Alta Love Quotes

Las promesas que le había susurrado en la cueva regresaron de repente a sus oídos con tanta claridad como si las estuviera oyendo de nuevo. «Cuando pronuncie tu nombre después de la lluvia tendrá una sonoridad especial —le había dicho—, como si todos estos años hubiera anidado entre mis labios esperando a ser proclamado en voz alta.» Ahora sabía que no había sido más que un sueño: se había equivocado al decirle que la tormenta no duraría para siempre.

nebunia cauzată de dragoste mi se părea mai periculoasă decât oricare alta. Nu știi niciodată culmile către care ești ridicat, extremele la care ești supus... Nu mai ești stăpân nici măcar pe propriile forțe.

-Tan sólo estaba examinando una de las ventajas de tus zapatillas altas. -¿Ah, sí? ¿Y cuál es ésa? Tomó mi rostro entre sus manos antes de responder: -Que tus labios están más cerca de los míos.

Sei la mia schiavitù sei la mia libertà Sei la mia carne che brucia come la nuda carne delle notti d’estate Sei la mia patria Tu, coi riflessi verdi dei tuoi occhi Tu, alta e vittoriosa Sei la mia nostalgia di saperti inaccessibile Nel momento stesso in cui ti afferro

Do not expect too much from your child and she will grow in your love... But if you push her too much, you will push her away. A child is not yours to own but to raise. She may not be what you will have her to be, but she will be what she has to be. Remember what they say, that 'Wood may remain twenty years in the water, but it is still not a fish.

The news coming out of Os Alta was still a tangle, and we hadn't had word of Misha's mother yet. I knew he must be hopeful, but he hadn't said a word about it, just solemnly vowed to watch over Mal in my absence. "Read him religious parables," I whispered to Misha. "He loves that." I barely dodged the pillow Mal threw across the room.

Era demasiado amor. Demasiado grande, demasiado complicado, demasiado confuso, y arriesgado, y fecundo, y doloroso. Tanto como yo podía dar, más del que me convenía. Por eso se rompió. No se agotó, no se acabó, no se murió, sólo se rompió, se vino abajo como una torre demasiado alta, como una apuesta demasiado alta, como una esperanza demasiado alta.

I knew the moment I saw him - it was love at first sight." "That's just a fairytale, Alta. You have to know someone before you fall in love.

I want the insane asylum kind of love.

Já não há histórias de amor. No entanto, as mulheres desejam-nas e os homens também, quando não se envergonham de ser ternos e tristes como as mulheres. Uns e outros têm pressa de ganhar e de morrer. Apanham aviões, comboios suburbanos, rápidos de alta velocidade, ligações. Não têm tempo para olhar para aquela acácia cor-de-rosa que estende os ramos para as nuvens intervaladas de seda azul ensolarada (…) Bem se vê que não há tempo sem amor. O tempo é amor pelas pequenas coisas, pelos sonhos, pelos desejos. Não temos tempo porque não temos amor suficiente. Perdemos o nosso tempo quando não amamos. Esquecemos o tempo passado quando nada temos a dizer a ninguém. Ou então estamos prisioneiros de um tempo falso que não passa.

Lo sapevate che quasi tutti i romanzi di Stephen King sono ambientati nel Maine? Be’, se per quello anche i telefilm di quella menagramo della signora in giallo, Jessica Fletcher, lo sono e la cosa, detto tra noi, mi pare sinistra.

—Mushu —reflexionó en voz alta —La gente de tu clase no era muy original. —Bueno..., él es rojo y yo me ponía roja... —Solo un genio podría llegar a esa conclusión. Me incorporé un poco para mirarlo con los ojos entornados. —¿Y tú eres más original poniendo apodos que ellos? -Quizá no sea más original, pero soy mejor. —Muy bien, ¿cómo me llamarías tú? —Mi novia.

