ardeal, Banat, dar și din afara granițelor României, de pe teritoriul actual al Bulgariei, Austriei și Cehiei. Majoritatea sunt români, dar printre înaintași se numără și germani (sași, șvabi, sudeți, austrieci), bulgari sau cehi. Și ca religie ei sunt diverși, pe lângă ortodocși existând lutherani, romano-catolici sau greco-catolici. Din punctul de vedere al clasei sociale, majoritatea strămoșilor au fost la origine țărani, dar mulți dintre ei au migrat către orașe în decursul secolului al XIX-lea sau la începutul veacului următor, devenind funcționari, meșteșugari sau comercianți.

Imi imaginez, dragul meu, incepu el cu un zambet ingandurat, ca batalia s-a incheiat si lupta s-a potolit. Dupa blesteme, bulgari de noroi si fluieraturi, a venit acalmia si oamenii au ramas SINGURI, cum au dorit; mareata idee de altadata i-a parasit; marele izvor de putere, care ii adapase pana azi, se STINGEA ca un grandios soare chemator, dar aceasta era de-acum parca ultima zi a omenirii. Si deodata oamenii au inteles ca au ramas absolut singuri si au simtit cu totii deodata o imensa singuratate de orfani. Dragul meu baiat, nu am putut niciodata sa mi-i imaginez pe oameni nerecunoscatori si prostiti. Ramasi orfani, oamenii ar incepe imediat sa se stranga unii in altii cat mai tare si mai plini de iubire; s-ar prinde de maini, intelegand ca de-acum doar ei sunt totul unul pentru altul. Ar disparea mareata idee a nemuririi si ei ar fi nevoiti s-o inlocuiasca cu ceva; si tot marele surplus de iubire, pe care altadata il aveau pentru Cel care era chiar nemurirea, toti si l-ar rasfrange asupra naturii, asupra lumii, a oamenilor, a fiecarui firicel de iarba. Atunci ei ar indragi irezistibil pamantul si viata, in masura in care si-ar da treptat seama ca sunt trecatori si au un sfarsit, iar iubirea lor ar fi deosebita, alta decat cea de dinainte. Ar incepe sa observe si ar descoperi in natura fenomene si taine pe care nici nu le banuiau mai inainte, caci ar privi natura cu alti ochi, cu ochii indragostitului care isi priveste iubita. S-ar trezi si s-ar grabi sa se sarute, zorindu-se sa iubeasca, stiind ca zilele sunt scurte, ca asta este tot ceea ce le mai ramane. Ar lucra unii pentru altii si fiecare si-ar da tuturor tot ceea ce are si prin asta ar fi fericit. Orice copil ar sti si ar simti ca fiecare om de pe pamant ii este ca un tata si ca o mama. 'Chiar daca maine va fi ultima mea zi, s-ar gandi fiecare, privind soarele care apune, chiar daca eu am sa mor, vor ramane toti ceilalti, iar dupa dansii vor ramane copiii lor' si acest gand, ca ei vor ramane tot asa, iubindu-se si tremurand unul pentru altul, ar inlocui gandul ca se vor intalni pe lumea cealalta. O, s-ar grabi sa iubeasca, pentru a stinge marea tristete din inimile lor. Ar fi mandri si curajosi pentru ei insisi, dar ar deveni sfiosi unii pentru altii; fiecare ar tremura pentru viata si fericirea fiecaruia. Ar deveni gingasi unii fata de altii si nu s-ar rusina de aceasta, ca acum, si s-ar alinta ca niste copii. Intalnindu-se, s-ar uita unii la altii cu o privire profunda si plina de intelegere, iar in privirea lor ar fi iubire si tristete...

Un tempo dicevo: 'Costui è greco, è bulgaro, è turco…'. In quell'epoca ho commesso per il mio paese certe azioni che ti farebbero rizzare i capelli in testa. Ho tagliato la gola alla gente, ho appiccato fuoco ai villaggi, ho violato le donne, ho distrutto intere famiglie. Perché? Perché quegli infelici erano turchi o bulgari. 'Va al diavolo, maiale!' mi dico talvolta quando ci ripenso. 'Va all'inferno, vecchio asino!' Adesso domando soltanto se un uomo è buono o cattivo: non mi interessa conoscere la sua nazionalità. È onesto? È bastardo? Ecco l'unica interrogazione che mi rivolgo.