Has estado callada tu vida entera. Estuviste callada cuando nos conocimos, callada cuando sufriste. Callada cuando la vida continúo golpeándote. Yo también estaba así, un poco. Pero no como tú. Eres inmovible. Y yo trate de moverte. No funciono. Pero eso no significa que tú no me hayas movido. Escuche todo lo que no dijiste. Lo escuche tan fuerte que no podía callarlo. Tu silencio, Senna, lo escuche en voz alta.

— E eu sou lésbica. Caramba, fica cada vez melhor dizer isso em voz alta.

No me explico qué atrajo a Willie, que tiene un pasado de mujeres altas y rubias, a mí me atrojo su historia.

I love color but have always lived in a world of gray.

Anche se quelle labbra, non devo scordarmelo, appartengono a un orco travestito da principe, per di più della pericolosa sottocategoria “fighi pazzeschi”. Come ho già detto, la peggiore.

Me miró y sonrió, igual que sonreía siempre que me decía un 'te quiero' sin necesidad de decirlo en voz alta. No hacía falta que me hablase para entenderla. Todo lo que quería decir, lo decía con sólo mirarme

Sai invece quando ho veramente provato una stretta al cuore? Quando hai descritto te stessa per eliminare qualsiasi dubbio e, chissà perché, ti sei riassunta in una sola frase, oltretutto tra parentesi ("piuttosto alta, capelli lunghi, ricci e ribelli, occhiali..."). Se è davvero così, se ti senti tra parentesi, permettimi allora di infilarmici dentro, e che tutto il mondo ne rimanga fuori, che sia solo l'esponente al di fuori della parentesi e ci moltiplichi al suo interno.

Es octubre, un día húmedo. Desde la ventana del hotel veo demasiadas cosas de esta ciudad del Medio Oeste. Veo cómo se encienden las luces de algunos edificios, veo cómo el humo de las altas chimeneas se alza en columnas espesas. Me gustaría no tener que mirar.

Potrei raggiungerlo e, mentre un raggio di luna mi illumina d’argento, potrei mormorare, che so? « Un penny per i tuoi pensieri», come Debora Kerr a Cary Grant in Un Amore Splendido. Con il probabile effetto di spaventarlo a morte e magari farlo precipitare giù dagli scogli.

Não podia tirar os olhos daquela criatura de quatorze anos, alta, forte e cheia, apertada em um vestido de chita, meio desbotado. Os cabelos grossos, feitos em duas tranças, com as pontas atadas uma à outra, à moda do tempo, desciam-lhe pelas costas. Morena, olhos claros e grandes, nariz reto e comprido, tinha a boca fina e o queixo largo. As mãos, a despeito de alguns ofícios rudes, eram curadas com amor, não cheiravam a sabões finos nem águas de toucador, mas com água do poço e sabão comum trazia-as sem mácula. Calçava sapatos de duraque, rasos e velhos, a que ela mesma dera alguns pontos.

Dacă aş fi ştiut că moare dacă nu sunt sau nu devin iubita lui m-aş fi prăbuşit de uimire şi în faţa unei forţe atât de puternice aş fi fost o nebună de nu l-aş fi înţeles sau de n-aş fi încercat să-l iubesc, eu fiind suprema şi singura fiinţă pentru el în lume - dar aşa când ştiam că din cinci în cinci minute mă schimbă cu alta, din joacă sau încercând să nu fie totul joacă, mă simţeam umilită: adică eu puteam fi schimbată cu oricine, eu nu eram o fiinţă unică şi dumnezeiască pe pământ, eram oricine, ca o cârpă, ca o gheată, ca o mie de cârpe, ca un milion de ghete, fără importanţă, bună de pipăit pe şolduri - groaznic ce sentiment!

June empieza a tocar Annie's Song. "Tú llenas mis sentidos igual que una noche en el bosque", y la brisa continúa soplando para besar las ramas más altas de los árboles, y el agua del lago continúa subiendo para besar el embarcadero, y Henry baja la cabeza para besar la boca de Alex, y Alex... Bueno, Alex está tan enamorado que siente que va a morir.

El afecto produce felicidad si hay, y solamente si hay, sentido común, el dar y recibir mutuos —ese tira y afloja—, y «honestidad»; en otras palabras: sólo si se añade algo más que el mero afecto, algo distinto del afecto, pues el sentimiento solo no es suficiente. Se necesita «sentido común», es decir, razón; se necesita «tira y afloja», esto es, se necesita justicia que continuamente estimule al afecto cuando este decae, y en cambio lo restrinja cuando olvida o va contra el «arte» de amar; se necesita «honestidad», y no hay por qué ocultar que esto significa bondad, paciencia, abnegación, humildad, y la intervención continua de una clase de amor mucho más alta, amor que el afecto en sí mismo considerado nunca podrá llegar a ser. Aquí está toda la cuestión: si tratamos de vivir sólo de afecto, el afecto «nos hará daño».

Come, Ye Women Oh, come, ye women of the Isles, And listen to my song, For if ye be but thirteen years, Ye’ve not been women long. And if ye be threescore and ten, No longer women be, Or so say all the merry men Who count so cruel-ly. But women we be from our birth, And will be till we die. Our counte is made so differently To give the men that lie. Oh, come, ye women of the Isles, And listen to my song, For we be women all through life, Where life and love are long. THE

LA REINA Yo te he nombrado reina. Hay mas altas que tu mas altas. Hay mas puras que ti, mas puras. Hay mas bellas que tu, hay mas bellas. Pero tu eres la reina. Cuando vas por las calles nadie te reconoce. Nadie ve tu coronoa de cristal, nadie mira la alfombra de oro rojo que pisas cuando pasas, la alfombra que no existe. Y cuando asomas suenan todos los rios en mi cuerpo, sacuden el cielo las campanas, y un himno llena el mundo. Solo tu y yo, solo tu y yo, amor mio., los escuchamos.

[...] -Así que, como puede ver, que se encuentre aquí esta noche es cosa del destino. Es usted la solución perfecta. Es decir, asumiendoque no tenga por costumbre visitar a caballeros en sus alcobas a altas horas de la noche. [...] - No, señoría. Es la primera vez. Ralston sabía que era así y tomó nota mental para descubrir más tarde qué era lo que había motivado esa visita nocturna. - Y la última, espero. Al menos hasta que Juliana haya sido presentada con éxito. - Aún no he accedido a su petición. - Pero lo hará -dijo en tono petulante-. Y, como pago, obtendrá su beso. - Perdone que se lo diga -replicó ella con humor-, pero le da un valor muy elevadoa sus besos.

Dire è incatenare tempi e spazi perduti. Sedetti sull’ultimo gradino, credendo che fosse proprio quello di allora. Mi ripetei a fior di labbra una per una le formule oscene che il padre di Caserta mi aveva snocciolato con crescente agitazione quarant'anni prima. E mi resi conto che, nella sostanza, erano le stesse che mia madre ridacchiando mi aveva gridato per telefono, prima di andarsi ad annegare. Parole per perdersi o per trovarsi. Forse voleva comunicarmi che anche lei mi detestava per quello che le avevo fatto quarant'anni prima. Forse a quel modo voleva farmi capire chi era l'uomo che si trovava lì con lei. Forse voleva dirmi di badare a me, di stare attenta alle furie senili di Caserta. O forse voleva semplicemente dimostrarmi che anche quelle parole erano dicibili e che, contrariamente a quanto avevo creduto per tutta la vita, potevano non farmi male. Mi aggrappai a quell'ultima ipotesi. Ero lì, raggomitolata sulla soglia di tormentate fantasie, per incontrare Caserta e dirgli che non avevo mai voluto nuocergli. Non mi interessava più la storia tra lui e mia madre: desideravo soIo confessare ad alta voce che, allora e dopo, avevo odiato non lui, forse nemmeno mio padre: soltanto Amalia. Era a lei che volevo fare del male. Perché mi aveva lasciata nel mondo a giocare da sola con le parole della menzogna, senza misura, senza verità.

From Gary Snyder: I heard a Crow elder say: “You know, I think if people stay somewhere long enough-even white people- the spirits will begin to speak to them. It’s the power of the spirits coming up from the land.” Bioregional awareness teaches us in specific ways. It is not enough just to “love nature” or want to be “in harmony with Gaia.” Our relation to the natural world takes place in a place, and it must be grounded in information and experience. This is so unexceptional a kind of knowledge that everyone in Europe, Asia and Africa used to take for granted… Knowing a bit about the flora we could enjoy questions like: where do Alaska and Mexico meet? It would be somewhere on the north coast of California, where Canada Jay and Sitka Spruce lace together with manzanita and Blue Oak. But instead of northern California, let’s call it “Shasta Bioregion.” The present state of California (the old Alta California territory) falls into at least three natural divisions, and the northern third looks, as the Douglas Fir example, well to the north. East of the watershed divide to the west near Sacramento, is the Great Basin, north of Shasta is the Cascadia/Colombia region, and then farther north is what we call Ish River country, the drainages of Puget Sound. Why should we do this kind of visualization? It prepares us to begin to be at home in this landscape. There are tens of millions of people in North America who were physically born here but who are not actually living here intellectually, imaginatively, or morally. Native Americans to be sure have a prior claim to the term native. But as they love this land, they will welcome the conversion of the millions of immigrant psyches into “native americans.” For the non-Native Americans to become at home on this continent, he or she must be born again in this hemisphere, on this continent, properly called Turtle Island.

I had been harboring a horrid secret throughout my late adolescence until now, one that I fully intended to take to the grave with me. I was in love with my father’s best friend. It hadn’t happened gradually, either. I had been introduced to Locke when he was invited to dinner one night, and I had lost my heart to him on first sight when I was just eighteen.

Es que no hay forma de decir en voz alta que se puede odiar a alguien por morirse, como yo la odio a ella

I see you. All of you. And nothing you’ve done or could ever do would change that. You’re not just purity and white. You’re complex, and flawed, and beautiful. And I love every inch of you.

Enter this tale at your own risk. It’s dark. It’s dirty. It’s the love story of a villain.

Questa è l'esperienza suprema. La più alta nella vita dell'essere umano. L'incontro che stiamo vivendo adesso noi. La cosa più grande che esista.

La Ierusalim oamenii mergeau intotdeauna ca dupa un mort sau ca intarziatii la un concert. Mai intai puneau jos varful pantofului si incercau pamantul. Apoi, dupa ce asezau piciorul, nu se grabeau deloc sa-l miste: asteptasem doua mii de ani ca sa putem pune piciorul in Ierusalim, si nu voiam sa renuntam la asta. Daca ridicam piciorul s-ar fi putut sa vina cineva si sa ne insface fasiuta de tara. Pe de alta parte, dupa ce ai ridicat piciorul, nu te pripi sa-l pui iar jos: cine stie in ce cuib de vipere poti calca. Sute de ani ne-am platit cu sange impetuozitatea, am cazut iar si iar in mainile dusmanilor pentru ca am pus picioarele pe pamant fara sa ne uitam pe unde mergem. Cam asa paseau oamenii la Ierusalim. Dar la Tel Aviv - maiculita! Intreg orasul era o lacusta uriasa. Oamenii saltau, ca si casele, strazile, pietele, briza marii, nisipul, bulevardele, si chiar norii de pe cer.

Recuerdo que una vez le dijo a la raza que leyeran los poemas en voz alta porque la voz era la semilla del amor en la oscuridad.

În loc să se lase cuprinși de Iubirea lui Dumnezeu și să poarte un război împotriva eului lor, zeloții se războiesc cu alți oameni, stârnind val după val de spaimă. Privind întreaga lume cu ochi încețoșați de frică, nu-i de mirare că văd o mulțime de lucruri de care să se teamă. Oriunde este vreun cutremur, vreo secetă sau orice altă nenorocire, o iau ca pe un semn al mâniei lui Dumnezeu - de parcă Allah n-ar spune deschis: Mila Mea întrece mânia Mea. Mereu nemulțumiți pentru una sau alta, par să se-aștepte ca Dumnezeu Atotputernicul să le țină partea și să încuviințeze răzbunările lor jalnice. Viața lor e o neîntreruptă amărăciune și dușmănie, resimt o nemulțumire atât de mare, încât îi urmează oriunde se duc, precum un nor negru, întunecându-le și trecutul, și viitorul. Când e vorba de credință, se întâmplă să nu fii în stare să vezi pădurea din pricina copacilor. Religia în întregul ei e mult mai măreață și mai adâncă decât suma părților care o alcătuiesc. Regulile răzlețe trebuie tălmăcite în lumina întregului. Iar întregul e ascuns în miez.

Protective? Possessive? Controlling? Generous? Caring? Sexy as hell? Punishing? Loving?

Go ahead. I love a little fight. Makes winning all the better,” he says, licking a line from my collarbone up to a spot behind my ear. “And know this—I always win.

I also love being the cat that plays with the mouse. And I’ve just begun to play.

Spero che questo mio scritto ti trovi bene. Non c’è bisogno che tu ne legga una sola parola. Non voglio turbare tuo marito, né crearti imbarazzo, o rammentarti cose che hai deciso sia meglio dimenticare. Sono giunto alla fine, dopo tanto. Non dell’amore. Ma delle mie possibilità di aggiungere anche una sola parola. Non ho più bisogni. La mia vita sta acquisendo forma. Vivo con una donna e chissà, forse un giorno ci sposeremo anche se ne dubito. Tra l’altro dipinge anche lei. Persino meglio di quanto facevi tu. Insegna in un’università ed è di un paio di centimetri più alta di me. Non starò a dirti dove abito; mi sembra molto più opportuno che tu non lo sappia. Non voglio dirlo, davvero non voglio, ma se sei arrivata fin qui suppongo ti sia evidente come ciò che mi si accese quando ti amavo bruci tuttora. Ma ormai per te è poco importante, ed è giusto così. Ogni cosa è al suo posto. Il passato riposa respirando lieve nell’oscurità. Non mi trattiene più come faceva; sono io ora che debbo protendermi indietro per poterlo toccare. È notte e sono solo e c’è ancora tempo, ancora un momento. Sono ritto su un lungo, nero proscenio con addosso un cerchio di luce, ed è il mio amore per te che permane. Sono fuggito – o ne sono stato espulso – dall’eternità, sono tornato nel tempo. Ma una volta ancora ne esco per cantare quest’aria, questa confessione, questo testamento senza fine. Le braccia mi si aprono, non per accogliere te bensì il mondo, il mistero che ci irretisce. Non c’è orchestra, né pubblico; c’è un teatro vuoto nel mezzo della notte e tutti gli orologi del mondo stanno scandendo. E adesso per l’ultima volta, Jade, non m’importa né domando se sia pazzia: io vedo il tuo volto, ti vedo, ti vedo, in ogni posto ti vedo.

Aba. She liked the kakanin heiress even more. The girl was spirited. Batangueña talaga.

I want us to be together when we don’t have to be together.

It’s just that our little Fouée was shy today.

Noi ne trăim viețile ca scrisul. Penița se mişcă pe hârtie în rânduri ordonate. Trecutul e scris şi poate fi citit, viitorul e alb şi penița trebuie să se oprească pe cuvântul care se scrie acum. Mohicanul trăieşte ca desenul. El desenează o tuşă după alta, dar tuşele se pot afla în orice parte a hârtiei. Când priveşti, tuşele arată disparate şi fără sens, dar cu ochii minții el vede întregul tablou, complet. Complet până la moartea lui. El nu face decât să umple spațiile goale.

Primo giorno di navigazione 1 gennaio 1900, al largo della Costa Orientale degli Stati Uniti «Mr Benton, l’accompagno al suo posto al tavolo del comandante.» Con un piccolo cenno di ringraziamento, Ken seguì lo steward nella sfarzosa sala da pranzo dell’Oceanic II, tutta marmi, specchi e lampadari di cristallo, sino al tavolo centrale imbandito con una tale quantità di bicchieri e posate da mettere probabilmente in soggezione più di un commensale. Durante la traversata avrebbe diviso i pasti con il comandante, Mr Cameron, il suo vice, il medico di bordo e una ventina di passeggeri di prima classe, considerati, per varie ragioni a lui poco comprensibili, importanti.Ne aveva ricevuto l’elenco completo solo pochi minuti prima dal valletto che era andato a prelevarlo nel suo alloggio, per scortarlo, come un secondino, sino alla sala da pranzo: un trattamento di riguardo per i viaggiatori importantiche occupavano le suite del ponte principale del transatlantico. In realtà, Ken aveva sperato di poter trascorrere i cinque giorni della traversata da solo, a elaborare la delusione e a piangere sulla sua vita che non sarebbe trascorsa al fianco della donna che ancora amava disperatamente. E invece… era stato catapultato in un mondo dove gli obblighi sociali sembravano essere ancora più assillanti che sulla Quinta Avenue. Forse, a pensarci meglio, da domani avrebbe deciso di consumare tutti i pasti chiuso nella sua cabina, servito da Jim, il suo valletto. Forse ci sarebbe rimasto per tutti e cinque i giorni, chiuso nella sua cabina. Con l’umore nero che si ritrovava, che a dire il vero rasentava la disperazione, non aveva alcuna voglia di sorridere e scambiare chiacchiere inutili con un gruppo di spocchiosi aristocratici britannici e di suoi connazionali milionari, tutta gente che frequentava l’alta società della East Coast e Wall Street; come lui stesso, del resto. Sperò almeno di sedere vicino a uno degli ufficiali di bordo, in modo da poter intrattenere una conversazione che andasse al di là degli ultimi pettegolezzi. Compreso quello che probabilmente si era già diffuso in tutta New York e che riguardava la patetica rottura del suo fidanzamento con Camille Brontee. Dannazione! Se qualcuno gli avesse chiesto qualcosa a proposito, o vi avesse solo accennato, la tentazione di rifilargli un bel cazzotto sul naso sarebbe stata enorme. Si guardò la mano destra, ancora dolorante a causa del pugno che solo il giorno prima aveva tirato in faccia a Frank Raleigh, l’uomo per cui Camille lo aveva lasciato.

Între clienții din băcănia domnului Auster se isca o mică dispută: să cumperi sau nu brânză arăbească? Pe de o parte, "mila începe de acasă", asa că era datoria noastră să cumpărăm numai brânza Tnuva; pe de altă parte, "trebuie să fie o singură lege pentru voi și pentru străinii din sânul vostru", așa că uneori ar trebui să cumpărăm brânza vecinilor noștri arab, "pentru că străini erați în țara Eghipetului". Şi, oricum, închipuiți-vă cu ce dispreț s-ar fi uitat Tolstoi la cineva care cumpără sau nu o brânză și nu alta doar din cauza diferenței de religie, de naționalitate sau de rasă! Cum rămâne cu valorile universale? Umanismul? Frăția dintre oameni? Şi totuși, cât de jalnic, cât de neconvingător, cât de meschin e să cumperi brânză arabească doar pentru că te costă cu câteva parale mai putin, în loc de brânza făcută de pionieri, care se spetesc pentru binele nostru! Rușine! Rușine și iar rușine! Oricum ai da-o, rușine și iar rușine! Viaţa era plină-ochi de astfel de rușine și iarăși rușine.

Crysta se había roto. La armadura había desaparecido por completo. Y no lo había hecho por un regalo ni por el dinero que este costaba, sino porque alguien se preocupaba por ella, porque desde la sombra alguien se había detenido a observarla para darle aquello que ni siquiera sabía que anhelaba, porque los deseos que más importan son los que nunca se pronuncian en voz alta y, aun así, alguien te los concede.

[@Expedia#Oficial]¿Cómo puedo hablar con un representante de Expedia? Además de los números de teléfono, Expedia +(511) 700 6249 {PE} ofrece otros canales de comunicación para que los clientes puedan obtener soporte sin necesidad de realizar una llamada telefónica. Chat en línea: En su página web oficial, Expedia ofrece un chat en vivo que te permite hablar directamente con un representante virtual +(511) 700 6249 {PE} o humano, según el caso. Este canal es útil si prefieres evitar las llamadas telefónicas. Correo electrónico: También puedes optar por enviar un correo electrónico a su dirección de atención al cliente, disponible en su página web. Esta opción es útil para casos menos urgentes o para recibir confirmaciones por escrito. Consejos para una atención rápida y efectiva Para que tu experiencia con el servicio de atención al cliente de Expedia sea lo más eficiente posible, te damos algunos consejos: Prepara tus datos: Asegúrate de tener tu +(511) 700 6249 {PE} número de cuenta, número de cliente o detalles relacionados con tu servicio a la mano antes de realizar la llamada. Esto agiliza el proceso y reduce tiempos de espera. Sé claro y conciso: Explica tu problema o consulta de manera clara y directa. Cuanto más preciso seas, más fácil será para el representante brindarte la ayuda adecuada. Horarios de atención: Ten en cuenta que los tiempos de espera pueden variar dependiendo de la hora del día y la demanda de llamadas. Si es posible, trata de llamar en horarios no picos para reducir el tiempo de espera. ¿Cómo puedo comunicarme con Expedia por WhatsApp? Si prefieres comunicarte con Expedia a través de un canal más directo y cómodo +(511) 700 6249 {PE} , el servicio de atención al cliente por WhatsApp es una excelente opción. Expedia ha implementado este medio de comunicación para que los usuarios puedan resolver sus dudas, gestionar sus servicios o recibir soporte de manera rápida y eficiente, sin necesidad de realizar llamadas telefónicas. Número de WhatsApp de Expedia

A kink love triangle for the holidays? Yes, that’s what I’ve found myself in. My own fault, of course.

I write to know I am a part of this time, this particular ecosystem, these old valley oaks, these dark-eyed juncos. I write to say thank you and to say I’m sorry and to say I don’t want to miss any of this life, and always to say I love you, I miss you, I love you. I write because we die, and because that is something I have never gotten over. I write to remember because not only do I want to hold on to this life, to everything I love, but I want to behold it, wholly." "Why I Write: Toward Belonging," Alta Journal, Issue 33, p.81

I write to know I am a part of this time, this particular ecosystem, these old valley oaks, these dark-eyed juncos. I write to say thank you and to say I’m sorry and to say I don’t want to miss any of this life, and always to say I love you, I miss you, I love you. I write because we die, and because that is something I have never gotten over. I write to remember because not only do I want to hold on to this life, to everything I love, but I want to behold it, wholly. "Why I Write: Toward Belonging," Alta Journal, Issue 33, p.81

I write to know I am a part of this time, this particular ecosystem, these old valley oaks, these dark-eyed juncos. I write to say thank you and to say I’m sorry and to say I don’t want to miss any of this life, and always to say I love you, I miss you, I love you. I write because we die, and because that is something I have never gotten over. I write to remember because not only do I want to hold on to this life, to everything I love, but I want to behold it, wholly. —Ada Limon, "Why I Write: Toward Belonging," Alta Journal, Issue 33, p.81

I love you," I say again, because now that I've said it, I never want to stop.